OMS : Sănătatea este „acea stare de bine fizic, mintal și social complet și nu constă

numai în absenţa bolii sau a infirmităţii“.

Conform Dicţionarului medical român, boala reprezintă o „deviere de la starea de

sănătate din cauza unor modificări ale mediului intern sau ale acţiunii unor agenţi din
mediul extern“
- sau „este o deviaţie sau o abatere de la normal cu consecinţe nedorite
asupra confortului personal și activităţii sociale“.

Boala poate fi acută sau cronică.

Boala acută se caracterizează printr-un episod de scurtă durată la sfârșitul căruia
pacientul își reia activitatea normală. În această perioadă, însă, el este dependent de
îngrijiri medicale în mod repetat.
Boala cronică este de lungă durată, generând incapacitate permanentă, parţială sau
totală, este o alterare organică sau funcţională, care obligă bolnavul să-și modifice
modul său normal de viata.

Asistenta medicală este acea persoană absolventă a unei școli postliceale sanitare care
are urmatoarele responsabilitati fundamentale:
1. să promoveze sănătatea ;
2. să prevină boala ;
3. să participe la reinstalarea sănătatii ;
4. să aline suferinţa.

Semiologia medicală este disciplina care se ocupă cu descrierea și interpretarea

simptomelor și semnelor de boală.

Simptomul = semn funcţional

- este o manifestare a bolii relatata de pacient în cursul anamnezei,
- are un caracter subiectiv ; este dependent de o serie de factori ( percepţie,
cultură, nivel intelectual).
Simptomul poate fi :
– general (de exemplu durere, cefalee, ameţeli) ;
– local (disurie- durere la mictiune; dispnee - respiratie dificila ).
Simptomatologia reprezintă totalitatea simptomelor unei boli.

Semnul este o manifestare obiectivă a bolii, pe care examinatorul o evidenţiază în

cadrul examenului clinic prin propriile simţuri.
Exemple : icter, paloare, mărire de volum a abdomenului, sufluri, raluri, matitate etc.

„Simptomul aparţine simţurilor, iar semnul aparţine rationamentului”

Sindromul este un complex de simptome și semne care exprimă o stare ce poate fi

legată de mai multe boli și afecţiuni, dar care are un mecanism fiziopatologic comun.
Exemple : sindrom icteric, sindrom febril, sindrom bronșitic, sindrom pleural etc.
Foaia de observaţie (FO) = document medico- stiintific care sintetizează datele
relatate de pacient și cele constatate de medic, rezultatele investigaţiilor paraclinice,
atitudinea terapeutică adoptată, evoluţia și prognosticul bolii.
Examen paraclinic = orice mijloc tehnic cu ajutorul căruia poate fi confirmat sau
infirmat un diagnostic.
FO este un document medico-știinţific, întrucât cuprinde datele personale ale
pacientului, ziua și ora internării, diagnosticul de internare, diagnosticul la 72 ore,
diagnosticul de externare, precum și datele de la externare.
FO poate fi un document medico-legal în diverse situaţii juridice cu care se pot
confrunta atât pacientul sau familia acestuia, cât și personalul medical.
FO este un document contabil în vederea justificării cheltuielilor efectuate de spital
pentru investigaţii și procedee de diagnostic, precum și pentru tratament.

FO are cinci părţi :

– partea I – datele personale ale pacientului ;
– partea a II-a – anamneza ;
– partea a III-a – examenul obiectiv la internare ;
– partea a IV-a – foaia de evoluţie și tratament ;
– partea a V-a – epicriza.

Partea I a foii de observaţie – datele personale ale pacientului

– cuprinde date de identificare ale pacientului : nume, vârstă, sex, adresă și număr de
telefon, grup sangvin, stare civilă, locul de muncă și ocupaţia, data și ora internării,
diagnosticul de trimitere și diagnosticul la internare.

Partea a II-a a foii de observaţie cuprinde anamneza : motivele internării,

antecedentele medicale, condiţii de viaţă și muncă și istoricul bolii.
Anamneza reprezintă totalitatea informaţiilor pe care medicul le obţine de la bolnav și
însoţitorii acestuia pentru a le utiliza în vederea stabilirii diagnosticului.
= asocierea a două cuvinte grecești : ana = înapoi, din nou
mnesis = memorie.
Metode de efectuare a anamnezei :
- monologul (ascultarea) : permite pacientului să-și exprime
suferinţele ;
- interogatoriul (interviul) : examinatorul pune întrebări cu privire la
suferinţele pacientului ; întrebările pot fi : închise (cu răspuns da sau nu)
și deschise (permit pacientului să răspundă prin fraze și să dezvolte
subiectul respectiv)
- observaţia : ce percepe examinatorul cu simţurile sale (vaz, auz, miros )

