Sunteți pe pagina 1din 12

Cuprins

Introducere

3

1. Cursul de schimb

4

1.1. Cursul de schimb- aspecte teoretice

4

1.2. Mecanismul cursului de schimb

5

1.3. Factorii determinanți ai cursului de schimb

7

2. Studiu de caz Analiza cursului de schimb RON/EUR

9

Concluzii

11

Bibliografie

12

2

Introducere

“Cursul de schimb reprezintă prețul unei monede exprimat în raport cu moneda altei țări”. Aceasta este cea mai inteligibila definitie a cursului de schimb, dar totodata si cea mai complexa prin simplitate, dar si exactitate.

Cursul de schimb este una din cele mai importante variabile economice, evoluția acestuia influențează starea economiilor, nivelul prețurilor, comerțul internațional, bilanțul firmelor, dar şi averea fiecărui individ. Evoluția cursului de schimb influențează nu numai averea și puterea de cumpărare a indivizilor, ci și averea fiecărei economii în parte.

Pe de altă parte, cursul de schimb este o variabilă extrem de sensibilă la evoluția celorlalți indicatori macroeconomici. Este afectat nu numai de starea actuală a economiilor, dar şi de anticipările agenților economici referitoare la evoluțiile macroeconomice viitoare. Rezultatul aşteptat al viitoarelor alegeri, deciziile luate de guvernatorii băncilor centrale, prețul petrolului, sunt doar câțiva factori de influență a cursului de schimb. După cum este de aşteptat, cursul de schimb este o variabilă economică extrem de volatilă.

Evoluția sa este monitorizată cu maximă atenție, chiar și cele mai mici modificări ale cursului reprezentând subiect de știre pentru un post de televiziune sau o publicație în domeniul economic.

Lucrarea este structurată în 2 mari parți : una teoretică care cuprinde aspecte privind cursul de schimb, mecanismul cursului de schimb și factorii care îl determină și cea de-a doua o analiză a cursului de schimb în perioada 2007-2012.

schimb ș i factorii care îl determină ș i cea de-a doua o analiză a cursului

3

1.Cursul de schimb

1.1 Aspecte teoretice

Plățile și încasarile în cadrul derulării tranzacțiilor economice internaționale se fac prin intermediul monedelor naționale care au grade de convertibilitate și utilizare diferită, între care se stabilesc rapoarte cantitative cursuri de schimb necesare la precizarea valorii monedei de plată. Valoarea unei monede comparativ cu altă monedă se exprimă prin curs de schimb valutar, curs valutar sau curs de schimb. Cursul de schimb valutar este raportul cantitativ dintre două monede care se stabilește pe piața valutară. Prin curs valutar sau curs de schimb se întelege „prețul” unei unități monetare naționale sau internaționale exprimat într-o altă moneda cu care se compară valoric, respectiv prețul la care o monedă națională poate fi schimbată cu o altă monedă națională ori internațională. Mecanismul de stabilire a cursurilor de schimb a evoluat în timp. Importanța cursurilor de schimb rezidă în faptul ca ele determină prețul efectiv sub care se comercializează diferitele mărfuri pe piața internațională în lupta de concurență din comerțul internațional, factorul valutar concretizat în cursurile de schimb jucând un rol important alaturi de factorii materiali ai competitivității.

În practica internaţională se întâlnesc următoarele modalităţi de cotare:

cotarea directă (incertă) prin care se determină numărul de unităţi de monedă naţională ce

revine la o unitate de monedă străină. Această cotaţie se exprimă prin raportul:

N = Monedă străină / Monedă naţională 1 Monedă străină = N * Monedă naţională

(exemplu: în România: 1 EUR = 4,2513 ROL) Această modalitate de cotare se întâlneşte în

majoritatea ţărilor.

cotarea indirectă (certă) prin care se determină numărul de unităţi de monedă străină ce

revine la o unitate de monedă naţionala. Această cotaţie se exprimă prin raportul:

M = Monedă naţională / Monedă străină 1 Monedă naţională = M * Monedă străină (exemplu: în Anglia: 1 GBP = 1,5417 USD) Această modalitate de cotare se întâlneşte în ţări precum Anglia, ţările Zonei Euro, Canada, Irlanda, Australia, Noua Zeelandă.

cotarea încrucişată (cross-rate): două monede care îşi exprimă cursul iniţial printr-o a treia

monedă, îşi pot determina cursul între ele.

