Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

ASOCIAŢIA "HOLTIS"
Parenting apreciativ / Holtis. - Iaşi : Expert Projects, 2019-
vol. 30
ISBN 978-606-8927-03-9
Vol. 2 : Cum putem rămâne relaxaţi în contexte stresante. - 2019. - Conţine bibliografie. - 978-606-8927-05-
3

159.9
Cuprins
MOTTO .................................................................................................................................................... 7
INTRODUCERE ......................................................................................................................................... 7
Mesaje cheie........................................................................................................................................ 7
Obiective.............................................................................................................................................. 7
Agenda................................................................................................................................................. 8
Materiale necesare.............................................................................................................................. 8
Pregătirea sesiunii ............................................................................................................................... 9
ORGANIZAREA SESIUNII ........................................................................................................................ 10
Bun venit / Anunţuri .......................................................................................................................... 10
Recapitularea sesiunii anterioare/ Activitatea pentru acasă ............................................................ 10
Înţelegerea stresului. Identificarea surselor de stres. Identificarea simptomelor stresului. ............ 11
Ce este stresul? ............................................................................................................................. 11
Activitate 1: Identificarea surselor de stres .................................................................................. 13
Activitate 2: Identificarea simptomelor stresului ......................................................................... 15
Activitate 3: Auto-adresarea ......................................................................................................... 18
........................................................................................................................................................... 18
Metode pentru Combaterea Stresului .............................................................................................. 19
Activitate 4: Tehnici de reducere a stresului ................................................................................. 19
Stresul şi rolul de părinte. Înţelegerea stresului pe termen lung...................................................... 20
Activitatea 5: Înţelegerea stresului pe termen lung ...................................................................... 22
Înţelegerea şi controlul furiei. Ajută-i pe copii să facă faţă furiei ..................................................... 22
Activitatea 6 : Observarea semnelor furiei ................................................................................... 25
Cele trei acţiuni pentru abordarea şi tratarea furiei. ........................................................................ 26
Activitatea 7 : Cele trei acţiuni pentru abordarea şi tratarea furiei .............................................. 29
Planul personal pentru managementul furiei ................................................................................... 29
Timp pentru comunicare în grup ....................................................................................................... 30
Recapitularea sesiunii........................................................................................................................ 30
Prezentarea activităţii pentru acasă ................................................................................................. 30
Încheiere ............................................................................................................................................ 31
MATERIALE AUXILIARE .......................................................................................................................... 32
Alte activităţi privind metodele pentru combaterea stresului ......................................................... 32
Activitatea 1................................................................................................................................... 32
Activitatea 2................................................................................................................................... 32
Activitatea 3................................................................................................................................... 33
Activitatea 4................................................................................................................................... 33
Activitatea 5................................................................................................................................... 34
Activitatea 6................................................................................................................................... 34
Activitatea 7................................................................................................................................... 35
Activitatea 8................................................................................................................................... 36
........................................................................................................................................................... 37
ANEXA 1 ............................................................................................................................................. 37
........................................................................................................................................................... 38
ANEXA 2 ............................................................................................................................................. 38
ANEXA 3 ............................................................................................................................................. 41
ANEXA 4 ............................................................................................................................................. 42
MOTTO

“Important este nu ceea ce ţi se întâmplă, ci felul în care reacţionezi.” - Hans Selye, medic austriac

“Oricine poate să se înfurie, este uşor; dar să te înfurii pe cine trebuie, cât trebuie, când trebuie,
pentru ce trebuie, şi cum trebuie – aşa ceva NU este uşor.’” - Aristotel

INTRODUCERE

Mesaje cheie

➢ Stresul este o componentă normală a vieţii şi a rolului de părinte;

➢ Reducerea stresului ne ajută să avem mai mult control asupra vieţii noastre;
➢ Abordarea eficientă a stresului este foarte importantă pentru a fi părinţi mai înțelepți;
➢ Furia este un sentiment normal. Modul cum percepem şi reacţionăm poate să ne ajute sau
să ne facă rău nouă înşine şi copiilor noştri;
➢ Ca părinţi, suntem modele pentru copiii noştri: îi învăţăm cum să învingă stresul şi furia.

Obiective

➢ Până la sfârşitul acestei sesiuni părinţii:

➢ Vor asocia/descoperi stresul ca fiind o componentă normală a vieţii;
➢ Vor identifica cauzele şi simptomele individuale ale stresului;
➢ Vor explora relaţia dintre factorii stresori şi auto-adresare;
➢ Vor discuta şi vor exersa unele abilităţi pentru controlul stresului;
➢ Vor identifica un sistem de sprijin personal;
➢ Vor descoperi noi tehnici de reducere a stresului pe termen lung;
➢ Vor identifica şi înţelege furia ca sentiment firesc;
➢ Vor reflecta asupra importanţei acţiunilor adecvate asupra furiei;
➢ Vor recunoaşte sentimentele fizice şi emoţionale şi auto-adresarea care pot să însoţească
sau să preceadă furia;
➢ Vor alcătui un Plan personal de management al furiei.

7
Agenda

Durata Activitate

5 minute Bun venit / Anunţuri

5 minute Recapitularea sesiunii anterioare / Activitatea pentru acasă

10 minute Înţelegerea stresului. Identificarea surselor de stres.

Identificarea simptomelor stresului

10 minute Cum influenţează modul nostru de gândire, reacţiile noastre

faţă de stres – Percepţia asupra stresului. Auto-adresarea

20 minute Metode pentru combaterea stresului

15 minute Stresul şi rolul de părinte; stresul pe termen lung

15 minute Pauza

10 minute Înţelegerea furiei

10 minute Cele trei acţiuni pentru abordarea şi tratarea furiei

5 minute Planul personal pentru managementul furiei

5 minute Timp pentru comunicare în grup

5 minute Recapitularea sesiunii

5 minute Prezentarea activităţii pentru acasă

Încheiere

Materiale necesare

Material tipărit pentru distribuire:

➢ Scala Holmes Rahe;

➢ Cartonaşe pentru activitatea Timp special.

8
Rechizite:

➢ Ecusoane;
➢ Flipchart, markere colorate şi suport pentru flipchart;
➢ Pixuri sau creioane şi hârtie.

Protocol:

➢ Farfurii de unică folosinţă, pahare şi şerveţele;

➢ Cafea, ceai, suc şi apă minerală;
➢ Gustări pentru părinţi.

Echipament video:

➢ Laptop/ videoproiector, prelungitor, triplu stecher;

NOTĂ: Rechizitele pentru activităţile suplimentare descrise în Anexe nu sunt listate aici. Ca
urmare, dacă alegeţi să folosiţi una dintre acestea, studiaţi atent activităţile pentru a aduce materialele
suplimentare de care aveţi nevoie.

Pregătirea sesiunii

Recapitulaţi Agenda pentru acest modul, apoi citiţi materialul care tratează pe larg fiecare
problemă de pe agendă. Citiţi materialul din anexe. Hotărâţi-vă care dintre activităţile suplimentare din
Anexe doriţi s-o folosiţi, dacă există vreuna. Revizuiţi-vă agenda conform cerinţelor.

Pregătiţi următoarele foi pentru flipchart:

➢ Agenda;
➢ Metode pentru combaterea stresului;
➢ Metode pentru combaterea furiei;

Aduceţi următoarea foaie de flipchart:

➢ Regulile de bază;

Multiplicaţi următorul material:

➢ Scala Holmes Rahe;

Telefonaţi părinţilor care trec prin situaţii de criză, celor care au lipsit de la ultima oră de curs
sau oricui simţiţi că are nevoie de sprijin individual;

Revedeţi cartonaşele pentru activităţi de la sesiunea trecută pe care părinţii au scris

angajamentele lor de a face ceva plăcut pentru ei înşişi;

Pregătiţi echipamentul video şi asiguraţi-vă că totul funcţionează;

9
Aranjaţi încăperea astfel încât părinţii să poată sta în semicerc şi să vadă flipchart-ul, echipamentul
video;

Asiguraţi protocolul necesar.

ORGANIZAREA SESIUNII

Bun venit / Anunţuri

Întâmpinaţi-i pe părinţi când intră în cameră şi încurajaţi-i să-şi completeze un cartonaş pentru
nume. După ce părinţii s-au aşezat confortabil pe scaune, prezentaţi-i pe părinţii noi. Vă recomandăm ca
acesta să fie ultimul curs la care să mai permiteţi înscrierea târzie a unor părinţi noi, deoarece materialul
devine mai concret şi mai concentrat. Procesul construirii încrederii a început şi nu este recomandabil să
aduceţi alţi participanţi dincolo de acest punct.

