Capitolul 2

Sisteme monetare

2.1. Conceptul de sistem monetar național

Costin Kirițescu definește sistemul monetar național ca reprezentând “o
formă de organizare monetară instituită de stat prin acte normative, în cadrul
căreia se prevede o circulație de monezi cu valoare proprie deplină.”
În alte lucrări, acestea sunt definite ca fiind forme de organizare a baterii și
circulației monedei într-o țară sau alta, organizare realizată prin norme dictate
de stat, dar și prin norme ce decurg din cutume.
Elementele sistemului monetar clasic:
a) Metalul monetar
b) Unitatea monetară
c) Baterea și circulația monedei cu și fără valoare intrinsecă
d) Emisiunea și circulația bancnotelor convertibile și a banilor de hârtie
a) Metalul monetar
Momente ale procesului de demonetizare a aurului:
→Primul Război Mondial – sistarea baterii și circulației monedelor din aur și a
convertibilității bancnotelor în metalul prețios
→Anul 1971 – eliminarea convertibilității la aur a USD
→Anul 1973 – 1974 – trecerea de la cursurile fixe la cele flotante.
→Anul 1978 – țările membre au renunțat să-și mai definească monedele
naționale în metal prețios.
b) Unitatea monetară
Reprezintă uniforma națională pe care o îmbracă banii.
Există o strânsă legătură între unitatea monetară și etalonul monetar, care
exprimă o valoare sau o materie adoptată convențional ca bază a sistemului
monetar și prin care se definește unitatea monetară.
c) Baterea și circulația monedei cu și fără valoare intrinsecă
 cu valoare intrinsecă:
făceau obiectul baterii libere și a liberei tezaurizări
 fără valoare intrinsecă:
funcționarea unui mecanism intern de autoreglare a masei monetare în
circulație prin monedele fără valoare deplină (intrinsecă).
Oferta de monedă > Cererea de monedă
tezaurizarea sub forma de lingouri a excesului de monedă
restabilirea echilibrului dintre cerere și ofertă
Oferta de monedă < Cererea de monedă
aflux de monedă în circulație
restabilirea echilibrului dintre cerere și ofertă
d) Emisiunea și circulația bancnotelor convertibile, respectiv a
banilor de hârtie
 Emisiunea și circulația bancnotelor convertibile
Convertibilitatea bancnotelor în metal prețios printr-un mecanism de
autoreglare a volumului masei monetare în circulație
Elementul decisiv în apariția și generalizarea utilizării bancnotelor a fost
reprezentat de dezvoltarea editului comercial, cambiile
Emisiunea și circulația banilor de hârtie
emiși și puși de către stat în circulație
apariția lor s-a generalizat în preajma Primului Război Mondial
au un curs forțat
sunt fără valoare proprie (neconvertibili)
contribuie la diminuarea considerabilă a cheltuielilor cu circulația bănească
Riscuri:
- apariția unor deprecieri inflaționiste (în special în Primul Război Mondial)
- generalizarea fenomenului inflaționist în majoritatea țărilor.
2.2 Bimetalismul
Reprezintă o baza a sistemelor monetare în cadrul căreia două metale,
aurul și argintul, servesc ca echivalent general și ca mijloc de circulație.
În perioada Antichității și Evului Mediu acestea erau împărțite în 2 trăsături
principale:
- fărâmițarea
- deteriorarea
Fărâmițarea este determinată de baterea descentralizată a monedei și a
de lipsa de unitate a circulației monetare pe teritoriul unei țări
Deteriorarea s-a datorat uzului îndelungat al monedelor cu valoare
proprie, dar mai ales falsificărilor
Bimetalismul a cunoscut 3 forme, respectiv integral, paralel și cel parțial:
a) Bimetalismul integral
cunoscut și drept “varianta monedei duble”
se caracterizează prin faptul că prin legea monetară se stabilea un raport de
schimb fix între cele două metale monetare aflate în circulație
 Thomas Gresham considera faptul că “moneda rea scoate din circulație
moneda buna.
Astfel “moneda rea” este reprezentată de moneda supraevaluată juridic
(mai ieftină pe piață) și care rămâne în circulație.
“Moneda bună” este reprezentată de către moneda subevaluată juridic (mai
scumpă pe piață) și care este tezaurizată.
Legea lui Gresham susține că “Atunci când într-o țară circulă concomitent
două monede, dintre care una este considerată publică fiind mai bună și
cealaltă ca fiind rea, moneda rea o gonește pe cea bună”.
b) Bimetalismul paralel
cunoscuta drept “varianta monedei paralele”
raportul de valoare dintre cele 2 metale monetare nu era fixat de stat, prin
lege, acestea circulând independent pe piață, fără intervenția autorităților
monetare
c) Bimetalismul parțial
cunoscut și sub denumirea de bimetalism “șchiop” sau “compozit”.
presupune utilizarea ambelor metale ca monede principale, însa baterea era
liberă numai pentru monedele din aur
Se poate afirma faptul că bimetalismul nu a reprezentat o formulă
monetară ideală deoarece menținerea pe o perioadă îndelungată a unui
raport fix între valorile legale și cele comerciale dintre cele două metale s-a
dovedit imposibilă
2.3. Sisteme monetare bazate pe etalonul aur
apărute după abandonarea bimetalismului
a) Sisteme monetare bazate pe etalonul aur-monedă
apare pentru prima dată în Anglia în 1918.
avea stabilitate internă și externă
principiile care stăteau la baza acestora:
- baterea liberă a monedelor din aur și libera lor tezaurizare
- circulația liberă a aurului pe plan internațional
b) Sisteme monetare bazate pe etalonul aur-lingouri
adoptat după Primul Război Mondial
eliminarea din circulație a aurului
bancnotele convertibile în lingouri de aur
1 lingou standard = 12,444 kg AUR
1 uncie = 31,1035 kg AUR
din punct de vedere istoric a reprezentat prima bancă de restrângere a
convertibilității în aur
c) Sisteme monetare bazate pe etalonul aur-divize
extins la nivel mondial în urma acordurilor de la
→Bretton Woods -iunie 1944.
a constituit prima derogare de la caracterul automat al etalonului aur-monedă,
oferind posibilitatea adaptării mai elastice a masei monetare în circulație la
cerințele economiei.
s-a dovedit a fiind lipsit de stabilitatea banilor
2.4. Sisteme monetare bazate pe etalonul divizebazat pe puterea de cumpărare,
dată de bunuri și serviciile produse
  caracterizată prin eliminarea definitivă a aurului de la baza sistemelor
bănești
 metodele actuale de dimensionare a puterii de cumpărare a monedelor,
și de aici a cursului de schimb al acestora, se bazează, în principal, pe
evoluția indicilor prețurilor diverselor valori de întrebuințare.

