Rolul Aurului in Sistemul Monetar International

Noţiunea de „sistem” evocă ideea de organizare.

Termenul de „sistem monetar” s-a referit iniţial la organizarea relaţiilor monetare
din interiorul unei ţări. În acest context, prin „sistem monetar sau bănesc” (naţional - n. n.)
se înţelege „ansamblul normelor legale şi instituţiilor ce reglementează, organizează,
respectiv supraveghează relaţiile băneşti dintr-un stat”.
Principalele elemente ale unui „sistem monetar” naţional sunt reglementările
referitoare la formele de monedă aflate la dispoziţia agenţilor economici, căile prin care
acestea sunt create, modul de folosire a formelor monetare respective de către participanţii
la viaţa economică.
În esenţă, aceste elemente privesc modul de exercitare a funcţiilor tradiţionale ale
monedei.
După cum se ştie, principalele funcţii ale monedei sunt:

a) mijloc de măsură a valorii mărfurilor şi serviciilor susceptibile de a fi schimbate

b) mijloc de schimb şi de plată, adică mijloc de stingere a datoriilor născute din schimbul de
bunuri şi servicii, precum şi a altor genuri de datorii, moneda este putere de cumpărare;
c) mijloc de rezervă, căci schimbul monetar, spre deosebire de troc, este separat în timp;
moneda permite agenţilor economici să-şi amâne exercitarea puterii de cumpărare, fiind,
deci, rezervă de valoare.
Primele sisteme monetare au fost creaţii eminamente naţionale, la fel ca şi statele care
le-au instituit. Deşi, în cursul timpului, au existat numeroase propuneri de creare a unui
sistem monetar internaţional, bazat pe o moneda unică, emisă de un organism
internaţional, aceste proiecte nu au fost finalizate. Motivul principal este că, până în anul
1914, circulaţia monetară internă din principalele ţări ale lumii s-a bazat pe etalonul aur. Or,
sistemele monetare naţionale de tip etalon aur erau în mod natural interconectate, şi
anume prin însăşi substanţa monetară comună pe care o foloseau (aurul). În aceste condiţii,
situaţia respectivă s-a asemănat, în foarte multe privinţe, cu un „sistem monetar
internaţional”, iar aceasta fără a exista vreun tratat sau acord expres între state, care să
stabilească în mod explicit reguli internaţionale de conduită monetară. Lucrurile s-au
schimbat însă radical în ajunul şi în timpul celui de-al doilea război mondial; spre sfârşitul
acestuia, s-a văzut limpede că crearea unui veritabil „sistem monetar internaţional” este o
condiţie esenţiala pentru reconstrucţia economica a lumii postbelice. Ca urmare, la
conferinţa monetară internaţională care a avut loc în luna iulie 1944, la Bretton Woods
(SUA), la care au participat reprezentanţii statelor din coaliţia antihitleristă, s-a decis crearea
unui sistem monetar internaţional, cunoscut sub denumirea de „sistemul de la Bretton 1 -
Kiriţescu C., Moneda. Mica enciclopedie, Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p.278. 230
Woods” - sistem ce subzistă, cu unele ameliorări, până în zilele noastre, constituind esenţa
cadrului organizatoric şi juridic mondial în care se realizează actualmente plăţile
internaţionale. (- Kiriţescu C., 1982)
Am ales aceasta tema,deoarece leaga foarte bine toate epocile erei noastre.
Aurul este o moneda de schimb,o garantie a statului pe care o au de la sine si care necesita
doar surse de exploatare si prelucrare.
La baza este un metal pretios care ofera statut si onoare oricarui stat care stie sa ii
exploateze adevarata valoare si cred ca Romania este acel stat care a esuat major in acest
concept.
Valoarea sa este masurata la fel in orice tara fiind o moneda de schimb permanenta si o
legatura internationala si cred ca este fascinanta evolutia aceasta.

