Sunteți pe pagina 1din 178

CRIMINALISTICA

-suport de curs-

NOTIUNI GENERALE
(Scurt istoric, definitie, obiect, metodele,
caracterele si principiile criminalisticii)

1
ISTORIC
Fondatorul noii stiinte judiciare este
judecatorul austriac de instructie HANS
GROS, autor al „Manualului judecatorului de
instructie”. El se detaseaza de ceilalti prin
faptul ca a fost cel care a denumit
Criminalistica, noua stiinta judiciara desprinsa
din Medicina Legala, si a tratat-o ca pe un
sistem autonom, unitar si pluriidisciplinar,
anticipand cele trei parti mari care s-au impus
si astazi: Criminalistica tactica , Criminalistica
tehnico-stiintifica si Criminalistica
metodologica.
2
Un alt pretendent la titlul de fondator
poate fi considerat francezul ALPHONSE
BERTILLON, el fiind cel care a introdus,
in anul 1879, metoba de identificare
antropometrica. Despre acesta, tatal sau
a afirmat cu uimire si mandrie : ,,Aceasta
este stiinta aplicata. Va insemna o
revolutie in activitatea politiei”

3
– Intradevar, acest ,,tinar palid cu chipul fin si
posomorat, cu miscari lenese si voce
monotona, (…) taciturn, suspicios prin natura
sa, cu o tendinta puternica spre sarcasm,
indispus si nervos, de o pedanterie de
nesuportat, (…) lipsit de orice simt estetic,
va face inconjurul lumii cu alte doua inventii :
portretul vorbit si fotografia judiciara,
devenind in scurt timp nu numai mandria
Frantei ci si a noii stiinte pe care a conturat-
o: politia tehnico-stiintifica.”[1]

[1] Fundamentele criminalisticii Ed. Era. Conf. Univ. Dr. Lazar Carjan.

4
Englezii cred ca noua stiinta, Criminalistica,
a fost intemeiata de nimeni altul decat Sherlock
Holmes, celebrul erou al lui A.C.Doyle, care avea
urmatorul crez: ,,Ca toate celelalte stinte, cea a
deductiei si analizei nu poate fi insusita decat
cu pretul unor studii indelungate si minutioase;
de altfel, viata este prea scurta pentru a
permite unui muritor sa atinga perfectiunea pe
acest taram. Inainte de a se indrepta spre
aspectele morale si intelectuale ale temei,care
prezinta cele mai mari dificultati,cercetatorul
ar trebui sa incerce rezolvarea problemelor
elementare.
5
• Sa invete mai intai sa citeasca dintr-o
privire povestea unui om, meseria sau
profesiunea pe care o axercita . oricat de pueril
ar putea sa para un asemenea exaercitiu, el
ascute facultatile de observatie si te invata ce
si unde sa cauti. Unghiile, maneca hainei,
pantofii, genunchii pantalonilor, proeminentele
degetului gros si ale celui aratator, expresia
fetei, mansetele camasii- fiecare dintre aceste
elemente releva din plin profesiunea unui om.
Este aproape de neconceput ca, adunand toate
aceste date, un cercetator competent sa nu se
edifice asupra cazului pe care-l studiaza”[1]

[1] Sir Artur Conan Doile, Sherlock Holmes contraataca Editura
Ploscau, 1991, p.18

6
• Acest personaj care primeste si astazi scrisori din
lumea intreaga la adresa sa din Londra, Baker Street
nr.221B si a fost caracterizat de dr. Watson,
prietenul sau, astfel:
• ,,Sherlock Holmes- deficiente
• Cunostiinte de literatura - zero.
• Cunostiinte de filozofie – zero.
• Cunostiinte de astronomie - zero.
• Cunostiinte de politica - slabe.
• Cunostiinte de botanica – inegale. Bun in ceea ce
priveste belladonna, opiul si, in general
otravurile.Habar n-are de gradinaritul practic.
• Cunostinte de geologie – cunostiinte practice, insa
limitate. Iti poate spune dintr-o privire ce diferenta
este intre un fel de pamant si altul. Dupa o plimbare
mi-a aratat pete de noroi pe pantalonii sai si, dupa
culoarea si consistenta petelor, mi-a spus in ce parte a
Londrei fusese improscat cu noroi.
7
• Cunostiinte de chimie – profunde
• Cunostiinte de anatomie - excte, dar
nesistematizate
• Cunostiinte in domeniul literaturii de
senzatie – imense. Pare-se ca stia toate
amanuntele legate de ororile petrecute de-a
lungul secolului.
• Canta bine la vioara.
• Este expert in lupta cu bastonul, in box si
scrima.
• Are solide cunostinte in ceea ce priveste
latura practica dreptului englez.”
8
• Edmond Locard, considerat de unii cel mai
mare criminalist al secolului XX a urmat o
cariera de medic militar dupa care a fondat
arhivele de antropologie judiciara. In 1910 a
creat , la Lyon, primul laborator de politie
stiintifica, iar in 1929 a fondat prima revista
internationala de criminalistica, avaind in
comitetul director pe romanul Mina Minovici.
Intre anii 1931 – 1939 a tiparit Tratatul de
criminalistica, in sapte volume. Acest tratat a
conferit criminalisticii consistenta si
stralucire.
• Contributii inseminate la dezvoltarea
criminalisticii mondiale au avut anglo-saxonii,
germanii rusii s.a.
9
• In Romania, primul pas este facut in 1840 de
vornicul Manolache Florescu, prin infiintarea unei
evidente alfabetice a infractorilor, dupa modelul
Prefecturii de politie din Paris.
• In 1843, este introdusa dagherotipia- procedeu
fotografic inventat in 1822.
• In timpul domnitorului Sutu Nicolae apare la Iasi
lucrarea ,, Regulile ce urmeaza a se pazi in privegherea
si cercetarea vinovatilor” in care sunt descries si unele
reguli de criminlaistica tactica si metodica.
• La Bucuresti, prima carte de medicina legala a aprut
in 1860.
• In 1879, a fost infiintat, la Politia Capitalei, primul
serviciu fotografic.
• In 1884 ia fiinta cazierul alfabetic central.
• In anul 1888, s-a dispus inregistrarea alfabetica a
infractorilor si fotografierea acestora. 10
• In 1892, la Palatul Justitiei din Bucuresti a fost infiintat
Serviciul de identificare antropometrica, organizat de medicul
legist Andrei Ionescu, sub indrumarea profesorului Mina Minovici,
care inaugureaza Institutul medico-legal(Morga), primul de acest
gen din lume, si care din 1924 va purta numele sau. Primele
impresiuni digitale au fost luate de profesorul Nicolae Minovici, de
la condamnatii aflati in inchisori si reuseste sa identifice primii
hoti dupa urmele lasate la fata locului. Stefan Minovici a publicat
lucrari in domeniul grafoscopiei.
• Prin activitatea pe care au desfasurat-o in domeniul criminalisticii,
fratii minovici sunt considerati printer cei mai mari criminalisti din
lume.
• In 1938, in lume functionau 18 laboratoare criminalistice, printre
ele numarandu-se si cel din Romania.
• In anul 1968, a fost infiintat Institutul de Criminalistica, in cadrul
IGP, care la ora actuala are o dotare comparabila cu cea a multor
state dezvoltate, si este in masura sa raspunda multitudinii de
intrebari ce apar ca urmare a comiterii unei fapte antisociale, si nu
numai.

11
DEFINITIE
Utilizatorii dreptului modern s-au convins
ca pentru realizarea unei probatiuni cat
mai temeinice, recurgerea la metode
stiintifice este tot mai necesara. Aceste
metode au putut fi reunite in disciplina
numita CRIMINALISTICA, pe care
intemeietorul ei Hans Gross a definit-o
ca fiind ,, stiinta a starilor de fapt in
procesul penal”

12
• Din analiza majoritatii punctelor de vedere
exprimate in literatura de specialitate,
continutul notiunii de criminalistica poate fi
definit astfel:
• Criminalistica este o stiinta care elaboreaza
si foloseste mijloace si metode tehnico-
stiintifice, precum si procedee tactice
destinate descoperirii, fixarii, ridicarii,
examinarii si interpretarii probelor
materiale, efectuarii expertizelor si
constatarilor tehnico-stiintifice, in scopul
prevenirii. descoperirii infractiunilor,
identificarii infractorilor si probarii
vinovatiei acestora
13
OBIECTUL CRIMNALISTICII1
Conturarea obiectului propriu
criminalisticii prezinta importanta pe cel
putin 2 planuri:
• evidentierea aportului sau particular in
aflarea adevarului;
• a sublinia unitatea si autonomia sa fata de
celelalte stiinte juridice si nejuridice, dar
aflate in slujba justitiei si anume medicina
legala, psihologia judiciara, fizica, chimia si
biologia judiciara.
1)Emilian Stancu,Tratat de criminalistica, Ed.Universul Juridic, editia aIV-a 2007, Bucuresti

14
Principalele directii in care actioneaza
criminalistica sunt urmatoarele:
initierea de metode tehnice destinate
cercetarii urmelor infractiuni;
studierea si adaptarea la necesitatiile
proprii criminalisticii a unor metode din
alte domenii ale stiintei;
elaborarea de reguli si procedee tactice
in vederea efectuarii unor acte de
urmarire penala;

15
studierea practicii judiciare in vederea
valorificarii stiintifice si generalizarii
experientei pozitive rezultate din
activitatea organelor de urmarire penala
pe linia investigarii infractiunilor;
analiza evolutiei modului de savarsire
a faptelor penale;
perfectionarea modului de cercetare a
diverselor categorii de infractiuni;
elaborarea de metode si prefigurarea de
masuri destinate prevenirii infractiunilor
sau altor fapte cu caracter antisocial.
16
METODELE CRIMINALISTICII 2

La baza metodologiei criminalistice se


situeaza modalitati generale de
cunoastere cum sunt: observatia,
analiza si sinteza, deductia si inductia,
comparatia, adaptate la specificul
obiectului criminalisticii. De ex., metoda
comparativa este fundamentala in
procesul de identificare a persoanelor
si obiectelor, ea constituind baza
metodologica a activitatii de expertiza
criminalistica.
2)Emilian Stancu,Tratat de criminalistica, Ed.Universul Juridic, editia aIV-a
2007, Bucuresti
17
Metodele adaptate la specificul
criminalisticii din alte domenii stiintifice,
Metode de examinare proprii
Criminalisticii care tin de
particularitatiile obiectului sau de
cercetare: metode destinate descoperirii
si examinarii urmelor sau mijloacelor de
proba, metode de identificare a
persoanelor si cadavrelor semnalmente
exterioare ori dupa resturi osoase,
metode de cercetare a inscrisurilor, a
diverselor valori falsificate sau
contrafacute, etc.
18
Procedee tactice de efectuare a unor
acte de urmarire penala, elaborate atat
pe baza generalizarii experientei
organelor judiciare cat si prin adaptarea
unor elemente de cunoastere apartinand
psihologiei;
Metode tehnice de prevenire a
infractiunilor, cum sunt cele vizand
prevenirea falsului, a furtului, etc.

