Facultatea de DREPT- IDFR master

Administrație publică europeană I

Politici europene monetare și bancare

MONEDA EURO

0
 CUPRINS

1. Introducere

2. Scurt istoric al monedei Euro

3. EURO - moneda unică

4. Avantajele și dezavantajele utilizării monedei unice

5. Rolul internațional al monedei EURO

6. Schimbările aduse de monedă unică

7. Concluzii

Bibliografie

1.Introducere

1
 În momentul izbucnirii celui de-al doilea război mondial, majoritatea monedelor din țările
industrializate erau strâns apropiate de dolar sub ceea ce s-a numit „standardul de aur” în sistemul
de la Bretton Woods.
Supremația dolarului și devalorizările câtorva monede europene au condus politicienii
europeni la căutarea unei soluții de redresare a acestui impas printr-o integrare economică între
națiunile europene. Planurile pentru o monedă unică europeană au început să fie conturate încă din
1969 cu Raportul Barre, elaborat de cele şase State Membre de atunci ale Comunității Economice
Europene (EEC). Între timp, EEC a crescut incluzând noua state, multe dintre ele fiind exitante să
renunțe la propriile monede naționale.
Uniunea Europeană Economică și Monetară (EMU) este o înțelegere între națiunile
europene participante în vederea de a împărtăşi o monedă unică, euro şi o politică economică
unica cu un set de condiţii de responsabilitate fiscală. Actualmente, sunt 27 State Membre cu
nivele de integrare variate în EMU. Astfel, ţările europene participante pot fi integrate în trei faze
economice, care corespund fazelor istorice ale dezvoltării EMU.
Multe persoane şi în special cele în vârstă, tind să facă conversia monedei euro în fosta lor
monedă, în special când e vorba de sume mari. Conform unui studiu realizat în Germania, chiar şi
astăzi mai mult de 14,4 miliarde mărci germane (aproape 7,2 miliarde euro) sunt încă economisite
în dulapuri sau în şosete. Se pare că mulţi cetăţeni germani nu au încredere în moneda lor curentă,
mai ales că vechea marca germană poate fi schimbată oricând şi pe gratis la băncile federale, astfel
că nu e nici o grabă în acest sens. Aceasta este probabil indicativul unui nivel general de precauţie
din partea europenilor, dar este de asemenea un simptom al neîncrederii pe care multe dintre
statele membre o afişează faţă de UE. Principala teamă faţă de euro este inflaţia preţurilor – care
este în mod semnificativ antrenată de raportarea schimbării din 2002 a monedei euro. Cetăţeanul
mediu s-ar putea descurca cu conversia din vechea monedă în euro. Dar doar cei care notează în
mod sistematic preţurile au o viziune clară asupra schimbării preţurilor unei largi cantităţi de
bunuri. În practică, deci, indivizii au avut impresia schimbării preţurilor dintr-un număr mic de
valori scăzute ale produselor zilnice – o ceaşcă cu cafea sau o bere, o franzelă, un ziar – ale căror
preţuri şi le-au adus aminte. Obiecte cu valoare mică ce erau achiziţionate zilnic şi preţurile unor
servicii au cunoscut o creştere a preţului mult mai mare decât bunurile şi serviciile cunoscute deja
ca având o valoare ridicată. Obiectele cu valoare mică au apărut ca mult schimbate ca urmare a
rotunjirii preţurilor, aşa cum este cazul majorităţii ţărilor din zona Euro. În acest context exista un
alt fenomen: cu cât folosirea vechii monede datează mai de demult, cu atât mai puternic e

2
sentimentul că preţurile au crescut. Motivul pentru acest lucru este acela că preţurile în moneda
euro de astăzi sunt comparate cu preţuri din trecut. Adesea neglijat, totuşi, este faptul că vechea
moneda ar fi creat preţuri mult mai mari datorită inflaţiei.
Falsificând impresia generală, sondaje realizate pentru Comisia Europeană au arătat că, pe
ansamblu, schimbarea către moneda euro nu a adus creşteri de preţuri semnificante. Efectul
schimbării preţurilor pe ansamblu a fost în medie mai mică decât 0,3%.
Unele dintre Statele Membre iau în considerare posibilitatea organizării de referendum-uri cu
privire la decizia de a adera sau nu la zona Euro odată ce au îndeplinit criteriile de convergenţă.
Comisia Europeană, pe de altă parte, a interzis posibilitatea ca o ṭară odată intrată în zona
Euro să abandoneze noua monedă.
Euro este aici ca să rămână, întrucât avantajele cântăresc mult mai greu decât orice
problemă, deopotrivă la nivel naţional cât şi european.

