Tema 2

Categoriile semiologice de baza.

2.1.Prodromul si simptomul.Clasificarea simptoamelor.Sindromul.

2.2. Diagnosticul si prognosticul.Clasificarea diagnosticului si prognosticului.

2.1.Prodromul si simptomul.Clasificarea simptoamelor.

Prodromul – sau starea prodromica reprezinta stadiul incipient al evolutiei clinice a
bolii,caracterizat prin semen clinice generale nespecifice. Aceasta perioada dureaza din
momentul aparitiei primelor semen de boala ,pina la transformarea acestora in semen specifice.

Somptomul (semnul) este o notiune care defineste o manifestare a animalului in cursul unei
boli,pe baza unei modificari functionale sau morfologice.
In medicina umana termenul de symptom defineste o tulburare subiectiva pe care o percepe
bolnavul,iar semnul defineste o modificare obiectiva.

Clasificarea simptomelor

I .Dupa amploarea lor si participarea organizmului la boala :

- generale (reflecta participarea intregului organism in boala -hipertermia) ;

- locale (un singur organ –deformarea,hematomul,edemul ).

II .Dupa modificarile exprimate :

- Functionale reflecta alterarea functiei unui aparat sau a unui organ bolnav.(tusea sau
dispneea );
- morfologice (sau fizice) reflecta modificarile fizice pe care boala le imprima
organizmului.Se exprima prin modificari de volum,,forma,culoare,consistenta si ele pot fi
diagnosticate de examinator in cadrul examenului general.(faringita acuta).
Simptomele fizice in cele mai multe cazuri sunt depistate ulterior simptomelor generale si
locale, fiind sesizate in urma aplicarii procedurilor examenului clinic.
de exemplu in starile de insuficienta cardiaca,examenul fizic ofera prea putine relatii despre
boala,insa manifestarile functionale sunt clare si evidente.

III .Dupa valoarea diagnostica :

- specifice (tipice ) se intilnesc in mod constant intr-o anumita boala si oroenteaza intr-o
mare masura diagnosticul(petele rosietice in rujet).

- nespecifice (atipice ) ,sunt simptoame care pot aparea in mai multe

boli.(tusea,inapetenta).

- patognomonice ,care singure,prin ele insele,pot contribui la precizarea

diagnosticului.Astfel de simptoame sunt rare(prezenta pulsului venos retrograd pozitiv in
 insuficienta cardiaca dreapta(atrioventriculara ) ,aparitia capetelor osoase in plaga,in
cazul fracturilor deschise ).

- dubioase manifestari clinice incomplete,confundabile(tremuraturile musculare-apar in

afectiuni nervoase ,dar si in stari emotive sau hipotermie ).

IV .Dupa consecventa prezentei lor in tabloul clinic :

- constante – cresterea vitezei de sedimentare (VSH) in anemii,prezenta suflurilor cardiace

in afectiunile vulvare.
- inconstante – voma in gastrita ,horipuilatia in colici,tremuraturile musculare in
sindromul febril.

V .Dupa modul de exeriorizare :

- obiective – rezulta din examinarea obiectiva a medicului(matitate la percutia focarului de

pneumonie,hipersonoritatea in emfizemul pulmonar.

- subiective –sun deduse doar de clinician pe baza diferitor manifestari ale

animalului(durerea in sindromul de colici,poate fid oar dedusa pe baza manifestarilor
clinice,dar nu poate fi obiectiva ).

In medicina umana,aceste simptoame au o importanta majora,deoarece ele sunt relatate de

catre bolnav.

VI .Dupa modificarea patologica :

- directe – echivalente cu cele locale si sunt reprezentate de manifestarile organului

bolnav(faringita acuta,disfagia care este un simptom direct).

- indirecte (sau de la distanta ) – sunt date de repercusiunile bolii primare asupra altor
organe ( edemele-in insuficienta renala sau cardiaca ).

Sunt situatii in care simptomele pot lipsi sau sunt slab evidentite,neavun o valoare
semnificativa.in aceste cazuri se poate recurge la provocarea lor ,de acea sunt numite
simptome provocate.(declansarea tisei la cal,proba planului inclinat in reticulo-pericardita).

Sindromul

Sindromul reprezinta o asociere de simptome constante care impreuna alcatuiesc un tablou

clinic characteristic pentru boli cu etiologie variata.
De fapt,sindromul nu este altceva decat o reprezentare sintetica pe care o face clinicianul
unei asociatii de simptome si semen,pe baza unor observatiirepetate.
Sindromul reprezinta etapa initiala cea mai frecvent utilizata in stabilirea diagnosticului
diferential. De exemplu -: sindromul febrei
-cresterea tempereturii :
- frisoanele ;
- oliguria,
- tahipneea ;
- tahicardia ;
- asthenia.
 Sindromul de colici :
- decubit dorsal ;
- autoascultatie ;
- pozitia ciinelui sezind ;
- rostogolirea animalului .

Sindromul de icter:
- ingalbenirea mucoaselor si pielii.
Poate fi :-Icterul hepatic (hepatocelular ) ;
- Icterul mecanic ;
- Icterul hemolitic.

Sindromul Hoflung (atonia vagala a prestomacelor ).

Sindromul Cushing (hipercorticizmul ) .

Sindromul de stress.

Totalitatea semnelor si simptoamelor exteriorizate de animalul bolnav intr-o anumita boala

constituie simptomatologia sau tabloul clinic al bolii.