INTRODUCERE

Semiologia reprezintă studiul semnelor şi simptomelor, precum şi utilizarea lor pentru

diagnostic şi prognostic.
Diagnosticul – stabilirea precisă a bolii prin analiza şi gruparea semnelor şi simptomelor, a
datelor de laborator şi a explorărilor funcţionale.
Prognosticul – aprecierea evoluţiei imediate şi tardive a bolii
Simptomul- manifestarea bolii percepută şi relatată de bolnav
Semnul- manifestarea bolii percepută şi relatată de medic
Sindromul este un grup de semne reunite pe baza aceluiaşi tip de modificări structurale şi
funcţionale ale unor organe, sau sisteme.
Clasificarea semnelor şi simptomelor
1.Semn patognomonic- este definitoriu pentru diagnostic, rar discutabil
Ex: sputa ruginie din pneumonia pneumococică
2. Semne şi simptome particulare- au o relativă specificitate de organ, aparat sau sistem.
Ex: icterul din afecţiunile hepato-biliare
3. Semne şi simptome generale – se întâlnesc într-o multitudine de boli sau sindroame,
nespecifice unui organ sau aparat.
Semne şi simptome generale
Durerea reprezintă simptomul ce aduce cel mai frecvent pe bolnav la medic.Durerea nu este
o simplă senzaţie ci poartă şi o încărcătură afectivă şi produce o reacţie comportamentală
specifică. Definiţia cea mai corectă a durerii este următoarea: Durerea este o senzaţie
neplăcută raportată la un segment corporal, cu o reacţie somatică şi psihică specifică.

Caracteristici generale

-durerea este o experienţă subiectivă strict individuală. În evaluarea durerii medicul nu

dispune de nici o informaţie obiectivă ci se bazează exclusiv pe descrierile pacientului

-durerea nu este o senzaţie pură ci ea are o descriere ce evocă alte senzaţii cum ar fi: apăsare,
presiune, strivire, înţepătură arsură

-pentru a percepe durerea o persoană trebuie să fie conştientă şi atentă. Dacă o altă senzaţie
sau acţiune distrage atenţia, perceperea durerii este diminuată sau dacă se atrage atenţia
asupra ei , se intensifică.
Indiferent de tipul sau cauza unei dureri, analiza ei trebuie să urmărească evidenţierea unor
caracteristici:

-topografia durerii ce cuprinde localizarea şi iradierea

-cronologia durerii- momentul apariţiei, durata, momentul calmării

-fenomene ce însoţesc apariţia şi evoluţia durerii

-fenomene psihice ce însoţesc durerea- anxietate, senzaţie de moarte iminentă

Cauze:

-leziuni neurologice

-afecţiuni SNC

-afecţiuni psihice

-tumori benigne sau maligne

-afecţiuni inflamatorii

-boli cardiovasculare

Cefaleea

Este un simptom foarte frecvent în practica medicală apărând într-un context clinic mai larg
sau ca manifestare izolată.Creează o importantă stare de discomfort şi chiar un stress sau
anxietate care determină pacienţii săs consulte medicul.

Cauze:
-de cauză vasculară- migrenă, hipertensiune arterială

-afecţiuni intracraniene- tumori, abcese, meningite

-afecţiuni dentare

-afecţiuni oftalmologice

-afecţiuni ale coloanei cervicale

-nevralgia trigeminală

-intoxicaţii exogene-alcool, droguri, medicamente

Vertijul

Este o ameţeală puternică survenită brusc şi însoţită de o senzaţie rotatorie în plan orizontal
sau vertical. Senzaţii vertiginoase apar şi la indivizi normali fiind cunoscute sub denumirea de
"rău de mişcare"(de maşină, de înălţime, de mare).În mod patologic senzaţiile vertiginoase
apar în:

-disfuncţii labirintice unilaterale- vertij Meniere- cu vertij, tinitus, greţuri, vărsături,

transpiraţii

-consum de droguri sau abuz de alcool

-afecţiuni ORL

-insuficienţă circulatorie vertebrobazilară-la vârstnici

Astenia

Este o manifestare subiectivă nespecifică, foarte frecventă, denumită de pacient oboseală.