Capitolul 3
Moneda și evoluțiile sistemului monetar în România

3.1. Scurt istoric al evoluției circulației monetare pe teritoriul românesc

până la înființarea sistemului monetar național
Rezultatul unei dezvoltări continue a Țărilor Romane din punct de vedere
economic, politic, social, precum și cultural au dus la apariția primelor monede
pe teritoriul românesc.
Circulația bănească pe teritoriul românesc a fost completată de monedele
străine intrate în țară pe diverse căi, pe lângă cele autohtone bătute de către
domnii pământeni.
Ca urmare a interdicțiilor Porții Otomane, devenită suzerană, baterea
monedelor autohtone, ca atribut al suveranității naționale, se va reduce treptat.
Datorită utilizării ca instrument de schimb a monedelor străine aflate în
circulație monetară haotică prin marea diversitate prezența în țară, acestea au
deschis calea unor imense speculații, constituind o formă voalată, subtilă, de
spoliere suplimentară a economiei principatelor de către Portă.
 Astfel plata impozitelor și a altor dări trebuia efectuată în “bani
buni”, nefalsificați, iar exporturile din Țările Romane erau plătite cu „bani
proști”, falsificați.
a) utilizarea oficială a “banilor de socoteală”, fără existența materială, a leului
ca
ban de calcul și de exprimare a valorii diferitelor monede existente în circulație.
b) folosirea oficială drept monedă-etalon a unor bani străini care
existau în circulație
c) cântărirea oficială a tuturor banilor existenți în circulație în vederea retragerii
celor falși sau deteriorați, care urmau să fie tăiați și restituiți posesorilor
d) încercările domnitorului Alexandru Ioan Cuza de instituire a unei
monede internaționale (romanatul).

3.2. Apariția leului ca monedă națională

Actul normativ prin care s-au stabilit pentru prima dată în România
condițiile emisiunii, circulației și retragerii din circulație a banilor este denumit
“Legea pentru înființarea unui nou sistem monetar și pentru fabricarea
monedelor
naționale”.
 unitatea monetară a României lua denumirea de “leu” și era definită
printr-un conținut de 5 grame de argint cu titlul de 835 la mie.
 unitatea monetară este împărțită în 100 de părți denumite “bani”.
 metalul monetar ce va fi utilizat la baterea monedelor vor fi aurul,
argintul și arama.
 după prima emisiune a banilor de aramă era prevazută ținerea în bani
noi a evidențelor contabile ale statului, întreprinderilor și instituțiilor,
monedele străine aflate în circulație încetând să mai aibă un curs legal.

3.3. Consolidarea sistemului monetar național prin Legea de înființare a

Băncii Naționale a României
Procesul de dezvoltare a formelor capitaliste în economia românească după
anul 1864 a fost stimulat în mare măsură de pătrunderea relațiilor de producție
capitaliste în agricultură. Lărgirea pieței interne a fost stimulată în același timp
și de marele saltcalitativ înregistrat în domeniul transporturilor și al
comunicațiilor.

3.4. Alte etape importante ale evoluției sistemului monetar național

abandonarea bimetalismului și trecerea la monometalismul-aur
→ perioada Primului Război Mondial→ unificarea monetară realizată în anii
1920-1921
→ încercările de “însănătoșire” a circulației bănești din perioada 1923-1928
perioada celui de-al Doilea Război Mondial și a anilor următor

3.5. Repere în evoluția sistemului monetar național după 1990

În perioada 1947-1989, sistemul monetar național a cunoscut transformări
importante, specifice tuturor țărilor care au trecut la conducerea prin plan
central
a economiei.
Conducerea prin plan central a economiei românești a avut drept efect
eliminarea criteriilor valorice și a condițiilor normale necesare îndeplinirii de
către bani a funcțiilor lor.
După anul 1989, România a încercat să se realinieze la rigorile Sistemului
Monetar Internațional. Procesul de trecere de la conducerea
administrativă centralizată la conducerea descentralizată, bazată pe
mecanismele pieței, a vizat și domeniul financiar-bancar și a avut efecte directe
asupra funcționării sistemului monetar național.