2. Scurt istoric al monedei Euro

Moneda euro a apărut pentru prima dată în 1999, fiind pusă în circulație la începutul anului
2002. Producerea primelor bancnote a început în luna iulie a anului 1999, procesul de tipărire
având loc în 15 imprimerii aflate pe teritoriul celor 12 state membre de atunci ale Uniunii
Europene: Belgia, Germania, Spania, Grecia, Franța, Italia, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Austria,
Finlanda și Portugalia. Folosindu-se în jur de 250.000 de tone de metal au fost tipărite 14,89
miliarde de bancnote și 52 miliarde de monede. Cele 7 bancnote euro erau identice pentru toate
țările, însă monedele de 1,2, 5, 10, 20 și 50 de eurocenți, precum și monedele de 1 și 2 euro
dispuneau de ,,fețe naționale”. De exemplu, în Austria sunt imprimate pe monede monumente ale
Vienei, în Spania sunt imprimate catedrala Santiago de Compostela și chipul lui Miguel de
Cervantes, iar Portugalia a ales să pună în lumină secolul al XII-lea (cel al independenței).

Simbolul euro (€) provine de la litera grecească epsilon, având ca punct de reper leagănul
civilizației europene. La nivel grafic este asemănător literei E, prima literă din cuvântul Europa.
Scopul principal al adoptării monedei universale euro de către statele UE a fost protejarea de
instabilitatea monetară.
În prezent moneda euro este monedă comună a 19 din cele 28 de state membre UE, fiind
utilizată zilnic de peste 338,6 milioane de europeni. Aceste țări formează zona euro: Austria,
Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania și Țările de Jos. Țările UE din afara

3
zonei euro sunt: Bulgaria, Croația, Polonia, Cehia, România, Suedia și Ungaria. Țările vizate de
clauze de neparticipare care nu au dorit adoptarea monedei euro sunt Danemarca și Regatul Unit.

Vechile monede şi-au mai păstrat valoarea legală până la data limita de 28 februarie 2002.

3.EURO - moneda unică

Moneda unică a fost introdusă în trei etape distincte, conform scenariului formulat la
Madrid.
Astfel, prima fază a scenariului (mai 1998 - 31 decembrie 1998) a avut la baza Reuniunea
specială a Uniunii Europene de la Bruxelles unde s-au nominalizat statele participante la zona
euro. În cele opt luni ale fazei A s-a realizat înfiinţarea Banca Centrală Europeană. Cea de-a doua
fază, Faza B (1 ianuarie 1999 - 31 decembrie 2001) a debutat cu introducerea euro ca monedă
oficială în ţările care formau zona monedei unice, doar ca unitate de cont. În ceea ce priveşte
folosirea euro în cursul fazei B, Uniunea Europeană a adoptat regulă “nici o obligaţie, nici o
interdicţie”, ceea ce însemna că persoanele care doreau să folosească euro ca unitate de cont aveau
dreptul legal să facă acest lucru, dar nimeni nu putea fi obligat. În ultima fază(1 ianuarie - 1 iulie
2002) s-a înregistrat prima introducere în circulaţie a bancnotelor şi monedelor euro, fiind singura
perioadă în care vechile monede naţionale au circulat în paralel cu moneda unică. În contextul în
care Banca Centrală Europeană a retras treptat din circulaţie vechile monede, consumatorii puteau
să facă tranzacţii în numerar cu monedele naţionale sau cu euro. Asfel la sfârşitul fazei, euro a
devenit moneda oficială exclusivă a zonei euro.
Toate statele membre care au aderat la UE începând cu 2004 şi 2007, vor introduce
moneda euro în momentul în care vor fi pregătite. Acest lucru înseamnă că 10 state au ca scop
introducerea monedei unice: Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia
România şi Bulgaria.
Ţările care au adoptat euro(16) sunt următoarele: Austria, Irlanda, Olanda, Finlanda,
Belgia, Luxemburg, Spania, Portugalia, Germania, Italia, Franţa, Grecia, Slovenia, Cipru, Malta,
Slovacia Ţările care au refuzat introducerea euro: Marea Britanie, Suedia şi Danemarca.
Crearea şi acceptarea monedei unice, a fost fără nici o îndoială un act de încredere în
Europa şi în acelaşi timp o provocare în contextul economiei globale.
Trecerea la moneda unică a generat o serie de schimbări care au fost suportate pentru a
creşte capacitatea de a concura într-o economie globalizată, trecerea la euro fiind favorizată de