 Motivele internării cuprind toate semnele și simptomele relatate de pacient,

pentru care acesta se prezintă la medic.Relatarea depinde de modul în care este
chestionat pacientul și de cum traduce medicul cele relatate în termeni medicali.
Semnele și simptomele relatate de pacient vor fi grupate pe cât posibil pe
aparate, având în vedere că pacientul poate avea o asociere de boli.
  Antecedentele medicale ale pacientului
- Antecedente personale fiziologice (APF) au importanţă mare atât la
copii, cât și la adulţi. Aceste antecedente au importanţă mai mare la
femei (momentele genitale din viaţa femeii )
- Antecedente personale patologice (APP) Se referă la toate bolile pe
care le-au avut pacienţii din copilărie și până în momentul internării, mai
ales cele corelate cu motivele internării. ( ex : boli infecto- contagioase,
boli cu transmitere sexuala, interventii chirurgicale, etc)
- Antecedente heredocolaterale (AHC) = reprezintă informaţii despre
afecţiunile rudelor și bolilor mai importante apărute în familie ( exista boli
cu transmitere ereditara, exista boli cu predispozitie ereditara )
 Condiţii de viaţă și de muncă : Factorii de mediu, de la domiciliu și de la locul
de muncă pot constitui elemente de risc pentru apariţia și agravarea unor boli.
Astfel se pun intrebari despre : locuinta, stil de alimentatie, consum de toxice
(fumat, alcool, cafea), abuz de medicamente, noxe la locul de munca
 Istoricul bolii descrie in termeni medicali modul și momentul în care a debutat
boala sau bolile, din ce cauze, caracterul simptomelor, cum a evoluat în timp,
cum a răspuns la diverse tratamente sau manevre.
Se urmareste : data de debut, modul de debut ( brusc, sau insidios, progresiv),
conditii de aparitie, cronologia manifestarilor, simptome asociate, tratamente
efectuate.

Partea a III-a a foii de observatie descrie starea prezenta care cuprinde informatii
privind - examenul obiectiv general : prin care se verifica :
- functiile vitale: temperatura, puls, TA, frecventa respiratorie
- inaltime si greutate
- starea generala : ( buna, alterata, grava ) ; se noteaza starea de
igiena, starea de nutritie, pozitii vicioase, tulburarile mintale, etc
- examenul clinic pe aparate si sisteme:
- tegumente si mucoase
- tesut celular subcutanat
- sistem ganglionar
- sistem muscular
- sistem osteoarticular
- aparat respirator : inspectie, palpare (“33”), percutie, auscultatie
- aparat cardiovascular : inspectie, palpare, percutie, auscultatie
- aparat digestiv - ex. cavitatea bucala : inspectie, palpare
- ex. abdomen: inspectie, palpare, percutie, auscultatie
- ex. anus : inspectie, palpare, tuseu
- aparat urogenital : inspectia, palparea rinichi si puncte ureterale,
palparea vezicii urinare, percutia rinichi (manevra Giordano);
inspectia organelor genitale externe
- sistem nervos: semne meningeale, fundul de ochi, examenul
functiilor nervilor cranieni, motricitatea scheletica,
sensibilitatea tactila, termica, reflexele, coordonarea, functiile
cognitive ( constienta, atentia, memoria, perceptia, vorbirea )
- rezultatul examenelor paraclinice
 Inspectia - cea mai veche metoda clinica de examinare folosind vazul
- presupune cunoasterea perfecta a anatomiei si fiziologiei omului
- atat in pozitie statica cat si in miscare
- se urmareste : - atitudinea ( pozitia )
- faciesul ( fizionamia )
- starea de constienta
- starea de nutritie, constitutia
- aspectul tegumentelor
Palparea : metoda la fel de veche, foloseste simtul tactil
- apreciaza forma, dimensiunile, consistenta, miscarile, temperatura
- torace : vibratii vocale (“33”); frecatura pleurala
- ganglioni limfatici - normal nepalpabili
- abdomen : unele organe : ficat, splina, rinichi, vezica urinara (plina)
Percutia -metoda de examen fizic, digitala, prin lovirea usoara si repetata a
anumitor regiuni ale corpului cu degetele obtinand sunete de
intensitate, tonalitate diferita in functie de prezenta sau absenta
aerului in regiunea respectiva :
- matitate : prin prezenta unor organe fara continut aerian
- sonoritate : prin percutia zonei plamanilor normal functionali
- submatitate : sunt intermediar intre sonor si mat prin diminuarea
contintului aerian
- timpanism : sonoritate intensa determinata de continut aerian in
spatii inchise , cu pereti regulati (stomac, intestin, caverne)
- hipersonoritate : prezenta unei cantitati crescute de aer in plamani
( ex. emfizem pulmonar)
Auscultatia - metoda prin acre se percep fenomenele acustice din interior corp
- se poate face direct (cu urechea aplicata pe corp) sau cu stetoscop
- se ausculta : zgomotele produse de inspir / expir la nivel plamani,
zgomotele produse de activitatea cardiaca
zgomotele produse de activitatea intestinala

Partea a IV-a - evolutia bolii - se noteaza zilnic in FO ( in bolile acute ) sau la 2-3 zile
( in bolile cronice) : evolutia simptomelor initiale, aparitia altor simptome,
tratamentul aplicat

Partea a V-a - epicriza = concluzia rezumativa a FO completata cu recomandarile la

externare si prognosticul bolnavului. In caz de deces se mentioneaza rezultatele
necropsiei.