Recapitularea sesiunii anterioare/ Activitatea pentru acasă

Împărţiţi cartonaşele pentru activităţi pe care le-aţi păstrat de la sesiunea trecută şi prin care
părinţii şi-au luat angajamentul de a face o activitate plăcută. Scopul recapitulării acestor angajamente
este să întărească faptul că este important ca părinţii să identifice noi modalități de îngrijire personală.
Îngrijirea de noi înşine este importantă pentru sănătatea noastră. Este la fel de importantă ca şi
mâncatul şi dormitul. Este uşor să ne lăsăm atât de cuceriţi de îngrijirea altora încât să ne ignorăm
propriile noastre nevoi. . Când ne îngrijim de noi înşine ne simţim mai bine, mai puternici, mai fericiţi şi
mai stăpâni pe viaţa noastră. Şi când ne simţim aşa, copiii noştri se simt şi ei la fel. Îngrijindu-ne de noi
înşine suntem mai capabili să ne îngrijim copiii. Prin îngrijirea de noi înşine modelăm un comportament
de bună auto-îngrijire la copiii noştri. Îngrijirea de noi înşine reduce stresul de a fi părinte, ceea ce este
un pas major pentru a deveni părinţi mai buni.

➢ Cereţi părinţilor să povestească pe scurt experienţele lor legate de îngrijirea de sine. Aţi putea să
întrebaţi:
➢ Aţi reuşit să vă ţineţi angajamentul de a vă îngriji de voi înşivă?
➢ Ce aţi simţit făcând aceasta?
➢ Aceasta a schimbat ce gândeaţi/simţeaţi despre dumneavoastră înşivă?
➢ Aţi făcut altceva decât aţi planificat/scris?
➢ Aţi făcut mai mult sau mai puţin decât v-aţi planificat?
➢ Dacă nu aţi făcut nimic, de ce nu aţi făcut şi ce v-ar putea ajuta în această săptămână?

Comunicaţi pe scurt observaţiile dumneavoastră despre tipurile de activităţi pe care le-a ales
grupul. Unii părinţi au ales o activitate acasă, alţii au ales să iasă din casă; unii au ales activităţi fără

10
costuri; altele au costat bani; unele activităţi au implicat planificare în avans, iar altele au avut loc
spontan. Poate că unii părinţi s-au decis să nu meargă până la capăt cu activitatea (de exemplu, ideea lor

de auto-îngrijire este să câştige la loterie). Ajutaţi-i pe părinţi să înţeleagă faptul că este posibil să
întreprinzi activităţi de auto-îngrijire. Acestea pot fi activităţi foarte simple: vizionarea unui program TV
favorit, citirea unei cărţi, un telefon dat unui prieten, plimbare, să ieşi din casă pentru a vedea apusul de
soare, să se bucure de natură etc.

Încurajaţi participanţii să repete activităţile de auto-îngrijire zilnic.

Înţelegerea stresului. Identificarea surselor de stres. Identificarea simptomelor stresului.

Ce este stresul?

Unul din scopurile acestui curs este să identifice şi să ajute la normalizarea conceptului de stres.
O definiţie utilă a stresului este aceea că el reprezintă o reacţie a organismului faţă de o schimbare.
Schimbările sunt inevitabile de la serviciu la concediu, de la căsătorie la divorţ, de la tânăr la bătrân.
Părinţii copiilor mici sunt confruntaţi mereu cu solicitări de schimbare a timpului, răbdării, energiei şi
imaginaţiei lor. Înţelegând ce se întâmplă în corpul nostru sub influenţa unui stres prelungit sau intens,
putem să înţelegem de ce managementul stresului este o parte importantă a îngrijirii de sine însuşi. Vezi
Anexa 1

11
12
Activitate 1: Identificarea surselor de stres

Scala Holmes Rahe

În cadrul cercetărilor din psihologie există interes pentru studierea tipurilor de stres pe care
oamenii le resimt în viaţă şi a modului în care stresul le afectează sănătatea şi bunăstarea. Scala Holmes
Rahe este un instrument de măsurare a stresului care foloseşte un punctaj sau valoare pentru 43 de
evenimente ale vieţii. Vom petrece câteva minute în care dumneavoastră veţi completa Scala Holmes
Rahe şi vă veţi crea o idee despre cantitatea de stres pe care o resimţiţi în viaţă. Vezi Anexa 2

13
14
Activitate 2: Identificarea simptomelor stresului

Scopul exerciţiului următor este să-i ajute pe părinţi să înveţe cum să-şi identifice propriile lor
simptome de stres. După ce devin conştienţi de “cum te simţi când eşti stresat”, ei sunt mai deschişi să
înveţe cum să-şi modifice sau să-şi reducă nivelul de stres. Putem învăţa să reducem şi să tratăm stresul
din viaţa noastră recunoscându-i simptomele. Putem să fim supuşi unui stres semnificativ fără a ne da
măcar seama, deşi corpul, gândurile sau sentimentele noastre ne dau semnale puternice. Stresul ne
afectează fizic, mental şi emoţional. Vom identifica unele “simptome specifice” ale stresului pe care le
simţim fizic sau emoţional. De exemplu, ştiu că sunt stresat când îmi simt muşchii încordați.

SCRIEŢI PE O FOAIE DE FLIPCHART: “Ştiu că sunt stresat atunci când...”

Solicitaţi-le părinţilor să facă sugestii pentru completarea propoziţiei. Sau întrebaţi părinţii: Cum
îţi dai seama că eşti stresat?

Răspunsuri obişnuite la acest exerciţiu:

➢ Fălcile încleştate
➢ Nervos
➢ Nu pot gândi normal
➢ Urlu
➢ Probleme cu vederea
➢ Mă simt extenuat
➢ Durere de stomac
➢ Durere de cap
➢ Tremur
➢ Coşmaruri
➢ Plâng
➢ Încordare generală
➢ Greutăţi în luarea deciziilor
➢ Mă simt presat
➢ Deprimat
➢ Vreau să fug
➢ Sentimentul de urgenţă
➢ Mă retrag la televizor
➢ Mănânc/beau prea mult
➢ Îmi rod unghiile
➢ Mă simt pierdut
➢ Mă simt neajutorat
➢ Insomnie
➢ Mă neglijez

Alte răspunsuri:

➢ Panică, grabă, lipsa timpului pentru relaxare;

➢ Tensiune în toate relaţiile, certuri, neînţelegeri, jigniri etc;

15
 ➢ Nevoia “evadării” (în camera personală, maşină, parc etc.);

➢ Senzaţia că timpul curge prea repede, copiii cresc prea repede etc;
➢ Dorinţa constantă de a avea o viaţă mai simplă şi mai liniştită; discuţii permanente cu cei din jur
despre vremurile mai bune (care au trecut sau care vor veni);
➢ Prea puţin timp pentru propria persoană sau pentru familie;
➢ Sentiment de vinovăţie determinat de ideea că nu au reuşit să facă tot ce ar fi putut pentru cei
dragi.

Pe măsură ce prezentaţi aceste informaţii despre stres, părinţii pot observa că sunt supuşi unui
stres mai mare decât îşi dau ei seama şi observă cum acesta le influenţează viaţa. Este important să
anticipaţi această reacţie şi să le comunicaţi părinţilor că această stare este normală şi că sunteţi acolo
pentru a discuta cu fiecare dintre ei. Asiguraţi-vă că ei învaţă metodele pozitive de abordare a stresului.
Primul pas este să îl recunoască.

Cum influenţează modul nostru de gândire reacţiile faţă de stres. Auto-adresarea

16
17
Activitate 3: Auto-adresarea

AFIŞAŢI O FOAIE DE FLIPCHART. Solicitaţi grupului să ofere exemple de evenimente pozitive care
sunt şi ele stresante. Exemplele pot include: căsătoria; participarea la o reuniune de familie; obţinerea
unui nou loc de muncă; naşterea unui copil; sărbătorile; plecarea în concediu.

Solicitaţi acum grupului să aleagă unul dintre aceste evenimente pozitive pentru a ilustra efectul
vorbirii negative cu tine însuţi asupra stresului. Să presupunem că au ales căsătoria. Întrebaţi părinţii ce
anume ar putea fi stresant când te căsătoreşti.

Scrieţi răspunsurile lor pe foaia de flipchart. Ei pot sugera răspunsuri ca: o să uit verighetele;
rochia mea/costumul meu nu va arăta bine pe mine; sunt prea grasă; oamenii nu se vor distra; voi face o
greşeală; o să-mi pierd vocea sau o să-mi apară un coş pe faţă.

Acestea sunt exemple de vorbire negativă cu tine însuţi. Învăţând să examinăm ce anume ne
spunem nouă înşine poate să ne ajute să luptăm contra stresului. Dacă tiparul nostru de auto-adresare
este negativ, avem tendinţa să ne simţim şi mai negativ, tensionaţi, anxioşi şi stresaţi. Dacă tiparul
nostru de auto-adresare este pozitiv, atunci avem tendinţa de a ne simţi mai optimişti, mai fericiţi, mai
puţin îngrijoraţi şi mai puţin tensionaţi. Să ne gândim la unele auto-adresări pozitive pe care le-am putea
folosi în cazul când ne căsătorim.