4
stabilitatea economică, care permite dezvoltarea în continuare a statelor membre, fără pericolul
inflaţiei.
Toate monedele euro au o fată comună şi o fată specifică ţării de către care este emisă
monedă, în timp ce bancnotele au ieşit toate după o machetă comună pentru toată zona euro.
În ceea ce priveşte aderarea României la UEM, Banca Naţională a României considera că
trebuie parcurse două etape: Prima etapă ce s- a desfăşurat din 2007 până în 2010 şi în care trebuia
să fie atinse următoarele trei obiective: consolidarea inflaţiei scăzute; formarea pieţei interne de
capitaluri pe termen lung şi convergenta ratelor de dobânda; stabilitatea relativă a cursului leului
pe piaţa (în condiţii de convertibilitate deplină) în jurul nivelului de echilibru pe termen lung.
Cea de-a doua etapă este necesară pentru îndeplinirea criteriilor de convergenţă nominală
şi a realizării unor progrese semnificative în procesul de convergenţă reală, marcată de: aderarea la
mecanismul ERM ÎI, în anul 2012 şi trecerea la euro în anul 2014, după o perioadă de participare
la acest mecanism, redusă, pe cât posibil, la durata minimă obligatorie de 2 ani. Încă acest lucru nu
s-a materializat, România nefiind pregătită pentru adoptarea monedei unice.

4.Avantajele şi dezavantajele utilizării monedei unice

Euro este cea mai importantă realizare a pieţei unice, ale cărei avantaje sunt: realizarea
unor investiţii eficiente; creşterea transparentei pe piaţă; sporirea competiţiei şi inovaţiei în
beneficiul consumatorilor.
Emisiunea şi lansarea în circulaţie a monedei Euro este expresia dorinţei popoarelor
europene de a adânci cooperarea pe plan economic, monetar şi financiar, de a apropia oamenii şi
de a beneficia de avantajele pieţei europene unice. Introducerea monedei unice asigura un nou
cadru de funcţionare pieţelor monetare europene, contribuie la integrarea pieţelor de capital şi la
armonizarea politicilor financiare.
Moneda unică EURO este concepută să stimuleze realizarea pieţei unice europene deschisă
celor 370 de milioane consumatori pe care circulă liber bunurile, capitalurile şi persoanele. EURO
are misiunea să impulsioneze dezvoltarea schimburilor economice internaţionale în cadrul Uniunii
Europene şi în raporturile cu alte ţări. Prin utilizarea monedei EURO se suprima unele costuri ale
tranzacţiilor în devize, se îmbunătăţeşte fluiditatea şi transparenta tranzacţiilor comerciale.
În calitate de monedă unică pentru spaţiul european, se aşteaptă ca aceasta să stimuleze
cadrul concurenţial între ţările Uniunii Europene.
Preţurile mărfurilor şi serviciilor fiind exprimate într-o singură monedă se pot face
comparaţii asupra nivelului şi eficienţei producţiei din diferite ţări şi cumpărătorii mai avantajaţi.

