Sunteți pe pagina 1din 12

4. Factorii determinanti ai cursului de schimb (valutar) la vedere 1. Rata inflatiei si cursul valutar 2. Legea pretului unic 3.

Teoria paritatii pretului de cumparare 3.1 Versiunea absoluta a teoriei paritii de cumparare 3.2 Versiunea relative a teoriei paritaii puterilor de cumparare 3.3 Generalizarea teoriei paritatii puterilor de cumparare 3.4 Ipotezele teoriei paritatii puterilor de cumparare 3.5 Remarci asupra studiilor empirice relative 4. Ratele de dobanda si cursul de schimb

4.Factorii determinanti ai cursului de schimb (valutar) la vedere


Daca cursul de schimb (valutar) la vedere este intr-o maniera generala determinat prin legea ofertei si a cererii, el depinde intr-un mod mai specific, de factorii economici si financiari. Rata inflatiei, soldurile balantei de plati si nivelul relativ al ratelor de dobanda sunt considerate ca factori determinanti fundamentali ai cursului de schimb (valutar) la vedere.

1.Rata inflatiei si cursul de schimb


Pe termen lung, cursul unei valute este in functie de rata inflatiei tarii considerate. O formulare mai exacta a relatiei dintre ratele inflatiei si cursurile valutar conduce la a enunta ca, variatiile cursului de schimb (valutar) intre doua valute A si B depind de diferentialul de inflatie existent intre economiile tarilor A si B. Aceasta concluzie a teoriei paritatii puterii de cumparare ramane atasata numelui lui G. Cassel. Aceasta (teoria) stabileste o relatie intre diferenta ratelor de inflatie a celor doua tari si evolutia cursului monedelor lor pe piata de schimb (valutar). Ea sustine ca, cursul de schimb (valutar) evolueaza in functie de puterea de cumparare respectiva a celor doua valute. Daca puterea de cumparare a dolarului se degradeaza in raport cu cea a lui euro (deci, cu alte cuvinte, rata inflatiei in S.U.A. este superioara ratei inflatiei in Europa), valoarea dolarului in raport cu euro, mai devreme sau mai tarziu se va reajusta astfel incat sa restabileasca puterile de cumparare ale celor doua monede. Teoretic, amploarea acestei reajustari este egala cu diferenta ratelor de inflatie. Pentru teoria paritatii puterilor de cumparare, diferenta dintre ratele de inflatie ale celor doua tari explica evolutia cursului de schimb. Aceasta concluzie merita sa fie reexaminata in contextual unei economii internationale dominate prin miscari de capitaluri.

2. Legea pretului unic


Consideram doua economii, S.U.A. si Europa si propunem ca ele au produs in acelasi moment t1 un bun B in aceleasi conditii, cu aceeasi functie de productie. Se admite, in egala masura, ca functiile de utilitate ale consumatorilor sunt identice si ca rata inflatiei este aceeasi in cele doua tari. In situatie de echilibru si in absenta costurilor de tranzactie, pretul bunului B trebuie sa fie identic in cele doua economii. Daca pretul este exprimat in moneda locala in fiecare din cele doua tari (dolar si euro), identitatea pretului nu este posibila decat luand in calcul cursul de schimb (valutar) la vedere al dolarului in raport cu euro. B1,EUR= B1,USD x S1,USD/EUR [1] B1,EUR: pretul in euro al bunului in momentul 1, B1,USD: pretul in dolari al bunului in momentul 1, S1,USD/EUR : cursul de schimb in momentul 1. Si luam un exemplu: Daca preturile in Europa si in S.U.A. ale unui bun sunt respectiv egale cu 10 euro si cu 11 dolari, este usor de a deduce ca, cursul de schimb al euro in raport cu dolarul este 1EUR=USD 1,10 sau ceea ce revine, de asemenea, la o serie USD1=1/1,10 EUR, respectiv 0,91EUR. Aceasta relatie dintre cursul de schimb si pretul unui bun produs in cele doua economii constituie legea pretului unic. Propunem ca aceasta lege nu este verificata si ca, cursul de schimb se stabileste la 1EUR=USD 0,90. Aceasta supraevaluare a dolarului (sub-evaluare a euro) are doua consecinte. Prima este crestera importurilor americane, deoarece produsul fabricat in Europa, importat in SUA si valorizat la cursul de schimb de 1EUR=USD 0,90 costa mai putin scump exprimat in dolar decat acelasi produs fabricat in SUA. A doua consecinta este de a reduce vanzarile americane cu destinatia Europa deoarece pentru a obtine 11 dolari, exportatorul american trebuie sa factureze bunul pe care l-a exportat la 12,22 euro ceea ce este superior pretului produsului fabricat in Europa. Supraevaluarea dolarului angajeaza un deficit comercial care nu poate fi absorbit in cadrul unui sistem de schimburi flotante,

