UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea Științe Economice

Departamentul „Finanțe și bănci”

Lucrul Individual Nr 1 la disciplina

Monedă şi credit

Tema: Moneda Euro – istorie, evoluție și tendințe actuale

Elaborat:
Budurin Daniel

Grupa: BA-211

Coordonator:
Bumbac Daniela,
Lector univ.

Chişinău 2021
 Istoricul monedei Euro

Moneda euro a apărut pentru prima dată în 1999, fiind pusă în circulație la începutul anului
2002. Producerea primelor bancnote a început în luna iulie a anului 1999, procesul de tipărire
având loc în 15 imprimerii aflate pe teritoriul celor 12 state membre de atunci ale Uniunii
Europene:

 Belgia
 Germania
 Spania
 Grecia
 Franța
 Italia
 Irlanda
 Luxemburg

 Olanda
 Austria
 Finlanda
 Portugalia

Folosindu-se în jur de 250.000 de tone de metal au fost tipărite 14,89 miliarde de bancnote și 52
miliarde de monede.

Cele 7 bancnote euro erau identice pentru toate țările, însă monedele de 1,2, 5, 10, 20 și 50 de
eurocenți, precum și monedele de 1 și 2 euro dispuneau de ,,fețe naționale”.

De exemplu, în Austria sunt imprimate pe monede monumente ale Vienei, în Spania sunt
imprimate catedrala Santiago de Compostela și chipul lui Miguel de Cervantes, iar Portugalia a
ales să pună în lumină secolul al XII-lea (cel al independenței).

Simbolul euro (€) provine de la litera grecească epsilon, având ca punct de reper leagănul
civilizației europene. La nivel grafic este asemănător literei E, prima literă din cuvântul Europa.

Scopul principal al adoptării monedei universale euro de către statele UE a fost protejarea de
instabilitatea monetară.

În prezent moneda euro este moneda comună a 19 din cele 28 de state membre UE, fiind utilizată
zilnic de peste 338,6 milioane de europeni. Aceste țări formează zona euro: Austria, Belgia,
Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania și Țările de Jos.

Țările UE din afara zonei euro sunt:

 Bulgaria

 Croația

 Polonia

 Cehia

 România

 Suedia

 Ungaria

Țările vizate de clauze de neparticipare care nu au dorit adoptarea monedei euro sunt:

 Danemarca
 Regatul Unit

Aderarea la zona euro

Orice stat membru UE are dreptul de a adera la zona euro, însă cu condiția de a îndeplini anumite
,,criterii de convergență”.

Aceste criterii sunt condiții economice și juridice convenite prin Tratatul de la Maastricht din
1992, cunoscute și drept ,,criteriile de la Maastricht”.

La nivel global moneda euro conferă mai multă influență Uniunii Europene, fiind a doua monedă
ca importanță internațională, după dolarul american.

Monedele euro au următoarele opt valori: 1 cent, 2 cenți, 5 cenți, 10 cenți, 20 cenți, 50 cenți, 1
euro și 2 euro. La rândul lor bancnotele euro au valorile: 5 euro, 10 euro, 20 euro, 50 euro, 100
euro, 200 euro și 500 euro.

Euro ca monedă oficială

Euro este moneda oficială a 19 țări din Uniunea Europeană, care alcătuiesc împreună zona euro.
Unele țări din UE încă nu îndeplinesc cerințele pentru a adera la zona euro, în timp
ce Danemarca a ales să nu participe.

În cadrul zonei euro, euro este singura monedă legală. În absența unui acord specific privind
mijloacele de plată, creditorii sunt obligați să accepte plăți în euro.

Părțile pot conveni, de asemenea, să facă tranzacții în alte monede străine oficiale (de exemplu,
dolarul american). De asemenea, pot conveni să utilizeze „monede” private (de exemplu, sisteme
de plată pe bază de vouchere) sau monede virtuale (de exemplu, bitcoin).

Aceste tranzacții private și comerciale fac totuși obiectul legislației fiscale, al dreptului
comercial, al legislației de combatere a spălării banilor și al altor norme generale privind
comerțul cu mărfuri. Monedele care nu sunt oficiale în zona euro nu sunt însă reglementate de
dreptul monetar.