19
CARACTERELE CRIMINALISTICII3
Caracterul judiciar – are in vedere legatura
criminalisticii cu activitatile de cercetare si
urmarire penala;
Caracterul autonom – obiectul criminalisticii este
deosebit de cel al altor stiinte juridice. Astfel nici
una dintre acestea nu-si propune sa elaboreze
metode si mijloace tehnico-stiintifice de
descoperire, ridicare si examinare a urmelor
infractiunii sau de identificare a infractorilor. In
domeniul prevenirii savarsirii de fapte antisociale,
prezent in politica penala si comun tuturor ramurilor
dreptului nostru, modalitatile de realizare se
paticularizeaza in procedee sau masuri cu totul
specifice criminalisticii.
3)Emilian Stancu,Tratat de criminalistica, Ed.Universul Juridic, editia aIV-a 2007, Bucuresti

20
CARACTERUL UNITAR – criminalistica este o
stiinta cu o structura complexa, impusa de
necesitatea rezolvarii unor probleme dintre cele mai
diverse. Pornind de la particularitatile si specificul
domeniilor de cercetare, criminalistica poate fi
structurata in urmatoarele parti principale:
– Tehnica criminalistica – cuprinzand ansamblul metodelor si
mijloacelor tehnico-stiintifice destinate descoperirii,
fixarii, ridicarii si examinarii urmelor sau mijloacelor
materiale de proba;
– Tactica criminalistica – insumand totalitatea procedeelor si
regulilor altele decat cele stabilite prin norme de drept,
privind efectuarea actelor de urmarire penale si in general
de ancheta;
– Metodologia criminalistica – vizand cercetarea unor
categorii de infractiuni cum sunt infractiunile impotriva
vietii, furturile, accidentele rutiere, navale sau aeriene, etc.

21
CARACTERUL PLURIDISCIPLINAR – in
activitatea complexa de prevenire a
fenomenului infractional, in lupta dusa de
organele judiciare pentru descoperirea
infractiunilor si identificarea autorilor este
necesar a se recurge la mijloace, metode si
procedee din ce in ce mai perfectionate si
eficiente. Toate acestea nu pot reprezenta
decat fie rezultatul cercetarii stiintifice
criminalistice fie rezultatul celor mai noi
cuceriri din quasitotalitatea domeniilor
stiintei si tehnicii.

22
PRINCIPIILE FUNDAMENTALE ALE
CRIMINALISTICII
- PRICIPIUL LEGALITATII
- PRINCIPIUL AFLARII ADEVARULUI
- PREZUMTIA DE NEVINOVATIE
- SAVARSIREA UNEI INFRACTIUNI DETERMINA
MODIFICARI MATERIALE IN MEDIUL
INCONJURATOR
- PRINCIPIUL IDENTITATII
- PRINCIPIUL URGENTEI SAU OPARATIVITATII
IN EFECTUAREA INVESTIGATIEI PENALE
- EXAMINAREA IN CRIMINALUISTICA SE
REALIZEAZA, IN PRINCIPAL PRIN
COMPARATIE.
23
MIJLOACE SI METODE TEHNICE
FOLOSITE IN CERCETAREA LA FATA
LOCULUI

NOTIUNI GENERALE PRIVIND CERCETAREA LA FATA


LOCULUI
La aflarea adevarului in cadrul procesului penal, o
contributie deosebita revine criminalisticii, printr-o
activitate foarte importanta, cercetarea la fata locului.
Efectuata la timp si in mod corespunzator,
cercetarea locului faptei poate furniza informatiile
necesare identificarii autorului si probarii vinovatiei.
Cercetarea la fata locului este reglementata de
art. 129 din Codul de procedura penala.
24
Prin ”locul savarsirii infractiunii” se intelege ”locul
unde s-a desfasurat activitatea infractionala, in totul
sau in parte, ori locul unde s-a produs rezultatul
acesteia”
Din punct de vedere criminalistic, cercetarea la fata
locului isi propune sa rezolve in principal, urmatoarele
sarcini:
- examinarea nemijlocita a locului unde s-a savarsit
infractiunea;
- cautarea, descoperirea, fixarea, ridicarea si
examinarea urmelor si a altor mijloace materiale de
proba;
- determinarea drumului parcurs de infractor(iter
criminis), a obiectelor asupra carora s-a actionat si a
instrumentelor folosite;
25
-determinarea locurilor de unde se puteau
percepe in total sau in parte anumite faze ale
savarsirii infractiunii;
- identificarea unor persoane care au tangenta
cu fapta cercetata;
- adunarea altor date cu privire la obiectul
probatiunii;
- efectuarea unor constatari tehnico-stiintifice;
- luarea unor masuri de limitare a pagubelor si
de prevenire a altor infractiunii.
Urmele si celelalte mijloace materiale de proba
examinate vor da raspunsuri la intrebarile de
genul: ce fapta s-a savarsit, unde, de ce si de
cine.
26
REGULI TACTICE ALE EFCTUARI CERCETARII
LA FATA LOCULUI
Reguli tactice generale
a) Nelimitarea anticipata, in timp, a duratei cercetarii
la fata locului.
Nu este admisibil ca organul care face cercetarea la fata
locului sa-si propuna ca aceasta sau alte activitati
specifice ale acesteia sa se desfasoare intrun anumit
timp.
O astfel de delimitare ar aduce prejudicii cu privire la
calitatea, minutiozitatea si obiectivitatea cercetarii
acesteia, deoarece graba sau lipsa de timp duc la
superficialitate, formularea unor concluzii pripite,
tratarea cu indiferenta ori trecerea cu usurinta peste
unele stari de fapt cu valoare probatorie.
27
b) Efectuarea cercetarii complete la fata
locului, independent de orice ipoteza
preconceputa sau de alte anticipari.
Sunt situatii in care inca de la inceputul
cercetarii, ridicarea unor urme sau categorii
de urme lasa impresia ca sunt suficiente pentru
probarea faptei si dovedirea faptuitorului.
Activitatea de cercetare la fata locului nu
trebuie sa se rezume la strangerea de probe
pentru confirmarea sau infirmarea unei
ipoteze.

28
c) Caracterul organizat al executarii sarcinilor
de ctre participantii la cercetare.
Repartizarea sarcinilor trebuie facuta inca de la
inceput pentru ca fiecare sa stie ce are de
facut si sa poata trece neintarziat la
indeplinirea lor.
O astfel de repartizare ar duce la eficientizarea
fiecarui participant, s-ar evita omisiunile si
repetarea inutila a unor activitati.

29
d) Utilizarea aparaturii si tehnicii
criminalistice in raport cu natura si
particularitatile locului faptei.
Genul infractiunii a carei cercetare se face
determina de cele mai multe ori necesitatea
folosirii unui anumit tip de aparat, trusa,
procedee tactice, efectuarea de filmari,
utilizarea unor detectoare.
Mediul in care se efectueaza cercetarea impune
utiliuzarea unei anumite aparaturi.

30
e) Consemnarea in cursul efectuarii cercetarii
la fata locului a tuturor constatarilor facute,
a datelor si a celorlalte elemente ce prezinta
interes in cauza.
Aceste notari sunt absolut necesare si utile
pentru ca ofera date sigure pentru intocmirea
procesului-verbal de cercetare la fata locului,
evitandu-se astfel posibilitatea aparitiei unor
erori datorita memoriei inselatoare a celor ce
efectueaza cercetarea.
Totodata ele pot servi ca date de referinta in
controlul si autocontrolul privind cercetarea
efectuata.
31
f) Observarea comportamentului faptuitorului
prezent la cercetarea la fata locului.
Faptuitorul nu ramane indiferent in urma
savarsirii unei fapte.
Atunci cand se descopera si se ridica anumite
urme sau obiecte care pot constitui probe,
acesta poate avea emotii exteriorizate, in
principal prin mimica si gesturi.
Uneori faptuitorul, prin comportamentul sau,
incearca sa ingreuneze activitatea de
cecetare.
Alteori urmareste activitatea de cercetare
pentru a specula orice greseala.

32
Reguli tactice specifice
1) Reguli privind activitatile premergatoare
cercetarii la fata locului
a) Deplasarea la fata locului.
Experienta a demonstrat ca atunci cand se
ajunge la fata locului in interval de 10-15
minute, sunt mari sanse de descoperire,
examinare a tuturor categoriilor de urme,
pentru ca posibilitatile de distrugere sau
modificare a lor sunt minime.

33
b)Acordarea primului ajutor pentru salvarea
vietii victimelor.
Ajutorul trebuie acordat de persoane
competente, chiar cu pretul distrugerii unor
urme.

c) Luarea tuturor masurilor necesare pentru


inlaturarea pericolelor iminente.
Aerisirea spatiilor, inlaturarea obiectelor
inflamabile, dezamorsarea explozivilor, sau alte
masuri de protectie.

34
d) Asigurarea pazei, protejarea obiectelor si
conservarea urmelor din locul savarsirii
infractiunii.
Aceasta regula are ca principal scop
inlaturarea posibilitatii unor modificari
intentionate sau intamplatoare a urmelor.
Asigurarea pazei locului faptei urmareste
mentinerea ordinii si asigurarea securitatii
persoanelor care efectueaza cercetarea.
e) Identificarea martorilor si persoanelor
care se gasesc la fata locului si obtinerea
primelor date de la acestea.
35
2) Reguli privind activitatile de cercetare la
fata locului.
- faza statica;
- faza dinamica.
Activitatea desfasurata in faza statica are ca
obiect constatarea starilor de fapt, a urmelor
si a altor mijloace materiale de proba, fara a
se proceda la atingerea sau schimbarea
pozitiei in care acestea au fost descoperite.
In faza dinamica se examineaza minutios si in
miscare fiecare urma sau alt mijloc de proba
prin folosirea mijloacelor tehnice adecvate.
36
A) Faza statica
a) Orientarea de ansamblu.
Acest moment ofera posibilitatea
participantilor sa delimiteze locul faptei, sa
adapteze regulile generale la natura si
particularitatile concrete ale cazului, sa
delibereze asupra celor mai adrcvate reguli,
metode si procedee tactice si tehnice de
organizare si desfasurare efectiva a
cercetarii.

37
b) Stabilirea si marcarea drumului de acces in
locul savarsirii infractiunii.
Intrarea in locul faptei se face in asa fel incat
sa nu se distruga urme.
Este recomandat ca inainte de patrundeerea
in locul faptei sa se faca fotografiile de
orientare, panoramice, fotografii schita si ale
obiectelor principale.
Drumul de acces se va marca cu jetoane,
benzi, sfori etc.