5
Agenţii economici din ţările Uniunii Europene beneficiază de acces la credite în aceeaşi monedă.
Amplificarea concurenţi în domeniul serviciilor bancare şi financiare determina îmbunătăţirea
calitativă a serviciilor şi reducerea costurilor. Înlăturarea fluctuaţiilor monedelor şi reducerea
riscului valutar stimulează activităţile comerciale ale întreprinderilor din Uniunea Europeană.
Stabilitatea economică va favoriza o evoluţie corespunzătoare a ratelor dobânzii.
Moneda unică europeană permite aplicarea unor inovaţii în domeniul financiar şi
ameliorarea serviciilor întreprinderilor(EURO protejează întreprinderile în cadrul Uniunii
Europene împotriva efectelor devalorizării monedelor din alte state).
Utilizarea monedei EURO de către ţările Uniunii Europene contribuie la întărirea
climatului de stabilitate care favorizează creşterea economică şi investiţiile. Ţările Uniunii
Europene care utilizează moneda unică îşi coordonează politicile economice şi îşi concentrează
eforturile în direcţia creşterii economice şi a reducerii şomajului .
Analiza evoluţiei criteriului de convergenţă privind dobânzile şi adoptarea unor măsuri
corespunzătoare sunt de natură să creeze condiţii de relansare a investiţiilor şi de reducere a
şomajului.
Ţările din Uniunea Europeană se angajează să acţioneze în direcţia îmbunatăţirii gestiunii
finanţelor publice. Mecanismele instituţionale şi financiare ale Uniunii Europene urmărind
asigurarea stabilităţii preţurilor, favorizează îmbunătăţirea repartiţiei resurselor materiale şi
financiare.
Dintre avantajele monedei euro se enumeră şi protecţia împotriva crizelor cursurilor de
schimb, care afectau regulat fostele monede naţionale, reducerea preţurilor produselor importate,
inclusiv ale petrolului, deoarece EURO este o monedă puternică, evoluţia schimburilor şi a
investiţiilor în cadrul zonei EURO care reduc dependenta acesteia de exterior, posibilitatea de a
călători mai ieftin şi mai simplu şi transparența mai mare a preţurilor care susţin concurenţa.
Când un importator plăteşte pentru mărfurile importate trebuie să schimbe la o bancă
moneda naţională în moneda exportatorului sau în moneda convertită prin contract. Banca va
adauga un comision pentru operaţiunea de schimb valutar. Pentru firmele care importă sau exporta
un volum mare de mărfuri într-un număr extins de ţări, asemenea tranzacţii de schimb valutar au şi
ele un volum însemnat, deci şi costurile vor fi ridicate, ceea ce determina recuperarea lor prin
majoritatea preţurilor, costuri suportate de consumator. Pentru fiecare dezavantaj aferent
procesului de aderare la moneda unică europeană pot fi găsite cel puţin două avantaje în favoarea
economiei româneşti.Totuşi, asta nu înseamnă că accelerarea procesului de trecere la euro este
benefic pentru ţara noastră.

6
 5. Rolul internaţional al monedei EURO

Pe lângă faptul că serveşte drept moneda a zonei euro, moneda unică europeană are o
prezenta internaţională puternică. Monedele sunt mijloacele prin care bogăţia este stocată,
protejată şi schimbată între ţări, organizaţii şi indivizi. O monedă mondială, cum este euro,
îndeplineşte această funcţie la scară mondială.
De la introducerea să în 1999, moneda euro s-a afirmat în mod ferm ca o monedă
internaţională majoră, a doua după dolarul american. În interiorul zonei euro, moneda unică, euro,
reprezintă mijlocul prin care guvernele, întreprinderile şi persoanele fizice efectuează şi încasează
plăti pentru bunuri şi servicii. Ea este folosită, de asemenea, pentru a stoca şi crea bogăţie pentru
viitor sub forma economiilor şi a investiţiilor. Dimensiunile, stabilitatea şi puterea economiei
zonei euro, a doua ca mărime pe plan mondial după Statele Unite, contribuie la creşterea
atractivităţii monedei unice şi în afara frontierelor zonei euro. Sectoarele publice şi private din
ţările terţe primesc şi folosesc moneda euro în scopuri diverse, inclusiv ca monedă de schimb şi de
rezervă. Din acest motiv, în prezent, euro este a doua monedă internaţională ca importanță după
dolarul american.
Utilizarea extinsă a monedei euro în sistemul monetar şi financiar internaţional
demonstrează importanța acesteia pe scena mondială. Astfel, moneda euro este din ce în ce mai
utilizată în cazul emisiunii de titluri de datorie publică şi titluri de datorie pentru întreprinderi.
La sfârşitul anului 2006, euro reprezenta aproximativ o treime din volumul total de datorii
de pe piaţa internaţională, iar dolarul american 44%. Băncile mondiale acordă împrumuturi
semnificative în euro în toată lumea. Aşadar euro ocupă locul al doilea printre cele mai
comercializate monede pe pieţele de schimb valutar, fiind utilizată în aproximativ 40% din
tranzacţiile zilnice. Euro este folosit din ce în ce mai mult pentru facturare şi plata în comerţul
internaţional, nu numai între zona euro şi țări terţe ci chiar, la o scară mai mică, între ţări terţe.
Alături de dolarul american, euro este utilizat foarte mult ca o importantă monedă de
rezervă pentru urgenţele monetare. Mai multe ţări îşi gestionează monedele naţionale prin
corelarea acestora cu moneda euro luată ca monedă de referinţă.
Statutul monedei euro ca moneda mondială, la care se adaugă mărimea şi puterea
economică a zonei euro, determină din ce în ce mai mult organizaţiile economice internaţionale,
precum FMI şi G8, să considere economia zonei euro o entitate de sine stătătoare. Acest lucru
asigură Uniunii Europene o poziţie mai puternică la nivel mondial.
Pentru a beneficia de pe urma acestei poziţii puternice şi pentru a contribui efectiv la
stabilitatea financiară internaţională, zona euro se exprimă din ce în ce mai des ca o singură voce

