NEBUNOIU PETRICA

AN I MAT IFR

REFERAT

Deflația,dezinflația şi hiperinflația-forme ale dezechilibrului

monetar

MAI 2020
 Deflația

Deflația este caracterizată de scăderea generalizată şi de durată a tuturor prețurilor dintr-

o economie, fiind determinată de restrângerea masei monetare aflate în circulație şi care se află
la un nivel sub cel al nevoilor economiei.
Fenomenul deflației este opus inflației şi are ca şi consecință creşterea puterii de
cumpărare a monedei naționale. Deflația produce efecte asuprea repartizării averii între debitori
şi creditori, fiind în avantajul creditorilor, care primesc banii împrumutați cu o putere de
cumpărare situată la un nivel mai ridicat. Totodată, deflația este caracterizată de diminuarea
nivelului practicat la ratele dobânzilor.
Cauzele deflației fac referire la reducerea vitezei de circulație a banilor sau a cantității de
monedă aflată în circulație. Deşi deflatța ar trebui să influențeze creşterea standardelor de viață,
statisticile demonstrează contrariul.
Dacă în anii 1929-1933 prețurile au scazut cu 25% şi veniturile populației cu 45%, în anii
1970-1980 prețurile au crescut de 2.5 pri, în timp ce veniturile populației de 3.5 ori.
Deflația caracterizează situaţia în care pe termen lung, oferta de bunuri şi servicii este
mai mare decăt cererea, avănd loc scăderea preţurilor.
Cu alte cuvinte, deflaţia este un complex de măsuri adoptate pentru
"resorbirea"c a n t i t ă ţ i i prea mari de monedă. Dacă aceste măsuri se
r e a l i z e a z ă , e l e p e r m i t m o n e d e i s ă - ş i redobândească valoarea iniţială .

Forme ale Deflaţiei

 Deflația monetară, caracterizată prin diminuarea mijloacelor de plată aflate în circulație,

deci prin reducerea cantității de monedă aflată la dispoziția agenților economici.
 Deflația financiară care corespunde contractării creditului disponibil acordat
prin sistemul bancar.

1
 Deflaţia reală consta in reducerea activităţii economice. Prin termenul deflaţie
sunt desemnate toate scăderile considerabile ale preţurilor indiferent de cauzele
lor, sau de efecte. Rata deflaţiei poate fi definită şi ca rata anuală de scădere a
niveluluigeneral al preţurilor, fiind, în alţi termeni, o rată a inflaţiei negative.
Pot fi diferenţiate două niveluri de deflaţie:
 deflaţia deschisă
 deflaţia târâtoare
Până la cel de al II-lea Război Mondial, episoadele deflaţioniste s -au
caracterizat p r i n f e n o m e n e d e d i m i n u a r e a p r e ţ u l u i ş i a c a n t i t ă ţ i i d e m o n e d ă
î n c i r c u l a ţ i e , r a m b u r s a r e a datoriei publice, reducerea cheltuielilor publice, contr
actarea creditelor private şi diminuareaveniturilor şi ale cererii nominale totale.
În anii ’90 s-au manifestat aceleaşi fenomene, într-o formă modificată: o scădere a
inflaţiei dar nu o diminuare a preţurilor, o încetinire a vitezei de circulaţie, dar nu o diminuare a
masei monetare, o frânare a creşterii veniturilor, dar nu o diminuare a lor, o încetinire a creşterii
economice, dar nu o recesiune. Această formă a deflaţiei, care s-a manifestat în ţările membre
aleU.E. la începutul anilor ’90, a fost desemnată deflaţie târâtoare
Din p u n c t d e v e d e r e i s t o r i c , s e c u n o s c n u m e r o a s e c a z u r i i n c a r e s - a
î n c e r c a t a p l i c a r e a u n e i p o l i t i c i deflaţioniste, însă în pofida eforturilor dificile şi
susţinute care s-au depus, politicile respectiveau eşuat de fiecare dată.
Explicaţia rezidă în faptul că pentru a putea aplica o politică deflaţionistă,
este necesar ca populaţia şi ceilalţi utilizatori de monedă să accepte o disciplină foarte riguroasă
adicăsă renunţe la obiceiurile dobândite în perioada de aparentă facilitate, caracteristică inflaţiei.
Or,de regulă, lumea se simte bine într-o situaţie de facilitate, chiar dacă această facilitate
înseamnă,de fapt, posibilitatea de a efectua cheltuielile inflaţioniste care distrug
moneda.
Astfel, într-un regin democratic, este imposibil ca politica deflaţionistă săfie decisă prin
consultarea electoratului. De aceea, singura soluţie rămasă - cu excepţia instaurării unui regim
politică de mână forte - este educarea publicului. Democraţia însăşi trebuie să
facăeducaţia necesară, ajutând populaţia să înţeleagă că o perioadă de restrângere este
succeptibilă săducă la însănătoşirea morală.

