Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Beneficiile Euro
Chișinău 2023
Plan
1.Euro
2.State participante
3.Cronologia statelor participante
4.Nume
5. Criteriile de Maastricht
6. Banca Centrală Europeană
7.Funcțiile BCE
8. Avantajele monedei Euro
9. Cum generează moneda euro aceste avantaje?
10. Avantaje la scară globală
11. Avantajele pentru economia europeană
State participante
În prezent statele membre participante la euro
sunt Austria, Belgia, Cipru, Croația, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia,
Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Țările de Jos, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania.
Aceste țări sunt numite frecvent „Zona euro” sau „Euroland”.
Andorra, Monaco, San Marino și Vatican folosesc de asemenea euro-ul, deși nu sunt în mod
oficial membri euro, și nici membri ai UE. (Au folosit înainte monede proprii care însă au fost
înlocuite prin euro.) Dintre acestea, Monaco, San Marino și Vatican și-au creat propriile monede,
cu propriile simboluri statale pe revers. Andorra folosește monede franceze și spaniole, de vreme
ce au folosit francul francez și peseta spaniolă drept monede ale sale. Aceste țări folosesc euro-ul
datorită unor înțelegeri cu statele membre UE (Italia în cazul principatului San Marino și al
orașului Vatican, precum și Franța în cazul principatului Monaco), aprobate de către Consiliul
Uniunii Europene.
Muntenegru și Kosovo, care au folosit drept monedă marca germană, au adoptat de asemenea
moneda euro, deși, spre deosebire de cele trei state de mai sus, nu au intrat în nicio înțelegere
legală explicită cu UE care să le permită acest lucru.
Alte locuri în care se folosește moneda euro sunt Departamentele Franceze de peste
mări: Guyana Franceză, Réunion, Sfântul Pierre și Miquelon, Guadeloupe, Martinica, Sfântul
Bartolomeu, Sfântul Martin, Mayotte, și insule nelocuite Clipperton și Teritoriile Australe și
Antarctice Franceze; Regiunile autonome portugheze Azore și Madeira precum și Insulele
Canare (care țin de Spania).
Țările care au avut moneda națională fixă în raport cu marca germană, de
exemplu Bulgaria și Estonia[4], și-au fixat și ele ratele de schimb în raport cu euro.
De la 2 februarie 2002, litasul lituanian (LTL) a intrat în ERM II, rata de schimb fiindu-i fixată
în raport cu euro în locul dolarului american. De la 1 ianuarie 2015, Lituania a intrat în Zona
Euro.
Danemarca și Regatul Unit au obținut o derogare, nefiind obligate să adopte moneda
euro. Suedia nu are nicio derogare în acest sens, dar, totuși, a decis în 1997 să nu se alăture zonei
euro, așa că nu a făcut niciun efort spre a îndeplini criteriul necesar, de a avea o rată stabilă de
schimb. Suedia a făcut un referendum pe tema monedei unice europene la 14 septembrie 2003,
participanții votând împotriva adoptării euro, cu 56,1 % voturi contra și numai 41,8 % voturi
pentru. Această decizie a fost luată pentru o perioadă de minimum cinci ani.
În Danemarca un referendum pe tema aderării la euro a avut loc la 28 septembrie 2000, rezultând
un procent de 53,2 % împotriva aderării.
În iunie 2010 cererea Estoniei de a adopta euro în mod oficial a fost aprobată, astfel încât la 1
ianuarie 2011 Estonia a devenit a 17-a țară participantă la Zona euro.
Nume
La reuniunea Consiliului European de la Madrid din luna decembrie 1995, șefii statelor europene
au stabilit denumirea noii monede: euro. Alte propuneri au fost respinse din cauza conotațiilor
naționale. Printre aceste propuneri s-au numărat „ducat”, „ecu”, „florin”, „franc” sau cea de
utilizare a euro ca prefix la valute existente (de exemplu „euromarca”). S-a căzut de acord ca
denumirea monedei să fie aceeași în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene (UE), ținând
seama de alfabetele diferite, și să fie ușor de pronunțat. În primul rând, denumirea trebuia să fie
simplă și reprezentativă pentru Europa. Documentele oficiale ale UE utilizează
termenii euro și cent atât la singular cât și la plural. În funcție de variațiile limbilor statelor
membre ale uniunii se mai folosesc și alte nume, în timp ce cuvântul grecesc pentru „centimă”
este lepto, pl. lepta (λεπτο, pl. λεπτα). În limba română, atât la singular, cât și la plural,
denumirea corectă este euro.