În funcţie de puterea de cumpărare, starea de convertibilitate a monedelor naţionale şi de reglementările existente pe fiecare piaţă, există mai multe tipuri de cursuri:

curs oficial (central) este stabilit de autoritatea monetară fiind mai apropiat sau mai îndepărtat de raportul valoric real dintre monedele care se compară în ţările cu monedă convertibilă oficial = cursul la care se converteşte moneda naţională în mod obligatoriu de către autoritatea monetară (media ponderată a cursurilor de revenire pentru principalele grupe de bunuri şi servicii ce fac obiectul schimburilor între ţările ale căror monede se compară); în ţările cu monedă neconvertibilă = este considerat un curs mediu interbancar recunoscut de banca centrală şi utilizat în diverse operaţiuni de decontare internă, la evaluări, raportări statistice.

4

curs de piaţă (curs economic, cursul zilei) = reflectă condiţiile pieţei, fiind determinat ca

punct de echilibru între cererea şi oferta de valută de pe piaţă la un moment dat. Este un curs liber,

variabil şi care se poate modifica de mai multe ori pe parcursul unei zile în principiu fără nici o limită a variaţiei de curs.

stabileşte ca o medie a cursurilor practicate la un moment dat pe

principalele pieţe valutare

curs internaţional = se

curs al bursei negre = este stabilit în afara reglementărilor legale

1.2 Mecanismul cursului de schimb

Ca orice alt pret, cursul valutar sau cursul de schimb al unei monede reflectă raporturile dintre cererea și oferta pentru moneda respectivă pe piața schimburilor valutare. Cererea pentru o anumită valută este determinată de cererea persoanelor fizice și juridice străine pentru bunurile, serviciile și activele financiare al căror preț este exprimat în valuta respectivă. Oferta pentru o anumită valută este determinată de cererea persoanelor fizice și juridice străine, posesori ai respectivei valute, pentru bunurile, serviciile și activele financiare al căror preț este exprimat în valute străine. În general, cursul valutar poate fi exprimat prin urmăoarele două modalități:

prin raportul Ms/ Mn

prin raportul Mn/ Ms

unde:

M s = valoarea monedei străine M n = valoarea monedei naționale

În primul caz, cursul valutar poate fi definit ca fiind valoarea unei unități monetare străine exprimată în unitate monetară națională, iar în cel de al doilea caz, cursul valutar este definit ca fiind valoarea unității monetare naționale exprimate în funcție de o altă monedă străină. Stabilitatea raporturilor de schimb dintre moneda națională și monedele străine, precum și publicarea cursurilor de schimb de către autoritatea naționala monetară sau de către diverse bănci comerciale poartă denumirea de cotatie. Pe baza celor prezentate mai sus se poate observa că, în primul caz, avem de a face cu o cotație directă, iar în cel de al doilea caz, cu o cotație indirectă.

În trecut, monedele naționale erau definite prin conținutul lor valoric, stabilit prin lege de statele respective. Acest conținut era denumit valoare paritară și reprezenta valoarea unui etalon ales, etalon ce s-a schimbat mereu de-a lungul anilor. Condiția de bază pe care trebuia să o îndeplinească acesta o constituia stabilitatea, dar și recunoașterea unanimă pe plan internațional a valorii sale. Pentru un timp, acest rol l-a avut aurul, urmat de etalonul aur-devize sau o altă monedă de referință, bine cotată pe piața internațională.