Astenia poate avea o componentă motorie, fizică, psihică.

-motorie- afecţiuni neuro-musculare

-fizică-boli neurologice- miastenia gravis, boala Parkinson, scleroze multiple dar şi în unele
boli cronice-anemii, infecţii,afecţiuni hepatice, afecţiuni renale, afecţiuni endocrine,
neoplasme

-psihică-în boli psihiatrice

Palpitaţiile

Reprezintă perceperea conştientă a activităţii cardiace, normală sau patologică.În mod

fiziologic activitatea cardiacă nu este percepută decât în anumite situaţii:

-efort fizic intens

-emoţii, supărare, stress

-în repaus în condiţii de linişte- seara la culcare

În mod patologic ele semnifică tulburări de ritm cardiac şi sunt descrise de pacient ca "zbatere
a inimii în piept" , "rostogolire a inimii" , "gol în piept" , "fâlfâit".
Febra

Măsurarea temperaturii se face cu ajutorul termometrului cu mercur sau cu aparate elec-

tronice.Valoarea normală este de 36,5ᵒ-36,8ᵒ C dimineaţa şi 36,8ᵒ-37ᵒC seara. Temperatura
bucală, rectală este mai mare cu 0,5ᵒC .Creşterea temperaturii peste aceste valori se numeşte
febră. În limbajul clinic se folosesc următoarele trepte valorice ale unei stări febrile:
-stare subfebrilă-37-38ᵒC

-febră moderată-38-39ᵒC

-febră febră mare-39-41ᵒC

-hipertermie peste 41ᵒC

După aspectul curbei termice se descriu mai multe tipuri de febre:

-febra continuă sau în platou-nu există diferenţe mai mari de 1ᵒC între temperatura matinală şi
cea vesperală

-febră remitentă- diferenţa între tempratura matinală şi cea vesperală este chiar de 3-4ᵒ C

-febră intermitentă- alternarea unor perioade febrile cu unele afebrile

-febră recurentă- apar perioade febrile de 5-8 zile urmate de perioade similare de afebrilitate

-febră ondulată-ascensiune progresivă a temperaturii urmată de scăderea treptată după care

ciclul se reia

-febra de tip invers- temperatura matinală este mai mare decăt cea vesperală

-febra hectică- oscilaţii mai mari 2-3ᵒC în aceeaşi zi sau de la o zi la alta

-febra neregulată-nu este sistematizată şi are oscilaţii anarhice

-febră în dromader-are 2 perioade febrile de 1-2 zile separate de o perioadă de afebrilitate de

1-2 zile

-febră difazică-valori termice ridicate câteva zile, urmate de o perioadă de afebrilitate

Cauze

-infecţii şi parazitoze

-neoplasme
-afecţiuni hematologice

-boli inflamatorii

-boli autoimune

-boli metabolice

-boli endocrine

FOAIA DE OBSERVAŢIE

Document medical în care sunt consemnate toate datele furnizate de explorarea clinico-
paraclinică a bolnavilor. Foaia de observaţie este un document clinic,ştiinţific şi medico-
judiciar. Este un document clinic pentru că duce la elaborarea diagnosticului, documentul
ştiinţific deoarece reprezintă o sursă de prelucrare ştiinţifică a datelor acumulate pe un număr
mare de pacienţi . De asemenea, foaia de observaţie , reprezintă un document medico-judiciar
în cazul în care bolnavul devine obiectul unei situaţii penale sau dacă aparţinătorii se adre-
sează justiţiei în urma unui act medical necorespunzător.