Scrieţi răspunsurile părinţilor pe foaia de flipchart.

Un alt exemplu de stres şi auto-adresare:

Vom studia acum o situaţie stresantă diferită. Imaginaţi-vă că sunteţi la alimentară împreună cu
copilul. Copilul în vârstă de trei ani doreşte să i se cumpere ceva, urlă şi loveşte cu picioarele când îl
refuzaţi. Ce gânduri vă trec prin minte? Ce auto-adresare folosiţi?

Scrieţi răspunsurile părinţilor în partea stângă a flipchartului.

Acum, să schimbăm auto-adresarea negativă într-una pozitivă.

Scrieţi răspunsurile pozitive în dreapta celor negative.

Iată câteva exemple:

Auto-adresare NEGATIVĂ Auto-adresare POZITIVĂ

Am un copil obraznic! Copilul meu se comportă ca un copil de trei ani.

Oamenii cred că sunt un părinte Sunt un părinte bun care face tot ce poate.
groaznic

Nu ştiu ce să fac! Cumpăr ce îmi trebuie şi mergem acasă ca să culc

copilul!

18
Metode pentru Combaterea Stresului

Activitate 4: Tehnici de reducere a stresului

Pentru părinţi este important să cunoască tehnici practice în vederea reducerii rapide a stresului
şi păstrarea auto-controlului. Metodele pentru combaterea stresului sunt tehnici rapide, uşor de
implementat, care pot să fie de ajutor în momentele de stres. Ele combat stresul şi le dau părinţilor
posibilitatea de a pune o oarecare distanţă între ei şi stresori. Metodele pentru combaterea stresului nu
sunt menite să trateze stresorii majori.

AFIŞAŢI FOAIA DE FLIPCHART Metodele Pentru Combaterea Stresului

Metodele Pentru Combaterea Stresului

➢ Respiraţi adânc de trei ori şi număraţi până la 10;

➢ Faceţi câţiva paşi înapoi;
➢ Folosiţi-vă simţul umorului;
➢ Mişcaţi-vă;
➢ Faceţi o pauză.

Respiraţi adânc de trei ori şi număraţi până la 10. Inspiraţi şi expiraţi rar şi controlat. Respiraţia
profundă vă “limpezeşte” mintea. Poate să ajute la reducerea sentimentelor şi emoţiilor negative. După
aceea avem mai multe şanse să tratăm problemele în mod constructiv. Acest exerciţiu ne oferă câteva
secunde preţioase; de asemenea, ne ajută să ne revenim şi să ne putem redirecţiona atenţia asupra unei
alte chestiuni anume care se află la îndemână.

Faceţi câţiva paşi înapoi. Prin simpla mişcare înapoi, noi ne depărtăm şi emoţional de situaţie
suficient cât să câştigăm puţină perspectivă. Aceasta ne acordă de asemenea posibilitatea de a înţelege
că avem alegeri în ceea ce priveşte modul cum reacţionăm faţă de situaţiile stresante.

Folosiţi-vă simţul umorului. Uneori, situaţiile stresante au un element de umor. Urmele de noroi
pe o podea proaspăt curăţată pot să fie nostime dacă ştim cum să râdem de noi înşine şi de situaţii.
Râsul este un dar pe care-l putem oferi copiilor noştri. El diminuează sentimentele tensionate, reduce
stresul şi ne ajută să ne relaxăm. Este imposibil să fii şi relaxat şi stresat în acelaşi timp.

Mişcaţi-vă! Indiferent dacă credeţi sau nu, acest lucru dă rezultate cu adevărat. Când copiii sunt
iritabili şi se plâng, iar dumneavoastră simţiţi că stresul sporeşte, ridicaţi mâinile, râdeţi şi spuneţi: “Hai
să facem puţină mişcare!”. Puteţi să alergaţi şi în jurul mesei de la bucătărie sau să faceţi 20 de sărituri
pe loc. Până când veţi termina toţi veţi avea răsuflarea tăiată şi veţi râde. Oare unde a dispărut tot
stresul?

Faceţi o pauză. Asiguraţi-vă că şi copilul este în siguranţă, apoi îndepărtaţi-vă de situaţie. Duceţi-
vă în altă cameră şi închideţi uşa. Staţi câteva minute ca să vă reveniţi.

Spuneţi-le părinţilor că o copie a Metodelor pentru combaterea stresului este inclusă în Ghidul
părintelui.

19
Stresul şi rolul de părinte. Înţelegerea stresului pe termen lung

Rolul de părinte este deseori stresant, uneori foarte stresant. Deşi ne iubim copiii, noi putem
reacţiona la stres ţipând la ei, bătându-i sau tratându-i în moduri în care nu am trata niciodată pe alţii.
Când reacţionăm în acest mod faţă de copiii noştri, noi le reducem stima de sine. De exemplu, dacă şeful
nostru a ţipat: “De câte ori trebuie să-ţi spun să completezi condica la sosire! Eşti imposibil!” probabil că
ne-am simţi jenaţi, umiliţi, răi şi furioşi, iar stima noastră de sine ar suferi. La fel este şi în cazul copiilor.
Când ne controlăm stresul, noi modelăm abilităţi pentru copiii noştri şi îi ajutăm să-şi menţină stima de
sine.

Părinţii în rol de profesori

Ca părinţi noi dorim să minimalizăm stresul şi reacţiile noastre la stres faţă de copiii noştri.
Dorim de asemenea să ne învăţăm copiii metode adecvate pentru exprimarea controlată a frustrării şi a
furiei. Copiii noştri învaţă privindu-ne pe noi. Ei au nevoie să vadă paşii pe care-i facem ca să ne reducem
propriul nostru stres. Când ei ne văd tratând furia şi frustrarea în mod pozitiv, ei vor începe să înveţe
aceleaşi abilităţi. Când ei ne văd respirând profund de trei ori şi numărând până la 10 când suntem
furioşi sau luând o pauză, ei învaţă cum să-şi trateze propria lor furie. Când ne tratăm copiii cu respect,
când îi ascultăm şi le răspundem constructiv, mai ales când ei nu sunt înţelegători, îi învăţăm abilităţi
importante de viaţă.

20
21
Activitatea 5: Înţelegerea stresului pe termen lung

Când folosim Metodele de combatere a stresului, copiii noştri ne vor vedea tratând stresul şi vor
învăţa să o facă şi ei înşişi. Stresul apare sub multe forme. Uneori este deghizat în presiunea unui
moment, alteori este ascuns în responsabilităţile de o viaţă. Tehnicile pentru managementul stresului
discutate anterior reduc genul de stres de moment. Ele sunt tehnici rapide care vor fi folosite în cursul
momentelor de presiune când încercăm să ne păstrăm calmul. Dar ce se întâmplă cu stresul din viaţa
noastră care este mai profund, stresul care provine din dificultăţi financiare prelungite, probleme
cronice de sănătate, sau necazuri în relaţii? Ce putem face pentru a reduce acest gen de stres?

AFIŞAŢI FOAIA DE FLIPCHART cu cele cinci metode importante pentru managementul stresului
pe termen lung.

Cinci metode importante pentru managementul stresului pe termen lung:

➢ Construiţi-vă o reţea de sprijin;

➢ Creaţi o rutină a familiei. Fiţi consecvent;
➢ Simplificaţi rutina familiei în momentele de stres ridicat;
➢ Fixaţi un lucru pe săptămână pe care-l aşteptaţi cu nerăbdare pentru a-l face cu familia
dumneavoastră (“Timp Special”);
➢ Îngrijiţi-vă pe dumneavoastră înşivă. Vezi ANEXA 4

PAUZĂ (15 MINUTE)

Înţelegerea şi controlul furiei. Ajută-i pe copii să facă faţă furiei

O metodă de a reacţiona în situaţiile de stres este exprimarea sentimentului de furie. Să

încercăm să studiem furia – de ce o simţim, cum o simţim, cum o exprimăm. Furia este sentimentul
nostru de “luptă”. Partea sa fizică produce adrenalina în corpul nostru. Scopul acestei reacţii este de a
crea energie pentru a ne proteja. Furia este un sentiment normal. Este normal să simţi furie şi este
normal s-o exprimi. Dar furia, când este necontrolată şi este exprimată inadecvat, poate să ne distrugă
sănătatea şi binele celor din jurul nostru. Este important să ne recunoaştem furia şi să învăţăm metode
sănătoase de a o direcţiona şi exprima. Există multe feluri în care ne exprimăm furia, dar ele sunt în
general grupate în două categorii principale:

➢ în exterior sub forma violenţei şi agresiunii;

➢ în interior sub forma depresiei.