7
în cadrul unor importante forumuri economice. Acesta este rezultatul strânsei coordonări dintre
statele membre ale zonei euro, precum şi al colaborării dintre Banca Centrală Europeană şi
Comisia Europeană în timpul reuniunilor internaţionale pe teme economice.
O serie de ţări şi regiuni din afara Uniunii Europene sunt încă şi mai strâns legate de
moneda euro. Datorită stabilităţii sistemului monetar pe care se sprijină, euro a devenit o monedă
„ancora” extrem de atractivă pentru aceste ţări, în special pentru cele care au încheiat acorduri
instituţionale speciale cu UE, cum sunt acordurile comerciale preferenţiale.
Prin raportarea monedelor naţionale la euro, aceste state aduc o mai mare siguranţă şi
stabilitate economiilor naţionale.
Moneda euro este folosită pe scară largă şi în ţările şi regiunile aflate în vecinătatea zonei
euro, ca de exemplu în sud-estul Europei, în timp ce alte state – Monaco, San Marino şi Vatican –
folosesc monedă euro ca moneda oficială în baza unor acorduri monetare specifice încheiate cu
UE, putând emite propriile monede euro în anumite limite cantitative.

6. Schimbările aduse de monedă unică

Pentru Statele Membre care au adoptat moneda euro, multe s-au schimbat. Decizia iniţială
de a deplasa piaţa unică, către o monedă unică pare a fi fost una practică, dar în spatele uniunii
economice şi monetare se afla un proiect politic amplu.
Odată ce un Stat Membru intra în zona euro el devine parte a „inimii Europei”, cu o
integrare mai puternică şi mult mai profundă decât cea din UE. Schimbările sunt anunţate a avea
loc cu primele două sau trei noi State Membre deodată. În contradictoriu cu introducerea monedei
euro, caz în care Statele Membre au adoptat euro cu trei ani înainte ca bancnotele şi monedele să
fie lansate pe piaţă, introducerea monedei euro în noile State Membre se pare că va fi mai rapidă.
Majoritatea noilor State Membre planifica să aibă un scenariu „big bang”, ceea ce înseamnă
schimbări în bani lichizi şi non-lichizi care vor avea loc în acelaşi timp.
În ceea ce priveşte un mai nou membru al zonei Euro, Slovenia, a fost mult timp văzută că
„elevul model” dintre noile State Membre, având cea mai uşoară şi directă cale către integrare.
În toamna anului 2006, un model de monedă slovenă de 2 euro a fost publicat. Avea ca
imagine portretul poetului France Presseren, care a compus imnul naţional al Sloveniei şi care e
văzut că cel mai faimos poet sloven.
În ianuarie 2007, ţara a intrat în zona Schengen adoptând moneda euro, şi pentru prima
jumătate a anului 2008 preia preşedinţia UE. Pentru cele 10 noi State Membre care au aderat la