Foaia de observaţie cuprinde următoarele rubrici:

I.Date generale-informative

II.Anamneza

III.Starea prezentă-cuprinde examenul obiectiv prin inspecţie, palapre, inspecţie ,percuţie,

examenul pe aparate şi sisteme

IV.Evoluţia-se notează zilnic în paralel cu medicaţia administrată

V.Epicriza- reprezintă concluziile asupra cazului cu privire la diagnostic, tratament şi

recomandările la externare

I Date generale –includ următoarele:

1. Date personale- nume, prenume

2. Vârsta- joacă un rol important în ceea ce priveşte receptivitatea faţă de unele afecţiuni. La
sugari se întâlnesc boli diareice acute şi stări dispeptice iar în copilărie boli eruptive febrile-
rujeolă,rubeolă, varicelă, scarlatină.Adulţii fac mai frecvent hipertensiune arterială, ulcer
duodenal, tuberculoză, boli profesionale. La vârstnici se întâlnesc mai frecvent boli
degenerative –ateroscleroză etc. Vârsta bolnavului influenţeză evoluţia bolii astfel: tinerii
reacţionează mai intens deoarece au o activitate imunologică şi reacţii de apărare mai bune, în
timp ce bătrânii evoluează asimptomatic datorită scăderii energiei şi puterii de apărare a
organismului.

3 Sexul- există un mod diferit de a reacţiona faţă de diverşi factori etiologici , în funcţie de
sex, fiind implicate mecanisme genetice, umorale, neuroendocrine.

4. Domiciliu –atât cel prezent cât şi cel anterior şi locul naşterii au rol în decelarea unor zone
endemice

5. Profesia- influenţează profilul patologic al omului : lucrul în condiţii de stress favorizează

hipertensiunea arterială,infarctul miocardic, ulcerul duodenal.

II. Anamneza (anamnesis= rememorare) cuprinde:

1. Motivele internării includ simptomele majore care au determinat bolnavul să se interneze

în spital- în general 2-3 simptome dominante. De obicei aceste simptome sunt de ordin
general – febră,frisoane, astenie, inapetenţă şi de aparat.

2. Istoricul bolii- se lasă bolnavul să-şi povestească simptomele de la debutul bolii până în
momentul internării , medicul intervenind cu întrebări pentru precizări suplimentare. Se
notează:
-debutul bolii- acut (brusc), cronic (lent insidios)

-legat de simptome se specifică cronologia, localizarea, intensitatea, evoluţia

-circumstanţele de apariţie a simptomelor- abuz alimentar, efort fizic, stress, substanţe toxice,
medicamente ingerate recent

-atitudinea bolnavului faţă de afecţiunea sa- consultaţii, tratamente, investigaţii

3. Antecedentele bolnavului

-a. antecedentele heredo-colaterale- se referă la bolile de care au suferit părinţii şi ceilalţi

membri ai familiei. Există boli ereditare determinate strict genetic(hemofilia, sindromul
Turner etc.), boli cu predispoziţie ereditară (diabet zaharat, hipertensiune arterială)şi boli care
apar în agregări familiale(TBC, lues, hepatită, boli parazitare, HIV).

-b. antecedente personale- sunt fiziologice şi patologice

 -antecedente fiziologice- se referă la modul în care a decurs naşterea, , la termen sau
prematur şi dezvoltarea în copilărie. La femei antecedentele fiziologice includ data instalării
menstrei (menarha), caracteristicile ciclului menstrual, absenţa ciclului menstrual (amenoree).

De asemnea ne intersează numărul de sarcini, evoluţia lor, traumatisme obstetricale, numărul

avorturillor, date despre menopauză.La bărbaţi se consemnează date privind andropauza.

-antecedente patologice – se referă la principalele afecţiuni de care a suferit pacientul din

copilărie pănă în momentul internării.

4.Condiţii de viaţă şi muncă se referă la:

-profesie- factorii de risc sunt: stressul fizic, chimic, psihic

-aspecte de microclimat familial

-factori de risc generali ai sănătăţii: alimentaţia (supraalimentaţia, alimentaţia carenţială),

fumatul, consumul de alcool, sedentarismul

Dificultăţi în luarea anamnezei se înregistrează la bolnavul comatos, anamneza va fi luată de

la rude sau însoţitori şi la bătrâni cu hipoacuzie.