Metodele pe care le alegem pentru a ne exprima furia sunt, în general, învăţate în timpul
copilăriei, de la oamenii pe care-i observăm şi lângă care trăim. Unii oameni cred că noi ar trebui să nu
ne exprimăm niciodată furia, că ar trebui să o ţinem în noi şi să o trăim în tăcere. Putem să ne retragem
în noi înşine, să ne supărăm sau să ne purtăm rece faţă de persoana pe care suntem furioşi. Alţii cred că
este mai sănătos să ne exprimăm furia, să o eliberăm şi apoi să încercăm să reparăm pagubele după ce

22
ne-am calmat. Limbajul nostru întăreşte această metodă de gândire faţă de furie. Noi spunem: “Era
furios la culme” , “A erupt ca un vulcan.” “E negru de furie” , “S-a umflat orezul în el”

23
24
Activitatea 6 : Observarea semnelor furiei

Observaţi semnele timpurii de alarmă (Activitate). Vom face un exerciţiu în care OBSERVĂM
modul în care ne exprimăm furia. Mai întâi, vom observa ce se întâmplă fizic, emoţional sau cu auto-
adresarea pe măsură ce începem să ne înfuriem. Acestea sunt semnele noastre timpurii de alarmă.

Solicitaţi părinţilor să se gândească la ce se întâmplă când se înfurie.

➢ Ce se întâmplă fizic?
➢ Ce se întâmplă emoţional?
➢ Cum este auto-adresarea?

Daţi un exemplu pentru fiecare gen de reacţie:

➢ Fizică – mi se încleştează fălcile;

➢ Emoţională – devin sarcastic;
➢ Auto-adresarea – îmi spun că este un ticălos.

Asiguraţi-vă că observaţi furia care este direcţionată spre interior, ca de exemplu:

➢ Fizică – sunt extenuat;

➢ Emoţională – mă simt deprimat; plâng;
➢ Auto-adresarea – îmi spun că sunt slab.

SCRIEŢI PE O FOAIE DE FLIPCHART:“Ştiu că încep să mă înfurii când ...“

Solicitaţi părinţilor să răspundă. Scrieţi răspunsurile lor pe foaia de flipchart (fizice, emoţionale,
auto-adresare).

Fizice Emoţionale Auto-adresare

Încleştarea fălcilor Sarcasm Este un ticălos

Extenuare Plâns Sunt slab

Copiii învaţă privind.

Copiii noştri învaţă observându-ne pe noi. Noi am învăţat de asemenea observându-i pe părinţii
noştri cum îşi tratau furia. Solicitaţi participanţilor să se grupeze câte doi, cu cineva pe care nu-l cunosc.
Acordaţi-le cinci minute pentru a răspunde la întrebarea 1: De unde ştiaţi când părinţii sau îngrijitorii
dumneavoastră erau furioşi? Cum îşi exprimau ei furia? Cum vă simţeaţi când ei făceau aşa?

Reveniţi la forma grupului mare.

Solicitaţi participanţilor să comunice grupului mare, modalităţile în care părinţii lor îşi exprimau
furia. Scrieţi răspunsurile pe foaia de flipchart. Apoi adresaţi-le întrebarea 2: Care sunt modalităţile prin
care vă exprimaţi furia la fel ca şi părinţii dumneavoastră? Dar în mod diferit? După discutarea întrebării
2, întrebaţi grupul: Ce doriţi să înveţe copiii dumneavoastră legat de exprimarea furiei?

25
 Scrieţi răspunsurile părinţilor pe foaia de flipchart.

Reţineţi faptul că această discuţie poate să readucă amintiri legate de probleme şi necazuri din copilărie.
Observaţi dacă există părinţi care au nevoie de suport individual şi comunicaţi grupului că sunteţi
disponibil. Puteţi face referiri către alte resurse, conform nevoilor. O spunem încă o dată: furia este un
sentiment firesc, însă modul în care o exprimăm contează.

Cele trei acţiuni pentru abordarea şi tratarea furiei.

Managementul furiei este una dintre problemele cele mai profunde pe care le avem ca părinţi.
După cum putem vedea din propriile noastre amintiri şi experienţe, există multe feluri în care părinţii
noştri şi-au exprimat furia în mod inadecvat şi care ne-au făcut să suferim. Aşa cum am discutat, noi nu
dorim pentru copiii noştri să simtă suferinţa. Noi vrem să învăţăm şi dorim ca şi copiii noştri să înveţe
metode sănătoase de a-şi exprima furia. Trebuie să deprindem abilităţi care ne ajută să ne exprimăm
emoţiile, dar ne ajută şi să nu ne lăsăm copleşiţi sau controlaţi de ele. Trebuie să fim siguri că furia
noastră nu va face rău nimănui.

Iată câteva abilităţi de tratare a furiei. Unele dintre ele ne vor părea foarte familiare pentru că
le-am discutat deja când am vorbit prima dată despre stres. Folosirea acestor abilităţi ne ajută să ne
asigurăm că nimeni nu va suferi şi că toţi cei implicaţi se simt respectaţi. Ele pot fi folosite când suntem
furioşi pe copiii noştri sau pe un adult.

AFIŞAŢI FOAIA DE FLIPCHART cu Cele trei acţiuni pentru abordarea şi tratarea furiei

Cele trei acţiuni pentru abordarea şi tratarea furiei

➢ Observă;
➢ Respiră;
➢ Acţionează.

Observă. Prima şi cea mai folositoare abilitate pentru managementul furiei este să observi când
începi să te înfurii. Fiecare dintre noi are semne timpurii de alarmă. Ele pot fi:

➢ fizice (observaţi cum reacţionează corpul nostru, de ex. noduri în stomac, încordare, durere de
cap).
➢ emoţionale (plâns, sentimentul că eşti copleşit).
➢ de auto-adresare (observaţi ce ne spunem nouă înşine. Folosim o auto-adresare negativă, ca de
exemplu “Sunt un părinte groaznic”, “E un ticălos”, “Aşa ceva este imposibil”?)

Respiră. Am învăţat cum să respirăm profund pentru a lupta contra stresului. Am învăţat de
asemenea să respirăm profund de trei ori şi să numărăm până la 10. Cu cât suntem mai furioşi, cu atât
mai de folos poate să ne fie respiraţia profundă. Ţineţi minte să respiraţi rar şi controlat.

Acţionează. Metodele de combatere a stresului discutate anterior sunt abilităţi de luptă pe care
le putem folosi şi împotriva furiei. Iată ce poţi să faci:

26
➢ Fă o pauză. Asiguraţi-vă că şi copiii dumneavoastră sunt în siguranţă (cu o rudă, un prieten sau
un vecin). Faceţi o plimbare. Duceţi-vă în baie şi închideţi uşa. Faceţi un duş. Dacă veţi folosi

➢ această tehnică şi sunteţi furios pe o altă persoană, comunicaţi-i acesteia că veţi lua o pauză şi
că vă veţi întoarce după ce vă liniştiţi. Comunicaţi-i când sunteţi pregătit să staţi de vorbă. Puteţi
spune: “Sunt furios. Nu pot să discut acum. Voi lua o pauză. Putem discuta când mă întorc”;
➢ Discută cu cineva. Vorbeşte la telefon cu cineva în care ai încredere. Poate fi un prieten, un
consilier, un preot etc. Discuţia cu o altă persoană ne ajută să ne eliberăm furia fără ca cineva să
fie lezat. Aceasta ne ajută să ne revenim pentru a ne recâştiga echilibrul. Ne ajută de asemenea
să ne ţinem în frâu sentimentele fără a le reprima;
➢ Eliberează-ţi furia – într-o manieră sigură! Uneori activitatea fizică este de ajutor. Mişcaţi-vă!
Asiguraţi-vă că şi copiii dumneavoastră sunt în siguranţă, ieşiţi afară să alergaţi sau plângeţi şi
ţipaţi când copiii nu pot să vă audă! Duceţi-vă în dormitor şi loviţi o pernă, mutaţi mobila, frecaţi
podeaua! Nu vă eliberaţi furia verbal sau fizic asupra celor pe care-i iubiţi;
➢ Schimbă auto-adresarea negativă într-una pozitivă. Chiar şi o declaraţie simplă precum “Pot să
fac faţă” este de ajutor.

27
28
Activitatea 7 : Cele trei acţiuni pentru abordarea şi tratarea furiei

Solicitaţi-le părinţilor să se gândească la un incident petrecut în cursul săptămânii anterioare

care i-a înfuriat. Rugaţi-i să se concentreze asupra celor întâmplate şi a modului cum s-au simţit. Apoi
solicitaţi-le să “deruleze filmulețul înapoi” şi să observe care au fost semnele timpurii de alarmă (fizice,
emoţionale, de auto-adresare).