2
Efectele deflaţiei constau in:
- diminuarea consumului în favoarea economisirii;
- majorează povara datoriei publice;
- antrenează o scădere a valorii patrimoniilor;
- majorează ratele reale ale dobânzii.
Cauzele deflaţiei
 Diminuarea masei monetare, respectiv diminuarea volumului acesteia sau
avitezei de circulaţie.De la sfârşitul secolului al XIX -lea şi începutul secolului
al XX-lea, termenul deflaţie a corespuns acestei abordări în sensul că s-a contractat
cantitatea de monedă emisă de banca centrală (biletele de bancă, avansuri cătrestat);
 Restricţiile în distribuirea creditelor.
Deflaţia reprezintă rezultatul unei politici de limitare a creditului, dusă la extreme.Orice
restricţie puternică şi durabilă în distribuirea creditelor, indiferent că se datorează unei restricţii
monetaresau unei atitudini deliberate a băncilor este de natură să conducă la o situaţie
deflaţionistă.
 Creşterea ratelor reale de dobândă.
În decursul anilor ’80, acest fenomen a dobândit o nouă amploare şi a fost considerat căa
stat la baza stagflaţiei economice. Creşterea ratelor de dobândă conduce la situaţii
deflaţioniste,întrucât descurajează investiţiile şi cumpărările de titluri, deci se reduce
activitatea economică.De asemenea, rata dobânzii sporite reprezintă semnul unei
politicimonetare restrictive care conduce la efecte deflaţioniste.
 Politica valutară
Statele practică, deseori politica, unei monede puternice sub presiunea
băncilor centrale, cuscopul de a reduce dezechilibrele externe de natură
inflaţionistă.
 Îndatorarea excesivă
Creditul este necesar pentru dezvoltarea activităţii economice dar suscită rambursarea
capitaluluiş i a c h e l t u i e l i l o r f i n a n c i a r e , c a r e d e v i n e

3
o p o v a r ă p e m ă s u r ă c e î n d a t o r a r e a d e v i n e e x c e s i v ă . Recurgerea la credite susţine
creşterea economică într-o primă etapă, dar exercită o influenţă deflaţionistă.

 Preferinţa pentru lichiditate

Atunci când la nivelul agenţilor economici şi populaţiei se manifestă o

p u t e r n i c ă p r e f e r i n ţ ă pentru lichiditate, aceasta nu conduce la scăderea ratei de
dobândă, în măsura în care lipseşteîncrederea în viitor, iar perspectivele blochează orice
investiţie. Economiastagnează, iar deflaţia se manifestă.

Politica deflaţionistă presupune:

-diminuarea cheltuielilor publice
-diminuarea ofertei de monedă
-creşterea impozitelor
-creşterea ratei dobânzilor
-subvenţionarea cercetării şi dezvoltării
-controlul temporar al preţurilor
-promovarea concurenţei

4
 Dezinflația

Dezinflatia reprezinta o reducere a inflatiei, un proces in care economia se afla intr-o

continua perioada de crestere generalizata a preturilor, deci caracterizata de inflatie, insa in care
rata de crestere a preturilor este mai mica decat in perioada anterioara.

Preţurile cresc încet. Tot mai încet. Statisticienii definesc acest proces dezinflaţie. Nu e
deflaţie, deci preţurile (generale) nu scad, ca să dea peste cap producţia, valoarea activelor şi
creşterea economică. Nu e nici inflaţie galopantă, care să ne scumpească viaţa. Datele venite de
la Institutul Naţional de Statistică menţionează cea mai scăzută rată a creşterii preţurilor pe 12
luni din noiembrie 1990 încoace: 2,40%. Iar faptul că, din octombrie 2011 şi până în martie 2012
inclusiv, rata pe 12 luni a tot scăzut, plecând de la 3,55% şi ajungând la 2,40%, exprimă atât
consolidarea dezinflaţiei, cât şi fixarea temeinică înăuntrul coridorului de ţintire a inflaţiei.

