Cursuri Moneda Curs 1

Functiile monedei
Etimologia cuvantului: zeita romana, Juvon Moneta, in templul careia romanii confectionau (bateau) piese metalice in forma de disc din metale pretioase. Moneda orice bun care poate fi folosit pentru stingerea datoriilor intre doi participanti la viata economica. Pentru a ideplini rolul de moneda un bun trebuie sa indeplineasca simultan mai multe conditii: Sa aiba putere liberatorie, adica sa fie acceptat unanim de toate persoanele din zona in care circula; Sa fie usor de recunoscut de cei care o utilizeaza; Sa aiba divizibilitate; Sa aiba durabilitate in timp; In afara acestor criterii de ordin fizic pentru a-si indeplini in mod eficient functiile sale moneda trebuie sa aiba stabilitate in timp. Obs: intre notiunea de bani si moneda exista unele diferentieri; astfel din punct de vedere al unor autori notiunii de bani i se aloca o acceptiune mai larga in sensul ca ea desemneaza toate instrumentele prin care se infaptuie schimbul, in timp ce notiunea de moneda a desemnat numai un anumit tip de piese metalice sub forma de disc. Functiile monedei: Functii clasice: Moneda este un instrument unic al tranzactiilor. Aparitia monedei este asociata cu aparitia economiei de schimb. Forma veche initiala de rezolvare a operatiunii de schimb era reprezentata de troc. Utilizarea trocului prezenta mai multe neajunsuri: vanzatorul unui bun trebuia sa gaseasca chiar in momentul in care intentiona sa cesioneze un partener care sa detina un alt bun cu o valoare similara; nu existau niste criterii unitare de evaluare a banilor. Aparitia monedei rezolva aceste incoveniente pentru ca separa operatiunile de schimb in doua momente distincte (venzare-cumparare). Desi in economiile contemporane s-au dezvoltat mai multe mijloace prin care se pot face schimburile de bani, trocul mai este utilizat inca in relatiile dintre tari in anumite situatii (in timp de razboi atunci cand oamenii isi pierd increderea in moneda nationala, atunci cand preturile sunt controlate in mod discretional de stat). Barter = denumire troc de astazi. Moneda este unitate de masura a valorii. Este folosita pentru compararea din punct de vedere valoric a bunurilor si resurselor; moneda masoara valoarea datoriilor si a creantelor intre agentii economici fapt ce presupune derularea de incasari si plati viitoare. Intr-o astfel de situatie cand platile se desfasoara la un anumit termen dupa momentul propriu-zis al schimbului trebuie avuta in vedere valoarea monedei in momentul efectuarii platii. Din acest motiv s-au dezvoltat strategii menite sa pastreze termenii contractelor initiale astfel incat vanzatorul sa nu piarda ca urmare a unei eventuale deprecieri.

Sa aiba portanilitate (sa fie usor de transportat).

Cursuri Moneda

Moneda ca instrument de rezerva a valorii. Depozitul monetar devine prin aparitia banilor o forma de pastrare a valorii si rezerva a puterii de cumparare. Detinerea de moneda echivaleaza posibilitatea de a avea lichiditate imediata. Lichiditatea unui bun depinde de mai multi factori. Pe termen scurt este preferabila detinerea banilor in depozite monetare pentru ca ele au un grad inalt de lichiditate insa pe termen lung este recomandabila investirea disponibilitatilor banesti in alte tipuri de active cu rate de rentabilitate mai mici. Curs 2

Etapele evolutiei istorice a monedei

Clasificarea semnelor monetare se face dupa mai multe criterii:
In functie de emitent Moneda creata de agentii economici; Moneda emisa de guvern; Moneda emisa de banci (Banca Centrala sau Bancile Comerciale); In functie de valoarea lor Monezi cu valoare integrala sau cu valoare intrinseca (moneda pret din aur si argint si monede semn care nu au valoare prin ele insele); Dupa forma de existenta a monedei Moneda materiala (confectionata fie din metale pretioase fie din metale nepretioase); Moneda scripturala sau moneda de cont (depozite bancare); Dupa obligatiile pe care si-o asuma emitentul Monezi convertibile; Monezi neconvertibile; Monezi cu convertibilitate limitata.

Etapele istorice ale evolutiei monedei:

Aparitia monedei. Moneda a insotit sub diverse forme relatiile de schimb din cele mai vechi timpuri. A existat insa un moment in care un bun s-a desprins si a fost utilizat drept un model intermediar al relatiilor de schimb. Aceasta marfa unica puncteaza istoric trecerea de la economia de tip troc la economia de schimb. Rolul de moneda-marfa a fost acaparat de piesele din metal pretios care au devenit astfel etaloane monetare si au fost utilizate sub diverse forme o foarte lunga perioada in istoria omenirii. Crearea monedelor de credit cu cele doua forme ale sale: biletul de banca si moneda de cont. Ca o consecinta a cresterii volumului de tranzactii prin dezvoltarea economiilor nationale a aparut un dezechilibru intre cererea de moneda-masa care era mai mare si oferta de moneda

Cursuri Moneda

(productia de metal pretios a devenit insuficienta in raport cu volumul operatiunilor de schimb). Acesta este practic momentul aparitiei primelor monede semn sau monede de credit. Acestea erau inscrisuri puse in circulatie de banci care primeau in depozitele lor cantitati de metal pretios si emiteau biletele de banca ce puteau fi utilizate in tranzactiile comerciale la fel ca si monedele cu valoare intrinseca. Astfel o lunga perioada de timp moneda de credit a circulat in paralel cu moneda confectionata din metal pretios. Cu timpul insa metalul monetar a fost retras din circulatie si depozitat la bancile care emiteau monede din hartie. Totusi s-a pastrat legatura intre cele doua forme de existenta a monedei in sensul ca detinatorul biletelor de banca putea sa solicite oricand la schimb metalul pretios. Acest mecanism poarta numele de convertibilitate. Mecanismul conversiei, bilete de bancaaur, a functionat atata vreme cat s-a pastrat un raport echilibrat intre stocul de metal pretios aflat la dispozitia bancilor si cantitatea de bani pusa in circulatie. In momentul in care acest raport s-a dezechilibrat a aparut o noua etapa istorica in evul mediu.

Desprinderea monedei de credit de metalul monetar.

In aceasta situatie legatura directa dintre metalul pretios si moneda semn dispare desi aurul continua sa ramana mijloc de rezerva pentru bancile centrale din intreaga lume. Practic astazi a disparut orice mecanism de conversie a bancomatelor in metal pretios, singura forma de convertibilitate utilizata fiind cea intre monedele emise de state diferite. Astazi emisiunea monetara numai are legatura cu volumul depozitelor de metale ale Bancii Centrale ci se afla intr-o relatie de directa proportionalitate si cu productia de bunuri si servicii in economia respectiva.

Sisteme monetare
Sistemul monetar reprezinta un mod de organizare si reglementare a circulatiei banesti dintr-o tara. Consacrarea sistemului monetar se realizeaza prin acte normative si institutii care organizeaza, reglementeaza si supravegheaza relatiile banesti din interiorul tarii respective. Baza sistemului monetar este elementul pe care se cladeste sistemul monetar. De-a lungul istoriei, la baza sistemului monetar a stat fie metalul monetar caz in care se vorbeste despre sisteme monetare metaliste, fie puterea de cumparare a monedei caz in care se vorbeste despre sisteme monetare nemetaliste. Sistemele monetare metaliste au avut la baza lor fie aurul sau argintul, fie ambele metale concomitent. Sisteme monetare bazate pe doua metale pretioase (bimetaliste): Prima tara care a adoptat acest sistem a fost Anglia in 1716 timp de un secol. Romania a trecut la acest sistem in 1867 si a renuntat in 1890. Sistemul monetar bimetalist a functionat cu doua variate: si argint. In Romania era de 1:14,38. Trebuie sa mentionam ca acest mod de reglementare a avut si un incovenient si anume: daca raporturile de piata ale celor doua monede este diferit de cel oficial se schimba si modul de circulatie al acestora.

Varianta monedei duble care presupune stabilirea prin lege a unui raport fix intre aur

Cursuri Moneda

Exemplu: daca raportul era de 1:14,38 iar pe piata el se stabilea la 1:20 cei care detineau monede din aur preferau sa le pastreze. Astfel, treptat monedele din aur incepeau sa aiba o circulatie restransa deoarece posesorii acestora numai aveau interesul sa le utilizeze ca mijloc de schimb. Acest fenomen era cunoscut ca legea lui GRESHAM conform careia moneda rea alunga din circulatie moneda buna.

Varianta monedei paralele in care raportul aur argint se stabilea pe piata in functie de
valoarea celor doua metale. Sistemele monetare monometaliste au cunoscut doua forme: - monometalismul argint folosit de foarte putine tari; - monometalismul aur care a fost cel mai raspandit si a cunoscut trei forme: etalonul aur-moneda, etalonul aur-lingouri, etalonul aur-devize. Sistemele monetare nemetaliste au luat fiinta in urma Conferintei monetare a Fondului Monetar International de la Kingston prin inlaturarea aurului de la baza organizatiei monetare. Motivele renuntarii la aur: - declinul continuu al productiei mondiale de aur; - repartitia inegala intre tari a productiei de aur; - din totalul productiei de aur peste 2/3 se aflau in afara sistemelor bancare in tezaure particulare; - diversele contradictii intre tarile capitaliste pe tema convertibilitatii in aur a bancnotelor. Sistemul monetar nemetalist s-a bazat pe puterea de cumparare a monedei si a avut urmatoarele trasaturi: - nu are la baza nici o definire valorica motiv pentru care poarta denumirea de sistem monetar cu etalonul putere de cumparare; - este mai elastic decat sistemul bazat pe aur care presupune anumite restrictii; - emisiunea monetara nu tine cont numai de acoperirea nevoilor de creditare a productiei ci si de nevoile statului. In cazul in care emisiunea monetara nu este rationala se poate ajunge in situatia in care masa monetara aflata in circulatie depaseste cu mult necesarul, manifestandu-se astfel conditii pentru aparitia inflatiei. Elementele principale care caracterizeaza unitatea monetara a unui stat sunt: A. Valoarea paritara; B. Paritatea monetara; C. Cursul de schimb. Aceste elemente au trasaturi diferite in functie de tipul de etalon utilizat. De-a lungul timpului au fost cunoscute trei categorii de etaloane monetare: - etalonul marfa denumit si etalonul aur moneda; - etalonul combinat denumit si etalonul aur devize; - etalonul putere de cumparare denumit si etalonul moneda contra moneda. A. Valoarea paritara(VP) reprezenta in conditiile etalonului aur-moneda definitia legala a monedei respective.