În cazul exprimării în aur a valorilor paritare, acestea erau denumite paritate-aur sau paritate metalică. În afară de paritatea-aur, în teoria și practica monetară se mai intalnesc și parități valutare. Astfel, vechiul statut al Fondul Monetar International prevedea ca valoarea paritară a monedei unui

5

stat membru să poată fi definita și în dolari S.U.A. Ca atare, atunci cand se face raportul dintre doua monede exprimate în valută, se poate spune ca paritatea este valutară. În situația în care monedele iși definesc valoarea paritară în drepturi speciale de tragere (D.S.T.), paritatea dintre ele se numește paritate D.S.T. Toate aceste valori paritare sau parități se mai numesc și parități teoretice, întrucat aveau la bază un act normativ și de cele mai multe ori nu concordau cu realitatea, respectiv cu puterea de cumpărare efectivă a monedelor respective. Pentru o perioadă s-a incercat utilizarea unor valori paritare glisante, în care definitia (paritatea) valutelor era ajustată periodic, la intervale scurte de timp, precum și a unor valori paritare mobile, caz în care ajustarea se făcea o dată pe an. În cele din urmă s-a constatat că valorile paritare nu au nici o utilitate practică, fiind în cele din urmă eliminate din practică. În condițiile actuale, aceste valori paritare au fost înlocuite cu puterile de cumpă rare, reprezentând raportul dintre cantitatea de bunuri și servicii create într-o țară, care intra în sistemul relațiilor valutare și financiare internaționale și prețul lor, exprimat în moneda țării respective. Deși lipsit de o valoare practică deosebită, cursul real de schimb, sau cursul stabilit pe baza parităților puterii de cumpărare, reprezintă totuși punctul de plecare pentru explicarea evoluției cursurilor economice stabilite pe piața valutară, în funcție de cerere și ofertă. Calculul parității puterii de cumpărare se face prin mai multe metode, care iau în considerare dimensiunile multiple ale puterii de cumpărare, evoluția unor indicatori, ca de exemplu: indicele prețurilor, al valorii producției, precum și indicele evoluției parității unor monede naționale sau internaționale în momentul calculului.

O prima metoda de calcul a cursului real de schimb bazat pe puterea de cumparare, este următoarea:

schimb bazat pe puterea de cumparare, este urmă toarea: Unde Crs= cursul de schimb real a
schimb bazat pe puterea de cumparare, este urmă toarea: Unde Crs= cursul de schimb real a

Unde Crs= cursul de schimb real

a

i = ponderea produsului i in valoarea tranzactiei internationale

k

= numarul de produse

Unde piA = pretul intern din tara A pentru produsul i piB= pretul intern din tara B pentru produsul i

Cursul real de schimb este utilizat, de regulă, pentru analizarea evoluției comerțului exterior, a cererii și ofertei și a prețurilor etc. Prin utilizarea acestui curs se pot determina influențele deprecierilor sau aprecierilor interne, libere sau dirijate, ale monedei asupra producției, exportului și importului.

6

1.3 Factorii care determină formarea cursului de schimb

Acești factori se împart în 2 mari categorii în funcție de modul în care influențează:

factori interni (economici, financiar-monetari, psihologici, politici, militari) factori externi (cererea şi oferta de valută)

La rândul lor factorii interni sunt diverdificați:

factori economici: volumul şi structura producţiei, calitatea bunurilor şi serviciilor produse în cadrul unei economii, tehnologiile folosite, evoluţia productivităţii muncii, nivelul şi dinamica preţurilor. Orice factor economic îşi transmite influenţa asupra cursului valutar prin preţ. Dacă indicele general al preţurilor şi tarifelor scade, aceasta înseamnă o creştere a puterii de cumpărare a monedei naţionale, ceea ce se reflectă în creşterea raportului de schimb al monedei naţionale faţă de o altă monedă cu care se compară, respectiv o influenţă favorabilă asupra cursului de schimb. În caz contrar, creşterea indicelui general al preţurilor şi tarifelor va avea o influenţă nefavorabilă asupra raportului de schimb, moneda naţională pierzând din puterea de cumpărare. Nivelul preţurilor este corelat cu nivelul produsului intern brut - care generează oferta de bunuri şi servicii într-o economie şi cu inflaţia. Dacă într-o economie ritmul anual de creştere a preţurilor este de 2-3%, urmarea este stimularea activităţii economice, ceea ce se va reflecta într-o apreciere a monedei naţionale.