Cât priveşte rata lunară din martie, de 0,40%, este notabil faptul că, pentru prima dată în
ultimii ani, nu au mai fost înregistrate creşteri cu mult peste medie la unele produse. Ieşirile din
rând au fost puţine iar salturile mult mai cuminţi.

Cu alte cuvinte, dezinflaţia este preţul ce trebuie plåtit pentru a evita agravarea
necontrolatå a deficitelor, care atrag dupå ele contractarea de datorii şi o dependenţå din ce în
ce mai mare faţå de stråinåtate.

Exemplul Franţei
Împotriva inflaţiei apårute ca urmare a råzboiului din Coreea, în 1952, Franţa
aplicå planul Pinay, constând în urmåtoarele måsuri:
 împrumut de 4,3 miliarde franci,
 îngheţarea preţurilor,
 contingentarea importurilor, î

5
  nlesniri fiscale,
 menţinerea paritåţii francului (1 dolar= 3,50 franci).

Acelaşi Pinay elaboreazå planul din 1958 ale cårui måsuri îndepårteazå vremelnic
consecinţele inflaţioniste.Aceste måsuri erau:
 acordarea unui împrumut public,
 controlulcreditelor,
 devalorizarea de circa 17,5% a francului (1 dolar = 4,93 franci),
 majorarea cu 50%a impozitelor asupra societåţilor şi a cotizaţiilor sociale,
 economii bugetare,
 liberaliz-rea parţialå a contingentårii importurilor

Exemplul Statelor Unite ale Americii

Cel mai însemnat moment este sfârşitul anului 1980 când la Casa Albå se instaleazå
Ronald Reagan. Se iniţiazå astfel o politicå economicå radical nouå inspiratå de monetarism şide
ideile economiştilor ofertei, deci o politicå diametral opuså cu cea a preşedintelui Carter.
Singura luptå eficace împotriva inflaţiei rezidå, dupå opinia adepţilor economiei ofertei,
într -un nou liberalism care så combine principiile monetariste clasice cu o dezangajare a
statului,imprimând mai multå supleţe aparatului productiv.
În ansamblu, aceastå politicå a dus la majorarea deficitului bugetar, contrarobiectivului
fixat, şi nu a reuşit så reducå creşterea masei monetare, conducând sprerecesiunea din 1982.
Politicile antiinflaţioniste :
 politica de credite, prin care se urmåreşte stabilitatea preţurilor înanumite limite,
stabilitatea monedei, dezvoltarea unor ramuri economice dar şi anfrastructurii;
 politica bugetarå caretrebuie så asigure prin intermediul finanţelor publice un cadru
economic favorabil (reducerea cheltuielilor statului, acoperirea deficitelordin unele surse
fiscale, bonuri de tezaur etc.);
 reglementåri bancare prin care se stabilesc rezervele bancare obligatorii,modul de
formare a depozitelor bancare, negocierea dobânzilor etc.);

6
  politici restrictive, protecţioniste, de naturå a reduce cuantumulimporturilor (aplicarea de
taxe asupra importului, obligativitatea creårii unor rezerve valutare anticipat efectuårii
importului, achitarea la vedere şi nu la termen a obligaţiilor cåtre stat

Hiperinflaţia

Hiperinflatia se caracterizeaza printr-o crestere foarte rapida a preturilor dintr-o

economie, cu peste 50% lunar.
Hiperinflatia duce la pierderea extreme de rapida a puterii de cumparare a banilor. Banii,
pierandu-si functia de rezerva de valoare, ajung sa fie evitati si nu mai pot indeplini
corespunzator nici macar functia de mijloc de schimb.
Când creşterea preţurilor depăşeşte zona de 3 cifre anual, se ajunge la
hiperinflaţie. În mod convenţional, sea p r e c i a z ă c ă b a r i e r a e s t e t r e c u t ă c â n d
creşterea lunară a preţurilor depăşeşte 50% (ceea c e înseamnă o rată
anualizată de 13000%).
Hiperinflatia se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:
 Cresterea exponential a preturilor, incontrolabila si imprevizibila
 Pierderea coerentei preturilor relative
 Pierderea capacitatii monedei nationale de a -si indeplini in mod
corespunzator functiile de baza, acestea fiin preluate de o moneda straina,
fenomen cunoscut sub denumirea de dolarizarea economiei
 Efectuarea platilor cu bani gheata, banii pierzandu -si puterea de cumparare,
transferurile bancare fiind de neconceput, iar folosirea cecurilor si a
cardurilor nefiind acceptata.
Efectele hiperinflaţiei sunt cu adevărat devastatoare: preţurile îşi pierd complet
efectul de semnalizare, producţia este dezorganizată, populaţia îşi pierde încrederea în
monedă, se revine la forme primitive de schimb în natură.
Cazuri celebre de hiperinflatie
1. Germania

7
 Perioada cuprinsa intre anii 1921-1923 a fost caracterizata de cresterea preturilor de un
million de milioane de ori,adica echivalent cu cresterea de la 25 de bani la 250 de trilioane de lei.