Cursuri Moneda

B. Paritatea monetara(PM) presupune determinarea unui raport valoric intre doua monede care au definite valori paritare. Determinarea paritatii monetare depinde de etalonul monetar utilizat. In conditiile utilizarii etalonului aur-moneda vorbim despre paritatea aur care se determina ca un raport intre valorile paritare ale celor doua monede exprimate in aur. Ex: in 1935, 1USD = 1,50463 grame aur iar 1 LEU = 0,01 grame aur. Paritatea aur era: USD/LEU = 1,50463/0,01 lei. In conditiile utilizarii etalonului aur-devize vorbim despre paritate valutara; cele doua monede isi exprima valoarea lor paritara printr-o valoare care este utilizata drept activ de rezerva in ambele tari. Ex: in tara x 1USD = 300 u.m iar in tara y 1USD = 15 u.m. paritatea valutara intre monedele tarilor x si y se stabileste astfel: 1y = 20 x sau 1x = 1/20 = 0,05 y. In conditiile utilizarii etalonului puterii de cumparare. Ex: 1 = 1,35 USD iar 1USD = 28500 lei => 1 = 28500 * 1.35 = 38475 Lei. C. Cursul de schimb(CS) exprima raportul in care o moneda se schimba cu o alta moneda. Cand sistemele monetare nationale aveau la baza etalonul aur-marfa respectiv aur-devize, cursul de schimb era sinonim cu paritatea monetara. Se utilizau cursurile fixe deoarece atat valorile paritare cat si paritatile monetare erau neschimbate. Prin renuntarea la cele doua tipuri de etaloane monetare au disparut si cursurile fixe impunandu-se cursurile flotante. Acestea se stabilesc in mod liber pe baza cererii si ofertei pentru moneda respectiva dar sunt influentate de o serie de factori:
Factorii de crestere economici: 1. nivelul PIB intre PIB si cursul de schimb exista o relatie de directa proportionalitate; 2. productivitatea muncii intre productivitatea muncii si cursul de schimb exista o relatie de directa proportionalitate; 3. nivelul general al preturilor pe termen lung cresterea preturilor dintr-o tara in raport cu preturile similare din alte tari determina deprecierea cursului de schimb al monedei nationale si invers, scaderea relativa a pretului determina aprecierea monedei nationale. Rata dobanzii. Economiile de piata moderne presupun existenta unor piete de capital pe care au loc intrari si iesiri de capital in relatiile cu exteriorul. Aceste fluxuri valutare produc modificari in cererea si oferta de valuta pe piata nationala. Majorarea cererii pentru o anumita valuta determina cresterea cursului de schimb al acesteia. Tara care doreste atragerea de capital strain va majora nivelul dobanzilor din economie astfel incat potentialii investitori sa gaseasca posibilitati de valorificare superioara pentru capitalurile pe care le intentioneaza sa le plaseze. Pentru a aprecia influenta nivelului dobanzii asupra cursului de schimb trebuie avuta in vedere paritatea dobanzilor. Evolutia dobanzii de pe pietele valutare internationale va influenta cursul de schimb astfel: - cresterea ratei dobanzii pe pietele externe determina o scadere a cursului de schimb a monedei nationale;

Cursuri Moneda

- scaderea ratei dobanzii pe pietele externe determina o crestere a cursului de schimb a monedei nationale; Influentele ratei dobanzii interne asupra cursului de schimb: - cresterea ratei dobanzii interne determina o crestere a cursului de schimb; - scaderea ratei dobanzii duce la deprecierea monedei nationale. Situatia balantei de plati externe. Balanta de plati externe exprima capacitatea de export a tarii si arata eficienta cresterii economice in tara respectiva. Cresterea exporturilor genereaza cresterea incasarilor in valuta. Situatia optima pentru o tara se inregistreaza atunci cand incasarile din export depasesc in valuta preturile pentru import. Factori financiari si politici pe plan national. - deficitul bugetar cu cat acesta este mai mic cu atat se spune ca economia este mai sanatoasa; acoperirea deficitelor bugetare prin emisiune monetara genereaza deprecierea monedei nationale; - stabilitatea politica (relatii direct proportionale). Curs 3 Factori financiari si politici pe plan international: costul capitalurilor pe pietele externe; evolutia pietei creditului pe plan extern; atitudinea organizatiilor internationale pe piata creditului; existenta unor conflicte zonale.

Sistemul monetar international (SMI)

A luat fiinta in urma Conferintei de la Bretton Woods din anul 1944 si a reprezentat cadrul organizat de derulare a valorilor financiar-valutare intre tarile lumii. Sistemul monetar international inseamna o serie de tehnici si de norme asezate institutional si utilizate in relatiile intre tari indiferent daca era vorba despre operatiuni comerciale, non-comerciale sau de transfer de capital pe plan international. Principiile sistemului monetar international reprezinta o serie de norme pe care tarile membre ale sistemului monetar international le-au acceptat si le-au pus in practica: Etalonul monetar acest rol urma sa fie indeplinit de aur si de $; pentru aur va fi ultima aparitie in calitate de etalon monetar; $ a fost acceptat ca etalon in baza rezervelor imense de aur ale S.U.A. si in schimbul promisiunii de a fi convertit in metal pretios la nivel oficial. In anul 1944 rapotul oficial intre aur si $ era 1 USD=0.888671 grame aur sau 1uncie=35 USD; Stabilitatea cursului de schimb urma a fi realizata prin instituirea unor rapoarte fixe de conversie intre valute; fiecare tara trebuia sa isi defineasca propria moneda, fie in raport cu aurul fie in raport cu moneda americana si sa mentina cursul in cadrul unei marje de 1%. Bancile Centrale pentru a mentine cursul valutar erau nevoite sa intervina pe piata prin operatiuni de vanzare sau cumparare de valuta. Astfel, daca exista tendinta deprecierii monedei nationale in raport cu valuta Bancii Centrale trebuia sa vanda din rezervele sale bancare pentru a readuce cursul in marjele stabilite.

Cursuri Moneda

Daca insa moneda nationala avea tendinta de apreciere in raport cu monedele straine, atunci Bancile Centrale achizitionau valuta de pe piata monetara oferind in schimbul acesteia moneda nationala. Daca totusi nu se reusea mentinerea cursului propriei monede nationale intre aceste limite exista ca ultima solutie: posibilitatea redefinirii oficiale a monedei nationale. O astfel de redefinire trebuia sa aiba accesul fondului monetar international (FMI).

Convertibilitatea monedei: existau doua situatii: i) convertibilitatea in aur care era valabila numai pentru USD si la nivel oficial; ii) convertibilitatea in alte monede presupunea obligatia Bancilor Centrale de a-si rascumpara propria moneda detinuta de o alta Banca Centrala la cererea acesteia din urma. Constituirea de rezerve valutare oficiale se putea face in aur sau USD. Tarile erau nevoite sa-si constituie rezerve oficiale din cel putin doua motive: i) pentru a putea interveni pe piata pentru sustinerea raportului fix de schimb intre moneda nationala si celelalte valute; ii) pentru a putea realiza convertibilitatea oficiala. Rezervele valutare reprezinta cantitatea de mijloc de plata recunoscuta pe plan international pe care fiecare tara o aloca pentru stingerea datoriilor in relatiile cu alte tari. In principiu o tara trebuie sa dispuna de sumele necesare pentru plata pe trei-patru luni a importurilor chia daca in acea perioada nu ar avea deloc incasari. Echilibrarea balantei de plati externe tarile membre ale SMI erau obligate sa isi supravegheze echilibrul balantei de plati in scopul evitarii deficitelor prea mari sau a excedentelor prea mari; daca totusi dezechilibrele persistau exista varianta aprecierii sau deprecierii monedei nationale prin redefinirea valorilor oficiale a acesteia. Exemplul cel mai semnificativ il prezinta SUA: daca initial raportul oficial intre aur si $ era de 1uncie=35 USD paralel exista o piata libera pe care USD a inceput sa inregistreze usoare devalorizari; SUA a recunoscut aceste devalorizari fapt ce a condus la o crestere a solicitarilor de conversie in aur pentru USD; ulterior au avut loc devalorizari succesive ale USD (in 1971 1uncie= 38 USD iar in 1973 1uncie= 42 USD); presiunile asupra USD au continuat iar acest fapt a dus la renuntarea definirii oficiale a USD in aur, acest rol revenind pietii. Cum si celelalte monede erau definite in raport cu USD care acum nu mai avea un curs fix, practic s-a renuntat in acel moment la cursurile fixe generalizandu-se cele flotante. Organisme infiintate in urma Conferintei de la Bretton Woods din octombrie 1944
I. Fondul monetar international (FMI) a fost infiintat in scopul finantarii deficitelor externe ale tarilor care se confruntau cu astfel de probleme. FMI procura resurse din: Aportul tarilor membre ale FMI fiecare tara contribuie cu o anumita cota care se stabileste in functie de parametrii economici (venitul national, rezerve de aur sau de valuta, marimea importurilor sau a exporturilor); un sfert din cota de participare a fiecarei tari se constituie in valuta iar restul in moneda nationala; in schimbul acestei contributii FMI aloca tarilor membre propria sa moneda; Imprumuturile FMI se poate imprumuta pe baza unor acorduri incheiate de regula cu tarile dezvoltate, si poate contracta astfel, importante resurse financiare de la Bancile

Cursuri Moneda

Centrale ale acestor tari urmand sa foloseasca banii atrasi in relatia cu tarile care depind de astfel de resurse. Distribuirea resurselor FMI: Creditarea realizata de FMI se realizeaza printr-un sistem propriu denumit tragere; astfel o tara care doreste sa se imprumute poate cumpara o suma platind in schimb cu propria nationala si luandu-si angajamentul ca la scadenta sa isi rascumpere moneda sa. Se pot obtine astfel credite ce pot reprezenta cel mult 80% din cota fiecarei tari. Pricipalele tipuri de trageri utilizate de FMI in relatia cu tarile membre sunt: Tragerea din transa rezervei transa rezervei constituie o parte din cota detinuta de transa respectiva la FMI si nu este asimilata unui credit intrucat tara care apeleaza la ea isi utilizeaza propriile resurse pentru acoperirea deficitelor de balanta; Tragerea in transe ordinare de credit aceste transe sunt in numar de patru si nu pot depasi 25% din cota de participare a tarii la FMI. Transele de credit se pot acorda fie in cadrul unor aranjamente de credit stand by fie in cadrul asa numitelor facilitati extinse. Aranjamentele de credit stand by au termen de rambursare de pana la 5 ani si pot beneficia de o perioada de gratie de cel mult 3 ani. I transa de credit este acordata in urma solicitarii tarii respective pe baza unui contract semnat cu acestea iar urmatoarele sunt conditionate de indeplinirea unor criterii de performanta in plan economic. Facilitatile extinse sunt finantari de care beneficiaza tarile ce intampina dificultati de ordin structural. Durata pe care se pot intinde aceste finantari este de 4 ani. In desfasurarea acestor acorduri FMI practica o politica de conditionare care are ca obiectiv declarat repunerea balantei de plati externe a tarii respective intr-o pozitie viabila. De asemenea se urmareste crearea unui climat care sa duca la cresterea economica, la stabilirea preturilor, la scaderea deficitului bugetar, la promovarea masurilor care sa asigure comertul liber. Pentru atingerea unor astfel de obiective FMI sugereaza o serie de masuri in plan economic: a) constrangeri de natura monetara Banca Centrala din tara solicitanta de fonduri de la FMI trebuie sa asigure un control asupra emisiunii de moneda pentru a nu incuraja cresterea ratei inflatiei; b) reducerea deficitelor bugetare prin scaderea cheltuielilor statului si cresterea veniturilor; cresterea veniturilor urma a se realiza prin masuri cum ar fi majorarea impozitelor si imbunatatirea gradului de colectare a acestuia; c) scaderea cheltuielilor urmeaza a fi facuta in special prin reducerea fondurilor de salarii si corelarea acestora cu nivelul productivitatii muncii; d) reducerea sau chiar eliminarea subventiilor acordate de stat; e) privatizarea societatilor cu capital de stat; f) devalorizarea monetara care are ca finalitate cresterea competitivitatii produselor realizate in tara respectiva in momentul comercializarii lor pe plan extern; de asemenea devalorizarea propriei monede nationale are ca efect descurajarea importurilor; g) liberalizarea economiei prin eliminarea politicilor protectioniste si atragerea capitalului strain; FMI recomanda si renuntarea la facilitatile fiscale acordate de stat anumitor agenti economici; tarile care solicita resurse de la FMI nu sunt neaparat dependente de ele insa au nevoie de credibilitate pe plan international iar stabilirea unor relatii solide cu

Cursuri Moneda

FMI aduce bonitate; de asemenea astfel de tari au acces la imprumuturi mai ieftine de pe piata internationala de capital. II. Banca Mondiala (BM) are mai multe institutii:

Banca internationala pentru reconstructie si dezvoltare (BIRD) 1944 se ocupa cu acordarea de credit atat guvernelor cat si institutiilor private daca acesta ofera in schimb garantii guvernamentale; sumele pot fi acordate pe termen de pana la 20 ani si pot beneficia de perioada de gratie de pana la 5 ani. Initial scopul creditelor era sustinerea cresterii economice pentru tarile afectate de cel de-al doilea Razboi Mondial. In prezent insa Banca Mondiala poate finata orice tara membra la solicitarea acesteia. Calitatea de membru al Bancii Mondiala este conditionata de calitatea de membru al FMI. Asociatia internationala pentru dezvoltare (AID) scopul AID este sustinerea tarilor sarace prin imprumuturi acordate in conditii foarte avantajoase; se acorda imprumuturi cu scadenta de pana la 15 ani cu perioada de gratie de pana la 10 ani si cu dobanda 0; resursele acestor organizatii provin din redistribuirea veniturilor BIRD si prin subscriptiile membrilor;
privat al tarilor aflate in curs de dezoltare;

Corporatia Finantelor Internationale (CFI) 1956 se ocupa cu finantarea sectorului Agentia multilaterala de garantare a investitiilor 1985 are ca obiect de activitate

asigurarea investitiilor realizate in tarile foarte sarace impotriva riscului politic.