După cum am văzut, modul în care învăţăm să ne exprimăm furia se învaţă din experienţele pe
care le-am avut în copilărie. Noi învăţăm din cultura noastră şi de la părinţii noştri şi transmitem aceste
cunoştinţe copiilor noştri. Este un ciclu. Dacă dorim să schimbăm acest ciclu trebuie să ne dezvoltăm
abilităţi şi strategii pentru tratarea eficace a furiei noastre. Cele trei acţiuni pentru abordarea şi tratarea
furiei ne vor ajuta să luptăm cu succes contra furiei.

Recunoaşteţi în faţa grupului că este o luptă dificilă şi care solicită foarte multă practică.
Reamintiţi-le părinţilor că şi copiii lor vor învăţa cum să-şi trateze propria lor furie observându-i pe ei.

Cele trei acţiuni pentru abordarea şi tratarea furiei sunt foarte importante pentru că atunci când
le folosim:

➢ Relaţiile noastre cu copiii, partenerii, prietenii şi colegii noştri se îmbunătăţesc;

➢ Vieţile noastre se vor îmbunătăţi confruntându-ne cu mai puţin stres şi mai puţine probleme de
sănătate;
➢ Copiii noştri vor avea un model pozitiv pentru a-şi exprima furia. Când ne exprimăm furia faţă de
copiii noştri prin metode care rănesc fizic sau emoţional, relaţia noastră cu ei suferă. Ei se pot
retrage în ei înşişi sau pot reflecta furia lor împreună cu a noastră spre noi sau spre un frate,
soră, prieten mai tânăr sau animal;
➢ Dacă folosim metode pozitive de exprimare a furiei, copiii noştri vor învăţa metode pozitive prin
care să-şi exprime şi ei furia. Aceasta îi va ajuta în relaţiile lor cu noi, cu prietenii lor, profesorii şi
ceilalţi. Comunicaţi-le părinţilor că o copie a Celor trei acţiuni pentru abordarea şi tratarea furiei
este inclusă în Ghidul părintelui.

Planul personal pentru managementul furiei

Am învăţat să observăm semnele noastre timpurii de alarmă pentru apariţia furiei. Am discutat
despre respiraţie şi acţiune, ca metode care ne ajută să ne exprimăm furia într-un mod adecvat. Acum
vom alcătui un plan pentru managementul furiei în care vom identifica evenimentele care ne
declanşează furia. Vom înregistra evenimentul, semnele noastre timpurii de alarmă şi abilităţile noastre
de acţiune.

Solicitaţi-le părinţilor să consulte pagina din Broşura părintelui privind Planul pentru
managementul furiei (PMF). Solicitaţi-i grupului să se gândească din nou la incidentele din cursul
săptămânii trecute când s-au înfuriat. Rugaţi-i să relateze un incident concret pe fişa lor PMF. Apoi
cereţi-le să scrie semnele timpurii de alarmă pe care le-au experimentat. Puneţi-i să aleagă o metodă de

29
acţiune care consideră că ar da rezultate pentru ei în acea situaţie. Puteţi să le solicitaţi să se gândească
şi la un al doilea incident şi repetaţi procesul folosind o altă metodă de acţiune.

Timp pentru comunicare în grup

Încurajaţi fiecare părinte să petreacă câteva minute povestind celorlalţi o întâmplare mai puţin
fericită care s-a întâmplat de la sesiunea anterioară, precum şi una pozitivă (veşti rele/veşti bune).
Oferiţi alternative (acţiuni pe care le pot face sau diferite metode prin care pot percepe situaţiile care
par copleşitoare) dacă aşa doresc părinţii. Încurajaţi toţi părinţii să facă la fel.

Recapitularea sesiunii

Unora dintre părinţi li se poate părea ciudat că acest program, al cărui nume este Cum să
devenim părinţi mai buni, se concentrează atât de mult asupra unor chestiuni care pot fi considerate a
nu avea legătura cu rolul de părinte, cum sunt: autoîngrijirea, managementul stresului şi abilităţile de
comunicare. Reamintiţi grupului că ţelul acestui program este să-i ajute pe părinţi să se îngrijească de ei
înşişi pentru a se îngriji mai bine de copiii lor. Când suntem relaxaţi, echilibraţi şi ne simţim bine, ne este
mai uşor să ne vedem copiii ca fiind persoane unice. Avem mai multă energie şi idei pentru a relaţiona
cu copiii noştri în mod pozitiv şi putem să-i apreciem mai mult. Reducând stresul din viaţa noastră ne
îmbunătăţim mediul familial. Le transmitem copiilor noştri abilităţi valoroase pentru viaţă prin
comportamentul nostru. Noi suntem modele pentru copiii noştri şi prin noi ei învaţă să trăiască în
armonie cu lumea.

Prezentarea activităţii pentru acasă

Scopul acestei activităţi este să-i ajute pe părinţi să ia hotărârea de a face un lucru cu copilul lor
ca Timp special şi un lucru pe care-l aşteaptă cu nerăbdare să-l facă pentru ei înşişi înainte de cursul
următor. Încurajaţi-i să aleagă activităţile care le plac. Distribuiţi două cartonaşe pentru activităţi “Timp
special” fiecărui părinte. Părinţii trebuie să-şi scrie numele şi ce plănuiesc să facă. Ambele cartonaşe ar
trebui să aibă acelaşi conţinut. Rugaţi fiecare părinte să comunice celorlalţi membri ai grupului ce
anume au scris. Strângeţi câte un cartonaş de la fiecare părinte. La sesiunea următoare, puteţi reciti
cartonaşele şi întreba părinţii dacă au reuşit să facă ceea ce au plănuit.

Reamintiţi părinţilor să practice observarea simptomelor de stres şi să practice exerciţiile de

destresare discutate. Solicitaţi-le părinţilor să deschidă Broşura părinţilor la Fişa de lucru pentru
metodele de combatere a stresului. Spuneţi-le să facă un semn la fiecare din metodele de combatere a
stresului de fiecare dată când o folosesc până la sesiunea următoare.

30
Încheiere

Subliniaţi unele din schimbările pozitive pe care le-aţi observat în modul de funcţionare a
grupului şi în modul de participare a părinţilor. Încurajaţi participanţii să practice unele din tehnicile
pentru reducerea stresului şi controlul furiei pe care tocmai le-au învăţat

31
MATERIALE AUXILIARE

Alte activităţi privind metodele pentru combaterea stresului

Activitatea 1

Metodele pentru combaterea stresului. Punctul important este să le daţi părinţilor ocazia de a le
pune în practică.

Activitate generală: Rugaţi părinţii să se grupeze câte doi sau în grupuri mici şi să vorbească
despre o experienţă recentă care a fost stresantă, modul în care au tratat-o, şi ce metodă pentru
combaterea stresului ar fi putut folosi.

Activitatea I pentru metodele de combatere a stresului: perechi – Solicitaţi-le părinţilor să se

grupeze în perechi (A/B) şi să stea faţă în faţă. Solicitaţi toţi “A” să apropie în faţa partenerului lor.
Solicitaţi toţi “B” să facă trei paşi înapoi. Apoi combinaţi cu Activitatea 1 pentru metodele de combatere
a stresului – trei respiraţii profunde şi numărătoarea până la 10. Inversaţi rolurile şi repetaţi exerciţiul.
Întrebaţi părinţii cum s-au simţit când au avut pe cineva în faţă şi dacă au dobândit o nouă perspectivă
când au făcut paşii înapoi.

Activitatea a II a pentru metodele de combatere a stresului: Încheiaţi această sesiune solicitând

întregului grup să practice “atletismul”. În funcţie de spațiul oferit de sala de curs, solicitaţile părinţilor
să alerge (sau să meargă repede) în jurul camerei, pe coridor şi înapoi, sau în jurul clădirii. Ei ar putea de
asemenea să facă sărituri pe loc sau alergare pe loc. La sfârşitul exerciţiului vor avea respiraţia
accelerată şi o perspectivă nouă.