Criteriile de Maastricht
Criteriile de la Maastricht sunt reguli (criterii de convergență) pe care trebuie să le îndeplinească
o țară pentru a putea adopta moneda euro. Scopul acestora este de a proteja stabilitatea monedei.
Țările respective trebuie de asemenea să implementeze legi specifice referitoare la
Multe din aceste avantaje sunt interconectate. De exemplu, stabilitatea economică este benefică
pentru economia statelor membre, întrucât le permite guvernelor să facă planuri pentru viitor, dar
și pentru întreprinderi, reducând incertitudinile și încurajând investițiile. Toate acestea ajută
cetățenii, pentru că se generează astfel noi locuri de muncă, de mai bună calitate.
Mai mult, prudența cu care este gestionată economia zonei face ca moneda euro să reprezinte o
alegere atractivă pentru rezervele de valută ale țărilor terțe. Astfel, zona euro are un cuvânt mai
greu de spus în economia mondială. Euro este a doua monedă de rezervă din lume.
Stabilitatea monedei euro face ca întreprinderile din întreaga lume care tranzacționează cu
Europa să accepte prețuri exprimate în euro. Astfel, întreprinderile europene sunt scutite de
costurile legate de modificările survenite la nivelul cursurilor de schimb valutar și de conversia
monedei euro în alte monede. Euro este moneda aleasă pentru aproape 40 % din plățile
transfrontaliere efectuate la nivel mondial și pentru aproape jumătate din exporturile UE la nivel
mondial.
Pe de altă parte, dimensiunea zonei euro și buna sa gestionare asigură stabilitatea economică,
ceea ce o protejează de eventuale „șocuri” economice externe, și anume schimbările economice
bruște care pot apărea în afara zonei euro și pot afecta negativ economiile naționale – de
exemplu, creșterea prețului petrolului sau turbulențele de pe piețele valutare internaționale. Zona
euro este un spațiu economic vast și solid, ceea ce îi permite să atenueze astfel de șocuri externe
și să evite pierderea de locuri de muncă sau încetinirea creșterii economice.
Moneda unică simplifi că foarte mult circulaţia capitalului de investiţii în cadrul zonei euro către
cele mai efi ciente plasamente. Iar dimensiunea pieţei fi nanciare din zona euro aduce mai mult
capital disponibil pentru investiţii și le permite investitorilor să disperseze riscurile într-o măsură
mai mare. Pentru cetăţeni, costul trimiterii banilor într-o altă ţară din zona euro a scăzut cu până
la 90 %.
€ fapt: Costul mediu pentru transferarea a 100 € s-a redus de la 24 € la 2,40 € de la
introducerea, în 2001, a regulamentului privind plăţile transfrontaliere în euro.
€ fapt: În decembrie 2006, valoarea bancnotelor și a monedelor euro afl ate în circulaţie a
depășit valoarea numerarului de dolari americani în circulaţie.
Euro este folosit din ce în ce mai mult în tranzacţiile comerciale internaţionale datorită puterii și
disponibilităţii sale, precum și a încrederii pe care o inspiră. Acest lucru permite fi rmelor din
zona euro să efectueze și să benefi cieze de plăţi în euro, reducând riscul unor pierderi provocate
de fl uctuaţiile cursurilor de schimb globale și facilitând comerţul cu partenerii de afaceri, care
pot încheia tranzacţii într-o singură monedă în întreaga zonă euro
Inflaţia scăzută și stabilă înseamnă că împrumuturile guvernamentale sunt mai ieftine decât în
trecut. Plata unor dobânzi mai scăzute la datoria publică deblochează bani pe care guvernele îi
pot folosi pentru servicii publice sau pentru a reduce impozitele.
Ratele ridicate și fl uctuante ale infl aţiei din trecut au mărit decalajul dintre grupurile și
regiunile bogate și cele sărace. În prezent, cu o infl aţie scăzută și stabilă, cei defavorizaţi sunt
mai bine protejaţi împotriva scăderii avuţiei și a puterii de cumpărare.
Înainte de adoptarea monedei euro, o ţară trebuie să-și demonstreze viabilitatea economică prin
respectarea „criteriilor de la Maastricht” (datoria publică și defi citul public trebuie să fi e între
limitele specifi cate, stabilitatea cursului de schimb, infl aţia și ratele dobânzii trebuie să se
încadreze între anumite limite) și, odată intrată în zona euro, trebuie să continue să respecte
regulile privind nivelul datoriei și cel al defi citului. Finanţele publice sănătoase garantează
faptul că atât cetăţenilor de azi, cât și celor de mâine li se oferă condiţii adecvate și echitabile,
prin intermediul unor programe de servicii medicale și de pensii, de exemplu.