38
c) Sectorizarea locului faptei.
Aceasta regula se aplica atunci cand locul faptei
se intinde pe suprafata mare sau cand
cuprinde mai multe camere.
Sectorizarea are ca scop alegeerea
succesivitatii, nu efectuarea concomitenta in
toate incaperile.
d) Examinarea cu prioritate a urmelor si
obiectelor care prezinta un pericol iminent de
disparitie sau modificare(urmele de miros
uman sau animal, obiectele sau substantele
care susceptibile de disparitie sau modificare
in timp scurt).
39
e) Descoperirea si fixarea prin fotografiere si
filmare a pozitiei obiectelor corp delict si a
urmelor.
Ajuta la aprecierea de ansamblu a modului cum
s-a savarsit infractiunea si la alegerea celor
mai bune metode de cercetare dinamica.
f) Interpretarea urmelor.
g) Ridicarea topografica a caracteristicilor de
relief ale terenului in vederea efectuarii
schitei locului faptei.

40
B) Faza dinamica
a) Fixarea de detaliu a caracteristicilor
individuale proprii fiecarui obiect si urma.
b) Excluderea prin comparare la fata locului, a
urmelor ce apartin victimei sau altor persoane.
c) Trimiterea de urgenta a urmelor la
cartotecile criminalistice pentru identificarea
faptuitorului si a unor obiecte.
d) Ridicarea si ambalarea obiectelor si
urmelor in vederea trimiterii lor la laboratorul
de expertiza criminalistica.

41
Reguli privind fixarea rezultatelor cercetarii la fata
locului.
a) Redactarea procesului-verbal.
Procesul-verbal se incheie la fata locului, imediat dupa
terminarea cercetarii.
El trebuie sa cuprinda doar costatarile nu si concluziile
sau ipotezele formulate.
Descrierea trebuie sa fie detaliata, completa, clara,
explicita, organizata si foarte exacta in ordinea
activitatilor desfasurate. Pe cat posibil, se pot face
trimiteri la fotografii, mulaje, schite s.a.
Pe langa mentiunile prevazute de lege, in procesul-verbal
de cercetare la fata locului se precizeaza ora
inceperii si cea a terminarii activitatii, conditiile
metorologice si de luminozitate, parametrii aparaturii
tehnice folosite.
42
b) Intocmirea schitei si a locului faptei.
c) Intocmirea planselor cu fotografiile judiciare.
d) Montarea filmului judiciar.

43
FOTOGRAFIA JUDICIARA
Notiuni generale
Fotografia judiciara reprezinta un ansamblu complex
de procedee generale de fotografiere, adaptate la nevoile
specifice ale unei activitati ale procesului penal.
Prin fotografie sunt fixate atat aspectele de la fata
locului cat rezultatele examinarilor de laborator.
Fotografia judiciara este importanta in procesul
penal pentru ca aspectele de la fata locului sunt mai bine
intelese decat din redarea lor in procesul-verbal. Ea
fixeaza aspecte care au fost omise in procesul-verbal,
ilustreaza pozitia, amåplasamentul unor urme sau obiecte
de la fata locului.
Primle informatii privind folosirea fotografiei
judiciare au aparut in 1872 la Paris, dezvoltate apoi de
Alphonse BERTILLON, in anul 1879. In Romania, fotografia
judiciara a fost utilizata pentru prima data in cadrul unui
seviciu specilaizat al politiei capitelei.
44
Avantajele fotografiei judiciare.
- Obiectivitatea;
- Fidelitatea in fixare si redare a imaginii;
- Rapiditatea si simplitatea de executare;
- Forta probatorie;
- Influenta psihologica.

45
1.Executarea fotografiei judiciare la fata locului.
Cercetarea la fata locului este de neconceput
fara executarea de fotografii sau filmari.
Procedee de fotogrfiere
- fotografia de orientare;
- fotografia schita;
- fotografia obiectelor principale;
- fotografia de detaliu;
- fotografia urmelor;
- masuratorile fotografice.

46
• Fotografia de orientare.
Forografia de orientare are ca scop identificarea
exacta si cu usurinta a locului comiterii faptei,
a posibilitatilor de acces la locul faptei, a
posibilitatilor de observare a locului faptei.
O fotografie de orientare trebuie sa cuprinda, pe
langa locul faptei propriu-zis si repere fixe cum
ar fi: indicatoare de strazi, indicatoare de
circulatie, borne kilometrice, firmele unor
institutii, anumite cladiri, particularitati
topografice.
Atentie! Nu se vor folosi repere provizorii,
temporare, in miscare.
47
48
49
50
•Fotografia schita
Trebuie sa cuprinda intregul loc al faptei,
separat de mediul inconjurator.
Aceasta se poate executa prin mai multe
procedee, astfel:
- Fotografie schita unitara, cand intinderea
locului faptei nu este mare si poate fi cuprins
intr-o singura imagine;
- Fotografie schita pe sectoare, cand locul
faptei este mai mare si nu poate fi cuprins
intr-o singura imagine;

51
- Fotografia schita incrucisata se executa
atunci cand locul faptei trebuie vazut din mai
multe parti si nu se poate executa o fotografie
de sus. In aceasta situatie fotografia se
executa din 2,3,4 directii. Este utilizata
frcvent in cazul accidentelor de circulatie,
intr-o incapere pentru a reda cele patru laturi;
- Fotografia panoramica se executa cand locul
faptei este prea mare pentru a cuprinde
aspectul faptei in intregime, la o scara
corespunzatoare.
Fotografia panaoramica se poate executa liniar
si circular. 1

1)Tratat practic de criminalistica vol I, MI 1976

52
Schita pozitiilor aparatului de
fotografiat in cazul fotografiei
panoramice liniare.
Schita pozitiilor aparatului de fotografiat in
cazul fotografiei panoramice circulare

54
•Fotografia obiectelor principale se executa in
faza statica a cercetarii pentru a se evita
schimbarea pozitiei acestora.
Obiectele principale sunt cele care au fost in
legatura directa cu infractiunea. Din categoria
acestora pot fi: cadavrele, armele, cutitele,
instrumentele de spargere, mijloacele de
transport angrenate in accident.
Obiectele principale trebuie fotografiate in asa
fel incat axul optic al aparatului de fotografiat
sa perpendicular pe forma de baza a obiectului.
Fotografierea se executa metric, unitatea
metrica asezandu-se pe latura lunga si in acelasi
plan cu partea superioara.
55
56
•Fotografia de detaliu se executa in faza
dinamica pentru ca este necesara
miscarea pozitiei obiectului pentru a
scoate in evidenta detaliile
caracteristice.
Elementele caracteristice se fotografiaza
de la distanta mica, cu o unitate de
masura langa ele, cu sursele de lumina
dirijate din lateral pentru ca umbrele sa
scoata in evidenta detaliile.

57
•Fotografia urmelor
Cu ocazia comiterii unei infractiuni autorul,
independent de vointa lui, lasa la fata
locului diverse categorii de urme. Aceste
urme trebuiesc fixate si prin fotografiere.
Cand se fotografiaza urma ,aceasta trebuie
sa fie in planul principal cu toate
caracteristicile iar obiectul pe care se
afla, in planul secundar. Aceasta este
necesara din punct de vedere probator si
pentru a se putea face corelarea cu
procesul-verbal de cercetare la fata
locului.

58
• Masuratorile fotografice
Acest procedeu este folosit pentru a stabili dimensiunile
si distantele dintre diferite obiecte aflate la fata
locului.
Pentru aceasta se poate folosi rigla gradata, care se
aseaza pe langa una sau doua laturi ale obiectului. De
asemenea, se poate folosi banda gradata, care are o
lungime de 10m iar segmentele ei sunt colorate in alb
si negru, fiecare segment avand 10cm. Se mai pot
folosi jaloanele gradate prin dispunerea lor in
profunzime din 10 in 10m.
Masuratorile tridimensionale pot fi executate cu
ajutorul stereofotografiei pentru care se foloseste
aparat cu doua obiective.
Fotogrammetria - preluata din topografie si adaptata
cerintelor criminalisticii .
59
Procedee de fotografiere a cadavrelor.
Cadavrele descoperite se fotografiaza pentru a
reda pozitia corpului, a starii imbracamintei, a
leziunilor vizibile, a distantei fata de obiectele
aflate in apropiere.
Cadavrele vor fi fotografiate in pozitia in care
sunt gasite. Fotografile se executa de sus,
paralel cu corpul, din directii incrucisate, din
laterale, evitandu-se pe cat posibil sa se
execute fotografii dinspre picioare sau
dinspre cap.

60
61
62
• Cadavrele inecatilor se fotografiaza o
data in apa si apoi imediat dupa
scoaterea din apa pentru ca in conditii de
temperatura ridicate procesul de
descompunere este rapid.
• Cadavrele spanzurate sau in pozitie
sezand se fotografiaza din fata, spate si
din laterale. La spanzurati vor fi
executate fotografii de detaliu asupra
nodului si santului.

63
• Cadavrele dezmembrate se fotografiaza
initial in locurile in care sunt gasite
fragmentele apoi se fotografiaza corpul
refacut.
• Cadavrele carbonizate se fotografiaza in
starea in care au fost gasite apoi se aseaza pe
un cearsaf alb pentru contrast si se vor folosi
lumini puternice.
• Cadavrele inghetate se fotografiaza in starea
initiala si apoi deupa dezghetare la
temperatura mediului ambiant.