Euro este moneda folosită de aproximativ 331 de milioane de persoane din 17 ţări membre
ale Uniunii Europene, dar nu de toate.
State non-europene, precum Monaco, San Marino şi Vaticanul utilizează euro ca monedă
naţională, de comun acord cu UE, ceea ce le dă dreptul de a emite un anumit număr de monede
purtând însemnele lor naţionale. Euro este, de asemenea, folosit în Andorra, Kosovo şi
Muntenegru.

Printre principalele avandaje ale monedei unice Euro sunt considerate:

 Utilizarea mai multor monede creează bariere atât comerțului cu amănuntul, cât și celui
cu ridicata
 Posibilitatea de a călători mult mai uşor şi mai ieftin, deoarece nu mai este necesar
schimbul de valută şi cheltuieli pe diferențe și comisioane
 Moneda unică euro este una relativ-stabilă din punct de vedere economic

 Ușurința în realizarea operațiunilor comerciale transfrontaliere

 Economie mai stabilă

Dezavandajele monedei unice euro se regăsesc în următoarele teze:

 Statul ce a adopotat moneda unica euro este dependent și de politica economică a
Uniunii Europene, astfel, reducându-se din libertatea de decizie.
  Criza zonei euro afectează fiecare utilizator al monedei unice euro.
 Centralizarea puterii.

Toate monedele au o față comună (1, 2 și 5 eurocenți: Europa în lume; 10, 20 și 50 eurocenți:
Europa ca alianță de state; 1 și 2 euro: Europa fără frontiere), iar cealaltă față este specifică țării
emitente a monedei (chiar și pentru Monaco, San Marino și Vatican care și-au realizat propriile
monede). Toate bancnotele sunt realizate după o machetă comună pentru toată zona euro.

Toate monedele sunt utilizabile în toate țările membre, de exemplu o monedă cu portretul
lui Juan Carlos are valoare circulatorie nu doar în Spania ci și în Finlanda, Irlanda etc.

Data finală de valabilitate a monedelor naționale variază de la un stat la altul. Prima monedă care
a dispărut a fost Deutsche Mark (marca germană), la 31 decembrie 2001, ultimele monede
dispărând la 28 februarie 2002, data la care toate monedele ar fi trebuit să-și înceteze valoarea
legală în statele respective. În luna iunie 1997, Consiliul European de la Amsterdam a ales seriile
grafice câștigătoare concepute de Luc Luycx de la Monetăria Regală a Belgiei, graficianul care a
conceput fața europeană a monedelor euro.

Totuși băncile centrale ale statelor din zona euro vor continua să accepte bancnotele și monedele
vechilor devize pentru a fi schimbate în euro (de exemplu în Franța pentru bancnote, până
în 2012).

În afara monedelor din circulație, au mai fost emise pentru scopuri numismatice monede cu

valoarea nominală de 1/4 euro, 5 euro, 8 euro, 10 euro, 12 euro, 20 euro, 25 euro, 50 euro, 100
euro și 200 euro.

De asemenea, fiecare stat are dreptul să emită anual o monedă de 2 euro, cu scop comemorativ,
dar cu putere circulatorie obișnuită, în întreaga Zonă Euro.

Aversul monedelor euro

Fiecare țară din zona euro are propriul său design avers - fața națională - a monedelor. Modelele
variază de la același design pe monede de toate denumiri, cum ar fi Belgia, până la modele
specifice pentru fiecare denumire, cum ar fi monedele italiene. Cu toate acestea, aversul tuturor
monedelor se distinge prin prezența a 12 stele.
Descrierea monedei
Toate monedele au un revers comun care arată valoarea nominală. Designul monedelor de 1, 2 și
5 cenți simbolizează locul Europei în lume. 

Reversul monedelor de 10, 20 și 50 de cenți arată cum se reunesc statele membre UE - în special,
sunt reprezentați și membrii Uniunii Europene care nu fac parte din zona euro. 

În sfârșit, monedele de 1 și 2 euro reprezintă o Europă fără frontiere. Extragerea tuturor

monedelor conține 12 stele.

Anul emiterii acestor monede poate fi 1999 , când moneda a fost lansată oficial în circulație
( numai pentru monedele franceze , spaniole , belgiene , finlandeze și olandeze ). 

Aceste țări pun în mod tradițional monede în anul în care a fost produsă moneda, nu în anul în
care a fost pusă în circulație. Monedele în valori de 10, 20 și 50 de cenți de euro sunt fabricate
din aliajul de aur nordic dezvoltat în Finlanda .