Curs 5

Masa monetara
Poate fi definita ca totalitatea activelor ce pot fi utilizate pentru efectuarea de plati si pentru stingerea datoriei. Principalele categorii de active cuprinse in structura masei monetare: Banca Centrala. Reprezinta partea cea mai activa a masei monetare pentru ca are gradul de lichiditate cel mai ridicat (pote fi utilizata imediat fara restrictii la efectuarea platilor) => mijlocul cel mai sigur de plata.

Moneda efectiva care este formata din bancnotele si monedele puse in circulatie de

curente si a depozitelor la vedere constituite de agentii economici si de populatie la banci. Acest tip de moneda poate fi utilizat direct si imediat pentru satisfacerea nevoilor titularilor de cont, acestia exprimandu-si, prin intermediul ordinelor de plata date bancilor, vointa privind modul de utilizare al disponibilitatilor lor financiare. Plata realizata in acest mod este operativa, astfel ca aceasta categorie de moneda este un mijloc de plata eficient. Moneda scripturala poate fi transformata la cererea titularilor in moneda efectiva printr-o solicitare adresata bancii. Depozitele la termen sunt incluse aici. Acestea sunt instrumente puse la dispozitia clientilor de institutii de credit, care presupun o scadenta determinata si incasarea unei dobanzi de catre titularul lor. Retragerea disponibilitatilor inainte de scadenta presupune acceptarea implicita a unei penalizari pe care o aplica banca. Din acest motiv, utilizarea

Moneda scripturala (de cont). Se determina prin insumarea soldurilor conturilor

Cursuri Moneda

10

depozitelor la termen ca instrumente de plata este mai greoaie decat folosirea depozitelor la vedere sau a conturilor curente. Depozitele cu preaviz reprezinta o forma intermediara intre depozitele la vedre si cele la termen, intrucat retragerea fondurilor nu se poate face nici la vedere si nu este nici la un termen indepartat. Obtinerea monedei efective in cazul depozitelor cu preaviz are loc in urma unei solicitari prealabile a clientului adresate bancii. Acesta este un instrument utilizat de banci pentru a putea face fata retragerilor neasteptate de fonduri prin receptarea preavizului, banca avand posibilitatea sa-si procure din timp lichiditatile necesare pentru efectuarea platii si astfel, planul sau de trezorerie nu este afectat. in mod diferit in functie de categoriile din care fac parte. Bonurile de tezaur sunt active usor lichidabile emise pe termen scurt de guvern prin intermediul Ministerului de finante, la care au acces persoanele fizice, bancile sau alte institutii in mod limitat. Dobanda platita pentru aceste bonuri de tezaur este similata cu dobanda medie utilizata pe piata, astfel ca bonurile de tezaur aduc un randament satisfacator pentru titularii lor. In plus, aceste titluri nu genereaza riscuri pentru detinatori pentru ca statul este considerat cel mai bun debitor. Certificatele de trezorerie sunt titluri financiare emise de stat in scopul atragerii de fonduri necesare acoperiri deficitelor bugetare. Ele se emit sub forma dematerializata pe durata de pana la 1 an si nu sunt purtatoare de dobanzi fiind vandute sub valoare nominala, urmand ca de la scadenta, investitorul sa intre in posesia valorii nominale. Cumparatorii acestor titluri sunt exclusiv bancile si institutiile financiare care participa la licitatiile organizate de trezoreria statului si care investesc pe termen scurt. Obligatiunile de stat sunt titluri de credit dematerializate, negociabile pe piata secundara de capital emise de stat pe termen lung pentru finantarea unor proiecte de investitii. Sunt purtatoare de dobanzi. Sunt vandute prin oferta publica, iar achizitia lor este permisa atat bancilor si institutiilor financiare, cat si persoanelor fizice.

Alte active sunt bunuri care sunt tranformate in bani si utilizate cu mijloace de plata

Alte titluri pe termen scurt, mediu si lung. Sunt active emise de alte societati decat statul care are un grad de lichiditate mai scazut. Pentru evaluarea cat mai corecta a marimii masei monetare, bancile centrale utilizeaza o serie de agregate monetare. M1 = desemneaza toate mijloacele de plata sub forma monedei efective si a depunerilor in conturile curente. M1 = lichiditate primara. M2 = cuprinde pe langa M1 depozitele la termen si cereri in vederea economisirii. Se mai numeste lichiditate secundara sau cvasimoneda. M3 = cuprinde pe langa M2 alte active cu grad mai mare sau mai mic de lichiditate. Masa monetara se poate determina prin insumarea unor elemnete din bilantul agregat al agentilor economici si populatie, din bilantul centralizat al bancilor comerciale si din bilantul Bancii Centrale. A Bilant agregat al agentilor economici si populatie P
1. numerar 2. disponibilitati in contu-

Cursuri Moneda rile curente deschise la bancile comerciale

11

Bilant centralizat al bancilor comerciale P disponibilitati ale agentilor economici si populatiei

3. numerar 4. disponibilitati in contul curent deschis la Banca Centrala

Bilant Banca Centrala

Numerar aflat la ag.ec si populatie Numerar aflat la Bancile Comerciale Disponibilitati ale Bancilor Comerciale

Tinand cont de elementele din aceste bilanturi, masa monetara se poate determina in doua moduri: Insumand toate elementele din activ: numerar, disponibilitati in conturi curente; Insumand toate elementele din pasivul Bancilor Comerciale si al Bancii Centrale. De la o tara la alta difera modul de alcatuire al agregatelor monetare, exemplu: in Romania structura acestora este: M0 cuprinde numerarul aflat in circulatie in afara sistemului bancar si rezervele constituite de Bancile Comerciale la Banca Centrala. Se mai numeste si baza monetara M0; M1 cuprinde numerarul in afara sistemului bancar si depozitele la vedere; M2 cuprinde numerar, depozite la vedere, depozite la termen in moneda nationala si in valuta. OBS: M0 nu este inclus in M1; M1 nu este inclus in M2. Compartiementele masei monetare Sunt elemente care se regasesc in activul bilantier al bancilor emitente (ex: in activul Bancii Centrale regasim: aur, rezerva de devize (valuta), creditele acordate bancilor comerciale sau statului; in activul Bancilor comerciale regasim creditele acordate de catre acestea. Toate elementele mentionate formeaza contrapartida interna. In afara acesteia exista si o contrapartida externa a masei monetare care exprima influentele relatiilor externe asupra masei monetare. Astfel, importul de bunuri si servicii genereaza o scadere a incasarilor in moneda nationala, pentru ca aceasta este transformata in valuta, in timp ce exportul de bunuri si servicii aduce o crestere a incasarilor in moneda nationala, intrucat agentii economici care au astfel de activitate incaseaza valuta prin valorificarea marfurilor la export si o transforma ulterior in moneda nationala. Multiplicarea banilor aflati in circulatie Mecanismul multiplicarii banilor aflati in circulatie poate fi ilustrat astfel:

Cursuri Moneda

12

Presupunem ca la un momernt dat intr-una din bancile comerciale din sistem intra un depozit in valoare de 1000 u.m; Mai presupunem ca aceasta banca dupa constituirea rezervei obligatorii la Banca Centrala (cota acestei rezerve este de 10%), va acorda suma ramasa sub forma unui credit al unui agent economic; A Bilant Banca Comerciala @ 1000 u.m P

RMO 100 u.m Credit 900 u.m

Bilant Banca Comerciala * 900 u.m

RMO 90 u.m Credit 810 u.m

la alta banca comerciala. M=D+D(1-r)+D(1-r)*(1-r)+.......+D(1-r)n. Daca notam cu: r = rata rezervei minime obligatorii, atunci D=D*r D(1-r) = 900 D*[1+(1-r)+(1-r)2+......+(1-r)n]=D*

Mai presupunem ca beneficiarul acestui credit va constitui la randul sau un nou depozit

1 D = 1 (1 r ) r

In realitate, potentialul de multiplicare este mai redus intrucat nu toti banii primiti sub forma de credit se reintorc in sistemul bancar.

Curs 6

CREDITUL

Cursuri Moneda

13

Definitie Operatiunea de creditare presupune transferul de resurse financiare dinspre creditor/imprumutator catre debitor/imprumutat. La operatiunea de credit opereaza cel care da bani, iar la imprumut cel care primeste bani. Principalele trasaturi ale raportului de creditare: Subiectii raportului de creditare pot fi: persoane fizice si persoane juridice (agenti economici, banci, statul) care pot juca dupa caz rolul de creditor/debitor.
Creditori Stat Populatie Agenti economici Debitori Stat Populatie Agenti economici

Relatia de creditare este urmarea faptului ca la nivelul anumitor segmente ale economiei se formeaza disponibilitati care prin fructificare se transforma in plasamente. Bancile intervin in cadrul relatiei de economisire-plasare jucand rolul de intermediari; astfel ele colecteaza disponibilitatile create la nivelul economic si se ocupa cu plasarea acestora sub forma de credite. Scadenta creditului (termen de rambursare). Pot exista credite pe termene diferite: de pe o zi pe alta sunt specifice operatiunilor inter-bancare ca urmare a operatiunilor de compensare a platilor dintre banci: credite pe termen scurt, de pana la un an credite de trezorerie; credite pe termen mediu cu scadente intre 1 si 7 ani; credite pe termen lung depasesc perioada de 7 ani si merg pana la 25 30 ani. Promisiunea de rambursare a creditului. Este elementul esential al raportului de creditare. Creditul nu poate fi acordat fara existenta promisiunii debitorului de a returna la termenele stabilite de comun acord cu imprumutatorul, ratele scadente si dobanzile atasate acestora. Experienta bancilor arata insa ca exista beneficiari de credite care nu respecta intocmai obligatiile prevazute in contractul de creditare. Apare astfel pentru banca riscul de nerambursare generat de insolvabilitatea debitorului. Pentru a evita potentialele pierderi aduse de nerambursarea unei parti din creditele acordate, bancile au obligatia de a analiza in mod atent situatia fiecarui solicitant in parte atat din punct de vedere financiar cat si din alte puncte de vedere. Analiza financiara presupune ca inaintea acordarii creditului, banca determina niste indicatori de bonitate (lichiditatea patrimoniala, solvabilitatea, gradul de indatorare, rentabilitatea, serviciul datoriei). Pe baza acestor indicatori se stabileste un punctaj in functie de care creditul va fi sau nu acordat. In afara analizei financiare exista si o analiza non-financiara care are in vedere elementele cum ar fi: - calitatea conducerii agentului economic solicitant de imprumut; - istoricul relatiilor cu banca; - pozitionarea in ramura economica a solicitantului. Pentru a acoperi riscul legat de nerecuperarea creditelor, bancile ajusteaza rata dobanzii de creditare incluzand o prima de risc.

Cursuri Moneda

14

Mai mult pe baza statisticilor din perioadele anterioare se poate estima nivelul creditelor nerecuperabile pentru perioada urmatoare:

R=

1+ r 1 1 p

R = dobanda practicata la operatiunea de creditare; r = rata dobanzii pe piata; p = procentul creditelor nerambursabile. Un alt risc asociat riscului de nerambursare este riscul de imobilizare a capitalului; acesta consta in posibilitatea ca banca sa nu poata face fata integral solicitarilor privind retragerile de numerar provenite din partea clientilor. Un astfel de risc poate fi urmarea unei gestiuni nereusite a operatiunilor de atragere si deplasare a resurselor dar in acest timp poate fi si urmarea faptului ca unii clienti nu au rambursat la timp creditele primite de la banca. Pentru a se acoperi impotriva riscului de nerambursare a creditelor, bancile au posibilitatea de a solicita clientilor constituirea unor garantii asiguratorii. Garantiile pot fi clasificate in: Garantii personale. La randul lor se impart in: Garantii simple presupun angajamentul asumat de o terta persoana de a suporta costurile rambursarii imprumuturilor in mod neconditionat daca debitorul nu este in masura sa faca acest lucru; Garantii solidare sunt specifice titlurilor comerciale, garantii putand fi trasi la raspundere uneori chiar inaintea debitorului; sunt obligati sa plateasca imediat si fara negociere suma inscrisa in titlul comercial daca debitorul nu o poate face; Garantii reale sau materiale sunt formate din gaj si ipoteca; ipoteca se pune asupra bunurilor imobile iar gajul asupra bunurilor mobile; gajul poate fi cu deposedare sau fara deposedare; gajul cu deposedare este considerat fara sens din punct de vedere economic intrucat il impiedica pe debitor sa utilizeze propriile resurse in procesul de productie; gajul fara deposedare este constituit asupra marfurilor aflate in posesia agentilor economici debitori si presupune conditia ca la o eventuala verificare a creditorului sa existe stocuri a caror valoare sa depaseasca valoarea creditului acordat. Rata dobanzii. Dobanda este un accesoriu indispensabil oricarui credit si poate fi fixa sau variabila. Dobanda fixa presupune ca pretul creditului ramane neschimbat pana la scadenta iar dobanda variabila presupune ca in contractul de creditare este inserata o clauza care permite bancii sa modifice rata dobanzii pe perioada creditarii. Dobanda variabila are rolul de a proteja bancile impotriva posibilitatilor ca rata dobanzii pe piata sa cresca in timp. Tranzactia si acordarea creditelor. In functie de conditiile prevazute in contractul de creditare imprumutul poate fi acordat intr-o singura sau mai multe transe. Consemnarea si transferabilitatea pentru orice credit se consemneaza in documente specifice, multe din aceste inscrisuri putand fi baza unui eventual transfer al creantelor in perioada urmatoare.