8
UE în 2004, adoptarea monedei euro este obligatorie în conformitate cu tratatele lor de aderare, în
care fiecare dintre ele au adoptat deja întregul corp de legislaţie europeană. Nici unul dintre noile
State Membre nu au luat în considerare opţiunea de opt-out (neparticipare) asemănător
Danemarcei şi Marii Britanii în 1992. Astfel fiecare din cele 10 state sunt aşteptate să adopte
moneda euro când criteriile de convergenţă sunt pe deplin realizate.
Statele membre mai mici, non-membre ale zonei Euro se pare că reuşesc să adere la zona
Euro mai repede decât statele mai mari.
Opinia publică a UE în câteva noi State Membre e în schimbare. Mai mulţi cetăţeni simt că
beneficiile statutului de membru s-au observat foarte puţin.
Aceştia sunt în special suspicioşi în ceea ce priveşte găsirea unui mod de a se poziţiona în
politica economică destul de restricţionată pe care se pare că o reprezintă moneda unică. Mai mult,
aceştia văd majoritatea economiilor din zona Euro ca luptându-se pentru creştere economică, în
timp ce propriile lor economii au crescut cândva mult mai rapid. Mai rău, cetăţenii din noile State
Membre văd dovada clară că vechile State Membre nu sunt dornice de a le ajuta să avanseze, din
cauza potenţialei concurente generate faţă de cele din urmă.
Mai mult, unele State Membre ale UE au impresia că criteriile economice necesare pentru
noile state sunt aplicate într-un mod mult mai strict decât aplicarea Pactului reformat pentru
Stabilitate şi Creştere Economică, care guvernează ţările din zona euro.

8. Concluzii

Introducerea EURO în primul rând, crează o largă zonă de stabilitate valutară în cadrul
Uniunii Economice şi Monetare, pentru ţări cunoscute a fi trecut prin perioade de fluctuaţie
dezordonată a ratei de schimb sau de aliniere monetară greşită în anii din urmă. Astfel, moneda
unică contribuie la crearea unor relaţii monetare internaţionale mai stabile. Stabilitatea financiară
internaţională este sprijinită şi de politicile bugetare interne mai stricte pe care statele din zona
EURO trebuie să le aibă. EURO este una din cele mai importante valute de tranzacţie pe plan
mondial, alături de dolar şi yen. Trebuie ştiut, în cazul ţării noastre, faptul că adoptarea monedei
unice europene are mai multe avantaje decât dezavantaje. Totuşi, demararea acestui proces trebuie
stabilită atunci când decalajul dintre economia reală românească şi cea din zona euro se va
diminua. Asta pentru că, în cazul unei adoptări premature, costurile pentru economia românească
ar fi uriaşe. În plus, nici o eventuală amânare a deciziei de a trece la euro nu este prea bună.
Utilizarea monedei EURO reprezintă o garanţie a coordonării acţiunilor şi eforturilor în vederea

9
încadrării în deficitului bugetar şi a asigurării unei gestiuni eficiente în domeniul finanţelor
publice. În calitate de monedă de schimb şi de rezervă EURO intra în competiţie cu monedele
ţărilor dezvoltate şi modifica schimburile economice şi internaţionale.
Spaţiul european permite întreprinderilor şi băncilor să obţină avantaje din tranzacţiile
internaţionale ce se decontează în EURO şi să reducă impactul monedelor ţărilor dezvoltate.
Moneda unică va permite membrilor Uniunii Europene să-şi exprime schimburile
comerciale şi să limiteze dependenta de dolarul american. Aşadar, moneda unică susţine afirmarea
şi întărirea poziţie Uniunii Europene şi Monetare Europene de politică economică din cadrul
economie mondiale.
În prezent avantajele oferite de introducerea Monedei Unice au fost epuizate, astfel încât
continuarea procesului de integrare financiară depinde în mare măsură de eforturile de amortizare
la nivel legislativ.

10
 Bibliografie

1. Ramona Orastean - Economie Monetară şi Financiară Europeană, Universitatea Lucian

Blaga-Sibiu, Facultatea de Ştiinţe Economice ,,Sibiu”, Suport de curs

2. Nicolae Petria - Moneda şi Credit, Universitatea Lucian Blaga, Facultatea de Ştiinţe

Economice ,,Sibiu”, Suport de curs

3. *** www.ecb.int

*** https://ro.wikipedia.org/wiki/Euro

11