Activitatea 2

Respiraţia poate să mă ajute să mă simt supărat sau relaxat. Demonstraţi părinţilor cum să
respire atât în modul “greşit” cât şi în cel “corect”. Poate fi folositor să interpretaţi rolul unei persoane
anxioase sau furioase, având respiraţia sacadată, rapidă, şi ţinându-vă respiraţia complet atunci când
sunteţi în culmea supărării. Apoi respiraţi lent şi profund, folosind stomacul (diafragma) cât de bine
puteţi. Încercaţi să vă mişcaţi pieptul şi umerii cât mai puţin posibil. Demonstraţi revenirea la calm în
timp ce faceţi aşa. Solicitaţi-i pe părinţi să încerce ambele moduri de respiraţie. Unii dintre ei pot avea
dificultăţi în respiraţia cu stomacul. Concentraţi-vă asupra celor care au succes şi depăşesc dificultăţile.
Subliniaţi cum practica continuă va permite ca respiraţia cu stomacul să devină mai uşoară odată cu
trecerea timpului. Unii părinţi pot să se simtă stingheriţi, să aibă senzaţia că nu au suficient aer.
Asiguraţi-i că aceasta va trece prin practica continuă şi că ar trebui să încerce numai câte o respiraţie sau
ouă cu stomacul pană când se vor simţi mai bine. În general, încetinirea ritmului şi respiraţia profundă le
vor fi de folos părinţilor, chiar dacă respiraţia continuă să fie făcută cu pieptul. Respiraţia cu stomacul

32
este de preferat dacă poate fi învăţată. Încurajaţi practica. Descurajaţi orice respiraţie rapidă şi
profundă, deoarece respiraţia rapidă (hiperventilaţia) va cauza sentimente de nelinişte şi va încuraja
furia.

Activitatea 3

Jocul semaforului.

Imaginaţi-vă că purtaţi o cască şi aceasta are un bec în partea din faţă. Lumina lui devine roşie
când vă simţiţi stresat, şi verde când vă simţiţi relaxat. Imaginaţi-vă o zi în care purtaţi cască şi observaţi
ce se întâmplă. Dorm profund şi sună telefonul care mă trezeşte (lumina roşie). În timp ce mă întind
după receptor, observ că ceasul deşteptător a stat şi nu a sunat. Mă uit la ceasul de mână şi văd că am
întârziat deja o jumătate de oră la serviciu (lumina roşie). La telefon e mama care mă roagă să o duc
astăzi la cumpărături. Sunt de acord, dar îi spun că acum am întârziat şi nu pot să mai vorbesc la telefon.
Ea mă înţelege şi este drăguţă (lumina verde). Mă duc la baie şi mă împiedic de maşinuţa fiului meu,
aproape gata să cad (lumina roşie). Când ies din baie, Suzana, fiica mea în vârstă de trei ani, se joacă cu
nişte cuburi şi mă roagă să mă joc cu ea. Îi spun că nu pot acum, dar o voi face când mă întorc acasă
(lumina verde). Nu găsesc nimic de îmbrăcat şi mă înfurii pe mine însumi pentru că nu am spălat hainele
(lumina roşie)... Evenimentele stresante variază, la fel ca şi reacţiile noastre faţă de ele. Unele
evenimente pot fi prevenite, unele pot fi trecute cu bine folosind strategii diferite. Primul pas important
este să înveţi să-ţi identifici stresorii; apoi putem începe să-i combatem mai eficient. Fişa de lucru
activitate practică pentru jocul semaforului din broşura părintelui poate fi folosită ca un follow-up
pentru această activitate.

Activitatea 4

Simptomele fiziologice ale stresului

Simptomele fiziologice ale stresului includ mărirea pulsului şi a ritmului respiraţiei, creşterea
presiunii arteriale şi a glucozei în sânge, încetinirea procesului de digestie, şi o irigare sporită a muşchilor
pentru a ajuta corpul să se pregătească pentru situaţia “luptă sau fugi”. Acestea sunt reacţii normale
faţă de prezenţa stresorilor. În perioadele de stres prelungit, când corpului nu i se acordă suficient timp
pentru recuperare între aceste reacţii, pot apărea daune fiziologice. Ţesuturile şi organele pot fi
afectate. Aceasta poate conduce la probleme de sănătate ca de exemplu dureri de cap, probleme
digestive, ulcer, tensiune mărită, şi, odată cu trecerea timpului, boli grave.

Solicitaţi părinţilor să enumere care consideră ei a fi:

➢ Reacţiile fizice faţă de stres – dureri de cap, dureri de fălci şi de umeri, dureri ale părţii de jos a
spatelui, scrâşnirea dinţilor, urticarii, nod în gât, dureri de stomac, respiraţie sacadată, diaree,
sau constipaţie;

33
 ➢ Reacţiile emoţionale faţă de stres – furie, frică, iritabilitate, insomnie, vinovăţie şi depresie;

➢ Simptomele mentale ale stresului – te simţi sub presiune sau ai sentimentul urgenţei, te simţi
pierdut, ai dificultăţi în luarea deciziilor, sau “te îndepărtezi”.

Când descrieţi aceste reacţii emoţionale, mentale, şi fizice, atrageţi atenţia grupului că simptomele grave
sau persistente pot să indice afecţiuni şi trebuie să fie examinaţi de un medic.

Activitatea 5

Identificarea surselor de stres – O porţie de viaţă

Înainte de a putea reduce stresul, trebuie să ne cunoaştem stresorii noştri zilnici. Ceea ce este
stresant pentru o persoană poate să fie foarte diferit de ceea ce este stresant pentru o altă persoană.
Pentru a selecta cele mai eficiente strategii, primul pas al luptei este să identificăm evenimentele
stresante din viaţa noastră pe care am dori să le contracarăm.

AFIŞAŢI FOAIA DE FLIPCHART

Pe foaia de flipchart desenaţi un cerc mare şi împărţiţi-l în porţiuni. Solicitaţi părinţilor să vă

ajute să vă gândiţi la domenii din viaţă în care sunt cel mai probabil supuşi stresului. Pe măsură ce
părinţii generează idei, scrieţi domeniile în interiorul “unei porţiuni”. Unele dintre “porţiuni” pot fi
identificate a fi copiii, partenerii, slujba, banii, relaţiile, prietenii, părinţii proprii, sau alte chestiuni
personale.

➢ BANII
➢ SLUJBA
➢ PRIETENII
➢ COPIII
➢ PARTENERUL

Luaţi acum fiecare porţiune în parte, pe rând, şi solicitaţi părinţilor să se gândească la două sau
trei situaţii tipice care produc stres în acest domeniu.

De exemplu: O porţiune este intitulată BANII. Cauzatorii de Stres: Nu pot achita facturile la timp
- Nu-mi permit să cumpăr o casă - Mă cert mereu cu partenerul pe tema banilor - Nu le pot cumpăra
copiilor ce doresc ei.

Treceţi prin fiecare porţiune în acelaşi mod.

Activitatea 6

Reacţii generate de stres

34
 Iată un exemplu pentru modul cum putem modela reducerea pozitivă şi eficientă a stresului
pentru şi cu copiii noştri. Să presupunem că aţi avut o zi foarte grea la serviciu. Aţi venit târziu acasă,

copilul dumneavoastră în vârstă de doi ani este nemulţumit şi trebuie să mănânce imediat, iar copilul în
vârstă de cinci ani se agită şi vă solicită să-i citiţi o poveste chiar acum. În astfel de momente, ne dorim
să fugim undeva departe unde să nu ne mai supere nimeni. Solicitaţi părinţilor să se gândească la
reacţiile pe care le-ar putea avea faţă de copilul în vârstă de cinci ani şi care:

➢ să denote respect faţă de copil;

➢ să protejeze respectul de sine al copilului;
➢ să modeleze în mod pozitiv managementul stresului;
➢ şi să fie rezonabile pentru părinte.

Scrieţi răspunsurile părinţilor pe o foaie de flipchart. După ce toate răspunsurile sunt adunate,
solicitaţi-le părinţilor să sublinieze modul în care unele din răspunsuri îndeplinesc criteriile pe care le-aţi
enumerat mai sus. Spuneţi clasei că, bineînţeles, nicio soluţie nu are succes tot timpul, dar faptul că
suntem grijulii faţă de modul în care reacţionăm ne ajută tot timpul.

Activitatea 7

O zi tipică

Ajutaţi clasa să-şi ia timp pentru a descrie o zi “tipică”. Care sunt lucrurile care se întâmplă zi de
zi?

Dimineaţa După Amiaza Seara

Care sunt lucrurile importante pe care le faceţi în fiecare zi şi care pot fi “modelate” pe măsură
ce apar situaţii diferite? Să presupunem că s-a întâmplat ceva teribil şi/sau minunat care vă modifică
rutina în mod drastic. De exemplu, tocmai când vă pregăteaţi să-l duceţi pe copil la grădiniţă, vă trântiţi

35
uşa peste mână sau, sunteţi gata să plecaţi de la serviciu după o zi lungă iar şeful spune că mai are
nevoie de dumneavoastră pentru cel puţin încă două ore, sau cel mai bun prieten care a locuit în alt oraş
timp de cinci ani vă sună să vă comunice că se află în oraş şi ar dori să vă întâlniţi la un restaurant. Creaţi

un plan de rezervă. La ce anume puteţi renunţa? Pe cine aţi putea suna? Ce anume aţi putea face
diferit?