Curs 7

Cursuri Moneda

15 Tipuri de credite existente in economie

A. Creditul comercial reprezinta cea mai veche forma de creditare si are la baza o tranzactie desfasurata intre doi parteneri de afaceri. Debitorul nu plateste contravaloarea bunurilor achizitionate la momentul livrarii marfurilor si ulterior conform intelegerii dintre cei doi parteneri, ia astfel nastere o obligatie de plata care este asimilata creditului comercial. Motivatia acordarii marfurilor pe credit este legata de necesitatea valorificarilor in timp util. Caracterizarea creditului comercial. Detine o pondere semnificativa in totalul creditului atat pe piata interna cat si la nivel international. Acopera o parte importanta din rezervele financiare ale agentilor economici. Imbina interesul furnizorilor de a fructifica cat mai repede produsele pe care le detine cu interesul cumparatorului lipsit de lichiditati si care accepta sa faca plata utterior numai dupa ce el in calitate de producator isi valorifica propria marfa. Marfurile primite pe credit comercial reprezinta pentru beneficiari datorii ce trebuie achitate la termenele convenite cu partenerul; se poate afirma astfel ca prin credit comercial cumparatorul de bunuri si servici beneficiaza pe termen scurt de resursele financiare si este scutit sa apeleze la imprumuturi bancare. In desfasurarea raporturilor de credit comercial agentii economici pe de o parte beneficiaza de credite in calitatea lor de cumparatori, fapt ce le asigura un aflux de resurse, iar pe de alta parte acorda credite in calitate de furnizor partenerilor lor; are loc astfel un transfer reciproc de resurse care ii avantajeaza pe toti participantii la viata economica. Forma clasica de acordare a creditului comercial este reprezentata de cambie si de biletul la ordin; utilizarea acestor instrumente permite transferul de creante adica cedarea lor catre un alt beneficiar, de regula o banca; o astfel de operatiune aduce efecte utile atat pentru cel care cedeaza creantele cat si pentru cel care le cumpara. Posesorul initial al creantelor transfera prin intermediul operatiunii de scontare drepturile sale si obtine astfel lichiditati inainte de scadenta titlului avand astfel posibilitatea de a-si continua afacerile. El primeste de la banca valoarea nominala inscrisa pe cambie diminuata cu o dobanda care poarta numele de scont; aceasta dobanda se determina pe intervalul cuprins intre momentul scontarii si momentul scadentei efectului comercial. Banca prin scontare are posibilitatea angajarii resurselor sale intr-un plasament pe termen scurt pe seama caruia incaseaza dobanda. Consecintele juridice ale utilizarii creditului comercial Consecintele de natura financiara: creditul comercial este prezent in toate domeniile economice si are impact financiar asupra tuturor participantilor; fiecare agent economic are pe de o parte resurse provenite de la furnizor si pe de alta parte angajari de resurse in relatia cu clientii; daca cele doua valori (atrase si angajate) sunt sensibil egale, atunci agentul economic in cauza inregistreaza o situatie neutrala care nu ii afecteaza bilantul; o astfel de situatie se intalneste mai rar in practica; in realitate, un agent economic se poate regasi intruna dintre ipostazele:

Cursuri Moneda

16

Volumul creditelor acordate clientilor depaseste volumul datoriilor catre furnizor; agentul economic este nevoit sa atraga noi resurse pentru desfasurarea normala a activitatii sale; Angajarile de resurse in relatia cu clientii, inregistreaza o valoare mai mica decat imprumuturile primite de la furnizor; aceasta situatie ofera un avantaj agentului economic intrucat el beneficiaza de mai multe resurse in raport cu creditele acordate. Consecinte de natura concurentiala in cadrul vanzarilor de marfuri dintre parti, furnizorii au posibilitatea de a atrage noi clienti prin conferirea de produse pe credit in conditii avantajoase; astfel cei care apeleaza la asemenea procedee au posibilitatea sa-si intareasca pozitia fata de concurentii lor prin acapararea unui segment cat mai important de clienti; Consecinte de natura organizationala creditul comercial fiind un cadru specific de livrare a marfurilor intre agentii economici, are un rol important in regularizarea stocurilor; astfel producatorii nu mai sunt nevoiti sa constituie depozit de anexe sau sa faca eforturi pentru promovarea marfurilor ci obtin o regularitate in desfacerea productiei. B. Creditul obligator are la baza procesul de emisiune a obligatiunilor. Debitorii in cadrul acestui proces pot fi: Administratia publica centrala prin intermediul Ministerului de Finante care lanseaza titluri pe termen lung, resurse necesare dezvoltarii comunitatii respective; Administratia publica locala poate emite obligatiuni municipale prin care sa mobilizeze pe termen mediu si lung resurse necesare dezvoltarii comunitatii respective; Societati private care emit astfel de titluri in scopul procurarii de resurse necesare unor investitii pe termen lung. Obligatiunile sunt titluri de valoare care aduc detinatorilor lor venituri constante sub forma de dobanda pana la scadenta. Emisiunea acestor titluri se poate face prin mai multe forme: Pretul emis poate fi mai mare decat valoarea nominala (emisiune suprapari); Pretul emis poate fi egal cu valoarea nominala incrisa pe titlu; Pretul emis poate fi mai mic decat valoarea nominala titlului (emisiune sbpari); are avantajul ca atrage mai multi investitori intrucat platile dobanzilor si rascumpararea titlurilor la scadenta se determina in functie de valoarea nominala a titlului; cumparatorii acestor titluri se afla in pozitia de creditori. Ei cumpara de pe piata primara obligatiuni furnizand astfel resursele financiare emitentilor debitori. Titularii obligatiunilor au posibilitatea de a valorifica inainte de scadenta titlurile cesionandu-le prin intermediul pietei secundare de capital. Pretul de vanzare al obligatiilor se negociaza intre vanzator si cumparator insa el se situeaza in jurul valorii actuale a titlului:

VA =

VA = valoarea actuala sau pretul de tranzactie al titlului; Dobanda nominala = venitul anual incasat de titularul obligatiunii pe toata durata de viata a titularului; r = rata dobanzii medii de pe piata; VN = valoarea nominala a titlului; n = numarul de ani pana la scadenta titlului. In calitate de creditor (furnizor de capital) pot aparea bancile, firmele de asigurare, fondurile mutuale de investitii, fundatiile, persoanele fizice, case de pensii.

dobnom dobnom dobnom VN + + ... + + 2 n 1+ r (1 + r ) (1 + r ) ( 1 + r ) n

Cursuri Moneda

17

Prin tranzactia lor inainte de scadenta pe piata secundara de capital obligatiunile reprezinta baza de transfer pentru alte operatiuni de creditare. Cei care detin aceste titluri au posibilitatea fie sa le pastreze pana la scadenta si sa incaseze astfel dobanzi aferente, fie in cazul in care au nevoie de lichiditati sa le comercializeze sau sa le depuna drept garantie la institutiile de credit pentru obtinerea unor noi credite.

Curs 8

Creditul ipotecar
Poate fi acordat de banci sau institutii de credit specializate in scopul cumpararii sau construirii de locuinte. Creditul ipotecar este un mijloc important de incurajare a proprietatilor imobiliare (in tarile dezvoltate el reprezinta ~ din totalul creditelor acordate de banci. Este foarte bine garantat prin ipoteca, intrucat toata proprietatea este gajata pana la rambursarea integrala a creditului. Acest sistem de creditare este bazat pe cesiunea veniturilor debitorului, domicilierea lor la banca (imprumutatul este obligat sa-si declare veniturile pentru a putea permite creditorului sa recupereze ratele cuvenite). Exista mai multe tipuri de credite ipotecare, cunoscute in practica bancara: Creditul cu rambursare progresiva. Presupune stabilirea unor rate de plata mai mici urmand ca pe parcurs ele sa creasca; se acorda familiilor tinere care au la inceput venituri modeste; Credite cu rate regresive. Presupune obligatii de plata pentru beneficiarii mai mari la inceput, urmand ca pe parcurs ratele sa se diminueze; Creditul cu dobanda fixa. Obligatia de plata a debitorului ramane nemodificata pe toata durata imprumutului. Este forma clasica de acordare a creditelor ipotecare; a fost practicat pe scara larga in anii 80; Creditul de ipoteca inversat, purtator de anuitati (plati anuale). Este aplicat persoanelor in varsta care detin o proprietate imobiliara; se determina un anumit nivel care poate fi creditat in functie de valoare. Suma se inscrie intr-un cont din care proprietarul are posibilitatea sa retraga anual o anumita suma. In acest mod valoarea casei se consuma treptat pana la scadenta. La sfarsitul contractului se face lichidarea, adica se vinde casa iar eventual surplusul se acorda proprietarului.

Creditul de consum
Este acordat in cadrul retelelor de comercializare a marfurilor pe termen scurt sau mediu. In evolutia sa creditul de consum a cunoscut doua etape: Credite neesalonate: rambursarea lor se baza pe veniturile constante ale debitorului fara a se intocmi un grafic clar de rambursare; Credite esalonate: au aparut mai tarziu si se acorda pentru finantarea bancilor de folosinta indelungata; rambursarea se face in rate cu scadente clar definite.

Cursuri Moneda

18

Obs: in ultimii ani se readuce in discutie existenta creditelor de consum neesalonate; se acorda prin intermediul cartilor de plata emise fie de magazine universale, fie de banci. Avantaje: Pentru debitori: pot beneficia mai devreme de anumite bunuri pe care nu le pot achizitiona cu plata integrala; Pentru creditori: reusesc sa vanda mai reprede bunurile pe care le detin. Interesele debitorilor si creditorilor implicati sunt convergente. Dezavantaj: creaza pentru debitori fenomenul de supraindatorare.

Creditul bancar
Cunoaste o gama larga de modalitati de acordare si o multitudine de acorduri de imprumutat. Pentru a fi corect inteles creditul bancar trebuie perceput pe ambele parti a bilantului (A si P). Astfel bancile comerciale mobilizeaza initial resurse disponibile de la agentii economici sau populatie sub forma depozitelor. Acestia avand rolul de creditori in raport cu banca. Pentru aceste resurse banca suporta un cost, dobanda platita deponentilor. In acelasi timp ea foloseste resurse, fructificandu-le sub forma creditelor catre clientela. Important este ca in cadrul acestui tip de relatie unul dintre parteneri este banca, spre deosebire de creditul comercial unde exista posibilitatea ca aceasta sa nu fie implicata. Relatia de creditare dintre banca si clientii sai poate fi privita din unghiuri de vedere diferite. Astfel pe de o parte are ca finalitate satisfacerea nevoilor temporare de finantare ale agentilor economici iar pe de alta parte permite bancii sa valorifice resursele atrase prin obtinerea de venituri sub forma dobanzilor. Principalele categorii de credite acordate de banci: Avansul in cont curent (credit de casa sau de trezorerie). Destinatia sa este acoperirea nevoilor curente si in special a cheltuielilor de productie. Este un credit pe termen scurt care se returneaza intr-o singura transa; Linia de credit. Instrument pus la dispozitia solicitantilor care presupune stabilirea unor plafoane maxime ce urmeaza a fi acordate. Imbraca mai multe forme: Linia de credit provizorie: cea mai putin avantajoasa pentru debitor intrucat banca poate solicita oricand clientului sau acoperirea creditului prin rambursarea imprumutului si a dobanzii aferente; Linia de credit confirmata: forma de finantare mai agreata de agentii economici intrucat in contractul de creditare sunt stipulate clar conditiile privind responsabilitatea fiecarei parti; Linia de credit revolving: presupune impartirea creditului acordat catre client in mai multe transe; beneficiarul are posibilitatea sa traga din cont o transa numai dupa ce a rambursat transa anterioara; Credite pentru stocuri. Destinate acoperirii dezechilibrului pe care-l inregistreaza agentii economici pe relatia aprovizionare productie desfacere; Credite acordate pe baza unor documente (conosament) care atesta existenta bunurilor respective intr-un mijloc de transport. Warant reprezinta un documet care atesta existenta lor intr-un depozit.