III. Starea prezentă

Se efectuează atât examenul fizic general prin inspecţie palapare, percuţie, auscultaţie cât şi
examenul pe aparate.

Inspecţia este o metodă de examinare ce se realizeză cu ajutorul văzului şi este bine săs se
facă la lumină naturală.

Palparea este o metodă clinică obiectivă, efectuată cu ajutorul simţului tactil, care implică o
bună cunoaştere a datelor de anatomie. Prin palpare se poate aprecia: temperatura şi gradul de
umuditate al tegumentului, evidenţierea unor formaţiuni cutanate , subcutanate, profunde.

Tehnica

Examinatorul stă pe partea dreaptă a bolnavului- cu excepţie examinarea splinei, iar bolnavul
va fi aşezat în poziţii diferite- şezând, decubit dorsal, decubit lateral cu musculatura relaxată.
Palparea se face monomanual sau bimanual din zonelenedureroase către cel dureroase.

Percuţia- este o metodă obiectivăcare constă în lovirea ritmică a unor regiuni ale orga-
nismului, producând un sunet determinat de vibraţiile ţesuturilor elastice în spaţiul aerian.
Tehnică

În clinică se foloseşte percuţia digito-digitală după următoarea tehnică: cu mediusul drept

încurbat ca un ciocan se percută pe mediusul mâinii stângi aplicată pe zona de cercetat. Se
execută lovituri ritmice de aceeaşi intensitate din zone sonore către zone mai puţin sonore.

Auscultaţia

Este o metodă de investigaţie clinică realizată prin aplicarea directă a stetoscopului pe

suprafaţa corpului, pentru a evidenţia fenomene acustice normale sau patologice. Pentru
aparatul respirator se evidenţiază raluri sufluri, frecături pleurale, pentru aparatul
cardiovacular- sufluri, frecătură pericardică, pentru aparatul digestiv- frecături prin
periviscerită, mai rar sufluri.

A. Examenul fizic general cuprinde:

1.Starea de conştienţă-presupune ca subiectul să să fie în permanentă relaţie cu mediul şi să

recpţioneze , să facă analiza corectă a informaţiilor primite. Pierderea stării de conştienţă
poate fi scurtă sau de lungă durată.

Sincopa – reprezintă un sindrom clinic manifestat prin pierderea bruscă a conştienţei de

scurtă durată şi reversibilă, determinată de suprimarea circulaţiei şi a respiraţiei , cu
prăbuşirea tensiunii arteriale şi absenţa pulsului. Se întălneşte în boli cardiovasculare,
afecţiuni neurologice, anoxie,tulburări metabolice

Lipotimia – este o pierdere de scurtă durată a conştienţei dar cu păstrarea funcţiilor vitale.
Este produsă de hipoxia cerebrală,datorată scăderii bruşte a tensiunii arteriale. Apare în
hemoragii, infarct miocardic, traumatism cranio-cerebral, dezechilibre hidroelectrolitice.

Coma – reprezintă o abolire de lungă durată a stării de conştienţă asociată cu tulburări

vegetative, oculare, neurologice. După gradul de profunzime se cunosc 5 grade de comă:

-coma vigilă- bolnavul este confuz răspunde la excitaţii, pronunţă frânturi de fraze, adesea
incoerente. Reflexele fotomotor cornean şi deglutiţia sunt păstrate.