decat printr-o reducere a cursului de schimb. Echilibrul va fi in final restabilit atunci cand 1EUR=USD 1,10. Este deci procentul de arbitraj asupra bunurilor, care conduce la ceea ce legea pretului unic evidentiaza. Daca cursul de schimb se stabileste la 1EUR=USD 1,30 aceasta subevaluare a dolarului (supraevaluare a euro) are drept consecinta cresterea exporturilor americane cu destinatia Europa si de a reduce importurile americane de provenienta din Europa. Sub-evaluarea dolarului angajeaza un excedent comercial care nu poate fi absorbit decat printr-o crestere a cursului de schimb. Echilibrul comercial este in final restabilit atunci cand 1EUR=USD 1,10. S-a propus in acest exemplu ca pretul unui bun explica variatiile cursului de schimb. Este vorba aici de un exemplu pedagogic pentru a introduce teoria paritatii puterii de cumparare. In realitate, cursul de schimb nu evolueaza sub influenta unui singur bun, cu exeptia cazului in care se considera ca este vorba despre un bun compozit ce reprezinta ansamblul exporturilor si al importurilor a doua tari. Presupunem acum ca rata inflatiei nu este identica in cele doua tari. Inflatia in SUA este egala cu 2%, in schimb, 5% in Europa. Aceasta noua situatie explica faptul ca in momentul t2, un an mai tarziu preturile bunului B produs in Europa si in SUA vor fi de respectiv: 10 EUR (1+5%)=10,60 EUR USD 11(1+2%)=USD 11,22 In aceste conditii, noul curs de schimb de echilibru S2,USD/EUR este egal cu: USD1=10,50/11,22=0,9358 EUR sau ceea ce revine de asemenea la: 1 EUR=11,22 /10,50=USD 1,0686.

3. Teoria paritatii puterii de cumparare


Legea pretului unic poate fi usor generalizata. Ceea ce este adevarat, intradevar, pentru un bun, este deasemena, si pentru ansamblul de bunuri produse in SUA si Europa.

3.1 Versiunea absoluta a teoriei paritatii de cumparare Legea pretului unic este la baza versiunii absolute a teoriei paritatii puterii de cumparare. Daca legea pretului unic se aplica, intr-adevar, tuturor bunurilor schimbate pe o piata internationala ea trebuie in mod natural sa se aplice la un cos compus dintr-un ansamblu de bunuri. In aceste conditii, exprimate in monede locale si prin cursul de schimb, pretul celor doua cosuri care includ aceleasi bunuri ar trebui sa fie identice in cele doua economii. Versiunea absoluta a teorie paritatii puterilor de cumparare necesita inlocuirea in legea pretului unic a pretului unui bun (B) prin indicele preturilor (P) al bunurilor ce compun cosul. P1,EUR=P1,USD x P1,USD/EUR P1,EUR: indicele preturilor in Europa exprimat in euro in momentul 1, P1,USD: indicele preturilor in SUA exprimat in dolari in momentul 1, P1,USD/EUR: cursul de schimb in momentul 1. Pentru teoria paritatii puterilor de cumparare in versiunea sa absoluta, cursul de schimb de echilibru dintre doua valute este egal cu raportul indicilor de pret din cele doua tari. 3.2 Versiunea relativa a teoriei paritatii puterilor de cumparare Verificarile empirice ale teoriei paritatii puterilor de cumparare nu au dat niciodata bune rezultate. Prezenta factorilor structurali specifici fiecarei econimii explica (printer altele) slabiciunea acestor rezultate. Pentru a depasi aceste dificultati, este dorit sa abandonam rationamentul in termene absolute in beneficiul unei analize in termeni ai diferentialului sau ai variatiei . Deci notam cu: P1,EUR: nivelul preturilor in Europa in momentul 1, P1,USD: nivelul preturilor in SUA in momentul 1, P2,EUR: nivelul preturilor in Europa in momentul 2, P2,USD: nivelul preturilor in SUA in momentul 2, S1,USD/EUR: cursul de schimb in momentul 1, S2,USD/EUR : cursul de schimb in momentul 2.