Cursuri Moneda

19

Toate creditele pe care le acorda o banca indiferent de destinatar presupune derularea unor proceduri obligatorii. Astfel bancile sunt obligate sa se incadreze in reglementarile prudentiale impuse de Banca Centrala in legatura cu activitatea de creditare, iar pe de alta parte trebuie sa respecte metodologiile proprii de acordare a creditelor.

Curs 9

Dobnda = preul capitalului mprumutat / remunerare a capitalului deinut de un investitor. Orice ntreprinztor este contient de impactul pe care l are utilizarea capitalului asupra succesului afacerilor sale. Atunci cnd capitalul nu ii aparine, el ii mprumuta si va trebui sa plteasc pentru aceasta un pre convenit mpreuna cu creditorul. Dup pltirea acestui pre si rambursarea creditului, partea rmasa din profit poate fi considerata aportul managerial al ntreprinztorului.

Ca orice pre , si rata dobnzii se determina intr-o economie de piaa echilibrarea raportului dintre cererea si oferta de capital. 1. oferta de capital de mprumut depinde de mai muli factori: a) volumul produciei interne intre nivelul PIB si oferta de capital de mprumut exista o relaie direct proporionala b) ciclurile economice in perioada de avnt economic, oferta de capital de mprumut creste, iar in perioada de recesiune, aceasta scade. c) modul de organizare a procesului de economisire crearea condiiilor pentru stimularea procesului de economisire are un impact imediat asupra creterii ofertei de capital de mprumut. Practica economica demonstreaz ca exista 2 elemente importante care contribuie la dezvoltarea de economisire: 1. necesitatea de a avea o locuina atrage dup sine economisirea, formarea de resurse. 2. nevoia de a asigura surse alternative de venit dup pensionare. In multe tari s-au dezvoltat sisteme de pensii private care stimuleaz populaia sa economiseasc. 2. cererea de capital de mprumut este influenata de mai muli factori: a) volumul produciei interne

Cursuri Moneda

20
intre producia interna si mrimea cererii de capital de mprumut este o relaie de tip direct proporionala. b) etapele ciclice ale economiei in perioada de recesiune, cererea de fonduri din partea ntreprinztorilor creste, in timp ce in perioada de avnt aceasta se diminueaz. c) nevoile statului privind acoperirea deficitelor bugetare prin mprumuturi

1.

2.

3.

cu cat diferena intre cheltuielile statului si veniturile acestuia este mai mare, cu att cererea de capital de mprumut creste. Cu cat diferena intre cheltuielile statului si veniturile acestuia este mai mare, cu att cererea de capital de mprumut creste. In afara raportului cerere oferta de capital de mprumut, exista si alte elemente care pot sa influeneze nivelul dobnzii din economii: Rentabilitatea capitalului investit In funcie de tipul de afacere in care este investit capitalul, rata de rentabilitate poate sa fie mai mare / mai mica. Daca nivelul profitului realizat prin investiie este ridicat, atunci si cota care revine deintorului de capital este mai mare. Lichiditatea posibilitatea de a transforma capitalul deinut in mijloace de plata efective. Lichiditatea este un element important pentru orice deintor de capital, ntruct in funcie de nivelul acesteia, proprietarul poate sa foloseasc mai repede sau mai greu capitalul pe care-l deine; de regula, lichiditatea ridicata este asociata cu o rata a dobnzii sczute, in timp ce o lichiditate mica presupune o rata a dobnzii ridicate. Riscul de rambursare a capitalului Instituiile de credit, in calitatea lor de intermediar financiar selecteaz cu atenie solicitanii de credite nainte de a-i finana . Cu toate acestea , exista si situaii care o mpiedica pe banca sa recupereze integral la termenele convenite cu debitorul, suma avansata si dobnda aferenta acestuia.

Pentru a acoperi pierderile viitoare legate de nerambursarea capitalului mprumutat, bncile ajusteaz rata dobnzii de creditare adugnd aa numita prima de risc. Cu cat procentul creditelor neperformante este mai ridicat, cu att rata dobnzii poate fi mai mare.

Cursuri Moneda

21

1. Rata de refinantare este o dobnda practicata in relaia de mprumut dintre Banca 2. 3. 4. 5. 6.

Centrala si Bncile Comerciale. In funcie de nivelul acestei rate, Bncile Comerciale isi ajusteaz dobnzile practicate in relaiile cu clienii lor. Taxa privata a scontului este dobnda la care Bncile Comerciale achizitioneaza efecte de comer: cambii, bilete la ordin de la clienii si. Dobnda comerciala practicata in relaiile de creditare dintre 2 ageni economici nebancari. Rata dobnzii perceputa de instituiile de credit la mprumuturile acordate ( dobnda activa ) Rata dobnzii practicata la constituirea de depozite ( dobnda pasiva pentru bnci) se situeaz ntotdeauna la un nivel mai sczut dect dobnda activa.+ Rata dobnzii utilizata la emisiunea de titluri pe termen scurt, mediu / lung de ctre stat

1. Dobnda simpla este utilizata atunci cnd capitalul mprumutat rmne neschimbat pe
ntreaga durata a plasamentului.

2.

Sf = So ( 1 + i . t) Dobnda compusa este utilizata atunci cnd pe durata plasamentului, suma iniiala se modifica la diverse intervale de timp. Sf = So ( 1 + i)t t = numr de ani i = rata dobnzii Dobnda practicata la depunerile in conturile curente se calculeaz prin 2 modalitati: a) metoda directa presupune: separarea operaiunilor in funcie de natura lor : operaiuni debitoare si creditoare. determinarea numrului de zile cuprins intre data operaiunii si data nchiderii contului stabilirea numerelor debitoare si creditoare aferente operaiunilor desfasurate in contul curent stabilirea soldului numrului si natura acestuia. determinarea dobnzii cuvenite si a dobnzii datorate de titularul de cont. b) metoda in scara / hamburgheza are avantajul de a oferi permanent informaii legate de soldul contului si de natura acestuia

Ds = So . i . t

3.

Cursuri Moneda

22
operaiunile se nregistreaz in ordine cronologica in funcie de natura lor si simultan se determina mrimea numrului de dobnzi la sfarsitul perioadei, in funcie de soldul numrului si de natura acestuia se va determina dobnda pe care titularul o are de ncasat / de pltit ctre banca.

Intr-o economie de piata sistemul bancar este organizat pe doua nivele:

Pe primul nivel se regaseste este Banca Centrala. Pe al II - lea nivel se regasesc Institutiile de Credit.

Banca Centrala este autoritatea monetara a unui stat si in aceasta calitate desfasoara niste operatiuni specifice: Unic emitent de moneda (ea coordoneaza procesul de punere in circulatie a banilor supraveghind ,totodata, structura si dimensiunea masei monetare prin parghii specifice); Coordoneaza politicile monetare ale statului avand grija in permanenta ca acestea sa fie in concordanta cu obiectivele generale de politica economica ale tarii respective; Reglementeaza activitatea Institutiilor de Credit oferind reguli, norme legate de activitatea acestora; de asemenea, Banca Centrala autorizeaza infiintarea de noi Institutii de Credit avand grija ca acestea sa respecte legislatia in vigoare; Conduce politica legata de cursul de schimb al monedei nationale; Reprezinta statul in relatia cu organismele financiare internationale (FMI, Banca Mondiala); Detine si gestioneaza rezervele valutare si de aur ale tarii; Imprumutator de ultima instanta pentru celelalte banci.

A. Operatiuni bilantiere B. Operatiuni in afara bilantului A. Operatiuni bilantiere a) Operatiuni pasive sunt acele operatiuni care presupun atragerea de resurse. Structura operatiunilor passive este urmatoarea:

Cursuri Moneda

23

Constituirea de depozite Depozitele reprezinta sume atrase pe termene diferite de la clientela bancii (persoane fizice sau juridice) care genereaza costuri sub forma platii de dobanzi. Depozitele detin ponderea cea mai mare importanta din ansamblul pasivelor unei societati bancare si in acelasi timp au si costurile cele mai reduse. Depozitele se impart in: Depozite la vedere - pot fi retrase oricand de titularii lor fara a fi necesar un preaviz prealabil acordat bancii. Intrucat banca nu e sigura ca poate utiliza aceste resurse pentru efectuarea de plasamente (datorita incertitudinii legate de retragerea lor) dobanzile platite pentru aceste categorii de resurse sunt foarte mici; Depozite la termen - au scadente precise (fie la 1 luna, 3 luni, 6 luni, 9 luni, 12 luni iar in cazul unor banci si la 18 luni) iar titularul acestora le pot retrage numai in zilele indicate; astfel banca aplica penalizari; Depozite colaterale - sunt sume prelevate din conturile agentilor economici care servesc pentru garantarea unor operatiuni ulterioare ale agentilor economici respective. Imprumuturi de la alte institutii de credit Aceste imprumuturi sunt, de regula, sume atrase pe termene scurte (pana la o saptamana) in scopul acoperirii soldului debitor rezultat in urma sedintelor de compensare multilaterala a platilor din sistemul bancar. Ponderea acestor imprumuturi in totalul bilantier este relativ redusa. Imprumuturi de la Banca Centrala Atunci cand o banca se confrunta cu un deficit acut de lichiditati poate apela la imprumuturi de la Banca Centrala. Derularea efectiva a acestora are la baza mai multe categorii de operatiuni: Rescontarea efecteor comerciale (Banca Centrala preia de la bancile comerciale instrumente de plata inainte de scadenta acestora furnizandu-se lichiditati in schimbul lor);

Imprumuturi obtinute pe gaj de efecte publice (operatiunea respectiva fiind cunoscuta sub numele de lombardare); Cedarea in pensiune a titlurilor de stat (pentru a obtine lichiditati o banca poate sa cedeze temporar, titlurile de stat pe care le detine in portofoliul sau, semnand cu institutia creditoare (Banca centrala) un contract de rascumparare la scadenta. Alte imrpumuturi Banca poate procura resurse si prin atragerea unor imprumuturi externe ori prin emisiunea propriilor titluri, obligatiuni sau titluri de piata interbancara. Fondurile proprii Detin o pondere mica in totalul pasivului bancar insa constituirea lor se realizeaza pe baza unor reguli stricte impuse de Banca centrala.

Cursuri Moneda

24

Fiecare banca are obligatia de a-si adecva fondurile proprii in raport cu riscurile pe care si le asuma in operatiunile de plasament. Fondurile proprii bancare se impart in doua mari categorii: Capitaluri proprii - au drept componente principale capitalul social si rezervele; Capitalurile suplimentare - se compun din subventii primate sau datorii subordinate. b) Operatiuni active Numerarul si rezerva minima obligatori Numerarul este un element de activ care are o pondere scazuta in totalul activului, insa, el este absolut necesar pentru buna desfasurare a operatiunilor de plati zilnice. Nu este generator de venituri pentru banca. Rezerva minima obligatorie este o cota determinata ca procent din totalul depozitelor atrase de o banca si se pastreaza in contul curent deschis la Banca Centrala in scopul asigurarii lichiditatii. Titlurile de valoare Titlurile de valoare detinute de banci in portofoliul lor de plasamente pot fi emise atat de stat cat si de institutii private. Ele sunt utile bancilor pentru ca, pe de o parte, sunt generatoare de venituri sub forma de dobanzi, iar pe de alta parte, au lichiditate ridicata (pot fi vandute rapid atunci cand banca are nevoie acuta de lichiditati). In functie de intentia bancii vis--vis de titlurile respective acestea pot fi incadrate in 3 categorii: titluri de tranzactie cumparate in scopul revanzarii lor intr-o perioada de cel mult 6 luni de la data achizitionarii; titluri de plasament detinute cel putin 6 luni in portofoliul de plasamente; titluri de investitie cumparate cu intentia pastrarii lor pana la scadenta (obligatiuni, certificate de trezorerie). Creditele Creditele reprezinta activul cu ponderea cea mai ridicata din totalul bilantier. Sunt produse bancare care aduc cele mai mari venituri, dar care in acelasi timp genereaza riscurile cele mai mari. Din acest motiv activitatile de creditare presupun analiza detaliata a activitatii solicitantului de imprumuturi. Activele imoblizate (active fixe) Activele imobilizate reprezinta o cota mica din totalul bilantului bancar, insa, constituirea lor este foarte importanta pentru desfasurarea optima a activitatii institutiei de credit.