Sistemul bimetalist aur – argint

Acest sistem a fost instituit în Franţa în anul 1803, iar după exemplul acesteia, şi în
alte ţări (Italia, Elveţia, Belgia, Grecia, Spania, SUA, România – 1867, etc.). Spre deosebire de
ţările menţionate, Anglia şi ţările legate de ea au adoptat, încă în prima parte a secolului al
XIX–lea, monometalismul – aur, în timp ce ţările din Extremul Orient (îndeosebi China şi
India) au menţinut multă vreme monometalismul – argint. Sistemul bimetalist (aur – argint)
a păstrat unele caracteristici ale sistemului comercial, însă, privit în ansamblu, a fost
complet diferit de acesta din urmă. Căci, spre deosebire de sistemul comercial, care a apărut
în mod spontan, sistemul bimetalist a rezultat dintr-un efort conştient depus pentru a
instaura – în concordanţă cu spiritul vremii – raţiunea în sfera monetară. Odată creat, acest
sistem ar fi trebuit, teoretic, să funcţioneze automat, fără intervenţia puterii publice,
această ajustare automată fiind însăşi expresia raţionalităţii sale.
Pe lângă unele caracteristici ale sistemului comercial, pe care le-a păstrat, sistemul
bimetalist aur – argint a avut şi anumite trăsături proprii, dintre care cele mai importante au
fost următoarele:
a) circulaţia legală paralelă a pieselor din aur şi argint;
b) stabilirea unui raport legal de valoare între piesele monetare din aur şi cele din argint;
c) transformarea monedei de calcul în monedă efectivă.

Caracteristicile monometalismului aur-monede

În anul 1876, Franţa şi – după exemplul său – celelalte ţări din „Uniunea Monetară
Latină” au abandonat semioficial bimetalismul (aur – argint) şi au adoptat
monometalismulaur. În alte ţări, în urma unor împrejurări specifice şi după peripeţii diverse,
monometalismulaur fie că triumfase deja, fie că urma să fie introdus. Astfel, sistemul
monometalist aurmonede a fost instaurat în Anglia încă în anul 1816, în Portugalia în 1856,
Germania – 1873, ţările scandinave – 1875, Finlanda – 1878, Egipt – 1885, Austro-Ungaria –
1892, Rusia şi Japonia – 1897, SUA – 1900, Canada – 1910 etc.
Principalele trăsături ale acestui sistem, cunoscut sub denumirea de „etalon aurmonede”
(Gold Specie Standard), au fost următoarele:
a) baterea liberă a monezilor din aur şi circulaţia lor efectivă în interiorul ţării;
b) circulaţia paralelă cu monezile din aur a monezilor divizionare, confecţionate din alte
metale, precum şi a bancnotelor convertibile nelimitat în aur;
c) circulaţia liberă a aurului dintr-o ţară în alta.

Stabilitatea cursurilor de schimb (punctele aurului; Gold Points

Din punct de vedere al relaţiilor cu exteriorul, sistemul etalon aur-monede, conţinea un
mecanism specific de asigurare a stabilităţii cursurilor de schimb (preţurile unor monede
exprimate în alte monede).
În aceste condiţii, un importator francez, care avea de achitat partenerului său englez o
sumă de, să spunem, 1.000 £ , putea proceda în două moduri:
a) să depună o sumă de 10.000 FF în bancnote la banca sa şi să ceară acesteia să achite în
numele său, prin intermediul bancherului corespondent de la Londra, suma de 1.000£,
datorată exportatorului englez, suportând comisionul bancar respectiv, de exemplu, 150 FF
(adică în total 10.150 FF);
b) să cumpere cu suma de 10.000 FF în bancnote o cantitate de 500 de piese de aur de 20
franci (eventual, trei lingouri de aur, cântărind fiecare 1 kg plus 35 de piese de 20 franci) şi
să expedieze acest aur în Anglia, suportând, desigur, cheltuielile de transport respective, de
exemplu, 400 FF (adică în total 10.400 FF).