-coma cu uşoare tulburări vegetative-reflexele de apărare sunt abolite, bolnavul are

incontinenţă, reflexul cornean, de deglutţie păstrate
-coma letargică- bolnavul nu mai reacţionează la excitanţi nociceptivi mici-ciupire înţepare,
dispare reflexul fotomotor, are hipotonie musculară, reflexe osteotendinoase accentuate

-coma carus (profundă)- bolnavul este complet areactiv la stimulii din mediu, reflexele sunt
abolite

-coma depăşită- hipotonie, areflexie osteotendinoasă, dispariţia tuturor reflexelor. Funcţiile

vitale sunt menţinute artificial

2. Poziţie şi atitudine

Poate fi una normală, activă, liberă sau patologică caracteristică unor boli în care bolnavul
adoptă o anumită poziţie pentru a calma un simptom.

Ex: -în pericardita exudativă bolnavul are toracele flectat anteror , sprijinit pe genunchi
(semnul pernei) sau adoptă o poziţie genupectorală (semnul rugăciunii mahomedane)

-în astmul bronşic pacientul este aşezat la marginea patului, rezemat cu mâinile pe
genunchi sau sprijinit în coate pe pervazul geamului, capul în extensie pe spate şi gura
întredeschisă

- în torticolis –înclinarea unilaterală a capului şi limitarea mişcărilor

3.Examenul ortostatismului

Modificări ale ortostatismului apar în următoarele situaţii:

-leziuni cerebeloase cu baza de susţinere lărgită

-cădere latarală sistematizată- leziuni vestibulare sau nesistematizată în meningoradiculite,

sifilis terţiar

-tulburări de irigare cerebrală- hipotensiune

4. Examenul mersului

Tulburări apar în următoarele situaţii:

-în hemiplegie- apare mersul "cosind"-mişcarea piciorului se face în arc la fiecare pas

-în leziunile cerebeloase bolnavul are mers ebrios

-în sifilisul terţiar- mersul este dezordonat lovind pământul cu călcâiul

-în paralizia nervului sciatic- mersul de "cal de circ"- bolnavul zgârie pământul cu vârful
piciorului , gambele sunt flectate pe coapse

-leziunile nucleilor pallidum şi niger , bolnavul este aplecat în faţă, părând că aleargă după
centrul de greutate

5.Faciesul

Fizionomia este expresia dată de ansamblul feţei, în unele afecţiuni şi faciesul poate prezenta
modificări.

-în boli endocrine- acromegalie – cap mare, bărbie înainte(prognatism mandibular), buze
îngroşate,nas mărit, pliuri frontale îngroşate

- boala Cushing- faţă în "lună plină", pomeţi roşii,pilozitate accentuată

- nanism hipofizar- pielea feţei are aspect infantil şi îmbătrânit

- boala Basedow- exoftalmie,lărgirea fantei palpebrale, clipit rar,tremor al

pleoapelor

-boala Addison-faciesul este de culoare închisă "cafea cu lapte"

-în boli neurologice- boalaParkinson- facies inexpresiv, cu privire fixă şi clipit rar

- facies Hutchinson (leziune a nucleilor motori oculari externi)-apare

ptoza palpebrală bilaterală şi globi oculari imobili "facies adormit

- în tetanos- tracţiunea comisurii bucaleîn sus, dinţii parţial descoperiţi,

fruntea încreţită, ochii pe jumătate închişi

-în boli cardiovasculare- în stenoza mitrală- buze cianotice, pomeţi roşii, paloare
perioronazală

-în stenoza tricuspidiană- cianoză şi icter

-în cardiopatii congenitale- cianoza buzelor şi limbii, hipocratism digital

-în boli respiratorii – pneumonia pneumococică- facies vultos, roşu

-bronhopneumopatia obstructivă cronică- facies pink puffers roz gâfâitor

în care predomină emfizemul pulmonar, facies blue bloated buhăit-cianotic în care predomină
bronşita cronic
-alte tipuri de facies- facies adenoidian- gura întredeschisă, prognatism mandibular, şanţ
nazolabial şters

-rujeolă- facies de paiaţă plângăreţ

6.Ochii

Examinarea ochilor poate evidenţia căteva modificări:

-exoftalmie- poziţionarea anterioară a globului ocular în orbită

-enoftalmie- poziţionarea posterioară a globului ocular în orbită

-conjunctiva poate prezenta icter- afecţiuni hepatice

-pupila poate prezenta midriază-mărire sau mioză-micşorare

-irisul poate determina modificări de diametru pupilar

Modificări staturale şi tipul constituţional

Statura variază în funcţie de sex, vârstă, rasă, factori de mediu. Cele mai mari variaţii de
statură le întâlnim în clinică în boli endocrinologice- nanaism, gigantism.