In ceea ce priveste evolutia marcii germane fata de dolarul American, in anul 1914 un dolar
era echivalentul a 4.2 marci, 186 de marci in 1922, 7260 de marci in 1923, 4200 de miliarde de
marci in noiembrie 1923.

In ceea ce priveste evolutia pretului unui ziar:

Ian1921 0.3 marci

Mai1922 1marca
Octombrie1922 8marci
Februarie1923 100marci
Septembrie1923 1000marci
1.10.1923 2000marci
15.10.1923 20000marci
29.10.1923 1000000marci
8.11.1923 15000000marci
17.11.1923 70000000marci

Caracteristicile perioadei:

o Era mai bines a achiti masa la restaurant in avans, deoarece la final ar fi costat mult mai
mult(la fiecare 30 minute, un chelner scria pe o table noile preturi)
o Salariile erau platite zilnic si chiar de doua ori pe zi
o Preturile cresteau de la o ora la alta
o Populatia capatase o obsesie pentru cumparatur(vanzatorii isi inchideau magazinele sub
diferite pretext, intrucat marfurile se epuizau rapid; marfurile erau vandute preferential)
o Aparitia unor noi forme de bani, neoficiale, certificate bazate pe bunuri, ce ofereau
dreptul la o anumita cantitate de marfa

8
 o Persoanele care doreau sa plateasca aveau nevoie de un carut pentru a transporta banii
pana la magazine, iar timpul de numarare a lor era foarte lung

2. Ungaria

In Ungaria, dupa cel de Al Doilea Razboi mondial(august 1945-iulie 1946) , preturile s-au
dublat in medie la 4 zile, iar in luna de varf s-au dublat de doua ori pe zi, rata medie lunara a
inflatiei fiind de 19.800%

Moneda nationala de atunci, pengo, si-a pierdut foarte mult puterea de cumparare. Astfel, in
1946, pentru a putea cumpara acelasi bun care se putea cumpara anterior cu un pengo, erau
necesare 1.4 nonilioane de pengo.

3. Bolivia

In anul 1985, rata anuala a inflatiei in Bolivia era de 24000%, Bolivia devenind a saptea tara
din lume, in ceea ce priveste cele mai mari rate ale inflatiei.

Intr-un interval de 6 luni, preturile au crescut cu echivalentul unei rate anuale a inflatiei de
38000%.

Banii cu care o persoana isi putea achizitiona in 1982 un autoturism de lux, ajungeau acum
doar pentru 3 cutii de aspirina. Tiparirea bancnotei de 1000 de pesos costa mai mult decat
lucrurile care puteau fi achizitionate cu ea. Banii necesari pentru achizitionarea unui televizor
cantarea in medie 30KG.

Dupa rezolvarea problemei inflatiei, distrugerea excesului de banknote aflate in

circulatie(900 de tone) a reprezentat pentru Banca Centrala a Boliviei un effort financiar de
aproximativ 130000USD. Pentru incinerarea acestei cantitati de banknote, crematoriile au
functionat 34 de zile, cate 8 ore pe zi, angajatii Bancii central transportand, in camioane de 30 de
tone, 15000 de saci a 60 kg fiecare, plini cu banknote retrase din circulatie.

9
Rata medie a inflatiei in America latina

Tara 1960-1969 1970-1979 1980-1990

Argentina 686 467.451 338.941.150
Bolivia 84 337 6.453.325
Brazilia 4.240 1.332 40.102.563

Hiperinflatia este precedata de o perioada lunga caracterizata printr-on inflatie ridicata.

Procesul de stabilizare este unul indelungat si depinde de politica bugetara si de modul in care
aceasta este adaptata. In ceea ce priveste stabilizarea, un rol important in are reducerea deficitului
bugetar si convertibilitatea monedei nationale.

10