Moneda EURO și rolul

Băncii Centrale
Europene

Dumitrache Călin-Gabriel
Grupa 203
Andrei Melincianu
Grupa 204
Facultatea de Administrație si Afaceri
Universitatea din București
Profesor coordonator: Popescu Cristina

1
 Cuprins:
Moneda Euro (pag 3-9)
-Informații generale + cronologie.....................................3
-Nume...............................................................................4
-Monede si bancnote........................................................4
-Introducerea bancnotelor și monedelor în circulație…….6
-Simbolul Euro……………………………………………………………….6
-Criteriile de la Maastricht................................................7
-Rate de conversie............................................................7
-Avantajele monedei Euro................................................8
-Criza Euro din 2010.........................................................8
Rolul Băncii Centrale Europene (pag 9-10)
-Obiective……………………………………………………………………..9
-Misiuni fundamentale…………………………………………………10
-Alte misiuni…………………………………………………………………10

-Bibliografie…………………………………………………………………10

2
 Euro  (ISO EUR, cu simbolul €) este moneda oficială a 19 din cele 27 de state
membre ale Uniunii Europene. Aceste state, cunoscute colectiv ca „Zona euro”, sunt Austria,
Belgia,  Cipru,  Estonia, Finlanda,  Franța,  Germania,  Grecia,  Irlanda,  Italia,  Letonia,
Lituania,  Luxemburg, Malta, Olanda,Portugalia,Slovacia, Slovenia și Spania. Euro mai este
folosit cu acordul comunității în Andorra, Monaco, San Marino și Vatican, iar două alte state
— Kosovo și Muntenegru — utilizează moneda europeană fără să aibă acordul UE. Estimările
arată că moneda euro este folosită zilnic de aproximativ 334 de milioane de europeni.

Numele euro a fost adoptat oficial la 16 decembrie 1995, iar moneda însăși a intrat pe piețele
internaționale la 1 ianuarie 1999, înlocuind așa-numita unitate monetară europeană (ECU), iar
apoi, la 1 ianuarie 2002, a fost introdusă în circulație înlocuind în cele din urmă monedele
naționale din Zona euro.

Un euro este subdivizat în 100 de cenți, numiți și centime în țările vorbitoare de limbi romanice,
sau leptó (λεπτό) în Grecia.

La sfârșitul anului 2010, proporția euro în cazul rezervelor valutare globale era de 26,3% cu o
valoare de aproximativ 5.120 miliarde de dolari, fiind a doua monedă de rezervă a lumii
după dolar.

3
Nume
La reuniunea Consiliului European de la Madrid din luna decembrie 1995, șefii statelor
europene au stabilit denumirea noii monede: euro. Alte propuneri au fost respinse din cauza
conotațiilor naționale. Printre aceste propuneri s-au numărat „ducat”, „ecu”, „florin”, „franc” sau
cea de utilizare a euro ca prefix la valute existente (de exemplu „euromarca”). S-a căzut de
acord ca denumirea monedei să fie aceeași în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene (UE),
ținând seama de alfabetele diferite, și să fie ușor de pronunțat. În primul rând, denumirea
trebuia să fie simplă și reprezentativă pentru Europa. Documentele oficiale ale UE utilizează
termenii euro și cent atât la singular cât și la plural. În funcție de variațiile limbilor statelor
membre ale uniunii se mai folosesc și alte nume, în timp ce cuvântul grecesc pentru „centimă”
este lepto, pl. lepta (λεπτο, pl. λεπτα). În limba română, atât la singular, cât și la plural,
denumirea corectă este euro.

Monede și bancnote

4
 Spre deosebire de monedele euro, bancnotele euro nu au o față națională, care să indice de
unde provin. Aceasta informație este însă conținută într-un cod de pe reversul biletului.
Prima literă indică în mod unic țara în care a fost emisă, numerele rămase dând o cifra de
verificare unică pentru acea țară. Litera care identifică țara este în ordinea inversă alfabetului
corespunzătoare inițialei țării respective.