factori financiar-monetari: nivelul ratei dobânzii, nivelul creditelor, masa monetară în circulaţie, situaţia finanţelor publice, situaţia balanţei comerciale. Aceşti factori trebuie priviţi sub două aspecte: ca rezultat direct al activităţii economico- financiare a ţării respective şi ca posibilitate a băncii centrale de a modifica nivelul ratei dobânzii şi pe această bază masa monetară în circulaţie cu efecte asupra modificării cursului de schimb al monedei naţionale. Majorarea de către banca centrală a ratei dobânzii de refinanţare determină creşterea ratei dobânzii la băncile comerciale şi ca urmare scumpirea creditelor. Efectul va fi o scădere a cererii de credite şi reducerea masei monetare în circulaţie. Într-o economie care funcţionează normal, reducerea masei monetare în condiţiile menţinerii constante a ofertei de bunuri şi servicii, are ca efect scăderea preţurilor şi implicit o creştere a puterii de cumpărare cu efecte favorabile asupra cursului de schimb al monedei naţionale. Pentru ţările cu monedă convertibilă oficial, reducerea masei monetare pe piaţa internă se reflectă în reducerea ofertei de monedă naţională, iar dacă cererea pentru moneda respectivă este relativ constantă, urmarea este ca acea monedă devine mai scumpă, având loc o creştere a cursului de schimb al monedei respective. Factorii financiari au în vedere situaţia bugetului de stat deoarece în cazul în care se înregistrează deficit bugetar, banca centrală va încerca acoperirea acestuia prin emisiune monetară. Dacă această operaţiune nu este însoţită şi de creşterea corespunzătoare a ofertei de bunuri şi servicii, urmarea va fi creşterea preţurilor cu efecte nefavorabile asupra cursului de schimb al monedei naţionale. În cazul existenţei unei balanţe comerciale deficitare, autoritatea monetară va încerca procurarea resurselor necesare acoperirii decalajului dintre importuri şi exporturi, urmarea fiind o creştere a cererii de valută în condiţiile creşterii ofertei de monedă naţională, ceea ce va determina scăderea cursului de schimb al monedei naţionale.

7

factori psihologici: influenţează direct cursul valutar pe pieţele unde funcţionează burse valutare şi cursul se determină pe baza reportului cerere/ofertă. Simple informaţii sau păreri cu privire la evoluţia cursului pe alte pieţe sau evoluţii ale preţurilor interne produc modificări imediate asupra cererii de valută influenţând cursul de schimb al monedei naţionale. factori politici: încrederea în conducerea ţării, în capacitatea acesteia de amenţine echilibrul economic, in(stabilitatea) politică concretizată în schimbări de guverne. Toate aceste fenomene determină întărirea sau erodarea monedei naţionale, cu efecte favorabile sau nefavorabile asupra cursului valutar. factori militari: ori de câte ori într-o economie se produc fenomene de această natură (războaie, revoluţii etc.) activitatea economică este îndreptată către satisfacerea cu prioritate a nevoilor cu caracter militar şi de aceea încrederea în capacitatea economiei naţionale de a produce bunuri şi servicii de larg consum care să acopere masa monetară scade, ceea ce influenţează nefavorabil cursul de schimb al monedei respective.

8

2. Analiza cursului de schimb RON/EUR

Evoluția cursului de schimb al monedei naționale are implicații majore asupra îndeplinirii obiectivelor politicii monetare a BNR atât din perspectiva asigurării stabilității prețurilor, cât și a menținerii stabilității sistemului financiar. Pe de o parte, fluctuațiile ample ale cursului de schimb în sensul deprecierii pot afecta negativ atât performanța inflatiei, cât și stabilitatea sistemului bancar. Pe de altă parte, o apreciere accentuată a monedei naționale poate afecta echilibrul macroeconomic, contribuind la supraîncalzirea economiei atunci când nu este însoțită de creșteri corespunzătoare ale productivității muncii și/sau ale altor factori care susțin competitivitatea externă, creând iluzia unei acumulări de avuție care poate conduce la formarea unor bule speculative. Studiul de caz are la bază evoluţia cursului de schimb a monedei Euro pe parcursul unor ani în care se evidenţiază foarte bine creşterea acestei monede din anul 2007 până în prezent.

creşterea acestei monede din anul 2007 până în prezent. În anul 2007 , a avut loc

În anul 2007, a avut loc o depreciere nominală de 6,3 la sută a monedei naţionale faţă de moneda euro (curs oficial la 1 ianuarie 2007: 3,3817 RON/EUR; la 31 decembrie 2007: 3,6102 RON/EUR).