Este posibil de a scrie: P1,EUR= S1,USD/EUR x P1,USD [2] P2,EUR= S2,USD/EUR x P2,USD [3] Relatiile [2] si [3] ne conduc la : P1,EUR / P1,USD= S1,USD/EUR [4] P2,EUR / P2,USD= S2,USD/EUR [5] Aprecierea relatiilor [4] si [5] permit sa stabileasca: [P2,EUR / P2,USD] / [P1,EUR / P1,USD]=[ S2,USD/EUR] / [S1,USD/EUR] [6] Deducand 1 in fiecare factor al relatiei [6], obtinem: [P2,EUR / P2,USD] / [P1,EUR / P1,USD]-1=[ S2,USD/EUR] / [S1,USD/EUR ]-1 [7] ceea ce permite obtinerea: {[P2,EUR/P2,USD]-[P1,EUR/P1,USD]}/[P1,EUR/P1,USD]=[S2,USD/EUR- S1,USD/EUR]/S1,USD/EUR [8] Relatia [8] furnizeaza o prima formulare a teoriei paritatii de cumparare, de unde reiese ca variatia in procente a raportului de schimb este egala cu variatia in procente a raportului indicilor de pret din cele doua tari. Aceasta formulare corespunde versiunii relative a teoriei paritatii puterilor de cumparare. In masura in care ea, ia in considerare, variatiile cursului de schimb si pe cele ale indicilor de pret, aceasta versiune poate fi verificata, chiar daca versiunea absoluta (puternica) nu se verifica. Este suficient ca factorii care constituie obstacole in versiunea puternica (absoluta) a teoriei paritatii puterilor de cumparare sa ramana constante in timp. Exista o a doua formulare a teoriei paritatii preturilor de cumparare. Daca notam cu: P1,EUR: indicele preturilor in Europa in momentul 1 P1,USD: indicele preturilor in SUA in momentul 1, S1,USD/EUR: cursul de schimb USD/EUR in momentul 1, este posibil sa scriem: P1,EUR= S1,USD/EUR x P1,USD [9] In acelasi mod, daca indicele 2 se raporteaza la anul 2, avem: P2,EUR= S2,USD/EUR x P2,USD [10] Daca EUR si USD reprezinta radacinile de inflatie in Europa, este posibil sa scriem :

P2,EUR= P1,EUR (1+EUR) [11] P2,USD= P2,USD (1+USD) [12] Pornind de la [11] si [12], relatia [10] se poate de acum scrie : P1,EUR (1+EUR) = S2,USD/EUR x P1,USD (1+USD) [13] Inlocuind in relatia [13], P1,EUR prin expresia sa din relatia [9] se obtine: S1,USD/EUR x P1,USD (1+EUR) = S2,USD/EUR x P2,USD (1+USD) [14] Este posibil de a simplifica [14] pentru a obtine: [1+EUR]/[ 1+USD]= [S2,USD/EUR]/ S1,USD/EUR] [16] Deducand 1 din fiecare factor al relatiei [16] se obtine: [1+EUR]/[ 1+USD]-1=[S2,USD/EUR]/ S1,USD/EUR]-1 [17] ceea ce permite a obtine in final: [EUR-+USD]/ [1+USD]=[ S2,USD/EUR- S1,USD/EUR]/[ S1,USD/EUR] [18] In masura in care rata inflatiei USD este redusa in raport cu unitatea (1), este posibila de a simplifica [18] si de a ajunge la formularea cea mai obisnuita a teoriei paritatii puterilor de cumparare: EUR-USD=[ S2,USD/EUR- S1,EUR/USD]/[ S1,USD/EUR] [19] Reiese din aceasta a doua formulare ca variatia in procente a cursului de schimb (valutar) este egala cu diferentialul inflatiei dintre cele doua tari sau cele doua zone monetare. Relatia paritatii puterilor de cumparare care tocmai a fost stabilita este evident valabila in cazul in care se lucreaza cu anticipatii. In acest context, teoria paritatii puterilor de cumparare trebuie sa fie in mod lejer reformulabila. Pentru a relua exemplul formularii care tocmai a fost prezentata: *EUR-*USD={E[S2,USD/EUR]-[S1,USD/EUR]}/[ S1,USD/EUR], unde: *EUR: rata de inflatie anticipata in Europa pentru perioada care urmeaza; *USD: rata de inflatie anticipata in SUA pentru perioada urmatoare. E[S2,USD/EUR]: anticipatia cursului de schimb la vedere pentru momentul 2.