Poate doriţi să faceţi acorduri cu prietenii, vecinii şi rudele dumneavoastră pentru a vă ajuta
reciproc atunci când aveţi nevoie de ajutor.

Activitatea 8

Rezultatele pozitive între dumneavoastră şi copil

Întrebaţi părinţii dacă cunosc alte strategii pentru managementul furiei pe care doresc să le
comunice grupului. Scrieţi-le şi pe acestea pe flipchart. Recunoaşteţi contribuţia şi ajutorul lor. După
aceea rugaţi părinţii să deschidă la fişa de lucru Rezultatele pozitive între dumneavoastră şi copil din
Broşura părintelui şi studiaţi-o împreună cu ei.

Rezultatele pozitive între dumneavoastră şi copil:

➢ Întrebaţi-vă: “Ce doresc să înveţe copilul meu ca rezultat al acestei situaţii?” Păstraţi acest ţel în
minte;
➢ Fiţi realişti în aşteptările pe care le aveţi. Luaţi în considerare vârsta copilului dumneavoastră şi
alte circumstanţe;
➢ Recunoaşteţi sentimentele copilului şi pe ale dumneavoastră;
➢ Alegeţi-vă bătăliile. Uneori este important pentru părinţi să insiste asupra propriei lor agende.
Alteori este OK să lăsaţi copilul să decidă;
➢ Oferiţi copilului o alegere între două opţiuni, amândouă fiind acceptate de dumneavoastră;
➢ Anunţaţi schimbările care vor surveni. Cu toţii avem nevoie de o tranziţie lentă de la o activitate
la alta;
➢ Discutaţi o problemă până când ajungeţi la o concluzie acceptabilă, chiar dacă nu luaţi o
hotărâre. Aceasta va ajută copilul să-şi dezvolte abilităţile de rezolvare a problemelor;
➢ Daţi-vă seama că nu putem rezolva toate problemele! Suntem oameni. Trebuie să fim
înţelegători cu noi înşine;
➢ Acceptaţi că există mai mult decât un singur răspuns corect. Fiţi creativi. Fiţi deschişi;
➢ Cereţi părerea unei terţe persoane, când este cazul.
➢ Unele dintre aceste idei vi se par cunoscute. Ele sunt chestiuni despre care am discutat în
sesiunea despre Stres şi Furie şi vom discuta din nou în sesiunile despre Comunicare şi
Disciplină.

36
ANEXA 1

Înţelegerea stresului. Identificarea surselor de stres. Identificarea simptomelor stresului.

Ce este stresul?

Corpul nostru reacţionează în condiţii de stres. Ne creşte pulsul, respiraţia devine mai alertă,
presiunea arterială şi nivelul glucozei în sânge cresc, iar digestia încetineşte. Sângele se grăbeşte spre
muşchi pentru a ne ajuta să ne pregătim să răspundem. Acestea sunt reacţii fizice normale faţă de
prezenţa stresorilor. Dacă aceste reacţii au loc cu prea multă intensitate, au loc schimbări fiziologice în
corp. Ţesuturile şi organele pot fi afectate. Ele pot să nu reuşească să se adapteze în mod adecvat, iar
funcţionarea lor defectuoasă poate să conducă la dureri de cap, tensiune musculară, oboseală, ulcer,
tensiune arterială, probleme cardiace, sau alte afecţiuni. Stresul poate conduce şi la alte genuri de
probleme. Putem să ne orientăm stresul către interior şi să devenim descurajaţi şi deprimaţi. Putem
reacţiona faţă de tensiunea pe care o simţim prin furie şi să ne exprimăm furia în moduri dăunătoare
pentru noi sau pentru cei din jur.

Managementul stresului este o parte importantă a menţinerii unei bune sănătăţi fizice şi
emoţionale şi a unor relaţii sănătoase. Când tratăm stresul, continuăm să îl simţim, dar ne revenim
repede şi învăţăm cum să prevenim sau să adaptăm reacţiile noastre faţă de stres.

Aceasta înseamnă:

➢ monitorizarea simptomelor stresului în corpul nostru (observare);

➢ identificarea stresorilor din mediul nostru (observare);
➢ respiraţia pentru reducerea tensiunii;
➢ schimbarea gândirii noastre (vorbirea cu tine însuţi – o abilitate de acţiune împotriva stresului);
➢ schimbarea stresorilor prin paşi mici (acţiune).

Conceptul de “stres” a fost studiat şi definit pentru prima dată de către medicul austriac Hans
Selye, în prima jumătate a secolului XX. Acesta a folosit termenul pentru a descrie un ansamblu de
reacţii ale organismului faţă de o acţiune externă exercitată asupra sa de către o largă serie de agenţi
(fizici, chimici, biologici, psihici) constând în apariţia unor variate modificări morfofuncţionale. Deseori
traducem termenul de stres prin: tensiune, povară, solicitare, efort, presiune, încordare, forţă,
constrângere.

O definiţie consacrată a stersului ar fi următoarea: răspunsul nespecific al organismului la orice

solicitări din afară, un fel de sare a vieţii.

Stresul este un efect al presiunilor externe, excesive, inadecvate, îndreptate asupra unui subiect
care nu este pregătit sau nu poate să le facă faţă.

Stresul rezultă dacă subiectul este supus unor presiuni psihice tari şi antagoniste (opuse), de
asemenea poate fi şi o reacţie la schimbare.

37
ANEXA 2

SCALA HOLMES RAHE

Care este nivelul stresului dumneavoastră?

Bifaţi acele evenimente care au avut loc în viaţa dumneavoastră în cursul ultimului an, apoi
adunaţi punctajele trecute în dreptul lor pentru a determina factorul dumneavoastră de rezistentă
conform scalei Holmes-Rahe.

Eveniment Valoare Eveniment Valoare

Moartea soțului/soției 100 Schimbarea responsabilităţilor la 29

serviciu

Divorţ 73 Fiul sau fiica pleacă din casa 29

părintească

Separarea maritală 65 Necazuri cu socrii 29

Inchisoare 63 Realizări personale remarcabile 28

Moartea unui membru apropiat 63 Soţul/soția începe sau îşi pierde 26

al familiei serviciul

Rănire sau boală personală 53 Inceperea sau terminarea școlii 26

Căsatorie 50 Schimbarea condiţiilor de viaţă 25

Pierderea serviciului 47 Revizuirea obiceiurilor personale 24

Reconcilierea maritala 45 Necazuri cu şeful 23

Pensionare 45 Schimbari ale orelor de serviciu, 20

ale condiţiilor de muncă

Schimbarea stării de sănatate a 44 Schimbarea locuinţei 20

membrului familiei

Graviditate 40 Schimbarea şcolii 20

Dificultăţi sexuale 39 Schimbarea modului de recreere 19

Marirea familiei 39 Schimbarea activităților legate de

biserică

38
 Schimbare în afaceri 39 Schimbare în activitățile sociale 18

Schimbarea statutului financiar 38 Schimbarea obiceiurilor legate de 16

somn

Moartea unui prieten apropiat 37 Schimbarea numărului de 15

reuniuni familiale

Schimbarea domeniului în care 36 Schimbarea obiceiurilor 15

lucrați alimentare

Schimbarea numărului de certuri 35 Concediu 13

maritale

Ipoteca sau imprumut mai mare 31 Perioada Crăciunului 12

de 250 milioane

Sistarea ipotecii sau 30 Incălcări minore ale legilor 11

imprumutului

Punctajul:

➢ Până la 150 puncte – puţine şanse de apariţie a unor schimbări ale stării de sănătate;
➢ 150-199 puncte-- 50% şanse de apariţie a unei afecţiuni sau schimbări ale stării de sănătate;
➢ 300 + puncte -- 80% şanse de apariţie a unei boli grave.
➢

Distribuiţi materialul tipărit cu Scala Holmes Rahe şi acordaţi aproximativ cinci minute părinţilor
pentru a-l completa şi a-şi calcula punctajul.

După ce studiul a fost completat, discutaţi despre ce au învăţat părinţii din scala stresului.
Probabil că un număr semnificativ de participanţi are punctaj care indică faptul că sunt expuşi unui stres
extrem de ridicat (mai mult de 300 de puncte). Ca moderator, este important să reţineţi cine sunt aceşti
părinţi şi să luaţi contact cu ei personal în cursul pauzei, după întâlnire, sau printr-un telefon. Mulţi
părinţi pot declara că ştiau că se simt “stresaţi” iar acum, dintr-o dată, îşi dau seama că existau multe
motive pentru care era aşa. Asiguraţi-i că există metode de a limita stresul.

Autorii scalei, Dr. Thomas Holmes şi Dr. Richard Rahe de la Şcoala de Medicină a Universităţii din
Washington, au găsit o corelaţie între un nivel ridicat al evenimentelor stresante din viaţă şi apariţia
unor boli. Alţii au interpretări diferite.