Cursuri Moneda

25

Experiena ultimelor decenii din rile dezvoltate arat c principalele inte ale politicii ec. pot fi structurate astfel: A. Controlul inflaiei (stabilitatea preurilor); B. Ocuparea forei de munc (reducerea omajului); C. Creterea economic; D. Echilibrul balanei de pli externe; E. Controlul deficitului bugetar. Pentru a ilustra importana acordat fiecrui obiectiv se pot reprezenta aa numitele poligoane obiectiv care surprind msura n care statul i aeaz prioritaile din punct de vedere economic. Un poligon care are laturile disproporionate sugereaz c anumitor obiective de politic economica li se acorda o importan ridicat n timp ce altora li se rezerv un rol marginal. Teoria economica spune c echilibrul se poate realiza numai n msura n care laturile poligonului sunt apropiate ca lungime. A. Controlul inflaiei Un obiectiv ce se regsete n toate strategiile de politic ec.acordndu-i-se de fiecare dat o importan central. De obicei, inta urmrit de autoriti este inerea sub control a creterii preurilor astfel incat rata anual a inflaiei s fie de cteva procente. Din momentul n care rata inflaiei depete 10% pentru economia respectiv apar unele probleme care agravnduse pot deveni greu submontabile. n special HIPERINFLIA este un fenomen care genereaz distorsiuni severe ale echilibrelor macroeconomice genernd nencredere in moneda naional.

Pentru rile care nc nu i-au definitizat tranziia de la sistemul centralizat ctre economia de pia apare o categorie special de factori care genereaz creterea preurilor (este vorba despre aa numita inflaie corectiv generat de eliminarea subveniilor practicate de stat pentru anumite produse i servicii ) B. Ocuparea forei de munc Este un obiectiv cantral de politic ec. intru-ct reflect creterea ec. i are darul de a aduce pace social. Din punct de vedere al definirii obiectivului cel mai semnificativ indicator este rata omajului.
Acest indicator este preferat indicatorului <ocuparea forei de munc > deoarece dac populatia activ crete, rata omajului poate s creasc n acelai timp cu nivelul forei de munc acupate. n definirea omajului apar unele dificulti deoarece orice persoana care nu muncete poate fi considerat omer (apar n unele ambiguiti legate de clasificarea celor cu angajri pariale, sezoniere, clasificarea femeilor casnice, stabilirea limitei de vrst pentru persoanele ocupate etc ).

Cursuri Moneda

26

Totui, teoria economic reuete s ofere un rspuns unanim acceptat n legtur cu definrea omajului ( omer = persoana care, major fiind, nu are un loc de munc ns se afl n cutarea unei ocupaii ). Din punct de vedere al cauzelor apariiei ntlnim: Somaj fricional: determinat de funcionarea normal a pieei muncii.
fenomene obiective cum ar fi: informatizarea,automatizarea procesului de producie, modificarea nevoilor sociale etc. Somaj ciclic: aprut ca urmare a recesiunii provocate de alternana ciclurilor ec. astfel, este cunoscut c avntul ec. genereaz scderea ratei omajului n timp ce recesiunea duce la nrutirea gradului de ocupare a forei de munc. Se consider c echilibrul ec. este atins at. cnd rata omajului estre egal cu omajul fricional astfle spus, c nr. locurilor de munc este egal cu nr. de omeri. C. Creterea economica Este o int fundamental pt. orice stat ntruct odat atins pe termen lung duce la ameliorarea performanelor pentru toate celelalte obiective ec. dificulti. Astfel, creterea economica trebuie msurat n termeni reali nu numai nominali. Din acest motiv, se utilizeaz ca indicator PIB real. Dac populaia este n cretere, atunci PIB real devine un indicator nerelevant i se utilizeaz PIB real / locuitor. Totui, bunstarea poate fi neleas i prin creterea timpului liber adic prin reducerea sptamanii de lucru rezult c n acest caz se poate utiliza un alt indicator < productivitatea muncii /om / or>. n ultima perioad creterea ec. a devenit un obiectiv contestat al politicii economice ca urmare a accentului care se pune pe protecia mediului sau pe protecia social mpotriva srciei. Cu toate acestea doar prin creterea venitului naional ca modalitate de redistribuire a resurselor se pot rezolva i astfel de probleme. C. Echilibrul extern Este urmrit n mod deosebit prin prisma asigurrii unor valori apropiate ntre plile, respectiv incasrile rezultate n urma operaiunilor cu exteriorul. Balana de pli externe surprinde nu numai diferena dintre exportul i importul de bunuri i servicii ci i intrrile respectiv ieirile de capital. O problem deosebit apare n momentul n care deficitul extern se accentueaz de la o perioad la alta. n acest fel, ieirile de valut sunt mai mari dect intrrile de valut; rezervele oficiale ale statului se mpuineaz iar efectul este apariia unor dezechilibre importante. Astfel, ieirea capitalului din ar are ca efect deprecierea monedei naionale dar i scderea investiiilor strine. Un deficit moderat al balanei de pli externe nu trebuie neaprat evitat deoarece el semnific faptul c ara respectiv poate obine din strintate bunurile i serviciile dorite. O parte din aceste importuri este pltit prin exporturi i investiiile strine directe. Diferena rmas poate fi finanat prin mprumuturi externe.

Somaj structural: generat de dispariia unui nr. mare de locuri de munc datorit unor

Din punt de vedere al definirii obiectivului apar ca i n cazul omajului unele

Cursuri Moneda

27

Totui, datoria extern nu poate crete la nesfrit ntruct pe de o parte duce la scderea rezervelor naionale i pe de o alt parte, capacitatea oricrei ri de a susine mprunuturile externe este limitat. Rezult c echilibrarea balanei de pli externe i administrarea sa prudent este un obiectiv major de politic economic. D. Controlul deficitului bugetar Deficitul bugetar se nregistreaz atunci cnd cheltuielile statului depesc veniturile. Politicile de natur keynesist au generat n multe state creterea cererii interne ca urmare a creterilor cheltuielilor guvernamentale. Acest lucru a dus la apariia i consolarea unor deficite bugetare care au generat creterea datoriei publice i a dobnzilor aferente acesteia. Creterea deficitului bugetar presupune nevoia statului de a apela la mprumuturi interne prin emisiunea de titluri (certificate de trezorerie, bonuri de tezaur sau obligaiuni) sau la mprumuturi externe. Datoria public trebuie gestionat cu atenie deoarece ea presupune unele riscuri ( pe de o parte ratele anuale ce trebuie achitate pentru rambursarea acestor datorii, pot afecta serios bugetele anilor urmtori i pe de o alt parte generaiile urmtoare care vor trebuie s achite mprumuturile prezente vor fi cele mai afectate) astfel, controlul deficitului bugetar reprezint un obiectiv de prim rang pentru orice guvern.

ntre inflaie i omaj: scderea omajului prin creterea cererii interne genereaz adesea inflaie; scderea cererii agregate n scopul reducerii inflaiei are ca efect creterea omajului cele dou obiective sunt conflictuale. ntre creterea economic i omaj: creterea economic genereaz dezvoltarea
capacitilor de producie i n consecin, creterea gradului de ocupare a forei de munc cele doua obiective sunt compatibile. ntre creterea economic i stabilitatea preurilor: relaia este controversat n sensul c exist viziuni diferite: O prim opiune consider c nu exist creterea economic pe termen lung fr stabilitatea preului;

Creterea preurilor, adic inflaia, poate genera dezvoltare economic

deoarece debitorii se pot mprumuta ieftin. Fr a se urmri rezultate maxime pentru fiecare obiectiv de creterea economic, ocuparea forei de munc i inflaia pot fi aduse la niveluri rezonabile.

Cursuri Moneda

28

Politicile monetare sunt masuri luate pentru atingerea obiectivelor generale de politica economica, prin care autoritatile monetare incearca sa regleze nivelul ererii agregate din economie, influentand nivelul de lichiditate, conditiile de abordare a creditelor. Obiectivele de politica monetara sunt integrate in politicile economice nationale de performantele fiecarui grup de masuri depinzand succesul intregului pachet de politici. Obiectivele de politica monetara se impart in patru mari grupe: I. Obiective principale Conform statutului sau, Banca Centrala are drept obiectiv fundamental asigurarea stabilitatii preturilor. Acest obiectiv se atinge in masura in care autoritatile monetare sunt capabile sa infiinteze in sensul dorit nivelul cererii agregate, adica, al + eltuielilor totale realizate in economia nationala pentru cumpararea bunurilor si serviciilor din componenta PIB. II. Obiective intermediare Obiectivul principal este atins prin intermediul obiectivelor intermediare (mijloace indirecte menite sa contribuie la obtinerea rezultatelor finale ale politicii monetare). Exemple: controlul ratei de crestere a masei monetare; controlul volumului de credite din economie prin stabilirea unor plafoane maxime de creditare; controlul asupra cursului de schimb; asigurarea unor dobanzi real pozitive (dobanzi nominale mai mari decat rata inflatiei). Aceste obiective intermediare au rol major in atingerea obiectivului final, intrucat preturile sunt in relatie de dependenta cu masa monetara, cu nivelul dobanzilor, cu volumul creditelor si cu nivelul cursului de schimb. III. Obiective operationale Obiectivele intermediare sunt atinse prin intermediul obiectivelor operationale. Exemplu:

un anumit nivel al bazei monetare M0 in combinatie cu un anumit nivel

al dobanzilor contribuie la influentarea lichiditatii sistemului bancar.

IV. Instrumente Instrumentele de politica monetara sunt mijloace aflate la dispozitia Bancii Centrale si servesc la atingerea obiectivelor operationale. Exemplu: atragerea de lichiditati de la Bancile Comerciale; furnizarea de imprumuturi catre institutiile de credit; rezerva minima obligatorie. Pe relatia instrumente obiective operationale obiective intermediare obiective principale, Banca Centrala are control complet numai asupra instrumentelor si prin ele asupra obiectivelor operationale.