64
2.Fotografia semnalmentelor.
-Fotografia de identificare a persoanelor.
Se executa persoanelor care au savarsit infractiuni si
cadavrelor cu identitate necunoscuta.
Fotografiile de identificare a persoanei se executa de
regula din fata si din profil lateral drepta iar pentru
evidentierea unor semne anatomice particulare se poate
executa si pentru profilul stang sau intregul corp.
Persoana se fotografiaza cu capul descoperit, pieptanata
si barbierita, fara ochelari, cu urechea drepta
descoperita si privirea indreptata spre inainte.
Fotografiile se executa la scara 1/7

65
- Fotografia de identificare a cadavrelor
cu identitate necunoscuta.
Pe langa regulile amintite anterior, pentru
executarea fotografiei de identificare a
cadavrelor este necesara toaletarea
cadavrului, in special in in cazul in care a fost o
moarte violenta si au fost aduse modificari la
nivelul fetei.
Scopul toaletarii este readucerea figurii cat mai
aproape de cea existenta in timpul vietii. Fata
se spala, se inlatura urmele de sange, pamant
etc, plagile se cos, ochii deshidratati vor fi
injectati cu o solutie de apa cu glicerina, daca
sunt distrusi vor fi inlocuiti cu ochi de sticla.
66
-Fotografia de urmarire (supraveghere sau
filaj) se executa in conditiile prevazute
de lege.
- Fotografia de fixare a activitatilor de
urmarire penala se executa pentru
fixarea rezultatelor perchezitiei,
reconstituirii, prezentarii pentru
recunoastere

67
Fotografia judiciara de examinare
In radiatii vizibile
- Fotografia de ilustrare consta in fixarea
obiectului ce urmeaza a fi fotografiat, a
caracteristicilor si dimensiunilor lui.
- Fotografia de comparare:
- Prin confruntare;
- Prin suprapunere;
- Prin juxtapunere sau stabilirea
continuitatii liniare.
- Fotografia de reflexe;
- Fotografia de umbre;
- Fotografiade contrast;
- Fotografia separatoare de culori. 68
69
70
In radiatii invizibile.
-Fotografia in radiatii UV.(380nm-10nm)
- Fotografia in IR(760-1500nm);
-Fotografia in radiatii RÖENTGEN, gama,
beta;

71
NOTIUNEA SI CLASIFICAREA GENERALA A
URMELOR1
NOTIUNEA DE URMA
Comiterea unei infractiuni presupune, in majoritatea
covarsitoare a cazurilor, prezenta subiectului la locul
faptei, iar actiunile acestuia aduc modificari locului.
Aceste modificari sunt denumite generic, urme.
Sub aspect criminalistic, se poate considera cã prin urmã
se înţelege orice modificare produsã la locul faptei, ca
rezultat material al activitãţii persoanelor implicate în
comiterea acesteia şi este utilã cercetãrii criminalistice.2

1)Inspectoratul General al Politiei, Institutul de CriminalisticaTratat practic de criminalistica vol.1Serv. Ed. Presa
si Propaganda1976
2) Alfredo Niceforo – “La Police et l’enquete judiciaire scientifique”, Librairie Universelle, Paris 1907, definea
urma revelatoare drept “ orice urma lasata de om sau de animal, care poate sa serveasca la descoperirea autorului
sau la stabilirea unora din particularitatile individualitatii sale “.
72
CLASIFICAREA GENERALA A URMELOR

1- Dupa factorul creator:


- urme ale omului;
- urme ale animalelor;
- urme ale vegetalelor;
- urme ale obiectelor;
- urme ale unor fenomene.
2- Dupa factorul primitor de urme:
-urme primite de om,
-urme primite de animale,
-urme primite de vegetale,
-urme primite de obiecte.

73
3-Dupa esenta lor:
- Urme forma: - statice, - dinamice
-de adancime, -de suprafata
- Urme materie (produsele, substantele, sau
particulele de natutra organica sau anorganica)
- Urme pozitionale.
4- Dupa marime:
- Macrourme,
- Microurme.
5- Dupa posibilitatile ce le ofera in procesul identificarii:
- lamuresc imprejurarile in care s-a comis
infractiunea (’’modus operandi’’),
- ajuta la stabilkirea apartenentei de
gen(insuficiente caracteristici individuale),
- care permit identificarea factorului creator.
74
URMELE OMULUI
Omul poate lasa la fata locului urme forma si
urme materie.
Urme forma
Urmele forma sunt:urmele mainilor, picioarelor,
buzelor, dintilor, urechilor, nasului si ale altor
parti ale corpului uman, urmele vocii si
vorbirii, scrisul, modul de executare a
nodurilor si legaturilor.
Urmele mainilor
Ocupa un loc important in procesul identificarii pentru
ca se intalnesc frecvent la fata locului si duc la o
identificare certa si rapida a persoanei care le-a
creat.
75
Pentru a putea descrie urmele de maini este necesara
cunoasterea structurii desenului papilar.
Pielea imbraca intreaga suprafata a corpului uman. Ea
este formata din trei straturi:
- epidermul (se afla la exteriorul pielii)
- dermul (pielea propriu-zisa, este un tesut fibros, viu
si elastic)
- hipodermul (cel mai profund strat)
La limita de contact cu epidermul, pe partea superioara a
dermului se afla o serie de proeminente conice care se
numesc papile. Fiecare papila este strabatuta de cate
un canal in care se afla porii prin care se elimina
transpiratia. Papilele sunt insiruite liniar si formeaza
crestele papilare.
Crestele papilare de la suprafata dermului sunt
reproduse de stratul epidermic ce intra in contact cu
mediul exterior. 76
Crestele papilare existente pe suprafata pielii de pe
partea interioara a mainilor si de pe talpa picioarelor
formeaza desenul papilar.
In functie de locul unde se afla pe suprafata pielii desenul
papilar, impresiunile sau urmele sunt: digitale, palmare
sau plantare.
De examinarea amprentelor digitale, palmare si plantare
se ocupa o parte a stiintei criminalistice numita
dactiloscopie.

77
Proprietatile desenului papilar.
- Unicitatea desenului papilar.(La cca. 64 miliarde de
desene s-ar putea gasi doua gasi doua desene papilare
cu aceleasi caracteristici coincidente).
- Fixitatea desenului papilar(se formeaza in luna a
treia a vietii intrauterine si se definitiveaza in luna a
sasea).

Pentru descrierea urmelor de maini este necesara


cunoasterea structurii desenului papilar, deoarece la
fata locului urma il reproduce in intregime sau numai
partial.

78
79
80
MODUL DE FORMARE A URMELOR PAPILARE
Prin contactul mainilor cu diferite obiecte se creaza
urmele crestelor papilare datorita depunerii de
substanta de pe degete pe obiectele cu care se intra in
contact, prin detasarea de sbstanta de pe obiectele cu
care se intra in contact sau prin contactul mainii cu
materii care au o anumita plasticitate.
In functie de plasticitatea materiei urmele pot fi de
suprafata sau de adancime.
Urmele de suprafata pot fi:
- vizibile (cand pe maini sunt substante colorate: sange,
var, funingine, vopsea, cerneala etc)
- invizibile (sunt cele lasate de maini prin depunerea
sudorii, a grasimii umane de pe piele)
Urmele de adancime(sunt create in materii cu anumita
plasaticitate: argila, chit, ciocolata, unt,vopsea)
81
DESCOPERIREA URMELOR
Descoperirea urmelor presupune o cercetare sistematica
si amanuntita a locului in care s-a comis infractiunea,
prin observarea nemijlocita sau cu ajutorul unor
mijloace tehnice adecvate.
Aceasta activitate presupune in general doua activitati:
cautarea si relevarea.
Locurile unde pot fi descoperite urmele
Avand in vedere dimensiunile lor mici, urmele papilare vor
fi cautate cu mare atentie pentru a nu fi sterse si
pentru a nu lasa propriile urme.
Inaintea inceperii cautarii urmelor se impune stabilirea
locurilor de acces al autorului si a drumului parcurs (iter
criminis).
Urmele papilare vor fi cautate in toate locurile in care
autorul a avut acces, pe obiectele cu care ar fi putut lua
contact, pe obiectele abandonate la fata locului.
82
Mijloace si metode de descoperire a urmelor
- Relevarea prin metode fizice
PUDRAREA este cel mai raspandit procedeu si se
realizeaza cu ajutorul unor pensule fine confectionate
din par de veverita, puf de strut, fibra de sticla etc.
folosind unele din urmetoarele substante: negru de fum,
carbonat bazic de plumb(ceruza), argentoratul(pulbere
de aluminiu), pulbere de grafit, oxina, funinginea de
camfor, pulbere de fier redus, rosu de Sudan III, oxidul
de cupru, pulberi fluorescente de diferite culori, pulberi
magnetice etc.
Substanta folosita trebuie sa fie aderanta la crestele
papilare, sa fie uscata, sa aiba granulatie fina, sa fie in
contrast cu obiectul purtator de urma.
Pensula se va misca in directia crestelor papilare pentru a
nu strica urmele si pentru a indeparta excesul de praf
dintre creste.
83
Relevarea prin metode chimice
-Metoda chimica de relevare a urmelor papilare cu
ajutorul vaporilor de iod (ABURIREA).
- Folosirea reactivilor chimici: ninhidrina, nitrat de
argint, rodamina B, cianacrilat.
Relevarea prin metode optice cu ajutorul radiatiei de tip
laser (laser de argon).

84
INTERPRETAREA URMELOR

Interpretarea urmelor din punct de vedere criminalistic


presupune examinarea lor amamnuntita atat din punct
de vedere individual cat si corelate cu elementele din
ambianta locului faptei cu scopul obtinerii unor date
despre factorul creator, despre mecanismul formarii
acestora si alte imprejurari ale comiterii infractiunii.
Interpretand urmele la fata locului se pot clarifica:
-Actiunile infractorului la fata locului.
Se poate stabili traseul parcurs de infractor, ordinea in
care au fost create anumite urme, inaltimea probabila a
autorului, varsta, profesia, obisnuinta sau stangacia
fata de anumite manevre.
- Degetul, mana sau regiunea de la care provine urma.
-Vechimea urmei.
85
OBTINEREA MODELELOR PENTRU COMPARATIE
Modelele pentru comparatie sunt ’’urmele’’ create experimental
folosind obiectul presupus a fi creator.
La obtinerea modelelor pentru comparatie se porneste de la principiul
potrivit caruia aceeasi cauza produce in aceleasi conditii aceleasi
efecte.
Pentru a fi util in procesul de comparatie, modelul trebuie sa
intruneasca urmatoarele conditii:
- Sa se cunoasca cu certitudine creatorul,
- Sa se obtina in conditii cat mai apropiate de cele in care s-a creat
urma,
- Modelul de comparatie sa reproduca un numar cat mai mare al
elementelor caracteristice ale aobiectului creator.
Amprentele papilare model de comparatie se obtin pentru:
A fi comparate cu urmele de la fata locului; pentru comparare in
vederea excluderilor; pentru identificarea cadavrului.

86
Tehnica amprentarii
- amprentare cu tus tipografic,
- amprentare chimica,
- amprentare speciala pentru examinarea porilor,
- scanare electronica (AFIS, Printrak BIS)
Obtinerea amprentelor de la cadavre
Rigiditatea cadaverica.
Deshidratarea si imbibatia hidrica.
Putrefactia.
Mumificarea.

87
URMELE PICIOARELOR
Desi sunt considerate ca avand o pondere mai mica in randul urmelor
descoperite la fata locului si identificarea autorului, urmele
picioarelor reprezinta o categorie de urme importanta.
Primul contact al faptuitorului cu locul savarsirii faptei se realizeaza
prin intermediul picioarelor, care creeaza diverse urme pe diferite
obiecte. Aceste urme pot fi statice sau dinamice, de suprafata (de
stratificare si de destratificare) sau de adancime.
Urmele picioarelor sunt: - urmele plantei piciorului,
- urmele piciorului semiincaltat,
- urmele dr incaltaminte.
Urmele piciorului descaltat (plantare) sunt cele mai valoroase din
punct de vedere al individualizarii, pentru ca au caracteristici
papilare si particularitati morfologice.
Ca factor creator de urme, piciorul prezinta interes din punct de
vedere al formei, dimensiunii si functiei sale locomotorii.

