1.2.Aspecte istorice.

Istoricul semiologiei i- a inceput in timpurile stravechi dinaintea erei noastre.Un aport deosebit
in dezvoltarea semiologiei la jucat Hipocrat (V-IV i.e.n.) , care este considerat parintele
medicinii in general.El venea dintr-o linie de savanti bine cunoscuti.
Juramintul este cel mai cunoscut document care se asocieaza cu numele lui Hipocrat.

Principiile metodei hipocratice pot fi rezumate in felul urmator :

1.Observa totul – o atentie deosebita se acorda istoricului bolii.

2.Studieaza mai degraba pacientul decat boala- important este cum reactioneaza pacientul
fata de boala.
3.Evolueaza sincer.
4.Ajuta natura.

Parintele medicinii veterinare este considerat Absirt ( IV i.e.n ).

Primul care a introdus termenul “veterinarius “ a fost Columella (I i.e.n .).
Ibn Sina (Avitena ,XI v.) a descris simptomatologia plevritei, eliminarea zaharului prin urina in
diabetul zaharat .

Insa semiologia ca stiinta a inceput sa se formeze in veacul XVIII-XIX .

In 1758 Galen a propus termometria.

In 1861 Auanbruger propune in practica percusia,iar in 1826 Piori propune placuta

plesimetrica.

In 1816 medicul francez R.Lannek primul a inventat stetoscopul.

In 1895 Rontghen descopera razele X.

Contributii valoroase la definirea Semiologiei ca disciplina aparte au adus urmasii profesorului

Poienaru(1868-1976 ):
Alexandru Panu ( 1890-1972 ) ;
Ion Adamesteanu (1911-1976 ) ;
Aureliu Nicolau (1911-2001 ) ;
Horia Barza si Vasile Viorel Popa .