1. Masuri pentru iesirea din curba inflationista.

Atunci cand o inflatie s-a manifestat sau continua sa se manifeste pentru un timp indelungat se
pune problema daca poate fi vreodata redusa fara a intampina dificultati majore sub forma
pierderii locurilor de munca sau a scaderii productiei.
Ipoteza de la care porneste o astfel de analiza [1] de combatere a inflatiei este
urmatoarea: inflatia este continua (in conditiile in care venitul actual este mai mare decat nivelul
sau potential); inflatia a continuat pentru un timp si oamenii se asteapta ca ea sa continue.
Aceasta mentinere cu fermitate a asteptarilor unei continuari a ratei curente a inflatiei este
cea care conduce la conceptul unei inflatii persistente. Sa presupunem ca in acest caz ca banca
centrala decide sa reduca rata inflatiei, reducand rata sa de validare monetara. Evenimentele
care vor urma unei astfel de decizii se inscriu in trei etape:
Etapa I
Prima faza a politicii antiinflationiste consta in incetinirea ratei expansiunii monetare sub
rata cuvenita a inflatiei.
Etapa a II-a
Stagflatia [2]. Principalul efort al guvernului in aceasta etapa il constituie reducerea
somajului pana cand acesta atinge "rata naturala", iar preturile sa fie stabile. De multe ori insa,
in loc sa se intre in limita somajului natural si a preturilor stabile, economiile tind sa supraliciteze
si sa intre intr-un decalaj recesionist. Motivul principal al acestei supralicitari este ca salariile nu
depind doar de cererea excesiva curenta ci si de asteptarile inflationiste.
Asteptarile pot determina ca inflatia sa persiste dupa ce cauzele ei initiale au fost
inlaturate. Ceea ce initial a fost o inflatie prin cerere, rezultand dintr-un decalaj inflationist,
devine o inflatie pur asteptata, alimentata pe de alta parte si din convingerea populatiei ca
inflatia va continua.
Faza de stagflatie se caracterizeaza prin faptul ca economia cu toate ca inregistreaza un
decalaj recesionist, nivelul preturilor continua sa creasca.
Etapa a III-a
Recuperarea. Faza finala, este reintoarcerea la o situatie de ocupare deplina. Atunci cand
economia ajunge, in cele din urma, la sfarsitul fazei de stagflatie, situatia este aceeasi ca si cum
economia ar fi fost lovita de un soc izolat al ofertei agregate.
Acei economisti care sunt preocupati in legatura cu asteptarile ca salariile si preturile sa
scada se tem ca procesul va dura un timp foarte indelungat. Cei care-si pun problema
accelerari temporare a expansiunii monetare se tem ca asteptarile de inflatie pot fi reinviate
atunci cand banca centrala creste emisiunea monetara. Daca asteptarile inflationiste sunt
reinviate, banca centrala va avea de facut o optiune pentru care nu este deloc invidiata. Fie
trebuie sa permita ca o noua recesiune severa sa sparga aceste asteptari inflationiste, fie,
trebuie sa valideze inflatia pentru a reduce somajul. In acest din urma caz, revenim acolo de
unde a inceput o inflatie validata.

2. Exemple de ordonatori de credite

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale primarul general al municipiului

Bucureti.
Conductorii instituiilor publice cu personalitate juridic, crora li se aloc fonduri
din bugetele sunt ordonatori secundari sau teriari de credite, dup caz.