Cursuri Moneda

29

Dincolo de acest nivel, influenta Bancii Centrale este din ce in ce mai slaba, atingerea obiectivelor respective (cele intermediare si finale) depinzand si de comportamentul celorlalti participanti la viata economica (Guvern, populatie, firme). Obiectivele politicii monetare sunt atinse in masura in care sunt aplicate corect politicile economice ale statului respectiv. In functie de tipul de economie politicile economice capata valente diferite: In economia de tip centralizat Statul exercita o influenta directa nemijlocita asupra proceselor economice; Astfel principalele variabile din economie (preturile, salariile, productia, rentabilitatea) sunt stabilite si urmarite prin intermediul planului economic centralizat; Acest tip de politica economica si-a dovedit eficienta in special in perioade exceptionale (razboaie, crize economice) insa pe termen lung genereaza risipa, birocratie, ineficienta, dezinteres intrucat comenzile din plan se departeaza de nevoile reale ale societatii. In economiile de piata Drept caracteristica importanta o reprezinta libera initiativa; Regula de baza in functionarea economiei o constituie jocul cererii si ofertei; Pe baza acestui raport se stabilesc nivelurile atinse de variabilele economice. Politicile economice sunt impartite in patru categorii: I. Politici monetare Politicile monetare sunt bazate pe dreptul statului de a fi unic emitent de moneda. Prin politicile monetare se vizeaza influentarea indirecta a cererii agregate si controlul inflatiei, echilibrarea balantei de plati externe, influentarea ciclului economic. Instrumentarul utilizat este relativ restrans: Tranzactionarea titlurilor de stat pe piata secundara de capital; Influentarea ratelor de dobanda; Stabilirea ratei rezervelor minime obligatorii; Influentarea cursului de schimb a monedei nationale; Controlul creditelor; Reglementarea activitatii institutiilor de credit si supravegherea prudentiala a acestora. II. Politici fiscal bugetare Sunt bazate pe dreptul statului de a stabili impozite si taxe, de a efectua cheltuieli guvernamentale, de a acorda subventii anumitor ramuri economice; Instrumentele folosite sunt diverse si au darul de a influenta atat cererea agregata cat si cererea sectoriala; Instrumentele folosite sunt urmatoarele: Impozitarea - exista doua mari categorii de impozite Impozite directe; Impozite indirecte. Politici vamale taxe percepute la frontiera; Cheltuieli guvernamentale in domenii precum sanatatea, cultura, administratia;

Controlul bazei monetare M0 si in general al agregatelor monetare;

Cursuri Moneda

30

Investitiile statului in industria energetica; Subventiile, vin sa sprijine anumite sectoare ca agricultura, sectorul energetic; Controlul deficitului bugetar si al datoriei publice statul poate sa creasca cererea agregata majorand deficitul bugetar si al datoriei publice insa o astfel de masura are ca efect indatorarea generatiilor urmatoare care vor returna imprumuturile respective. Intre politica monetara si cea fiscal-bugetara se pot identifica mai multe diferente: Politica monetara este asimetrica (combate eficient inflatia insa nu are influenta directa asupra cresterii economice); Politica monetara este generala (afecteaza intreaga societate); Politica monetara are efect intarziat; Politica fiscal-bugetara este simetrica (influenteaza in egala masura obiectivele generale de politica economica); Politica fiscal-bugetara este specifica sau sectoriala (vizeaza anumite domenii ale vietii economice); Impactul politicilor fiscale este rapid si focalizat; Efectele sunt masurabile; Politica fiscal-bugetara este transparenta. III. Politici in domeniul veniturilor Statul poate sa intervina pentru a influenta principalele categorii de venituri (salarii, dobanzi, rente sau profit), fie indirect prin politica de impozitare, fie direct prin introducerea unor plafoane maxime de crestere a veniturilor in situatii exceptionale; In special, in unitatile de stat, controlul in domeniul veniturilor se poate dovedi eficient (in mod frecvent procesul de indexare a salariilor vizeaza pastrarea acestora la un nivel care sa nu acopere rata inflatiei). IV. Politici economice specifice Sunt politici eterogene intrucat se refera fie la domenii diferite, fie la perioade istorice diferite. Exemple: Politica de privatizare (specifice tarilor in tranzitie); Politica de restructurare economica (vizeaza nivelul microeconomiei); Politica de protectie a mediului; Politici industriale, agricole, de stimulare a exporturilor, de dezvoltare a infrastructurii.

Avand in vedere ca Institutiile de Credit utilizeaza in activitatile lor de plasament, resurse care nu le apartin (sunt atrase de la clienti), este normal ca activitatea respectiva sa fie strict reglementata.

Cursuri Moneda

31

In acest sens autoritatile monetare impun o serie de norme, hotarari circulare menite sa defineasca in mod clar limitele in care Bancile Comerciale pot actiona. Cu toate acestea exista multe operatiuni care genereaza riscuri pentru Institutiile de Credit.

Riscul bancar poate fi definit ca un complex de evenimente posibile si incerte ce pot avea efecte nefavorabile asupra profitabilitatii sau asupra valorii de piata a unei Institutii Bancare. Pentru a preintampina efectele adverse produse de manifestarea riscurilor Bancile Comerciale au perfectionat procedee de gestionare a acestora. Astfel, pentru riscurile a caror desfasurare este previzibila, bancile isi constituie din timp provizioane, iar pentru riscurile imprevizibile se utilizeaza tehnici de acoperire (instrumente derivate hanging, swap, optiuni, fetures, forward). Daca pana in anii 70 ai secolului trecut, principalul risc cu care se confruntau bancile era cel de nerambursare a capitalului, dinamica ulterioara a economiei mondiale a adus in prim plan o serie noua de riscuri. Astfel cresterea fara precedent a ratei inflatiei atat ca urmare a politicilor economice de sorginte Keynesista, cat si majorarea preturilor produselor petroliere, au reprezentat factori de risc inclusiv pentru Institutiile de Credite. Mai mult decat atat, renuntarea la cursurile de schimb fixe si introducerea celor flotante a reprezentat noi motive de incertitudine pe pietele de capital. In prezent cele mai importante categorii de riscuri intalnite in activitatea bancara, sunt: a) Riscul de creditare Reprezinta posibilitatea ca o parte din capital sau din dobanda aferenta acestuia sa nu se recupereze din diverse motive; Pentru a preintampina un asemenea risc, inaintea acordarii imprumutului, bancile analizeaza atent bonitatea potentialilor lor clienti; In acest sens ele solicita intocmirea unei documentatii care trebuie sa cuprinda toate informatiile relevante legate de activitatile solicitantului de credit; Pe baza informatiilor financiar-contabile prezentate specialistilor bancii, evalueaza capacitatea de rambursare a clientilor determinand mai multi indicatori relevanti (gradul de solvabilitate, lichiditatea patrimoniala, nivelul rentabilitatii, gradul de indatorare, serviciul datoriei). O masura suplimentara de siguranta pe care si-o iau bancile este constituirea de provizioane specifice pentru riscul de credit si de dobanda in scopul prevenirii pierderilor potentiale aduse de nerecuperarea creantelor; De asemenea, in categoria masurilor de prevenire a riscului de creditare se inscriu si solicitarile privind constituirea de garantii sau de incheiere a unor contracte de asigurare.
b) Riscul de lichiditate Institutiile de Credit desfasoara prin specificul lor activitati zilnice de incasari si plati cu numerar in numele clientilor lor;

Cursuri Moneda

32

Riscul de lichiditate reprezinta posibilitatea ca din cauza unei gestionari neadecvate a acestor operatiuni, banca sa sufere pierderi; Cauzele aparitiei riscului de lichiditate pot fi atat interne (gestionarea nereusita a A si P bancare) cat si externe (provenite din mediul economic, din comportamentul clientilor sau al autoritatii monetare); Principala reglementare privind lichiditatea bancara este cea referitoare la constituirea RMO; Aceasta reprezinta o cota parte din resursele atrase de Bancile Comerciale, o cota parte ce stationeaza in conturile curente deschise la Banca Centrala; Manevrarea ratei RMO constituie nu numai un instrument de politica monetara aflat la dispozitia Bnacii Centrale, ci si un risc pentru lichiditatea bancilor; Astfel, cresterea ratei RMO are ca efect pe de o parte diminuarea potentialului de creditare al Bancilor Comerciale, iar pe de alta parte imbunatatirea situatiei lichiditatii acesteia; Invers, reducerea RMO creste potentialul de creditare al bancilor iar in acelasi timp poate afecta lichiditatea acesteia; Situatia lichiditatii bancare este evaluata printr-un sistem de indicatori care ofera o imagine de ansamblu asupra acestui subiect si care dau indicile pentru modalitatile viitoare de actiune; Dintre toti indicatorii cel mai relevant este pozitia lichiditatii; Acesta se determina ca diferenta dintre activele lichide (sumele ce urmeza a fi incasate in perioada urmatoare) si pasivele volatile (datoriile exigibile in perioada urmatoare); Daca indicatorul are valori pozitive rezulta ca banca are un excedent de lichiditati ce poate fi valorificat prin plasamente pe termen scurt in cadrul pietei interbancare; In schimb, daca indicatorul este negativ rezulta ca banca inregistreaza un deficit de disponibilitati banesti si va trebui sa procure resurse fie de la alte Institutii de Credit, fie de la Banca Centrala. c) Riscul de rata a dobanzii i. Se refera la posibilitatea ca banca sa inregistreze pierderi, ca urmare a evolutiei nefavorabile a ratei dobanzii; ii. Pentru gestionarea acestui tip de risc, din punct de vedere al managementului bancar este foarte relevanta impartirea activelor si pasivelor in functie de sensibilitatea acestora la rata dobanzii; iii. Astfel, pe de o parte intalnim A si P a caror rata ramane nemodificata pe toata durata lor de viata (A si P cu rata fixa) si pe de alta parte exista A si P sensibile la rata dobanzii; iv. Indicatorul GAP determinat ca diferenta intre As si Ps este urmarit in procesul de gestionare a acestui tip de risc si poate fi interpretat astfel: 1. GAP > 0 => cresterea ratei dobanzii are efecte pozitive asupra bancii; scaderea ratei dobanzii genereaza o situatie dificila pentru banca;

Cursuri Moneda

33
2. GAP < 0 => cresterea dobanzilor genereaza o situatie defavorabila bancii; scaderea dobanzilor contribuie la cresterea profitabilitatii bancare (As < Ps).

d) Riscul valutar i. Reprezinta posibilitatea ca banca sa inregistreze pierderi ca urmare a evolutiei adverse a cursului valutar; ii. Din punct de vedere al bancii exista operatiuni valutare care le afecteaza patrimoniul si operatiuni care nu le afecteaza patrimoniul (operatiuni desfasurate in numele clientilor); iii. Din punct de vedere al gestionarii riscului, un indicator foarte utilizat este pozitia valutara; iv. Acesta se determina sub doua forme: 1. Pozitia valutara individuala care se calculeaza pentru fiecare valuta in parte ca diferenta intre creantele si datoriile in moneda respectiva; pozitia valutara individuala scurta se inregistreaza atunci cand A intr-o anumita valuta sunt < decat pasivele; pozitia individuala lunga A > P; 2. Pozitia valutara globala care surprinde situatia bancii pentru toate valutele utlizate. e) Riscul de solvabilitate i. Reprezinta posibilitatea ca banca sa nu detina fondurile proprii necesare pentru acoperirea pierderilor potentiale; ii. Pentru a preintampina un asemenea risc legitatile bancare din majoritatea tarilor prevad norme care impun bancilor adecvarea capitalurilor proprii in functie de volumul plasamentelor efectuate.

Curs 10

Inflatia
Definitia inflatiei Inflatia este un fenomen de o mare complexitate care se manifesta prin cresterea generalizata a preturilor concomitent cu scaderea puterii de cumparare a banului. Presupune o cantitate de bani supradimensionata in raport cu necesitatile economiei si cu productia interna de bunuri si servicii. Din punctul de vedere al amplitudinii fenomenului intalnim: Inflatie taratoare (intre 2% si 4% pe an); Inflatie declarata; Hiperinflatie. Cauzele inflatiei Inflatia prin cerere isi are originea intr-un dezechilibru existent pe piata bunurilor si serviciilor. Este vorba despre o crestere a cererii globale in raport cu oferta globala de bunuri si servicii care este rigida sau inelastica. Daca majorarea cererii ar avea ca urmare o modificare corespunzatoare a ofertei atunci nivelul general al preturilor nu ar suferi modificari.

Cursuri Moneda

34

In schimb daca oferta este inelastica in raport cu cererea, efectul este majorarea preturilor. Cresterea cererii poate avea la origine mai multe categorii de cauze: Poate fi urmarea majorarii cantitatii de bani de pe piata datorata comportamentului bancilor, populatiei. Un astfel de comportament poate duce la majorarea volumului de credite acordat de banci si prin urmare cererea globala (agregata) va creste; Cresterea deficitelor bugetare ca urmare a alocarii unor resurse financiare suplimentare catre anumite zone economico-sociale. Inflatia prin cerere se manifesta mai intai intr-un cadru sectorial iar apoi se poate deplasa in intreaga economie prin niste canale de transmisie specifice. Aceste canale sunt: - Cresterea chletuielilor populatiei care duce la cresterea cererii solvabile in raport cu volumul de marfuri; - Efectul de contagiune privind cresterea veniturilor. Toate acestea au ca efect majorarea generalizata a preturilor. De asemenea modul de comportare a anumitor categorii de agenti economici, respectiv populatie, poate avea ca efect antrenarea ritmului de crestere a preturilor. Astfel comerciantii prefera sa pastreze marfa in retelele lor de distributie asteptand cresterea preturilor si implicit cresterea profiturilor lor. Populatia prefera sa isi constituie rezerve de alimente in scopul prevenirii cresterii de preturi, cresterea vitezei de circulatie la banca ca urmare a deprecierii lor. care prin solicitarile lor de majorare a veniturilor genereaza o crestere a costurilor de productie si implicit o crestere a preturilor. Majorarea preturilor va avea ca efect noi solicitari de cresteri salariale din partea angajatilor apoi cresterea suplimentara a costurilor de productie si ulterior o majorare noua a preturilor. Se formeaza astfel un cerc vicios care declanseaza spirala inflationista. In mod normal intr-o economie de piata majorarea veniturilor salariale trebuie sa fie corelata cu cresterea productivitatii. interne sunt influentate intr-o anumita masura si de evolutia preturilor din alte tari. Acest lucru este valabil in special in cazul tarilor dependente de importuri (ex: cresterea internationala a pretului petrolului). prezent o volatilitate ridicata generata de circulatia fara restrictii a fluxurilor investitionale. De regula, capitalurile disponibile sunt orientate catre acele tari care ofera o rata a rentabilitatii ridicata dar si o inflatie redusa. Din acest motiv investitiile se orienteaza preponderent catre tarile dezvoltate economic sau catre tarile care cunosc un ritm de dezvoltare accelerat. Astfel tarile mai slab dezvoltate beneficiaza de un capital mai scump. Urmarile inflatiei Se impart in doua categorii:

Inflatia prin costuri este legata de capacitatea de presiune a unor grupuri sociale

Inflatia importata este urmarea schimburilor economice cu alte tari. Preturile

Circulatia libera a capitalului intre tari. Pietele internationale de capital cunosc in

Efecte sau urmari asupra economiei.