88
Suprafata plantara are urmatoarele regiuni1:
a) metatarsofalangiana; b) metatarsiana; c) tarsiana;
d) regiunea calcaiului.

1)Inspectoratul General al Politiei, Institutul de CriminalisticaTratat practic de criminalistica vol.1Serv. Ed. Presa si
Propaganda 1976
89
Descoperirea urmelor
Avand in vedere ca primul contact al faptuitorului cu locul
savarsirii faptei se realizeaza prin intermediul
picioarelor, urmele picioarelor vor fi cautate primele la
fata locului.
Aceasta categorie de urme se cauta pe suprafetele pe care
este posibil sa se calce.
Urmele de picioare prezinta interes si din punct de vedere
al urmelor de miros.
Fixarea si ridicarea urmelor.
-descriere în procesul-verbal de cercetare la faţa locului,
- prin fotografiere,
- prin mulaj (urmele in nisip, cu milta umiditate, in
zapada),

90
Ridicarea urmelor de suprafaţă se face direct sau indirect
prin urmatoarele procedee :
• decuparea suportului purtător de urme (in cazul formarii
pe cartoane sau hartii);
• transferarea pe pelicule adezive, dacă substanţele de
stratificare se pretează la această operaţie. La
amprentele plate contrastarea imaginii se poate obţine
prin diverse tehnici de ordin fizic
• pudrare cu prafuri relevante;
• folosirea reactivilor chimici (ninhidirine, coloranţi,
cianoacrilat);
• -transferul electrostatic, extrem de eficace pentru
detectarea şi transferarea urmelor de paşi de pe
covoare şi mochete (10.000 - 15.000 V)
91
92
URMELE BUZELOR1
Folosirea urmelor de buze este incă redusa şi apare mai
ales în crimele pasionale şi sexuale. Astfel de urme se
pot găsi pe pahare, tigari, pipă, tacâmuri, batiste, stilou,
etc.
Urmele de buze se formeaza ca urmare a depunerilor de
natura biologica, alimentara, cosmetica.
La relevarea si fixarea urmelor de buze se folosesc
procedee similare celor folosite in cazul urmelor de
mainiu si picioare(plantare).
Liniile coriale ale buzelor au variate caracteristici
individuale, cu apreciabilă durată de existenţă în
privinţa formelor şi poziţiilor pe care le au în ansamblul
reliefului labial.
Aceste linii, prin contactul nemijlocit cu anumite obiecte
din lumea înconjurătoare, lasă pe obiectele respective
urme, după care se poate ajunge chiar până la
identificarea persoanei.
1) Gheorghe Popa si Ionel Necula, Metode si tehnici criminalistice de identificare a persoanei,
Ed.ERA, Bucuresti 2005 93
94
Urmele de urechi sunt importante in procesul identificarii
prin prisma faptului ca urechea este diferita de la o
persoana la alta, prin forma pavilionului, dimensiunea si
modul de dispunere, caracteristicile elementelor
componente(lob, helih, tragus etc.).

95
URMELE BIOLOGICE1
In conditiile dezvoltarii tehnicii actuale, cautarea, descoperiea,
ridicarea si examinarea urmelor biologice cu ocazia cercetarii la
fata locului prezinta importanta foarte mare in identificarea
autorului unei fapte penale.
Urmele biologice ce pot fi folosite la identificarea persoanei prin
analiza genetica sunt: sange, sperma/secretii vaginale, saliva, fire
de par cu bulb, dinti, tesut osos, matreata, urina, materii fecale,
alte tesuturi
Informaţia genetică a fiecărui individ este stocată in genom. In
genomul uman exista aproximativ 50000-100000 de gene.
O fracţiune mică din ADN-ul total (cca. un milion de nucleotide – unităţi
de bază ale acizilor dezoxiribonucleici) diferă de la individ la individ,
ceea ce face ca fiecare individ să fie unic. Aceste regiuni variabile
permit folosirea informaţiei ADN pentru identificarea umană.
Probabilitatea de regăsire al aceluiaşi profil genetic este de 1:3
trilioane

1)Conicescu Octavian, biochimist, Sistemul de analize genetice, Master european in criminalistica, 2005

96
IDENTIFICAREA UMANĂ PRIN ANALIZA
ADN

Testarea paternităţii – identificarea


ascendentului patern în caz de incest şi
dispariţii suspecte
Identificarea victimelor dezastrelor
Baze de date cu persoane condamnate
Criminalistică – identificarea persoanei
creatoare a urmei prin compararea probei
de la f.l. cu cea de la suspect

97
BALISTICA JUDICIARA
Notiuni generale1
Balistica este cuvant de origine franceza-balistique.
Balistica generala studiaza constructia si functionarea armelor de
foc, efectele produse de acestea, constructia si functionarea
munitiei, precum si miscarea proiectilului sau a glontului.
Balistica - interioara, studiaza efectele care se produc in
canalul tevii armei dupa realizarea percutiei;
- exterioara, studiaza efectele care se produc
dupa ce glontul paraseste teava armei si pana la atingerea tintei;
- tintei, studiaza fenomenele care se produc
asupra tintei, dupa atingerea ei de catre glont.

1) Vasile Macelaru,Balistica judiciara,Bucuresti, 1972.

98
SARCINILE BALISTICII JUDICIARE.
- Descoperirea si studierea urmelor produse de armele
de foc;
- Descoperirea armelor si a munitiei;
- Stabilirea orificiilor de intrare si iesire a glontului;
- Examinarea gloantelor, tuburilor si a altor elemente
de munitie;
- Stabilirea directiei si distantei de tragere;
- Stabilirea relativa a vechimii impuscaturii;
- Verificarea tehnica a armei;
- Identificarea armei.

99
Urmele create de armele de foc
Pentru a putea studia si intelege modul de producere a
urmelor create de armele de foc trebuie sa cunoastem
principalele componente ale armelor.
Principalele parti componente sunt:
-TEAVA
Diametrul dintre doua plinuri opuse se numeste calibru.
-MECANISMUL DE DARE A FOCULUI
-INCHIZATORUL
-MECANISMUL DE EXTRAGERE SI ARUNCARE A
TUBURILOR TRASE (gheara extractoare si pragul
aruncator)

100
101
102
103
ELEMENTELE COMPONENTE ALE CARTUSULUI

- Tubul (uneste toate componentele cartusului,


protejeaza pulberea de mediul exterior, dirijeaza
gazele spre gura tevii)
- Proiectilul(glontul sau alicele)
- Capsa de initiere (contine stivnat de plumb, fulminat
de mercur etc., cu rol de exploziv de initiere)
- Incarcatura de azvarlire (pulberea)
- Bura- la cartusele pentru arma cu teava lisa.

104
105
106
107
• Urmele armelor de foc
Principale:
-proiectilele, tuburile si capsele,
precum si urmele armei de foc create pe
acestea;
-orificiile de intrare si iesire,
canalele oarbe;
-urmele de ricoseuri;
-urmele sonore ale armarii, percutiei
si impuscaturii.
108
109
110
111
• Secundare:
-Urmele rezultate din actiunea flacarii;
-urmele rezultate din actunea gazelor;
-urmele de funingine;
-urmele de pulbere nearsa;
-inelul de metalizare;
-urmele sonore

112
113
Una din metodele de recoltare a factorilor secundari ai împuşcăturii de pe mâna trăgătorului.

114
115
Rezultatul acţiunii gazelor în cazul tragerii de la 3 cm.
116
Urme de afumare în cazul unei trageri executata de la distanţa de 2 cm.

117
Urme de afumare pe o plasă de ţânţari prin care s-a tras, la comiterea unui omor.

118
119
Săgeţile indică granule de pulbere nearsă pe pielea capului 120
Inel de stergere creat în urma unei trageri de la distanţa de 75 cm,
cu glonţ cal.7,65 mm.
121
Urmă de ştergere creată în cazul unui omor la care s-a folosit pistol marca CZ
cal. 9x19. Tragerea s-a executat de la aproximativ 20 m (distanţă stabilită cu
ocazia cercetării locului faptei ) iar impactul glonţului cu articolul vestimentar a
fost într-un unghi acuţit.
122
Inelul de ştergere evidenţiat în radiaţii ultraviolete.

123
Descoperirea urmelor
In cazul infractiunilor la care se presupune ca a fost
folosita o arma de foc descoperirea armei este una
din sarcini.
Cautarea armei se va face atat in locul in care a fost
descoperita arma cat si in imprejurimi, sau in locurile
in care sunt urme ale infractorului.
De regula, in cazul sinuciderilor sau al mortilor
accidentale arma este descoperita in apropierea sau
chiar in mana victimei.
Armele pot fi descoperite in fantani, haznale, in pamant,
in diferite obiecte, in poduri, in alte locuri iar pentru
descoperirea lor pot fi folosite detectoare de metale,
electromagneti, detectoare cu raze gama, cainele de
urmarire.
Odata descoperita arma, pe ea vor fi cautate toate
categorile de urme.
124
Descoperirea tuburilor si proiectilelor
Aceasta categorie se cauta in primul rand in zona in care se
presupune ca a stat tragatorul.
Daca a fost folosita o arma automata posibilitatea
descoperirii de tuburi este mare, pentru ca tuburile
trase sunt ejectate, daca s-a folosit un revolver nu vor fi
gasite la fata locului tuburi, pentru ca acestea rama in
arma.
Locurile de cautare a tuburilor trase vor fi stabilite si in
functie de directia de tragere si distanta de tragere,
determinate pe baza examinarii leziunilor.
In cazul folosirii armelor cu teava lisa, se vor cauta burele.
Proiectilele se vor cauta in victima, in obiectele aflate in
spatiul in care s-a folosit arma, pe podeaua incaperii, in
pereti.
125
La cautarea acestora putandu-se folosi detectoare de
Descoperirea urmelor secundare ale impuscaturii
In cazul sinuciderii, urmele secundare se vor cauta in
primul rand pe mana si articolele vestimentare ale
victimei.
Urmele secundare se vor cauta pe mana si hainele
tragatorului, pe obiectele aflate in apropierea victimei
sau tragatorului (daca este cazul)
Pe baza urmelor principale se pot stabili urmatoarele:
-directia si unghiul de tragere;
-distanta si locul din care s-a tras;
-determinarea tipului, marcii, modelului si calibrului
armei.
Pe baza urmelor secundare se pot stabili urmatoarele:
- Distanta de la care s-a tras;
- Identificarea persoanei care a tras. 126
CERCETAREA CRIMINALISTICA A FALSULUI IN
INSCRISURI, A SCRISULUI DE MANA SI A ALTOR
CATEGORII DE FALSURI1
Cercetarea criminalistica a inscrisurilor are ca
obiective:
-cercetarea tehnica a documentelor;
-cercetarea scrisului de mana si dactilografiat;
-cercetarea falsului.
Cercetarea tehnica a documentelor are ca scop
determinarea autenticitatii documentului. In acest
sens vor fi avute in vedere urmatoarele:
-indeplinirea cerintelor legale privind conditiile de forma
si continut;
-aflarea documentului in termenul de valabilitate;
-corespondenta dintre fizionomia persoanei si
fotografie; 127
Principalele masuri de securitate destinate prevenirii
falsificarii sunt:
-securitatea hartiei;
-imprimarea de securitate;
-perfectionarea elementelor succesorii de identificare;

Stabilirea vechimii hartiei


- Neconcordanta dintre data pe care se pretinde ca o
are documentul si vechimea reala a inscrisului;
- Caracteristicile hartiei si gradul ei de imbatranire;
- Examinarea cernelurilor;
- Intersectarea traseelor de cerneala;
- Tipul de instrumemt scriptural.