Sistemul etalon aur-devize ( Gold Exchange Standard)

După terminarea războiului, majoritatea ţărilor au încercat să stopeze inflaţia prin
restabilirea legăturii dintre bancnote şi aur şi, în general, prin reinstaurarea principiilor
sistemului etalon-aur. Într-adevăr, spre sfârşitul anilor „20, situaţia economică a ţărilor
europene a început să se îmbunătăţească, iar statele au încetat să mai facă apel la
împrumuturi de la băncile centrale pentru a-şi acoperi cheltuielile, ceea ce a dus la încetarea
creşterii artificiale a cererii solvabile interne. Pe de altă parte, întoarcerea la lucru a
muncitorilor şi ţăranilor demobilizaţi şi reconstruirea fabricilor şi uzinelor au determinat
creşterea producţiei şi asigurarea treptată a concordanţei dintre cerere şi ofertă. Toate
acestea au dus la încetarea creşterii inflaţioniste a preţurilor, la sporirea exporturilor şi
reducerea importurilor, la diminuarea ieşirilor de capital şi la echilibrarea treptată a
balanţelor de plăţi. (monetara, n.d.)

SISTEMUL MONETAR INTERNATIONAL DE LA KINGSTON (JAMAICA)

Caracteristicile sistemului monetar internaţional actual Sistemul internaţional

actual a fost creat prin deciziile adoptate la Conferinţa monetară internaţională de la
Kingston (Jamaica) din anul 1976. Acest sistem nu marchează o ruptură totală cu sistemul
monetar internaţional anterior (de la Bretton Woods), deşi principiul fixităţii cursurilor
valutare a fost abandonat şi înlocuit cu principiul flotării cursurilor valutare, mai precis cu
principiul posibilităţii ţărilor membre de a opta pentru cursuri flotante. Într-adevăr, sistemul
monetar internaţional actual funcţionează în cadrul instituţionalorganizatoric existent
anterior, creat prin acordurile de la Bretton Woods, care nu au fost abolite, ci doar
ameliorate. Astfel, Fondul Monetar Internaţional (FMI) – ca principală autoritate însărcinată
cu gestionarea sistemului – nu a dispărut, ci i-au fost aduse unele modificări statutare, de
natură să îi sporească rolul în supravegherea tendinţelor financiarmonetare din economia
mondială şi a politicilor economice şi monetare ale statelor membre. De altfel, nici chiar în
ceea ce priveşte regimul cursurilor valutare, sistemul actual nu exclude complet unele
practici existente în cadrul sistemului de la Bretton Woods. Deşi, „de jure”, statele
participante au posibilitatea să lase cursurile monedelor lor să se formeze liber pe pieţele
valutare internaţionale, în funcţie de cerere şi ofertă, „de facto”, băncile centrale continuă
să intervină pe piaţă, influenţând, astfel, nivelul cursurilor monedelor lor. De asemenea,
există numeroase tipuri de aranjamente, bi sau multilaterale, prin care moneda unui anumit
stat este legată mai mult sau mai puţin rigid de moneda sau monedele altor state. În aceste
condiţii, principalele trăsături specifice sistemului monetar internaţional actual, care îl
deosebesc mai mult sau mai puţin net de sistemul de la Bretton Woods, se referă la
următoarele elemente: a) regimul cursurilor valutare, b) rolul de supraveghere al FMI, c)
demonetizarea aurului, d) rolul Drepturilor Speciale de Tragere (DST).

Concluzii

Fiind o tema foarte vasta si grea,consider ca concluziile mele sunt minore si

nesemnificative,totusi as dori sa adaug cateva pareri cu privire la valuta in aur si dezvoltarea
pe plan international al comertului din punctul meu de vedere!
Alegerea acestei teme a fost inspirata din dorinta de a studia in amanunt dezvoltarea
Sistemului monetar!
Si noi ca tara dar si pe plan international am ajuns la un standar foarte ridicat in cee ace
priveste schimbul valutar,diversitatea valuterol cat si comercializarea metalelor pretioase!
Consider ca aurul arata defapt bogatia unei tari din punct de vedere financiar si dupa acest
studiu prezentat mai sus am ajuns la concluzia ca este o legatura stransa intre tarile
europene si nu numai!

Bibliografie:
www.google.ro
- Kiriţescu C. (1982). Retrieved from
file:///C:/Users/HabiMode/Downloads/VII_SIST_MONET_INT.pdf.

monetara, e. (n.d.). Retrieved from

https://www.researchgate.net/profile/Liliana-Donath/publication/319142713_Economie_m
onetara_si_financiara_internationala/links/5cd9b23a299bf14d9594c7ce/Economie-
monetara-si-financiara-internationala.pdf