Bolnavul trebuie sa-si cunoasca diagnosticul ?

Modificari observabile la inspectia generala
Modificari de atitudine
Atitudine : - posibilitatea de miscare, deplasare, de efectuare a gesturilor de igiena
personala, alimentatie
- include: - pozitia / postura in repaus
- mersul
 Pozitia pacientului poate fi :
- activa : posibilitate de deplasare, de autoingrijire
- pasiva : pacient imobilizat la pat, incapabil sa-si schimbe pozitia
- fortata : pozitie specifica pentru a calma anumite simptome :
- durerea ( atitudine antalgica)
- dispneea ( atitudine antidispneica )
- tusea ( atitudine antitusiva)
Tipuri de pozitii :
= normale : - ortostatism = pozitia verticala a corpului
- clinostatism = pozitia culcata a corpului
- decubit : dorsal, ventral, lateral
- pozitia sezand in pat sau fotoliu : trunchiul face cu membrele
inferioare un unghi de 90 0
- pozitia semisezand : in pat ; trunchiul ridicat la 30 - 45 0
= fortate : - ortopnee : asezat pe scaun, pe marginea patului sau semisezand in
pat cu 2-3 perne sub cap, cu mainile fixate pe scaun sau pat
- « ghemuit » (scatting) ( “pe vine”) amelioreaza dispneea dupa efort
intens, la copii cu malformatii cardiace
- genupectorala = “rugaciune mahomedana”: pacient asezat in genunchi
cu corpul aplecat in fata peste coapse, in pericardita acuta
- “ de arc” = opistotonus = sprijinit in cap si in calcaie datorata contracturii
generale a muschilor extensori ( ex - in tetanos )
- “in cocos de pusca” : decubit lateral cu hiperextensia cap si tipla flexie
a membrelor - in meningita
- pozitia decliva ( Trendelenburg) -cobararea patului astfel incat pacientul
sta cu capul mai jos cu 60o - in anemii, in drenaj postural
- pozitia ginecologica : decubit dorsal, coapsele flectate pe abdomen,
gambele flectate pe coapse, genunchii indepartati

Modificari ale faciesului

Facies = expresia fetei, aspectul figurii care corespunde starii psihice a pacientului
- facies hipocratic = fata trasa, cenusie, cu ochi infundati in orbite, cearcane, nas
ascutit, santuri nasolabiale adancite; in peritonite infectioase, metastatice
- facies basedowian = exoftalmie bilaterala sau asimetrica ( ochii iesiti din orbite),
fata palpebrala larg deschisa, clipire rara, privire vie, aspect inspaimantat , in
boala Basedow ( exces hormon tiroidian)
- facies mixedematos = fata luna de plina, rotunda palida, infiltrata edematos,
macroglosie (limba mare cu urmele dintilor), par rar aspru, uscat =aspect buhait
in deficit de hotmon tiroidian
- facies acromegalic = dezvoltarea accentuata a arcadelor orbitare, nasului,
urechilor, buzelor si barbiei - in exces de hormon somatotrop hipofizar
- facies cushingoid =facies rotund ( luna plina), cu piele rosie, violacee, acneica,
gat gros “de bizon”, hirsutism (la femei)- in exces hormoni glucocorticoizi
- facies anemic = facies palid, conjunctive palide - in anemie
- facies congestiv = culoare rosie vinetie, mai ales la nivelul obrajilor, nasului,
lobului urechii - in HTA, febra mare
- facies cirotic, hepatic = culoare galbena teroasa ( pamantie), cu dilatatii venoase
pe pometii obrajilor si pe nas, buze subtiri, rosii, carminate - in hepatita cronica
- facies adenoidian = proeminenta buzei si arcadei dentare superioare, voce
nazonata, hipoacuzie - in adenoidita cronica ( polipoza nazala cronica)
- facies lupoid = eruptie cutanata eritematoasa in forma de fluture pe nas si obraji -
in Lupus eritematos sistemic (LES)
- facies din sclerodermie - de icoana bizantina = facies rigid, fara riduri si cute
faciale, inexpresiv, cu nas si buze subtiri
- facies vultos = facies hiperemic ( rosu aprins) - in febra mare
- facies asimetric = in paralizia de nerv facial, cand apare caderea coltului gurii
- facies rigid - fara mimica, la pacientii cu boala Parkinson