Scopul acestui exerciţiu este să vă ajute să conştientizaţi împrejurările care pot cauza stres. Fie
că stresul provine din evenimente majore ale vieţii sau din întâmplările cotidiene, când ne simţim

39
copleşiţi de stres, probabil că există un motiv serios. Nu trebuie să ne simţim vinovaţi pentru că suntem
copleşiţi. Aceasta nu ne ajută să luptăm cu problemele şi stresul cu care ne confruntăm. Este util să
recunoaştem sentimentul şi apoi să facem paşii care ne vor ajuta să-l tratăm. Dacă-l putem identifica,
putem să facem ceva şi să-l menţinem sub control.

Cauzele stresului – factorii de stres.

➢ Ritmul alert al vieţii cotidiene;

➢ Conflictul cu o persoană, nerezolvarea conflictelor;
➢ Pierderea unei persoane dragi;
➢ Schimbarea modului de viaţă;
➢ Suferinţa fizică puternică;
➢ Luarea/evitarea unei decizii importante, nevoia de a alege între mai multe variante;
➢ Locul de muncă, neclaritatea sarcinilor de îndeplinit, ignorarea nevoilor;
➢ Obiectivele nerealiste pe care unele persoane şi le fixează;
➢ Aşteptările nerealiste ale părinţilor în ceea ce-i privește pe copiii lor;
➢ Nevoia acută de a te simţi realizat ca profesionist, părinte, persoană în societate, familie.

40
ANEXA 3

Cum influenţează modul nostru de gândire reacţiile faţă de stres. Auto-adresarea

Percepţia noastră asupra stresului este determinantă în abordarea şi controlul stresului; orice
factor pe care îl putem considera o ameninţare, reală sau imaginară, va creşte nivelul de anxietate.
Modul cum reacţionăm este influenţat de o serie de factori, dintre care unii pot fi controlaţi, în timp ce
alţii nu. Atunci când ne confruntăm cu o situaţie dificilă/stresantă, putem face un pas înapoi şi să privim
întreaga situaţie ca şi cum ar fi un film în care noi suntem doar spectatori. Acest exerciţiu ne poate arăta
că, de multe ori nu ne este teamă de probleme deoarece ele sunt de nerezolvat, ci că ele devin de
nerezolvat tocmai fiindcă ne este teamă de ele.

Cantitatea stresului resimţit depinde doar de natura gândurilor noastre! Dacă vom alunga din
minte gândurile sumbre, nehotărârea şi şovăiala şi le vom înlocui cu gânduri pozitive, vesele,
constructive, atunci calitatea vieţii noastre se va îmbunătăţi. O parte a învăţării metodelor de reducere a
stresului este să recunoşti vorbirea cu tine însuţi. Aceasta reprezintă ceea ce credem sau ceea ce ne
spunem nouă înşine. Ea afectează modul în care simţim. Învăţarea unor metode noi de gândire poate să
ne ajute să ne simţim mai puţin încordaţi, neliniştiţi, anxioşi sau furioşi în situaţii stresante pe care nu le
putem schimba. Secretul pentru a învăţa abilităţile pozitive de vorbire cu tine însuţi este practica.

Transformarea Auto-adresării din negativă în pozitivă

Noi simţim stresul în multe situaţii diferite, în evenimente pe care le considerăm pozitive sau
negative. Vorbirea cu tine însuţi afectează modul în care simţim şi modul în care percepem aceste
evenimente. Vom practica recunoaşterea unora din atitudinile de vorbire negativă cu tine însuţi. Să
începem gândindu-ne la evenimente pozitive.

41
ANEXA 4

Construiţi-vă o reţea de sprijin. În trecut, atât bărbaţii cât şi femeile se bazau pe alţi membri ai
familiei şi ai comunităţii pentru a supravieţui. Astăzi, mulţi dintre noi nu avem o reţea de sprijin. Trebuie
să creăm una. Avem nevoie să fim ajutaţi de prieteni, vecini şi comunitate pentru a obţine şi a acorda
sprijin. Acest curs cum să devenim părinţi mai buni poate fi începutul unui grup de sprijin.

Solicitaţi părinţilor să deschidă Ghidul părintelui la formularul reţelei de sprijin. Acordaţi-le

aproximativ cinci minute pentru a completa toate rubricile pe care le pot completa. Întrebaţi
participanţii ce au remarcat în timp ce au completat formularul reţelei de sprijin. Pe măsură ce părinţii
răspund, întrebaţi-i pe ceilalţi membri ai grupului dacă au avut aceeaşi reacţie.

Creaţi o rutină a familiei. Fiţi consecvent. Rutina oferă deseori o sursă de stabilitate şi confort
pentru copii şi familie. Noi toţi şi mai ales copiii, au nevoie să ştie ce se aşteaptă de la ei şi pe ce ne
putem baza. Tiparele cunoscute pot să reducă stresul. (Dacă ştiu că voi mânca după ce mama vine acasă
de la serviciu şi că, după masă, mă voi juca, mă voi pregăti pentru culcare, voi auzi o poveste şi mă voi
culca, mă simt mai în siguranţă). Viaţa mea are o rutină care mă face să ştiu ce se întâmplă. Chiar dacă
această rutină se schimbă puţin, ştiu că tot va avea consistenţă, ceva pe care mă pot baza. Pe de altă
parte, dacă nu ştiu când va fi ora de masă, de joacă sau de culcare, simt că nu am control asupra acestor
lucruri şi sunt neliniştit. Stabilirea unor ore regulate pentru mese, culcare şi timp petrecut împreună cu
familia ajută la construirea unei structuri care îi face pe copii să se simtă în siguranţă. Trebuie să fim
consecvenţi în aşteptări, disciplinare şi rutină. Bineînţeles, fiecare familie trebuie să-şi găsească propriul
său echilibru şi să ştie că ocazional, se întâmplă lucruri care ne schimbă rutina zilnică. În astfel de
momente, trebuie să fim flexibili şi să avem încredere că ritmul familiei noastre va fi restabilit. Solicitaţi
participanţilor să descrie rutina familiei lor. Ce anume funcţionează foarte bine pentru ei?

Simplificaţi rutina familiei în momentele de stres ridicat. În momentele de stres întrebaţi-vă: Ce

este esenţial şi ce nu este? Ce se poate face diferit? Poate fi reorganizată viaţa de zi cu zi (curăţenia,
gătitul, sarcinile casnice)? De exemplu: Gătitul în cantităţi mai mari ajută la micşorarea sarcinilor casnice
în restul săptămânii. Solicitaţi participanţilor să dea alte exemple.

Fixaţi un lucru pe săptămână pe care-l aşteptaţi cu nerăbdare pentru a-l face cu familia
dumneavoastră (“Timp special”). Timpul Special este ceva special ce plănuiţi să faceţi cu familia, o
activitate care vă place tuturor. Poate fi întâlnirea de vineri seara, lectura făcută împreună înainte de
culcare sau plimbarea de duminică după amiaza. Creaţi-vă timpul şi spaţiul necesare în viaţa
dumneavoastră pentru a aduce lucruri bune în ea. Ce fel de lucruri puteţi să faceţi cu familia
dumneavoastră ca timp special?

Îngrijiţi-vă pe dumneavoastră înşivă. Faceţi acele lucruri care vă ajută să vă simţiţi mai pozitiv
faţă de dumneavoastră înşivă. Practicaţi tehnicile de relaxare. Respiraţi profund. Ţineţi minte, este OK să
soliciţi ajutor! Puteţi solicita ajutorul unui partener, prieten, vecin sau coleg de serviciu. Învăţaţi că nu
trebuie să fiţi responsabil pentru tot sau să faceţi totul singur. Este foarte bine să solicitaţi ajutor
câteodată.

Alte metode recomandate de specialişti pentru combaterea stresului:

42
 ➢ să discutăm problemele pe care le avem cu alţii şi să le cerem ajutorul;
➢ să ne planificăm timpul în mod eficient;
➢ să realizăm un echilibru între muncă, timp liber, somn;
➢ să oferim şi să primim afecţiune;
➢ să ne rezervăm în fiecare zi un moment de linişte;
➢ să ne armonizăm aspiraţiile cu posibilităţile pe care le avem;
➢ să cultivăm practicile personale care menţin sănătatea: alimentaţie echilibrată, bogată în
vitamine, mişcare, somn de 7-8 ore pe noapte, fără "nopţi albe", evitarea exceselor de orice fel;
➢ să nu uităm că amenajarea locului de muncă prin personalizarea lui cu fotografii de familie sau
alte obiecte care ne fac reală plăcere este extrem de importantă.

Spuneţi-le părinţilor că o copie a celor cinci metode importante pentru managementul stresului
pe termen lung este inclusă în Broşura părintelui.

43