 B - Lituania
 C - Letonia
 D - Estonia
 E - Slovacia
 F - Malta
 G - Cipru
 H - Slovenia
 J - Marea Britanie (doar rezervată)
 K - Suedia (doar rezervată)
 L - Finlanda
 M - Portugalia
 N - Austria
 P - Olanda
 S - Italia
 T - Irlanda
 U - Franța
 V - Spania
 W - Danemarca (doar rezervată)
 X - Germania
 Y - Grecia
 Z - Belgia

Toate monedele au o față comună (1, 2 și 5 eurocenți: Europa în lume; 10, 20 și 50 eurocenți:
Europa ca alianță de state; 1 și 2 euro: Europa fără frontiere), iar cealaltă față este specifică țării

5
emitente a monedei (chiar și pentru Monaco, San Marino și Vatican care și-au realizat propriile
monede). Toate bancnotele sunt realizate după o machetă comună pentru toată zona euro.
Toate monedele sunt utilizabile în toate țările membre, de exemplu o monedă cu portretul
lui Juan Carlos are valoare circulatorie nu doar în Spania ci și în Finlanda, Irlanda etc. Data
finală de valabilitate a monedelor naționale variază de la un stat la altul. Prima monedă care a
dispărut a fost Deutsche Mark (marca germană), la 31 decembrie 2001, ultimele monede
dispărând la 28 februarie 2002, data la care toate monedele ar fi trebuit să-și înceteze valoarea
legală în statele respective. În luna iunie 1997, Consiliul European de la Amsterdam a ales
seriile grafice câștigătoare concepute de Luc Luycx de la Monetăria Regală a Belgiei, graficianul
care a conceput fața europeană a monedelor euro. Totuși băncile centrale ale statelor din zona
euro vor continua să accepte bancnotele și monedele vechilor devize pentru a fi schimbate în
euro (de exemplu în Franța pentru bancnote, până în 2012).

În afara monedelor din circulație, au mai fost emise pentru scopuri numismatice monede cu

valoarea nominală de 1/4 euro, 5 euro, 8 euro, 10 euro, 12 euro, 20 euro, 25 euro, 50 euro, 100
euro și 200 euro. De asemenea, fiecare stat are dreptul să emită anual o monedă de 2 euro, cu
scop comemorativ, dar cu putere circulatorie obișnuită, în întreaga Zonă Euro.

Cu ocazia unui eveniment internațional, statele din Zona Euro mai pot emite anual și câte o
monedă comemorativă suplimentară (dacă este emisă de toate statele). Bancnotele aflate în
circulație se regăsesc în bilanțurile BCE și ale BCN conform grilei de repartiție, indiferent de țara
în care se află efectiv în circulație. De fapt, numărul de bancnote aflate în circulație într-o țară
nu mai poate fi determinat, având în vedere fluxurile transfrontaliere de numerar neînregistrate
în zona euro, provenind, de exemplu, din turism. Despre bancnote (și monede) se poate afirma
că se află „în circulație“ după ce acestea au fost emise de către băncile centrale naționale, fiind
destinate de obicei băncilor comerciale. Întrucât bancnotele euro urmau să circule și în teritoriile
situate în apropierea și în afara zonei geografice a Europei, harta trebuia poziționată astfel încât
să cuprindă și aceste zone. Africa de Nord a fost reprodusă în așa fel încât posesiunile africane
ale Spaniei, respectiv Ceuta și Melilla, precum și Insulele Canare, să poată fi redate pe hartă. În
cazul Franței, departamentele de peste mări Guyana
Franceză, Guadelupa, Martinica și Réunion au fost plasate în casete de dimensiuni reduse.

Introducerea bancnotelor și monedelor în circulație

Într-o primă etapă, BCN au furnizat bancnote și monede băncilor comerciale care, la rândul lor,
au distribuit numerarul magazinelor, sucursalelor bancare etc. Noua serie de numerar nu
dobândise încă statutul de monedă oficială, astfel că circulația acesteia era interzisă. Circulația
în paralel a monedelor naționale și a euro, a fost limitată la cel mult opt săptămâni. Bancnotele
euro furnizate băncilor au rămas în proprietatea băncilor centrale până la ora 00:00 a datei de 1
ianuarie 2002 din fiecare țară. Există aproximativ 11 miliarde de bancnote euro în circulație.

6
Simbolul Euro
Simbolul euro a fost inspirat de litera grecească epsilon, ca o reflectare a faptului că Grecia
este leagănul civilizației europene. „E“ este, desigur, și prima literă din cuvântul „Europa“. Cele
două linii orizontale paralele puternic marcate intenționează să simbolizeze stabilitatea
valutei. Abrevierea oficială a euro, EUR, a fost înregistrată la Organizația Internațională pentru
Standardizare (ISO).

Criteriile de la Maastricht
Criteriile de la Maastricht sunt reguli (criterii de convergență) pe care trebuie să le
îndeplinească o țară pentru a putea adopta moneda euro. Scopul acestora este de a proteja
stabilitatea monedei. Țările respective trebuie de asemenea să implementeze legi specifice
referitoare la funcționarea băncilor naționale și la alte aspecte monetare.