Constituţia reprezintă totalitatea particularităţilor morfofuncţionale ale organismului

determinate de ereditate şi de condiţiile mediului înconjurător. Criteriile după care s-a efectuat
clasificarea tipurilor constituţionale de-a lungul timpului au fost variate, fiind în funcţie de
stadiul cunoştinţelor şi al concepţiilor biologice şi medicale.

Clasificarea lui Hipocrate

-tipul sanguin- vioi, bine nutrit

-tipul flegmatic- reacţii lente şi este indiferent

-tipul coleric- excitabil impulsiv

-tipul melancolic- retras, neîncrezător, lipsit de vigoare

Clasificarea lui Pende

-tipul longilin stenic- puternic,armonios,înalt, musculos, echilibrat, rezistent

-tipul longilin astenic- înalt, slab,musculatura flască, accentuarea curburilor vertebrale

-tipul brevilin stenic- statura mică, bine îndesat, tonic, activ, gât scurt
-tipul brevilin astenic- scund, cap rotund, gât scurt, membre scurte, musculatura hipotonă

Clasificarea lui Sigaud

-tipul cerebral- capul în formă de piramidă, cu baza în sus , fruntea lată, tendinţa la alopecie şi
figura expresivă

-tipul respirator- capul în formă hexagonală, gât lung, nasul acvilin, torace bine dezvoltat,
membre lungi, musculatura bine dezvoltată

-tipul digestiv- membre şi gât scurt, capul în formă de piramidă cu baza în jos, abdomen
proeminent, ţesut adipos bine dezvoltat , duc o viaţă sedentară

-tipul muscular- musculatură bine dezvoltată, proporţii somatice armonioase, facies

dreptunghiular

7. Starea de nutriţie

Greutatea ideală este apreciată în clinică după unele formule:

-formula Broca- înălţime(în centimetrii) – 100

-formula Lorenz [(înălţime-100)- (înălţime-150:4)]

Creşterea greutăţii cu mai mult de 10% se numeşte suprapondere, iar creştere cu 20% sau
peste se numeşte obezitate.

Obezitatea poate fi de mai multe tipuri:

-obezitate androidă- depozitele grase apar cervical inferior, abdominal, faţă în "lună plină"

-obezitate ginoidă- depozite grase pe şolduri şi sâni

-obezitate de tip Falstaff- contrast între membrele inferioare care sunt subţiri şi restul corpului

Denutriţia reprezintă o scădere a greutăţii determinată de o reducere calorică şi poate fi de mai

multe grade:

-slăbire simplă(gradul I) cu deficit faţă de greutatea ideală de 20%

-emacierea (gradul II) cu defict de greutate de 30%

-caşexie(gradul III)- deficit mai mare de 30% şi reducerea masei musculare

Cauze

-reducerea aportului alimentar voluntar-boli psihice, stress

-stenoza esofagiană sau pilorică

-sindroame de malabsorbţie

-afecţiuni endocrine-hipertiroidism

B. Examenul fizic pe aparate

1.Examenul pielii

Aspectul pielii este determinat de o serie de factori: vascularizaţie, conţinutul sângelui în

hemoglobină,grosimea epidermului. Culoarea pielii este alb-roz şi variază până la negru, după
rasă. Interesul medical constă în în expresia indirectă a suferinţei viscerale la nivelul
tegumentelor şi fanerelor.