3.3 Generalizarea teoriei paritatii pietelor de cumparare a n tari Comertul international si determinarea cursului de schimb nu se reduc la schimburile dintre doua tari, teoria paritatii puterilor de cumparare trebuie sa fie generalizata. O tara care procedeaza la schimburi comerciale cu numerosi parteneri, este necesar sa ia in calcul totalitatea acestor schimburi pentru a determina o putere de cumparare a valutei acestei tari si evolutia sa in timp. Metoda cea mai simpla pentru a realiza acest lucru consta in a calcula (pe o baza lunara, trimestriala sau anuala) indicii reali ai cursului de schimb. Acesti indici sunt in realitate medii ponderate (prin valoarea comertului international cu fiecare dintre partenerii comerciali) ai cursului de schimb ale monedei tarii cu fiecare dintre valutele tarilor partenere. Atunci cand valoarea acestor indici este superioara lui 100, valuta tarii este supraevaluata in raport cu ansamblul monedelor tarii partenere. Atunci cand ea este inferioara lui 100, ea este subevaluata. Informatiile cifrate demonstreaza ca unele valute pot fi supraevaluate sau subevaluate de-a lungul unei perioade indelungate. Teoria paritatii puterilor de cumparare permite determinarea amplorii acestei supraevaluari sau acestei subevaluari. Una si cealalta nu au importanta daca si doar ele sunt durabile si sfarsesc prin afectarea fundamentelor economice ale diferitelor tari. 3.4 Ipotezele teoriei paritatii puterilor de cumparare Teoria paritatii puterilor de cumparare se bazeaza pe trei ipoteze: 1. Piata valutara este perfecta, ceea ce se traduce prin absenta contractelor administrative, a costurilor de tranzactie si a fiscalitatii. 2. Pietele de bunuri sunt profitabile, ceea ce implica o absenta a drepturilor de vama, a costurilor de tranzactie si a reglementarilor de orice natura. 3. Structura consumului agentilor economici este identica in diferit tari. Caracterul de constrangere al ultimelor doua ipoteze explica, ca teoria paritatii puterilor de cumparare este in mod diferit verificata.

3.5 Remarci asupra studiilor empirice relative la teoria paritatii puterilor de cumparare Teoria paritatii puterilor de cumparare permite explicarea evolutiei pe termen mediu si pe termen lung a cursurilor de schimb, dar numeroase studii empirice care au fost realizate nu permit de a concluziona ci ea este in mod definitiv verificativ. Aceasta critica a teoriei paritatii puterilor de cumparare trebuie sa fie interpretata cu prudenta. Aceste studii se bazeaza, intr-adevar pe ipoteze implicite sau pe alegeri mai mult sau mai putin arbitrare care pot influenta concluziile. Sase puncte vor retine atentia in acest sens: 1. Teoria paritatii puterii de cumparare este bazata pe evolutia balantei tranzactiilor curente si, in special, pe cea a balantei comertului exterior, singurele in mod veritabil afectate prin variatiile preturilor bunurilor si serviciilor in diferite tari. Balanta operatiunilor curente nu este decat o parte a balantei de plati si cursul de schimb poate evolua sub influenta celorlalte componente ale balantei de plati. Cu alte cuvinte, puterea de cumparare a monedei unei tari se poate degrada fara sa aiba impact asupra cursului de schimb, daca un flux de investitii pe termen lung compenseaza deficitul balantei tranzactiilor curente ce rezulta din degradarea puterii de cumparare a acestor monede. Teoria paritatii puterilor de cumparare neglijeaza, de fapt, toate tranzactiile relative la activele financiare. 2. Teoria paritatii puterilor de cumparare uita ca o valuta poate servi drept moneda vehiculata si sa fie utilizata ca instrument de transfer de doua tari. In aceste conditii, evolutia valorii unei valute poate fi determinata prin consideratii care nu au nimic comun cu ratele de inflatie. Acest fenomen explica in parte fluctuatiile pe care le poate cunoaste dolarul. 3. Verificarea empirica a teorie paritatii pietelor de cumparare este extrem de sensibila la indicii de pret retinuti. Se utilizeaza in general indicele preturilor de consum ca urmare a generalitatilor sale, probabilitatii sale si a disponibilitatii sale. Utilizarea indicilor generali