Cursuri Moneda

35

Are loc o atragere a resurselor catre activitatile comerciale concomitent cu diminuarea activitatilor de natura productiva. Activitatile comerciale in perioadele inflationiste conduc la majorarea profitului intreprinzatorilor intrucat se mentin valorile angajate in afacerile respective; Circulatia valutara ia o amploare deosebita deoarece creste volumul operatiunilor speculative; Exportatorii sunt stimulati sa-si exprime afacerile pentru ca odata adusa in tara, valuta incasata va fi convertita in moneda nationala la un curs avantajos; Cresterea volumului de investitii in economie deoarece se pot obtine credite ieftine (ca urmare a fenomenului de eroziune a capitalului, rambursarea creditelor devine tot mai facila pentru debitori).

Efecte sau urmari sociale. Inflatia aduce cu sine o redistribuire a veniturilor in economie. Efectele sociale ale inflatiei pot fi impartite in doua categorii: Efecte asupra averilor valorile imobiliare si bijuteriile inregistrand cresteri spectaculoase de valoare in perioadele inflationiste si sunt foarte cautate de cei care doresc sa se protejeze impotriva cresterii preturilor. De asemenea anumite categorii de valori mobiliare, in special actiunile, inregistreaza cresteri in perioadele inflationiste. In schimb exista titluri de valoare care prin natura lor au valori neschimbate in timp, astfel ca, ele nu aduc castiguri suplimentare detinatorilor. Efecte asupra veniturilor. In economie exista doua categorii de venituri: o Venituri variabile care pot creste relativ de la o persoana la alta (venituri din sectorul privat al economiei); o Venituri fixe (intalnite in sectorul de stat). Inflatia ii dezavantajeaza pe angajatii din acest domeniu chiar daca periodic au loc indexari ale salariilor; de obicei ajustarile salariale raman in urma nivelului de crestere al preturilor.
Politici de combatere a inflatiei In functie de cauzele care au generat majorarile de preturi autoritatile executive abordeaza politici diferite. Tinand cont de faptul ca pricipalele motive de declansare a fenomenului inflationist vin din zona cererii globale, respectiv a costurilor si politicile antiinflationiste, se indreapta catre aceste domenii: Politica de reglementare a cererii globale. Cresterea cererii globale are ca efect majorarea volumului de credite si adancirea deficitelor bugetare. Rezulta ca se impun: Diminuarea volumului de credit din economie presupune impunerea unor restrictii suplimentare pentru cei care solicita finantare astfel ca accesul la bani va fi tocmai dificil pentru agentii economici. Astfel de masuri au ca efect scaderea volumului activitatilor productive si in final recesiune economica. Lichidarea deficitelor bugetare se poate realiza fie prin reducerea unor cheltuieli ale statului in domenii precum sanatatea, invatamantul, fie printr-o mai buna colectare a veniturilor bugetare. De asemenea, pe termen scurt se pot obtine venituri suplimentare la buget prin cresterea taxelor si impozitelor.

Cursuri Moneda

36

Politici in domeniul veniturilor sunt aplicate daca inflatia provine din sfera costurilor. Controlul inflatiei se poate realiza si printr-un control asupra preturilor din economie. Intr-o economie de piata insa, asemenea procedee sunt foarte greu de aplicat si ca urmare politicile din domeniul veniturilor au o eficienta redusa.

Curs 11

Cambia este un instrument de plata care atesta obligatia debitorului de a plati la scadenta in favoarea unui beneficiar o anumita suma de bani. Acest titlu de credit este urmarea unei relatii comerciale intre doi agenti economici care stabilesc impreuna ca plata pentru marfurile livrate si serviciile prestate va avea loc ulterior. Ea are mai multe trasaturi caracteristice: Este transferabila. Poate sa circule de la o persoana la alta intre momentul emiterii si momentul scadentei. Acest lucru implica modificari ale beneficiarilor platii respective, ceea ce inseamna ca obligatia debitorului ramane valabila in timp ce creditorii se schimba. Negociabilitatea cambiei. Cumparatorii inscrisi pe circuitul cambial accepta titlul de credit recunoscand numai o parte din valoarea acestuia. Pretul de tranzactie poarta numele de valoare actuala si este intotdeauna mai mic decat valoarea nominala inscrisa pe cambie. Raspunderea solidara. Este obligatia asumata de toate persoanele, care au participat in calitate de beneficiari la circuitul cambiei, de a plati la scadenta beneficiarului final suma inscrisa in titlu daca debitorul nu o poate face. Circuitul initial al cambiei poate presupune in functie de natura acesteia participarea a trei respectiv doua persoane. Daca participa trei persoane, atunci titlul se numeste trata si cele trei persoane sunt: o Tragatorul este cel care da ordin trasului sa faca plata. El are calitate de furnizor, de marfa/de servicii pentru debitorul din tranzactia respectiva. o Trasul este cel care va plati neconditionat la scadenta in contul unei terte persoane valoarea nominala a titlului. o Beneficiarul este cel care va incasa la scadenta suma inscrisa in trata. Daca participa numai doua persoane, atunci titlul poarta numele de bilet la ordin, in acest caz, tragatorul se confunda cu beneficiarul. Operatiuni cambiale Operatia de girare este tranzactia prin care proprietarul unui titlu care se numeste girant, transfera altei persoane girat, toate drepturile care decurg din detinerea cambiei. Trasaturile girului: o Este o operare neconditionata. o Transferul cambiei prin gir priveste intreaga suma inscrisa in titlu. Girul partial este nul. o Prin transferul cambiei de la o persoana la alta nu sunt implicate si raporturile materiale care au stat la bza emiterii acelui titlu.

Cursuri Moneda

37

Scontarea. Prin operatia de scontare, detinatorul cambiei cedeaza unei banci sau unei institutii specializate titlul respectiv in scopul obtinerii de lichiditati banesti. Banca accepta sa achizitioneze cambia la un pret mai mic decat valoarea nominala, pret numit valoare actuala. Diferenta dintre valoarea nominala si valoarea actuala se numeste scont. Practic, scontul este o dobanda incasata de creditorul de banca care se determina in functie de valoarea nominala a titlului, de rata scontului si de numarul zilelor cuprinse intre prezentarea titlului la banca si scadenta acestuia. Cumparatorul titlului (banca), devine astfel beneficiarul cambiei si asteapta data scadentei pentru a incasa de la tras valoarea nominala. CEC ul este instrumentul prin care titularul unui cont da ordin bancii la care are deschis contul respectiv, sa platesca unei terte persoane suma inscrisa pe fila de CEC. Ca si cambia, CEC ul pune in relatie trei persoane: Tragatorul este persoana care emite CEC- ul. Pe baza disponibilitatilor banesti pe care le detine in cont, da bancii sale un ordin neconditionat de a plati la prezentarea CEC-ului suma inscrisa pe acesta. Trasul este societatea bancara ce urmeaza sa efectueze plata. Beneficiarul este cel care va incasa suma inscrisa pe fila de CEC. In pozitia de tragator se poate gasi cumparatorul unor marfuri, beneficiarul unor servicii sau un debitor oarecare ce trebuie sa platesca furnizorului sau o datorie. Spre deosebire de cambie, CEC- ul are niste trasaturi aparte: Trasul este intotdeauna o banca. Emiterea CEC- urilor este urmarea unei conventii prealabile intre titularul de cont si banca. Astfel, pe baza disponibilului din cont, banca emite un carnet de cecuri ce va fi folosit de titularul de cont. Spre deosebire de cambie, unde accepatrea este obligatorie pentru a se putea face plata, in cazul CEC ului, acest lucru nu este necesar. Plata CEC urilor se face de obicei la vedere sau intr-un termen apropiat de momentul prezentarii la banca. Exemplu de utilizare a unui CEC: SC C&C are cont deschis la banca X iar SC CLC la banca Y. SC C&C cumpara marfa de la SC CLC si pe baza disponibilului din contul bancii sale, solicita acesteia emiterea unui carnet de CEC uri. La cumpararea bunurilor de la SC CLC reprezentantul SC C&C completeaza fila de CEC cu elementele obligatorii si cu suma aferenta tranzactiei si remite (da) fila respectiva SC CLC. Din acest moment, SC C&C se afla in pozitia de tragator, SC CLC in pozitia de beneficiar, iar banca X in pozitia de tras. SC CLC prezinta CEC ul la banca Y care la randul sau il transmite spre incasare bancii X. Banca X urmeaza sa faca plata catre banca Y, iar aceasta sa crediteze contul clientului sau, SC CLC.

Ordinul de plata este un instrument de plata si decontare, folosit pentru stingerea datoriilor devenite exigibile. El consta intr-o dispozitie data de client bancii sale, in scopul efectuarii unei plati catre o terta persoana.

Cursuri Moneda

38

Ordinul dat bancii este neconditionat, insa plata se poate face numai daca banca dispune de fondurile necesare; pentru a face acest lucru daca cel care a ordonat plata are suficiente disponibilitati, banca ii va debita contul si va face transferul de fonduri catre banca beneficiarului. Ordinul de plata este revocabil, adica poate fi anulat inainte de a se face plata catre beneficiar. Din aceasta cauza, se apreciaza ca acest instrument prezinta anumite riscuri legate de buna intentie a ordonatorului platii. Intre emitentul ordinului de plata si beneficiarul acestuia, se pot interpune mai multe banci care efectueaza operatiuni de receptie, de autentificare, de acceptare si de executare a instrumentului de plata.

Cartile de plata (cardurile) sunt instrumente care in prezent furnizeaza o multitudine de facilitati titularilor lor: retrageri de numerar, plati fara numerar la comercianti, obtinerea de credite. Pot fi clasificate dupa: In functie de rolul pe care il indeplinesc avem: o Carti de credit sunt instrumente care atesta faptul ca detinatorului lor le-a fost deschisa o linie de credit pe baza careia pot efectua plati sau retrageri de numerar in limita unui plafon. Creditul se poate intinde pe o perioada cuprinsa intre cateva zile si cativa ani. El presupune perceperea unei dobanzi care se situeaza de obicei la nivelul celorlalte rate practicate pentru imprumuturi de banca in cauza. Acordarea unui credit prin intermediul cartii bancare are la baza veniturile regulate incasate de debitor sub forma salariului. o Carti de debit sunt instrumente care permit detinatorului lor sa achizitioneze bunuri si servicii prin debitarea directa a contului de card. Operatiunile care se pot desfasura cu cardurile constau in plati si incasari realizate prin intermediul conturilor deschise titularilor special pentru astfel de operatiuni. Emitentii cardurilor asigura titularilor extrase de cont lunare in care sunt specificate sumele aferente operatiilor efectuate, comisioanele, dobanzile percepute. Deschiderea unor astfel de conturi de card pentru persoane fizice are loc in urma semnarii unei conventii de emitere a cartii de plata. Beneficiarii trebuie sa efectueze depuneri in cont la termenele convenite cu banca astfel incat sa fie asigurate anticipat fondurile necesare platilor ce urmeaza a fi facute. De regula, de comun acord se stabileste intre banca si client si un plafon minim de creditare care variaza in functie de veniturile titularului de cont. In functie de emitentul lor: o Carti bancare; o Carti private; o Carti emise de alte institutii.

Cursuri Moneda

39