Rezistenţa sporită la șocurile externe
Dimensiunea și forţa economiei zonei euro o fac mai rezistentă la șocurile economice decât în
trecut, când creșterile neprevăzute ale preţului la energie sau turbulenţele de pe pieţele monetare
mondiale afectau economiile naţionale.
Este adevărat că o parte din suveranitate este cedată în mod voluntar atunci când o ţară adoptă
moneda euro, deoarece guvernele trebuie să-și coordoneze politicile economice și să-și controleze
cheltuielile. Totuși, în contextul globalizării din prezent, suveranitatea naţională este adesea mai mult o
iluzie decât o realitate, în special în domeniul monetar, unde numai câteva monede dominante contează
cu adevărat. Prin coordonarea politicilor lor, guvernele pot, de fapt, să câștige infl uenţă și putere în
sfera economică. Din punct de vedere economic, zona euro depășește suma componentelor
Inflaţia scăzută menţine rata dobânzii la un nivel redus. Astfel, fi rmele pot contracta
împrumuturi mai ieftine pentru a investi, de exemplu, în echipamente noi și în activităţi
suplimentare de cercetare. Acest lucru generează mai multe produse și servicii noi, precum și o
productivitate mai ridicată, concretizate în creștere economică și în locuri de muncă mai multe și
mai bune.
€ fapt: În primii zece ani de la introducerea monedei unice în 1999, în zona euro au fost create
aproximativ 8,7 milioane de noi locuri de muncă (faţă de numai 1,5 milioane în perioada 1992-
1999).
€ fapt: Conform estimărilor, comerţul din zona euro a înregistrat o creștere cuprinsă între 4 %
și 10 %, iar comerţul exterior cu mărfuri a crescut cu aproximativ 3 % de la introducerea
monedei unice.
Înainte de introducerea monedei euro, costurile cu schimbul valutar erau ridicate, fi ind estimate
la 20-25 miliarde de euro anual în UE. Aceste costuri au dispărut în interiorul zonei euro, unde
toate plăţile și facturile sunt exprimate acum în euro. În plus, euro este acceptat și în afara zonei
euro.
Deoarece consumatorii pot cumpăra mai ușor din străinătate și pot compara preţurile, concurenţa
dintre magazine și furnizori crește. Consumatorii au mai multe opţiuni, unele preţuri sunt mai
scăzute, iar creșterile de preţuri sunt ţinute sub control.
Moneda euro a redus infl aţia la un nivel scăzut și stabil. În anii ’70 și ’80, în multe state membre
s-au înregistrat rate ale infl aţiei foarte ridicate, care au depășit în unele cazuri 20 %. Infl aţia a
scăzut pe măsură ce statele au început să se pregătească pentru introducerea monedei euro și, de
la introducerea acesteia, rata infl aţiei în zona euro a rămas, în general, în jur de 2 %. O infl aţie
scăzută și stabilă este în avantajul tuturor.
Deoarece Banca Centrală Europeană acţionează pentru a menţine infl aţia la un nivel scăzut,
ratele dobânzilor sunt micșorate. Acest fapt înseamnă că oamenii pot contracta împrumuturi mai
simplu și mai ieftin, de exemplu pentru a cumpăra o casă sau pentru a-și plăti vacanţele.
În anii ’90, deplasarea prin toate ţările UE și schimbarea banilor la fi ecare graniţă ar fi dus la
cheltuirea a jumătate din bani pe costuri cu schimbul valutar, fără a cumpăra nimic! Aceste
costuri, ca să nu mai vorbim de bătaia de cap, au fost complet eliminate, făcând viaţa mai ușoară
și mai ieftină pentru turiștii, organizatorii de vacanţe, studenţii și lucrătorii care călătoresc în
străinătate. Iar moneda euro se poate schimba ușor și în multe ţări din afara zonei euro: conform
estimărilor, până la 20 % din bancnotele euro sunt în circulaţie în afara zonei euro.