Principalul simptom este pruritul care poate fi generalizat în boli hepatobiliare, leucemii,
limfoame sau localizat în diabet zaharat, anemie, hipovitaminoze, menopauză.

Modificări de culoare:

Paloare- reprezintă o diminuare a intensităţii culorii tegumentelor. Este generalizată în

anemii, leucemii, limfoame, neoplazii, afecţiuni renale, temporară în insificienţă hipofizară,
TBC, hipovitaminoze.

Icterul – coloraţie galbenă a tegumentelor, sclerelor şi mucoaselor, modificări cromatice ale

urinei şi al scaunului datorat crşterii concentraţiei de bilirubină. Poate fi episodic sau
permanent de intensitate variabilă de la discretă –subicter pănă la aspect galben evident

Cianoza-coloraţie albastru vineţie a tegumentelor şi mucoaselor care apare la scăderea

concentraţiei oxigenului.Cianoza generalizată are două forme principale centrală şi periferică

Cianoza centrală poate fi de origine cardiacă(malformaţii cardiace- tetralogia Fallot) sau de

origine pulmonară şi apare la nivelul limbii şi mucoasei bucale nu dispare la frecarea lobului
urechii.

Cianoza periferică apare în insuficienţa cardiacă şi este prezentă pe limbă, mucoasa bucală,
dispare prin frecarea lobului urechii.
Melanodermia addisoniană- pielea este pigmentată la nivelul pliurilor palmare, pe linia albă
abdominală, mamelon, axile, plici şi organe genitale.

Nevii melanocitari sunt leziuni pigmentare de natură melanocitară cu potenţial de

malignizare. Pot sa apară la orice vărstă şi din acest punct de vedere se împart în 2 categorii:

-nevi congenitali

-nevi dobândiţi

După aspectul clinic deosebim 3 tipuri: nevi plani, nevi uşor proeminenţi, nevi foarte
proeminenţi.

Eritemul- este determinat de de dilataţia capilarelor care se însoţeşte de hiperemie şi poate fi

circumscrisă sau generalizată. Eritemul circumscris este reprezentat de maculă şi se întâlneşte
în boli eruptive, sifilis, la nivel palmar în hepatite şi ciroze.Eritemul generalizat se întâlneşte
în alergii, leucemie.

Peteşia- este o transvazare de sânge, în ţesuturi, în formă de pată de 1-3 mm. care nu dispare
la presiunea digitală.

Echimoza- este o extravazare de sânge în hipoderm care are aspect de pată vânătă. În timp
leziunea devine verzuie, gălbuie

Hematomul- este o acumulare subcutanată de sânge care determină proeminenţa

tegumentelor

Leziuni ale pielii

Macula-reprezintă o modificare de culoare a pielii circumscrisă sau difuză
Papula-este o proeminenţă rotunda cu înălţimea de 0,1-0,3mm, nu lasă cicatrice
Tuberculul-asemănător papulei dar lasă cicatrice după resorbţie
Nodulul-este o leziune cu diameter de 0,3-0,5-1 cm, uşor prorminentă dar cu dezvoltare
dermo-hipodermică
Vezicula- proeminenţă circumscrisă cu diametrul de 1-3 mm. şi conţinut lichidian tulbure
Bula- este o proeminenţă cu diametrul de 3-5 mm. cu conţinut lichid initial clar apoi devine
tulbure-purulent
Pustula- este o proeminenţă circumscrisă cu dimensiuni asemănătoare veziculei, dar cu
conţinut tulbure-purulentde culoare gălbuie
2. Semiologia unghiilor

Afecţiunile unghiilor se numesc onicoze şi pot lua următoarele aspecte:

Pahionichia- îngroşare a unghiilor – psoriazis, onicomicoze

Anonichia- lipsa congenitală a unghiei

Leuconichia- unghia albă-vitiligo, afecţiuni hepatice

Coilonichia-unghie concavă cu striuri longitudinale

Onicogrifoza-unghia în formă de gheară-arsuri, degerături, genetic

Onicoliza-desprinderea unghiei din patul unghial

Onicomicoza-micoză a unghieie cu aspect opac

3.Semiologia părului

În condiţii normale, părul este tranzitoriu la nivelul corpului, la nou născut se numeşte lanugo
şi până la pubertate –velum. La adult părul este influenţat de factori genetici, rasiali,
endocrini.Modificările patologice sunt de ordin cantitativ şi de culoare.