128
Elementele pe baza carora se stabileste vechimea hartiei:
-dimensiunea si greutatea hartiei;
-raportul dintre greutatea si grosimea hartiei;
-elasticitatea si rezistenta hartiei;
-transparenta hartiei;
-culoarea hartiei;
-compozitia chimica a hartiei;
-filigranarea

Determinarea caracteristicilor hartiei se face prin


examinare optica si analiza compozitiei.

129
GRAFOSCOPIE JUDICIARA
Scrisul 1- sistem de comunicare, de reproducere, prin semne grafice a
gandurilor si a vorbirii - constituie o deprindere intelectuala, un
complex de reflexe conditionateformat printr-un proces de invatare.
Odata cu aparitia limbajului a aparut necesitatea fixarii ideilor si
transmiterea lor urmasilor.
O prima forma de scriere au constituit-o pictogramele (desene).
Primele elemente de scriere au aparut in Egipt, Mesopotamia.
In Asia si Babilon a aparut scrierea cuneiforma.
In china sunt cunoscute aproximtiv 65000 de semne, dar sunt folosite
in mod frcvent 30002.
Grecii au preluat de la fenicieni alfabetul si au stabilit numarul
semnelor de 26, pe care le-au asezat de la stanga la dreapta.
1) Emilian Stancu, Tratat de criminalistica, Ed.a IV-a, Universul Juridic, Bucuresti 2007.
2) Mircea Marin, Nicolae Buzatu, Indrumar de expertiza grafica, Institutul de Criminalistica, Bucuresti, 1996.

130
Prin traducerea traducerea din limba greaca in liba slava
a screrilor bisericesti, calugarii Chiril si Metodie, au adus
si in Europa estica, alfabetul grecesc, pe baza caruia a
fost intocmit un alfabet slav modificat ulterior de
ucenicii lui Chiril si denumit alfabetul chirilic.
Acest alfabet s-a raspandit si in teritoriul carpato-
dunarean iar din sec. XVI este folosit si la noi in limba
romana, iar din 1860 alfabetul a fost inlocuit cu cel latin.
Primele dovezi de expertizare grafica apar de pe vremea
imparatului Constantin iar in 539, Justinian face referire
la o eroare judiciara cu privire la un document fals.
Expertizarea documentelor dupa metode stiintifice a
inceput in sec.XX.
Printre romanii care s-au ocupat de examinarea scrisului, s-
au remarcat: Stefan Minovici, GH.Marinescu, C.I.Parhon,
Lucian Ionescu etc. 131
FUNDAMENTUL STIINTIFIC AL
SRCISULUI
- Individualitatea scrisului
- Stabilitatea scrisului

Principalele modificari ale scrisului sunt:


- Modificari survenite ca urmare a evolutiei scrisului, pe
masura ce persoana foloseste in practica ca activitate
curenta scrierea;
- Modificari datorate starii patologice;
- Ca urmare a conducerii mainii de catre o alta persoana;
- Modificari datorate starii de ebrietate;
- Modificari datorate conditiilor de realizare a scrisului.

132
Caracteristici generale ale scrisului
Caracterisaticile generale au urmatoarea tipologie 1:
- Caracteristici ale limbajul (folosirea unor cuvinte de
specialitate, vocabularul folosit, cunoasterea unor
reguli ortografice);
- Caracteristici ale configuratiei (amplasarea in
pagina, orientarea randurilor);
- Caracteristici ale formei ( gradul de evolutie,
arcuirea, simplitatea, naturaletea, claritatea si forma
ductelor, gradul de automatizare);
- Caracteristici ale miscarii ( dimensiunea, presiunea,
directia, viteza, continuitatea scrisului)

133
Caracteristici generale analizate
-A – Evolutia:
- evoluate (grad mare de automatism, scriere rapida,
stilizarea unor litere, redarea originala a unor litere si
legarea arcadata a acestora, ovale dedublate inferior si
ducte ghirlandate);
- scrisuri cu evolutie medie,
- scrisuri cu evolutie slaba,
- scrisuri rudimentare.
-B - Aspectul general:
- scrisuri caligrafice (litere executate dupa modelul
tipografic);
- scrisuri tipografice (au la baza modelul tipografic),
- scrisuri cursive (predomina literele redate dupa
modelul caligrafic intercalate cu unele care imita modelul
tipografic)
134
- C- Forma scrisului:
- scrisuri rotunde
- scrisuri ghirlandate
Aceste categorii au in vedere forma ductelor minusculelor
,,m,, si ,,n,,
- crisuri comprimate pe oriuzontala si verticala.
- D- Dimensiunea scrisului:
- mici –sub 2mm
- medii -2-4mm
- mari –peste 4mm.
- E- Inclinatia scrisului:
- verticale,
- inclinate spre dreapta sau spre stanga,
- inclinatie variabila. 135
-F- Continuitatea scrisului:
- legate (continuitate mare- se executa 5-6 litere
dintr-o singura depunere a instrumentului scriptural),
-fragmentate (continuitate medie – 3-4 litere)
- tocate (fiecare litera este executat separat sau
sunt legate cate 2-3)

136
Caracteristici individuale1
Caracteristicile individuale sunt particularitatile ce se
regasesc constant in realizarea unei constructii grafice
si sunt specifice unei anumite persoane.
Literele sunt semnele grafice din alfabetul unei limbi si
sunt compuse in general din mai multe elemente:
- grame –parti ale unei litere ce se executa dintr-o
singura trasatura;
- ducte – trasee grafice care unesc doua litere;
- trasee – elemente ce completeaza unele litere (semne
diacritice, barari, sedile, linii de atac).

1) Mircea Marin, Nicolae Buzatu, Indrumar de expertiza grafica, Institutul de Criminalistica, Bucuresti, 1996.

137
1-linie de atac; 2- semicerc; 3-podis; 4-ducte; 5-semn diacritic;
6-oval;
7-depasanta superioara; 8-barare; 9-finalizare;10-depasanta
inferioara;
11-sedila.

138
Cercetarea criminalistica a falsului in inscrisuri
-Falsul material (contrafacerea sau alterarea unui inscris
pentru a produce efecte juridice),
-Falsul intelectual (falsificarea unui inscris cu ocazia
intocmirii lui)
Modalitati de falsificare prin inlaturare de text:
-inlaturare mecanica;
-inlaturare chimica;
-acoperire.
Falsul prin adaugare de text :
-ingramadirea ori prescurtarea nefireasca;
-micsorarea distantei dintre randuri;
-modificarea sau orientarea diferita a liniei de baza.

139
Falsul prin:
- imitare libera((din memorie sau cu scrisul alaturi);
- imitare servila(se urmareste strict textul)
Falsul prin deghizare(scriere cu majuscule, sau cu
caractere de tipar, scria cu mana stanga, modificarea
unor caractere).

140
IDENTIFICAREA PERSOANELOR DUPĂ
SEMNALMENTELE EXTERIOARE
“Pentru că, în definitiv, societatea are întotdeauna un interes
primordial întru descoperirea adevărului cu privire la identitatea
persoanei vii, moarte ori distruse, fie că e vorba de fixarea unei
răspunderi în penal, a capacităţii şi răspunderii în civil, fie că e
vorba de stabilit dacă în cazul cercetat e sau nu posibilă o confuzie
de persoane, e sau nu întemeiată bănuiala de substituire de
persoană (într-o cauză civilă ori comercială, într-o cauză de ordin
administrativ, într-o chestiune în legătură cu serviciul militar)”.
MINA MINOVICI

141
Calitatea imaginilor percepute de un martor ocular cu privire la
persoana care a comis o fapta penala si redarea lor cat mai
fidel pot constitui baza descrierii semnalmentelor
infractorului si identificarea acestuia.
Descrierea semnalmentelor, a caracteristicilor intregului corp, in
special a particularitatilor fetei sunt cunoscute sub
denumirea portretului vorbit.
Fundamentul stiintific al acestei metode il constituie
individualitatea si stabilitatea relativa a caracteristicilor
fizice ale unei persoane.
Semnalmentele sunt definite ca fiind trăsăturile exterioare,
generale şi particulare, ale persoanelor, pe baza cărora
aceasta poate fi recunoscută şi identificată..1
Identificarea persoanei dupa semnalmente a fost facuta prima
oara de Alphonse Bertillon in 1879.
In Romania aceasta metoda a fost folosita de profesorul Mina
Minovici in anul 1892.

1) GheorghePopa si Ionel Necula, Metode si tehnici criminalistice de identificare a persoanei, Master European – Criminalistica, Ed.
ERA, Bucuresti, 2008

142
,,O descriere stiintifica a semnalmentelor unei persoane trebuie sa
tina seama de urmatoarele principii:

a) Se vor descrie îmbrăcămintea şi obiectele aflate asupra lor;


b) Folosirea unei terminologii comune, precise unitare;
c) Observarea unei persoane în vederea reţinerii semnalmentelor se
va face de regulă din faţă în plan frontal şi din profil din plan
lateral;
d) Descrierea semnalmentelor într-o succesiune logică;
e) Caracterizarea semnalmentelor în funcţie de mărime, formă,
poziţie iar unora şi după culoare.
f) Înfăţişarea persoanei se va descrie sub două aspecte:
semnalmente anatomice (statice) şi semnalmente funcţionale
(dinamice)
g) În descrierea trăsăturilor fizice ale persoanei se vor cuprinde
trăsăturile anatomice ale întregii configuraţii a corpului(capul,
umerii, mâinile, trunchiul, picioarele, elementele caracteristice ale
feţei);’’ 1
1) GheorghePopa si Ionel Necula, Metode si tehnici criminalistice de identificare a persoanei, Master European –
Criminalistica, Ed. ERA, Bucuresti, 2008
143
Factorii care influenteaza perceptia semnalmentelor de catre
martorul ocular sunt atat de ordin obiectiv cat si de ordin
subiectiv.
Factori obiectivi sunt:
- conditiile atmosferice si durata perceptiei;
- distanta si unghiul din care se face observarea;
- vizibilitatea;
- pozitia persoanei observate si imbracamintea acesteia;
Factorii subiectivi sunt:
- capacitatea persoanei de a percepe, retine si reda detalii;
- nivelul evenimentului sau persoanei de a atrage atentia;
- factorul emotional;
- nivelul de instruire, experienta de viata si profesia
persoanei;
- timpul scurs de la momentu perceptiei la momentul redarii.