În anul 2008 a avut loc o depreciere nominală de 10,4 la sută a monedei naţionale faţă de moneda euro (curs la 1 ianuarie 2008: 3,6102 RON/EUR; la 31 decembrie 2008: 3,9860 RON/EUR).

În anul 2009, moneda natională s-a depreciat fata de euro cu 2,9 la suta în termeni reali însa cursul de schimb a evoluat inegal pe parcursul anului.

În anul 2010, moneda națională s-a apreciat față de euro cu 6,3 la sută în termeni reali. Pe parcursul anului, fluctuațiile cursului de schimb leu/euro au avut o amplitudine moderată, volatilitatea acestuia fiind inferioară celor consemnate de majoritatea cursurilor de schimb ale monedelor din regiune.

9

În anul 2011 a avut loc o depreciere nominală de 0,8 la sută a monedei naţionale faţă de moneda euro (curs de schimb la 1 ianuarie 2011: 4,2848 RON/EUR; la 31 decem brie 2011: 4,3197 RON/EUR),

În anul 2012 moneda naţională a avut o evoluţie relativ stabilă în raport cu euro, dar în trimestrul II din 2012 cursul de schimb a resimţit efectele adverse exercitate de accentuarea aversiunii globale faţă de risc în contextul intensificării crizei datoriilor suverane şi al problemelor din sectorul bancar european. În schimb, al doilea trimestru din 2012 a indicat o tendinţă de depreciere a leului în raport cu moneda europeană.

Evoluția cursului de schimb valutar RON/EUR în perioada 2007-2012 este una de depreciere, cursul de schimb pornind de la o valoare de 3,3560 în anul 2007 și atingând o valoare de 4,4616 la finele anului 2012. Valoarea mica din perioada 2007 se datorează în mare parte crizei economice, dar aceasta s-a depreciat de-a lngul timpului, trecând prin fluctuații puternice, în mare parte datorată creșterii investiților.

10

Concluzii

În economiile de piață, atât valutele, cât și devizele sunt vândute și cumpărate de bănci autorizate și la bursele valutare, deci pe piața liberă, în schimbul monedei naționale. Cei ce vand pe piața valute și devize sunt exportatorii și ceilalti beneficiari de încasari din străinatate, iar cei care cumpără aceste valori de pe piață, avînd de facut plăți în străinatate, sunt fie importatori, fie diverși debitori.

Urmare a jocului cererii și ofertei dintre exportatorii si importatorii de valute sau devize de pe piață, vanzarea și cumpărarea valutelor și a devizelor se efectuează la un anumit preț, denumit curs.

Valoarea cursului anunțată în fiecare zi de către Banca Națională a Romaniei (BNR) nu este stabilită de institutie, ci se formeaza prin flotare libera. Banca centrală poate influența evoluția dintr- o zi a cursului prin intervențiile pe care le face pe piață. Dacă cumpără lei în cantități mari, valoarea acestei monede va crește, deoarece cantitatea disponibilă pe piață se reduce.

Principalul obiectiv în cadrul acestui studiu a fost de a analiza evoluţia cursului euro în perioada 2007-2012 din care reiese faptul că în anul 2007 valoarea medie a acestuia era mult mai redusă decât în prezent.

11

Bibliografie

BNR- Raport anual 2007

BNR- Raport anual 2008

BNR- Raport anual 2009

BNR- Raport anual 2010

BNR- Raport anual 2011

BNR- Raport asupra stabilităţii financiare 2012

Relatii monetar-financiare internationale , Burnete Sorin

Economie monetara si financiara europeana, Note de curs

12