Alopecia- lipsa părului poate fi parţială sau generală, ereditară sau dobândită- în
chimioterapie, radioterapie,arsuri.Există forme de alopecie reversibilă dar poate fi şi
ireversibilă-calviţie

Hipotricoza- hipopilozitatea –hipotiroidie, boala Addison

Hipertricoza-este o dezvoltare excesivă a părului ce puate lua mai multe forme:

-hipertricoza-este o hiperpilozitate cu topografie normală

-hirsutismul- depăşeşete zonele normale-la femeie are o topografie cu caracter masculin

-virilismul pilar-exagerarea pilozităţii feţei, a regiunii mamareşi a linii albe abdominale

Leucotriţia- lipsa congenitală a pigmentului- în albinism

Caniţia- este albirea părului de cauză fiziologică sau patologic apare în diabet zaharat,
valvulopatii, hipertiroidie, migrenă, afecţiuni psihice.
4.Semiologia ţesutului subcutanat

Edemele

Edemul este definit ca o acumulare de sodiu şi apă în ţesutul interstiţial care măreşte volumul
regiunii,şterge relieful osos anatomic şi lasă godeu . Starea de preedem se realizează prin
retenţie de lichide, care nu se evidenţiază decât prin creşterea greutăţii şi scade rapid după
administrarea de diuretice. Edemele generalizate apar iniţial în zone de elecţie apoi se
generalizează, dintre acestea fac parte:

Edemul cardiac – este decliv, apare iniţial vesperal ,retromaleolar, pretibial la pacienţii mobili
şi lombosacrat la bolnavii imobilizaţi la pat. Dacă nu se trateaza se generalizează cuprinzând
abdomenul care formează lichid de ascită adică-anasarcă . În forme grave cuprinde toracele
şi formează edem pilmonar acut.Edemul cardiac este cianotic,rece , dur, lasă godeu.

Edemul renal este de tip nefrotic sau nefritic:

-edemul nefrotic se datorează creşterii permeabilităţii membranei bazale a glomerulului ,

proteinurie mare

-edemul nefritic- apare în glomerulonefrite acute şi cronice şi au o proteinemie mai mică şi

reţinere de sodiu

Edemele renale predomină la nivel facial apoi apare şi la nivelul memebrelor inferioare, este
alb, moale-pufos, temperatura tegumentului normală.

Edemele localizate apar în afecţiuni venoase, inflamatorii-infecţioase, posttraumatice,

alergice.

5.Semiologia ganglionilor limfatici

Ganglionii sunt organe limfatice cu rol de barieră, filtru în calea infecţiilor sau a altor factori
nocivi. Fiziologic sunt organe de dimensiuni foarte mici, creştere lor în dimensiune se
numeşte adenopatie. Ganglionii superficiali palpabili sunt: suboccipital, retroauricular,
preauricular, submandibulari, laterocervicali, axilar, inghinal, poplitei. La palpare deosebim 3
feluri de adenopatii:

-adenopatii inflamatorii-ganglionii sunt moi elastici, dureroşi, prezintă semne de inflamaţie

tegumentară- roşeaţă, tumefacţie, căldură, durere, fistule tegumentare iar la presiune se
exprimă puroi.
-adenopatii metastatice- afectează ganglionii din vecinătatea tumorii, sunt duri, lemnoşi
imobili pe planurile profunde, nedureroşi la palpare

-adenopatii din hemopatii maligne- afecteză treptat toate lanţurile ganglionare, ganglionii
sunt elastici, nedureroşi mobili pe planurile profunde