144
Portretul vorbit vizeaza elementele statice si elementele
dinamice.
Elementele statice se refera la caracteristici ale: taliei,
constitutiei fizice, forma capului si a fetei, anomalii etc.
A) Talia: -scunda, sub 1,60m,
-mijlocie, 1,60-1,75m,
-inalta, peste 1,75m.
B) Constitutia fizica robusta sau solida; slaba sau
uscativa. Sunt de retinut particularitatile mainilor sau
picioarelor, pozitia umerilor, forma gatului.
C) Tinuta poate fi sportiva, atletica, eleganta, greoaie sau
asociata unor profesii.

145
• ,,A. Forma capului, privit din faţă, poate fi
alungită, ovală, dreptunghiulară,
triunghiulară, cu baza în sus sau în jos,
pătrată, colţuroasă, romboidală etc. Din
profil, capul poate avea un contur normal
sau regulat, ţuguiat etc. Forma capului
trebuie raportată şi la conturul feţei, care
poate fi triunghiular, rombic, rotund.
asimetric ş.a., precum şi conturul profilului
care se descrie de regulă, în funcţie de
particularităţile zonei frontonazale (profil
continuu, frânt, paralel, curbat, ondulat
etc.), ale zonei nazobucale (prognatism
superior sau inferior, ortognatism ş.a.). 146
• B. Faţa se împarte, de regulă, în trei
zone: frontală, nazală şi bucală. Zona
frontală cuprinde regiunea dintre baza
nasului şi baza acestuia; zona bucală
include regiunea dintre baza nasului şi
vârful bărbiei. În funcţie de necesităţi,
pot fi luate în calcul cinci zone,
respectiv fruntea, ochii, nasul, gura şi
bărbia.

147
Elementele feţei

1.Fruntea;
2.Sprâncenele;
3.Ochii;
4.Nasul;
5.Buza
superioară;
6.Buza
inferioară;
7.Bărbia.

148
• Fiecare element component al feţei se descrie separat,
cu ce are mai deosebit. De pildă:
• - Părul se descrie după culoare, inserţie frontală, formă
(cârlionţat, întins, ondulat), calviţie, lungime, mod de
pieptănare.
• - Fruntea se descrie după înălţime, lăţime, contur,
înclinare, particularităţi (proeminenţa arcadelor sau a
boselor frontale), mod de ridare şi distanţă dintre
riduri.
• Dintre elementele faciale ale căror caracteristici sunt
reţinute relativ mai frecvent, organul judiciar care
alcătuieşte portretul vorbit trebuie să insiste asupra
următoarelor:
• - Ochii, se descriu după formă, poziţie, culoare, spaţiu
interocular, particularităţile pleoapelor, genelor,
adâncimea în orbite etc. Fiecare persoană are o
pigmentaţie caracteristică a irisului (însă aceasta nu se
poate reţine sau aprecia cu uşurinţă), pigmentaţie care,
contrar unor păreri, nu variază în funcţie de lumină şi
rămâne stabilă la persoanele adulte. 149
• - Nasul, element reţinut cu ceva mai multă uşurinţă, are
caracteristică rădăcina, linia dorsală sau muchia, înălţimea, lăţimea,
baza, conformaţia nărilor, culoarea. Însă, din cauza operaţiilor
plastice ale nasului sau ale altor elemente faciale, pot interveni
modificări în înfăţişarea persoanei, de natură să facă dificilă
identificarea, aspect ce nu trebuie omis, mai ales în cazul femeilor.
Totodată, descrierea se raportează la poziţia din care a fost văzut
nasul (faţă sau profil).

150
• Gura şi buzele se descriu
după mărime, contur, poziţie,
culoare, grosime,
proeminenţă. Uneori în
poziţiile gurii apar diverse
elemente particulare, cum ar
fi rictusul sau un tic
oarecare.
• Elementele gurii
• 1.Buza superioară;
• 2.Buza inferioară;
• 3.Comisul;
• 4.Şanţul naso-labial;
• 5.Tuberculul buzei
superioare;
• 6.Gropiţa median.

151
• Bărbia se descrie potrivit profilului ei, lăţimii,
înălţimii, particularităţilor sale (bărbie plată,
ascuţită, îngropată, bărbie dublă etc.).
• Urechea interesează atât în privinţa
aspectului general, poziţia faţă de cap, cât şi
sub aspectul elementelor sale componente.
Subliniem că urechea este unul dintre
elementele anatomice care suferă cele mai
puţine modificări pe parcursul vieţii. În
descrierea caracteristicilor elementelor
urechii, o atenţie specială se acordă lobului,
antetragusului şi pliului interior.

152
• PARTILE COMPONENTE ALE URECHII

153
• - Ridurile sunt apreciate în funcţie de zona în
care se găsesc, după forma şi numărul lor. Există
şi aici aceeaşi posibilitate de modificare a
ridurilor prin operaţii plastice chirurgicale,
efectuate destul de des de persoane mai în
vârstă, îndeosebi femei.
• - Culoarea pielii sau particularităţile cromatice,
care variază în funcţie de rasă, de la alb deschis
la negru, sunt şi ele importante pentru alcătuirea
portretului vorbit. Trebuie, însă, avute în vedere
posibilităţile de modificare naturală a nuanţei de
culoare (îndeosebi la albi) prin expunerea la
soare, de exemplu, dar şi prin utilizarea
fardurilor, machiajul putând fi folosit în scop 154
infracţional .
• - Semnele particulare fac parte dintre
elementele preţioase pentru
identificarea persoanelor şi cadavrelor.
Ele pot fi de o mare diversitate. Aşa
sunt, de exemplu, semnele determinate
de variaţii morfologice, anomalii
anatomice, leziuni, urme ale
intervenţiilor chirurgicale, tatuaj
„artistic” sau profesional etc. Natura
semnului, locul, forma, mărimea,
culoarea, se indică cu precizie şi se
măsoară.
155
• Tatuajul ocupă un loc important în suita
semnelor particulare. El poate fi găsit
pe toată suprafaţa corpului, cu excepţia
palmelor, tălpilor şi a pielii de pe cap. De
regulă, pentru tatuajul ornamental, se
preferă pieptul, spatele şi braţele. în
afara descrierii, tatuajul se
fotografiază la scară. Dacă, eventual, s-
a încercat înlăturarea lui chirurgicală, cu
ajutorul fotografiei sub radiaţii
infraroşii, i se poate observa forma
iniţială, datorită resturilor de pigment
rămase în ţesut. 156
• Descrierea formelor dinamice.
• Descrierea acestor semnalmente,
denumite şi funcţionale, este menită să
completeze posibilităţile de identificare
şi se referă, în special, la ţinuta corpului,
felul mersului, mimică, privire, diferitele
forme de manifestare. De exemplu:
• - Mersul unei persoane poate fi normal,
degajat, suplu, sportiv, greoi, ezitant, cu
paşi mari sau mici, săltăreţ, cu alte
particularităţi determinate de morfologia
piciorului, de eventualele infirmităţi,
precum şi de starea de sănătate a
individului. 157
• Modul de manifestare, privit în sensul său larg,
prin aceasta înţelegându-se, de pildă, gestica sau
vorbirea, este în funcţie de personalitatea şi
temperamentul individului. Astfel, o persoană
poate fi calmă, nervoasă, lentă, agitată,
impulsivă, taciturnă, volubilă etc. Perceperea
acestor caracteristici reclamă o perioadă mai
lungă de observare.
• Nu trebuie neglijată situaţia în care se află
persoana în momentul observării, fiind
cunoscute, de exemplu, diferenţele de
manifestare sau de comportament ale unui
individ în exercitarea profesiei, în mediul
familial, faţă de superiorii săi ori în raport cu
subordonaţii, ori în postura - caracterizată
sugestiv în literatura de specialitate - de
„spectator” sau „actor”.
158
• Vorbirea, deşi teoretic nu poate fi
considerată o caracteristică a
semnalmentelor exterioare, trebuie
inclusă în conturarea "portretului
vorbit" prin particularităţi de genul
vorbirii normale, precipitate, bâlbâite,
organizate, prolixe, precum şi al
timbrului, accentului ş.a.

159
Domenii practice ale metodei portretului vorbit:
• realizarea portretului vorbit la faţa locului;
• identificarea făptuitorilor prin descrierea semnalmentelor
acestora de către martorii oculari sau de către alte
persoane;
• urmărirea şi identificarea infractorilor ce se sustrag urmăririi
penale;
• identificarea persoanelor şi cadavrelor cu identitate
necunoscută.
Mijloace tehnice de realizare a portretului robot:
• întocmirea schiţei de portret;
• fotorobotul;
• identificarea pe bază de desen - compoziţie;
• portretul robot computerizat
• Întocmirea schiţei de portret presupune calităţi plastice din
partea criminalistului sau apelarea la un grafician, pictor etc.
• Fotorobotul presupune alcătuirea unui portret, pe baza
descrierilor, din fragmente fotografice. La ora actuală
fotorobotul şi identificarea pe bază de desen – compoziţie
sunt simplificate pe măsură ce se dezvoltă şi se
perfecţionează bazele de date ale sistemelor automate şi
aplicaţiile aferente acestora.’’2
• 2) GheorghePopa si Ionel Necula, Metode si tehnici criminalistice de identificare a persoanei, Master European – Criminalistica, Ed. ERA, 160
Bucuresti, 2008
MIJLOACELE MATERIALE
DE PROBA
Notiunea si importanta mijloacelor materiale de proba.
Savarsirea unei infractiuni poate impune folosirea unor obiecte
sau poate avea ca rezultat producerea anumitor obiecte.
Find denumite si ’’martori morti’’, mijloacele materiale de
proba pot furniza, uneori, informatii mai exacte decat martorii autentici
si nu ridica suspiciunile relei-credinte care poate fi intalnita la
persoanele chemate ca martori.
Potrivit art. 94 si 95 C.p.p., mijloacele materiale de proba
sunt acele obiecte care contin sau poarta o urma a faptei savarsite
sau care pot servi la aflarea adevarului, precum si obiectele care
reprezinta mijloace de savarsire a infractiunii ori obiectele are sunt
produsul acesteia.
In literatura de specialitate, mijloacele materiale de proba sunt
denumite si probe materiale.

