CONSECINŢELE EROZIUNII SOLULUI ASUPRA FLOREI ŞI FAUNEI

ÎN BAZINUL HIDROGRAFIC AL RÂULUI DOAMNEI

Mădălina MARIAN *

Ritmul rapid de extindere a suprafeţelor afectate de eroziunea solului şi consecinţele

dezastruoase ale acestui fenomen natural au fost semnalate la început de oamenii de ştiinţă, iar
mai târziu şi de agricultorii de pe toate continentele.
Degradarea solurilor este un proces străvechi, care a apărut odată cu practicarea
agriculturii, dar extinderea ei şi impactul asupra mediului ambiant sunt, în prezent, mai alarmante.
Efectele se resimt în diminuarea capacităţii de producţie a ecosistemelor, în modificarea
climatului global şi a mediului în general, în deteriorarea bazei de existenţă a omenirii şi a
resurselor ei de hrană, în subminarea dezvoltării economice în ansamblul ei (UNEP 1982).
Consecinţele proceselor de eroziune asupra economiilor naţionale sunt multiple. Se împart
în directe (pierderi de recoltă, inundaţii, colmatări etc.) şi indirecte: prin împingerea păşunatului
în păduri, deci degradarea acestora ca urmare a micşorării capacităţii de producţie a păşunilor şi
sălbăticirea regimului de scurgere a apei pe terenurile în pantă, care sustrage vegetaţiei apa
necesară, măreşte debitul râurilor, provoacă inundaţii, distruge şi transportă solul fertil erodat.
Dar gravitatea fenomenului de eroziune şi torenţialitatea este îngrijorătoare nu numai prin marea
răspândire a acestora şi pagubele pe care le cauzează, ci şi prin ameninţarea mereu crescândă,
prin dezvoltarea lor progresivă. Eroziunea şi torenţialitatea nu sunt un rău static, care poate fi
diminuat treptat prin acumulările cantitative ale unor modeste măsuri şi lucrări antierozionale, ci,
dimpotrivă, ele constituie procese de un dinamism violent care pe măsura creşterii lor îşi creează
condiţii din ce în ce mai puternice pentru dezvoltare. În bazinul hidrografic al Râului Doamnei,
condiţiile climatice cu un regim termic temperat continental moderat, cu diferenţieri termice
locale ce apar datorită reliefului, cu un regim pluviometric foarte variabil în timp şi spaţiu, au dus
la restrângerea sortimentului de plante cultivate; porumb, cartof şi plante furajere. Legumele se
produc foarte greu datorită sezonului cald scurt, cu pericolul brumelor şi îngheţurilor târzii de
primăvară şi timpurii de toamnă. Nici viţa de vie nu întruneşte pe Valea Doamnei (ca, de altfel, pe
întreg subbazinul superior al Argeşului) condiţii climatice favorabile. Modul foarte neregulat al
căderii precipitaţiilor este ilustrat de cantitatea maximă căzută în 24 ore care poate depăşi media
lunară multianuală. Astfel de precipitaţii au loc în tot timpul anului, dar frecvenţa ploilor
torenţiale se produce în sezonul cald. Ele au efecte dintre cele mai importante asupra dinamicii
reliefului (viituri–eroziune, transport, depunere, declanşare de alunecări de teren) funcţie de
durata, intensitatea şi suprafaţa de teren pe care cad.
Pajiştile de pe Râul Doamnei sunt în general producătoare de fânuri cu valoare nutritivă
ridicată. În schimb, pe podul terasei superioare, defrişarea de-alungul anilor s-a desfăşurat destul
de rapid, iar lipsa arborilor a dus la accentuarea proceselor de stagnare a apei meteorice în
orizonturile superioare ale solului diferenţiat textural şi tasat prin păşunat. De aceea nu au mai
crescut fagi şi goruni ci arini care acum sunt şi ei în curs de dispariţie datorită păşunatului excesiv
şi secetei care s-a accentuat în ultimii ani. Vegetaţia lemnoasă cultivată este reprezentată prin
pomi fructiferi care ocupă o suprafaţă relativ mare. Specia cea mai bine reprezentată este prunul,
apoi mărul şi părul.
În bazinul hidrografic al Râului Doamnei, eroziunea în suprafaţă este
prezentă în diferite grade. În perioada imediat următoare
colectivizării, cele două procese de modelare actuală a
reliefului s-au intensificat, în special alunecările de teren
favorizate atunci de defrişarea livezilor existente, a nucilor
şi sălciilor plantate de proprietari, special pentru a stabiliza
*
Universitatea din Piteşti
