1.

Dacă in cursul derulării unui proces civil, nulitatea actului de procedură este invocată pe
cale de excepție:
a.instanța se pronunță asupra excepției, in toate cazurile, prin hotărâre judecătorească
(sentință sau decizie);
b.dacă excepția se respinge, se pronunță o incheiere interlocutorie, care poate fi atacată
separat;
c.dacă excepția se admite, se pronunță o incheiere in cazul in care instanța rămâne in
continuare investită cu soluționarea pricinii, respectiv o hotărâre (sentință sau decizie) atunci
când instanța se dezînvesteste

2. Nulitatea actului de procedură:

a.poate fi invocată de orice parte din proces, indiferent dacă că este caz de nulitate absolută
sau relativă;
b. are drept efect desființarea actului în tot sau în parte de la data constatării nulității;
c. nu este condiționată de vreo vătămare în cazul în care se încalcă dispozițiile legale
referitoare la constituirea instanței

3.Dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă a actelor de procedură trebuie invocată:
A. la primul termen de judecată, pentru neregularitățile săvârșite până la începerea judecății,
dacă întâmpinarea este obligatorie;
B. pentru neregularitățile săvârșite în cursul judecății, până la termenul imediat următor
termenului la care s-a săvârșit neregularitatea, dacă partea este prezentă;
C. pentru neregularitățile săvârșite în cursul judecății, la termenul de judecată imediat următor
și înainte de a pune concluzii pe fond, dacă partea nu este prezentă.

4.Nulitatea relativă a actelor de procedură poate fi invocată:

A. numai de partea protejată prin dispoziţia legală încălcată, chiar dacă neregularitatea a fost
cauzată prin propria sa faptă;
B. până la primul termen de judecată, în toate cazurile, când vizează neregularităţi săvârşite
anterior începerii judecăţii;
C. direct în apel atunci când cauza de nulitate s-a ivit la ultimul termen de judecată, iar
partea legal citată nu a fost prezentă la acel termen.

5.În materia nulității actelor de procedură:

A. actul de procedură va fi anulat chiar dacă până la momentul pronunțării asupra excepției de
nulitate a dispărut cauza acesteia;
B. toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată,
sub sancțiunea decăderii părții din dreptul de a le mai invoca;
C. desființarea unui act de procedură atrage, în toate cazurile, și desființarea actelor de
procedură următoare.

6.Nulitatea actului de procedură nu intervine dacă:

a.pană la momentul pronunţării asupra excepţiei de nulitate a dispărut cauza acesteia;
b.a fost incălcată o normă privind compunerea instanţei fără a se produce părţii vreo
vătămare;
c.este posibilă inlăturarea văzămării fără anularea actului, instanţa dispunand indreptarea
neregularităţilor actului de procedura

7. Reprezintă cazuri de nulități necondiționate de vătămare:

a) necompetența teritorială de drept comun;
b) judecarea unei cereri fără respectarea cerinței publicității;
c) formularea cererii de către o persoană fără capacitate procesuală de exercițiu sau de
către o persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă chiar dacă actul este subscris de către
cel care ȋl asistă.

8.În materia nulității actelor de procedură:

a.nulitatea absolută poate fi invocată din oficiu la termenul la care s-a săvârșit
neregularitatea sau la termenul de judecată imediat următor și înainte de a se formula
concluzii pe fond;
b.nulitatea expresă condiționată poate fi înlăturată prin refacerea actului de procedură cu
respectarea tuturor condițiilor legale;
c. nulitatea poate fi acoperită chiar dacă a intervenit decăderea ori o altă sancțiune
procedurală

9.Intervine sancțiunea nulității atunci când:

a. în cuprinsul citației transmisă reclamantului nu este menționată taxa judiciară de timbru,
într-o acţiune referitoare la protecţia drepturilor consumatorului;
b.citația nu a fost înmânată cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, chiar dacă
partea s-a prezentat în fața instanței și nu a cerut amânarea cauzei;
c.o cerere incidentală a fost formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală

10. Sunt nulităţi relative şi virtuale ale actelor de procedură:

a.nulitatea ce intervine în cazul ascultării ca martor, în ciuda opunerii părţii adverse celei
care a propus proba, a unei rude de gradul II, în alte procese decât cele privitoare la filiaţie,
divorţ şi alte raporturi de familie;
b.nulitatea cererii de apel atunci când apelul a fost depus la instanţa superioară instanţei a
cărei hotărâre se atacă;
c.nulitatea actului de procedură îndeplinit de cel care nu are exerciţiul drepturilor
procedurale

1.La data de 4 iunie 2018 reclamantul AB depune o cerere de chemare în judecată la

Judecătoria X. La data de 18 iunie 2018 i se comunică reclamantului AB, de către instanța
de judecată, o adresă de regularizare în sensul ca, în termen de 10 de la primirea acesteia,
să indice, sub sancțiunea anulării cererii, numele și prenumele pârâtului, respectiv
domiciliul acestuia. Reclamantul AB nu dă curs acestei solicitări și la data de 9 iulie 2018 i
se comunică acestuia o încheiere, dată în camera de consiliu, prin care se dispune anularea
cererii de chemare în judecată. În acest caz, apreciați că instanța a procedat corect?
2.Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4
Bucureşti, reclamantul R.A. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să îi
oblige pe pârâţii P.B. şi P.C. să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat
în str. Justiţiei, sector 4. 
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a dobândit bunul printr-un contract de
vânzare, de la autorul pârâţilor. 
Prin întâmpinare, pârâţii au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată,
deoarece contractul de vânzare invocat ca titlu de proprietate de către reclamant este nul
absolut, pentru lipsa totală a consimţământului autorului lor. 
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a respins acţiunea ca neîntemeiată, din ansamblul
probelor administrate şi din procedura verificării înscrisurilor rezultând că semnătura nu
aparţine autorului pârâţilor. În motivare, s-a reţinut că actul juridic pe care îşi întemeiază
reclamantul acţiunea este lovit de nulitate absolută. 
Reclamantul a formulat apel, invocând încălcarea normelor de procedură de către
prima instanţă, prin aceea că nu a calificat întâmpinarea pârâţilor drept cerere
reconvenţională, potrivit dispoziţiilor art. 152 NCPC. S-a arătat că numai o astfel de cerere
incidentală ar fi permis instanţei să analizeze nulitatea absolută invocată de către pârâţi. 

Apreciati corectă solutia primei instanțe? Care va fi solutia instanței de apel? Motivati.