161
CLASIFICAREA
MIJOACELOR MATERIALE
DE PROBA
• a) – obiecte care contin sau poarta o urma a faptei (inscrisul
contrafacut, obiectul pe care au ramas urmele
instrumentului de spargere);
• b) – obiecte care pot servi la aflarea adevarului (un act de
identitate pierdut la fata locului);
• c) – obiecte folosite sau destinate sa serveasca la comiterea
unei infractiuni (o arma sau un cutit);
• d) – obiecte produs al infractiunii (monedele fase, alimentele
sau bauturle falsificate etc.)

Ultimele doua grupe de mijloace materiale de proba sunt


denumite corpuri delicte

162
PROCEDEE DE DESCOPERIRE SI DE
RIDICARE A INSCRISURILOR SI A
MIJLOACELOR DE PROBA.
Art. 96 Cpp prevede ca organul de urmarire penala are
obligatia sa ridice obiectele si inscrisurile ce pot servi ca
mijloc de proba in procesul penal.
Art. 97 alin 1.cpp prevede ca orice unitate din cele prev. de
art. 145 sau orice persoana fizica sau juridica, in posesia
careia sunt obiecte sau inscrisuri ce pot servi ca mijloc de
proba este obligata sa le predea organelor de urmarire
penala sau instantei de judecata la cererea acestora.
Inscrisurile pot fi ridicate in original sau in copie.
Cand au caracter secret sau confidential predarea se face
in conditii care sa asigure pastrarea caracterului.
Masura ridicarii de obiecte sau inscrisuri se dispune de
catre organul de urmarire penala prin rezolutie motivata.
163
Daca obiectul sau inscrisul nu este predat de buna voie se
dispune ridicarea silita –art.99 Cpp.
Cu privire la inscriusurile si obiectele aflate la unitatile
postale sau de transport, daca interesul urmaririi penale o cere,
se poate dispune de catre instanta de judecata, la propunerea
organului de cercetare penala, respectiv a procurorului, in cursul
urmaririi penale sau din oficiu, in cursul judecatii ca orice unitate
postala sau de transport sa predea obiectele sau inscrisurile
trimise de inculpat sau adresate acestuia, fie direct sau indirect
– art.98 alin. 1

Retinerea si predarea inscrisurilor, sau a oricaror alte


corespondente la care se refera art.98 alin1 Cpp pot fi dispuse,
in cazuri urgente si temeinic justificate, si de procuror, care are
onbligatia sa informeze de indata despre aceasta instanta de
judecata.

Corespondenta sau obiectele care nu au legatura cu cauza se


restituie destinatarului.
164
PERCHEZITIA
Notiunea si felurile perchezitiei
Art. 27alin. 1 din Constitutie ´´domiciliul si resedinta sunt
inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul ori
resedinta unei persoane fara invoirea acesteia ´´, cu exceptia
situatiilor prevazute in alin 2 din acelasi articol.
Acestea sunt:
- pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarari
judecatoresti;
- pentru inlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea
fizica sau bunurile unei persoane;
- pentru apararea sigurantei nationale sau a ordinii publice;
- pentru prevenirea raspandirii unei epidemii.
,,Perchezitiile in timpul noptii sunt interzise, afara de cazul
delictului flagrant´´
165
Potrivit art. 100 Cpp modificat prin L281/2003 si OUG
109/2003, cand persoana careia i s-a cerut sa predea vreun
obiect sau inscris dintre cele aratate in art. 98 Cpp., tagaduieste
existenta sau detinerea acestora, precum si ori de cate ori
exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este
necesara pentru descoperirea si strangerea probelor, se dispune
efectuarea unei perchezitii.
Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala.
Perchezitia domiciliara poate fi dispusa numai de judecator,
prin incheiere motivata, in cursul urmaririi penale, sau in cursul
judecatii.
In cursul urmaririi penale perchezitia domiciliara se dispune
in camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea
procurorului este obligatorie.
Perchezitia corporala poate fi dispusa dupa caz, de organul
de cercetare penala, de procuror sau de judecator.

166
Organul judiciar care efectueaza perchezitia se legitimeaza
in prealabil, prezinta autorizatia de fefectuare a perchezitiei.
Perchezitia domiciliarase efctueaza in prezenta persoanei
de la care se ridica obiecte sau inscrisuri iar in lipsa acesteia, in
prezenta unui reprezenatnt al acesteia, a unui membru al familiei
sau a unui vecin cu capacitate de exercitiu.
Toate aceste activitati se efectueaza in prezenta unor
martori asistenti.
Obiectele sau inscrisurile a caror circulatie este interzisa,
se ridica in totdeauna.
Se vor lua masuri ca faptele si imprejurarile din viata
personala acelui la care se efectueaza perchezitia si care nu au
legatura cu cauza sa nu devina publice.

167
PROCEDURA DE EFECTUARE A PERCHEZITIEI

Potrivit art.101cpp modificat prin L281/2003,


perchezitia dispusa in timpul u.p. Se efectueaza de
catre procuror sau de catre organul de cercetare
penala, insotit dupa caz, de lucratori operativi.
La solicitarea organului de crcetare penala sau din
oficiu, procurorul solicita instantei competente,
emiterea unei autorizatii de perchezitie domiciliara,
instanta dispunand prin incheiere motivata.
Perchezitia se efectueaza intre orele 06 - 20
pentru ridicarea de obiecte si inscrisuri iar in
celelalte ore numai in cazul infractiunii flagarante.
Perchezitia inceputa intre orele 06 - 20 se
poate continua si in timpul noptii.

168
Perchezitia corporala, potrivit art.106 cpp, se efectueaza
de organul judiciar sau de persoana desemnata de catre acesta.
Perchezitia corporala se face numai de ctre o presoana de
acelasi sex cu cea perchezitionata.
Pe nava, aeronave si pe frontiera se pot efectua perchezitii
corporale si asupra lucrurilor pe care infractorul le are asupra sa
fara autorizatie deoarece aceste activitati se desfasoara in
afara procesului penal. Totusi procesul-verbal in care se
consemneaza aceasta activitate constituie mijloc de proba.
Obiectele si inscrisurile care se ridica se arata persoanei de
la care se ridica si martorilor, pentru a fi recunoscute, dupa care
se eticheteaza, ambaleaza si sigileaza. Obiectele ce nu pot fi
ridicate se sechestreaza si se lasa in custodie fie la cel de la
care se afla fie la un custode.
Probele pentru analiza se iau cel putin in doua exemplare si
se lasa unul celui de la care se ridica.

169
Potrivit art.108 Cpp, modul de efectuare a perchezitiei
precum si ridicarea de obiecte si inscrisuri se consemneaza intr-
un proces-verbal.
Un exemplar al procesului-verbal se lasa persoanei la care s-
a facut perchezitia iar in lipsa acesteia persoanei care a avut
calitatea de reprezentant.
Toate activitatile desfasurate cu ocazia perchezitiei se
filmeaza si se fotografiaza, dupa regulile criminalistice.

170
Cand prechezitia sau ridicarea de obiescte sau inscrisuri se
efectueaza la una din unitatile publice prevazute de art. 145 Cpp
sau la alte persoane juridice, trebuie respectate urmatorele
reguli:
- organul judiciar se legitimeaza si, dupa caz, infatiseaza
reprezentantului unitatii publice sau altei persoane juridice,
autorizatia data;
- perchezitia, precum si ridicarea de obiecte si inscrisuri, se
efectueaza in prezenta reprezentantului unitatii;
- atunci cand este obligatorie prezenta martorilor asistenti,
acestia pot face parte din personalul unitatii;
- copie de pe procesul-verbal se lasa reprezentantului
unitatii.

171
RECONSTITUIREA
NOTIUNE
Activitate procedurala si de tactica
criminalistica ce consta in reproducerea artificiala
a imprejurarilor in care a fost savarsita
infractiunea sau orice fapt ce prezinta importanta
intr-o cauza, pentru a se stabili daca fapta a avut
ori putea sa aiba loc in conditiile date.

172
SCOPUL
RECONSTITUIRII
• Verificarea si ilustrarea probelor
administrate in cauza.
• Verificarea versiunilor elaborate pe
parcursul cercetarii.
• Obtinerea de noi probe.

173
IMPORTANTA
RECONSTITUIRII
Importanta reconstituirii rezida din
rolul pe care-l are in conturarea
elementelor constitutive ale infractiunii, in
aflarea adevarului, datorita faptului ca,
urmare a reconstituirii, elementele de
proba indoielnice sau simple indicii pot,
dupa caz, sa fie retinute ca probe serioase
sau inlaturate ca lipsite de valoare.

174
FELURILE
RECONSTITUIRII
• a) Reconstituirea efectuata pentru stabilirea posibilitatii de
observare, percepere, memorare sau reproducere a unui
fapt sau fenomen.
• b) Reconstituirea efectuata in vederea verificarii
posibilitatilor de savarsire a infractiunii intr-un anumit mod,
sau a verificarii daca urma in unor activitati determinate se
produc anumite rezultate.
• c) Reconstituirea efectuata pentru verificarea faptului daca
invinuitul poseda deprinderile profesionale necesare pentru
savarsirea unei fapte oarecare.

175
PREGATIREA IN VEDEREA
EFECTUARII
RECONSTITUIRII
• Activitati anterioare deplasarii la locul reconstituirii:
- stabilirea scopului reconstituirii;
- determinarea activitatilor ce se vor desfasura si ordinea
desfasurarii lor;
- stabilirea participantilor la reconstituire;
- pregatirea mijlocelor materiale de proba sau a obiectelor
ce vor fi folosite;
- stabilirea mijloacelor tehnice ce vor fi folosite si
verificarea starii tehice a acestora;
- reamenajarea locului unde se va efectua reconstituirea

176
• Activitati ce se desfasoara la locul reconstituirii inainte de
inceperea acesteia :
- invitarea martorilor asistenti si a reprezentantului unitatii la
locul reconstituirii;
- organizarea pazei locului reconstituirii;
- verificarea locului in care se va desfasura reconstituirea
eventual reamenajarea acestuia;
- instalarea participantilor la reconstituire si reinstruirea
acestora cu privire la atributiile ce le revin;
- stabilirea semnalelor si a modalitatilor de legatura intre
participanti;
- asigurarea materiala.

177
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
• Emilian Stancu - Tratat de criminalistica, editat
de Universul Juridic, ed.a IV-a, Bucuresti, 2007;
• Ministerul de Interne- Institutul de
Criminalistica, Tratat practic de criminalistica,
vol.I-IV, 1976-1982;
• Vasile Berchesan – Cercetarea
penala(criminalistica- teorie si practica) ed. ICAR,
Bucuresti, 2002.
• Alexandru Pintea- Elemente de drept procesual
penal si tactica criminalistica, Editura ERA,
Bucuresti, 2004.
• GheorghePopa si Ionel Necula, Metode si tehnici
criminalistice de identificare a persoanei, Master
European – Criminalistica, Ed. ERA, Bucuresti,
2008
178