Stabilitatea durabilă a preţurilor creată de cadrul UEM protejează populaţia și fi rmele împotriva infl
aţiei. Este adevărat că preţurile anumitor articole de bază sau la nivel local, cum ar fi o ceașcă de
cafea sau un tuns, au crescut în unele ţări în care a fost introdusă moneda euro. Dar datele privind
preţurile de consum arată că, în medie, adoptarea monedei euro a provocat mult mai puţine creșteri de
preţ decât se crede și că efectul general asupra preţurilor a fost foarte mic (un impact singular între 0,1
și 0,3 % înregistrat în 2002). Departe de a face viaţa mai scumpă, moneda euro a făcut exact
contrariul, prin reducerea infl aţiei și prin creșterea concurenţei.
Rezultate de
succes
1. În ultimii 20 de ani, de la introducerea euro, prețurile în zona euro au fost stabile.
Începând cu 1 ianuarie 1999, inflația s-a situat, în medie, la 1,7%, nivel inferior ratei
medii a inflației înregistrate la nivelul țărilor în anii ’70, ’80 și ’90, înainte ca acestea să
introducă moneda euro pe teritoriul lor.
3. Zona euro este una dintre cele mai mari și mai puternice economii din lume?
În ceea ce privește PIB pe cap de locuitor, zona euro se clasează pe locul al doilea în
rândul principalelor economii ale lumii.
4. Euro este una dintre cele mai importante monede ale lumii.
Ponderile plăților internaționale efectuate în euro și în dolari SUA sunt aproximativ
egale, iar euro este a doua monedă preferată din lume pentru acordarea și contractarea de
împrumuturi.
Concluzie
Principalul beneficiu al Uniunii Monetare poate fi considerat ușurința ajustãrii la un șoc.
Beneficiile unei monede unice se regãsesc la nivel microeoconomic și se considerã cã nu sunt
epuizate pânã nu sunt cuprinse toate țãrile din lume (fapt confirmat și prin inițiativa curentã a
președintelui UE, prin Angela Merkel, de a propune o uniune vamalã cu SUA, ca prim pas de
integrare). Existã patru beneficii ale ratelor de schimb fixate în mod irevocabil: scãderea
costurilor volatilitãþii ratei de schimb, reducerea costurilor de tranzacție, a incertitudinii, dar și
scãderea „preferinței locale”. Deși politica monetarã este perceputã ca neputincioasã în
influenþarea variabilelor reale pe termen lung, UE poate fi apropiatã de o zonã monetarã optimã.
Actuala zonã euro poate avea beneficii nete pozitive, pe mãsurã ce mecanismele de ajustare
funcționeazã mai bine, iar economia devine mai flexibilã. Euro există deja de 20 de ani și, în tot
acest timp, s-a dovedit a fi o monedă stabilă și fiabilă. Alături de băncile centrale ale țărilor din
zona euro, BCE se ocupă de euro, astfel încât să putem avea încredere în siguranța banilor noștri
și să putem beneficia de această monedă în numeroase moduri, atât în prezent, cât și în viitor. Ca
europeni, formăm o comunitate diversă din punct de vedere cultural, alcătuită din oameni care
împărtășesc valori similare. Împreună, dorim să menținem pacea, democrația și libertatea. De
asemenea, dorim să fim mai prosperi din punct de vedere economic și să avem o prezență mai
puternică pe scena internațională. Reunindu-ne pentru a forma cel mai mare bloc comercial din
lume și creând o piață unică pentru Europa, continuăm să evoluăm în direcția unei realizări
încununate de succes a acestor obiective. Euro a contribuit la avansul integrării europene,
permițând cetățenilor care trăiesc în zona euro să se bucure de avantajele pieței unice.Bancnotele
și monedele euro din buzunarele noastre reprezintă un simbol tangibil al unității europene. Euro
ne conferă un sentiment de apartenență și este o evocare zilnică a realizărilor noastre
remarcabile. Putem folosi euro din portofel în 20 de țări europene fără a trebui să schimbăm bani
sau să plătim comisioane valutare. Cu euro, călătoriile în țările respective devin mai comode și
mai puțin costisitoare, iar alte aspecte ale vieții noastre, precum studiile, munca și traiul în
străinătate, sunt simplificate. Euro permite consumatorilor din zona euro să compare prețurile în
mod direct și să efectueze plăți la nivel transfrontalier. Acesta contribuie, de asemenea, la
reducerea preocupărilor întreprinderilor cu privire la cursurile de schimb.
Bibliografie
https://european-union.europa.eu/index_ro
https://www.ecb.europa.eu/home/html/index.ro.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Euro
https://www.eumed.net/ecorom/Mari%20economisti/index.htm
https://op.europa.eu/ro/home