este uneori contestabila, deoarece ei inglobeaza bunuri si servicii care nu dau nastere la schimburi internationale. In plus, estimarea paritatii puterilor de cumparare prin indicii de pret ai consumului poate introduce un mijloc indirect (ocolis) ca urmare a diferentei de productivitate si de inflatie intre sectoare. Ponderea economica a unor ramuri economice cu slabe productivitati si cu o rata a inflatiei radicale, dar care nu dau nastere la schimburi internationale poate induce o falsa reprezentare a compatibilitatii extreme a unor tari. Recurgerea la indici specifici ai produselor manufacturate este preferabila deoarece ei sunt mai bine corelati cu evolutia cursului de schimb. Ideal ar fi sa se retina indicii care reflecta evolutia preturilor singurelor produse care fac obiectul schimburilor internationale. 4. Verificarea teoriei paritatii pietelor de cumparare este sensibila la perioada de referinta retinuta. Este, din aceasta cauza, de dorit de a lua ca punct de plecare al oricarui studiu empiric o perioada pentru care cursul de schimb este un curs de echilibru care ar rezulta din aplicarea teoriei paritatii pietelor de cumparare. 5. Teoria paritatii pietelor de cumparare este, de asemenea, sensibila la tarile retinute. Aceasta teorie este mai bine verificata cu tarile industrializate ce poseda un nivel de dezvoltare si al structurilor economice comparabile. 6. Unele studii fac sa apara componente specifice ale resurselor in functie de regimul de schimb in cadrul caruia evolueaza. Valutele tarilor legate printr-un sistem de schimburi fixe, dar suficient de simple pentru a autoriza reajustari ale cursurilor de schimb in functie de evolutile ratelor de inflatie si cele ale tarilor care procedeaza la foarte importante schimburi comerciale nu prezinta niciodata supraevaluare sau subevaluare mai mare de 20%. Asa era, de exemplu, cazul monedelor tarilor membre ale sistemului monetar european. In schimb, cursurile dolarului in raport cu unele valute pot diferi cu 50% de cursul care are rezultate dintr-o stricta aplicare a teoriei paritatii pietelor de

cumparare. Ponderea internationala a valutei americane, fluxurile de capitaluri atrase prin rate ale dobanzii ridicate si increderea sau neincrederea investitorilor internationali in economia americana sunt trei motive care pot explica diferente, de asemenea, importante.

4.Ratele de dobanda si cursul la schimb


Intr-un sistem de schimburi flotante, observarea ratelor de dobanda pe pietele monetare este indispensabila pentru a intelege si explica evolutia cursurilor de schimb, deoarece variatiile lor se repercuseaza imediat asupra celor ale cursurilor valutare. Luarea in consideratie ale ratelor de dobanda permite intelegerea mai bine a evolutiei cursului de schimb la vedere. Daca teoria paritatii puterilor de cumparare este o explicatie semnificativa a evolutiei pe termen lung a cursului de schimb, nu este cazul pentru variatiile pe termen scurt. Deviatii temporare ale cursurilor de schimb in raport cu valoarea paritatii lor sunt in mod frecvent intalnite. Fluctuatiile ratelor de dobanda sunt un factor explicativ al acestor deviatii. Impactul lor completeaza influenta exercitata prin diferentialul de inflatie. Relatiile dintre ratele de dobanda si cursurile de schimb (valutar) pot fi analizate pe termen scurt si pe termen mediu sau lung. 1. Pe termen scurt, o variatie a ratelor de dobanda, antreneaza, o fluctuatie in acelasi sens a cursului de schimb la vedere. O ilustrare ar permite de a intelege acest mecanism. Daca autoritatile americane sunt conduse, din motive de politici monetare interne sa ridice ratele de dobanda, aceasta crestere incita, investitorii internationali sa lichideze activele lor in valute pentru a cumpara titluri in dolari (bonuri de tezaur, certificate de depozit etc). Vanzarea de valute si achizitii de dolari au drept consecinta cresterea cursului la vedere al dolarului in raport cu celalalte valute. Aceste vanzari de dolari, insotite de achizitiile de valute au drept consecinta reducerea monedei americane.

2.

Pe termen mediu si pe termen lung, relatiile dintre ratele de dobanda si cursurile de schimb sunt atat de complexe, dar pentru majoritatea valutelor, s-a constatat adesea ca o moneda puternica este asociata cu rate ale dobanzii reduse si ca o moneda slaba este asociata cu rate ale dobanzii mari.

Influenta ratelor de dobanda nu se limiteaza la determinarea cursului la vedere. Variatiile lor determina cursul de schimb la termen, conform teoriei ratelor de dobanda.