terenurile. În anii 1989, 1990, 1991 a fost executat un proiect de combaterea eroziunii solului în
cadrul căruia s-au efectuat diverse lucrări, în limita sumelor ce au fost prevăzute. Problema care
se pune acum este continuarea şi detalierea acelor lucrări: nivelarea micro-depresiunilor rămase
pentru a asigura scurgerea apelor meteorice, care, dacă stagnează, există pericolul declanşării
alunecărilor de teren; însămânţarea cu ierburi perene a suprafeţelor decopertate prin nivelare
pentru evitarea accelerării eroziunii şi pentru asigurarea productivităţii fâneţelor mai rapid decât
prin înierbarea spontană. În prezent, revenirea terenurilor în proprietatea particulară a avut un
efect benefic şi asupra stabilităţii terenurilor, deoarece au fost executate plantări de pomi. Pomii
plantaţi sunt din cei cu portaltoi cu înrădăcinare adâncă, cu funcţie fixatoare asupra solului.
În ceea ce priveşte fertilizarea terenurilor pentru o bună producţie agricolă, trebuie folosite,
cu precădere, îngrăşămintele naturale, cele bine fermentate pentru terenurile arabile şi fertilizarea
prin păşunare pentru pajişti. Un studiu efectuat de specialişti pedologi, susţinea faptul că
fertilizarea cu îngrăşăminte chimice poate crea un dezechilibru între elementele nutritive din sol
care poate duce la rândul său la dezechilibre nutriţionale la diversele nivele ale lanţului trofic:
plantă-animal-om, cu efecte de lungă durată asupra sănătăţii oamenilor. O parte din
îngrăşămintele chimice administrate pot fi antrenate de apele meteorice în soluţie şi circulante în
apele subterane sau în cele curgătoare, putând duce la eutrofizarea acestora în continuare, cu
aceleaşi efecte negative asupra vieţii din apele subterane şi de suprafaţă şi asupra sănătăţii
oamenilor. Acum 40 de ani apa râului Doamnei era potabilă şi bine oxigenată, propice dezvoltării
unei faune piscicole de calitate formată din
specii valoroase (scobar, clean, mreană, lipan,
lostriţă). Actualmente s-au înmulţit algele care
formează un covor alunecos pe pietrele din apă
şi consumă oxigenul din apă, iar din cauza
conţinutului mai mic de oxigen, speciile
valoroase de peşti au lăsat locul altora
mai puţin valoroase, dar care se
adaptează unui conţinut mai scăzut
în oxigen (oblete, caras etc.).
Aceste lucruri sunt urmare, pe
de o parte a diminuării drastice a
debitului râului prin barajul de la
Baciu, care dirijează o mare parte a
apei spre lacul de acumulare de la
Vidraru şi pe de altă parte datorită poluării apei râului deja
micşorat, cu îngrăşăminte chimice spălate de ploi de pe versanţi
şi cu diverse deşeuri menajere. Studiile şi cercetările efectuate în ultimii ani în ţara noastră cu
privire la consecinţele economice ale eroziunii, au arătat că este necesar un efort foarte mare
financiar şi uman, pentru limitarea acestui proces dinamic de distrugere a solului. „Cultivarea
neprotejată” pe terenurile agricole în pantă, alături de o ignorare a măsurilor elementare de
agrotehnică antierozională şi de lipsa unui sistem organizat de lucrări pentru controlul scurgerii
apelor pe versanţi, a dus la declanşarea proceselor de eroziune a solului.
Apa din precipitaţii a îndepărtat treptat, dar în cantităţi variabile, stratul superior de sol de
pe unele terenuri înclinate, fapt ce a dus, sub influenţa timpului, la o îndepărtare parţială sau
totală a stratului de sol fertil şi la scoaterea la suprafaţă a orizonturilor nefertile, ajungându-se
uneori la roca mamă. Eroziunea de suprafaţă este periculoasă şi pentru că este destul de greu
sesizabilă şi poate duce foarte repede la pierderi ireparabile.
Acţiunea agresivă a apei asupra solurilor de pe terenurile în pantă, a avut un dublu efect:
spălarea stratului arabil şi transportarea, apoi depunerea acestuia la baza versanţilor, pe lunca
râurilor şi în lacurile de acumulare degradând astfel atât solurile de pe pante cât şi pe cele de la
baza versanţilor sau de pe lunci, având ca efect scăderea fertilităţii solului şi implicit a producţiei
culturilor agricole comparativ cu producţia ce se obţine pe solurile neerodate.