Rate de conversie

7
Avantajele monedei Euro
Moneda unică europeană promovează comerțul și creșterea economică. Consumatorii pot
compara mai ușor prețurile din țările care fac parte din zona euro, ceea ce conduce la o
competiție corectă între firme. Prin eliminarea riscurilor și a nesiguranței la ratele de schimb,
euro reduce costurile asociate desfășurării de activități economice în altă țară.
De asemenea, managementul solid al monedei euro a determinat scăderea inflației și a
ratei dobânzilor. Această stabilitate și dimensiunea zonei euro nu numai că atrag mai multe
investiții străine, dar fac și economia să fie mai rezistentă la șocurile externe.

Criza Euro din 2010

Criza economică globală care a început în anul 2008 a zdruncinat și moneda euro în mod
puternic. În plus, a apărut și criza Greciei, care pe de o parte falsificase datele sale economice
și monetare cu scopul de a primi aprobările pentru Zona euro, și pe de altă parte în anul 2010 a
ajuns în pragul falimentului statal. Dar și alte state din Zona euro nu-și îndeplinesc obligațiile
prescrise de a-și limita datoriile bugetare anuale noi la maximum 3 % din PIB-ul anual și cele
totale la 60 % din PIB, așa cum ar fi Spania, Portugalia, Italia, Irlanda ș.a.

8
 Drept consecință, în perioada martie-iunie 2010 statele Zonei euro au hotărât o serie de
măsuri financiare cu scopul de a sprijini euroul, printre care garanții și credite în valoare totală
de 750 miliarde euro (inclusiv o participare din partea FMI). Aceasta este o sumă exorbitantă,
iar această hotărâre încalcă grav propriile principii ale Băncii Centrale Europene, care până
acum și-a dorit să fie independentă de orice stat și orice politică.

Banca Centrală Europeană și rolul acesteia

Banca Centrală Europeană (BCE) gestionează moneda euro și trasează și pune în

aplicare politica economică și monetară a UE. Scopul său principal este să mențină
stabilitatea prețurilor, sprijinind astfel creșterea economică și crearea de locuri de muncă.

Misiunile Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și ale Eurosistemului sunt

prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și precizate în Statutul Sistemului
European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene. Statutul este un protocol atașat la
Tratat.

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene face trimitere, în general, la SEBC, și nu la

Eurosistem, în condițiile în care a fost redactat pornind de la premisa că toate statele membre
ale UE vor adopta în cele din urmă euro. Eurosistemul este alcătuit din BCE și băncile
centrale naționale (BCN) din statele membre ale UE a căror monedă este euro, în timp ce
SEBC are în componență BCE și BCN din toate statele membre ale UE [articolul 282
alineatul (1) din Tratat]. Atât timp cât există state membre ale UE a căror monedă nu este euro,
va trebui să se facă distincția între Eurosistem și SEBC.

Obiective
Articolul 127 alineatul (1) din Tratat stabilește obiectivul principal al Eurosistemului:

„Obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale […] este menținerea stabilității
prețurilor”.

Și: „Fără a aduce atingere obiectivului privind stabilitatea prețurilor, SEBC susține politicile
economice generale din Uniune cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii,
definite la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană”.

Uniunea Europeană are mai multe obiective (articolul 3 din Tratatul privind Uniunea
Europeană), printre care dezvoltarea durabilă a Europei întemeiată pe o creștere economică
echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu un grad ridicat de
competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social. În
consecință, stabilitatea prețurilor nu este numai obiectivul principal al politicii monetare a BCE,
ci și un obiectiv al Uniunii Europene în ansamblu. Astfel, Tratatul privind funcționarea Uniunii

9
Europene și Tratatul privind Uniunea Europeană stabilesc o ierarhie clară a obiectivelor
Eurosistemului, evidențiind faptul că stabilitatea prețurilor reprezintă cea mai importantă
contribuție pe care o poate avea politica monetară la asigurarea unui mediu economic favorabil
și a unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă.

Misiuni fundamentale

În conformitate cu articolul 127 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

misiunile fundamentale care urmează să fie îndeplinite prin intermediul Eurosistemului sunt:
 definirea și punerea în aplicare a politicii monetare pentru zona euro;
 efectuarea operațiunilor de schimb valutar;
 deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor din zona euro
(administrarea portofoliilor);
 promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.
În plus, în temeiul articolului 127 alineatul (6) din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene și al Regulamentului (CE) nr. 1024/2013 al Consiliului („Regulamentul privind MUS”),
BCE este responsabilă de îndeplinirea unor atribuții specifice din domeniul supravegherii
prudențiale a instituțiilor de credit cu sediul în țările membre participante. BCE își îndeplinește
aceste atribuții în cadrul Mecanismului unic de supraveghere, format din BCE și din autoritățile
naționale competente. Website-ul privind supravegherea bancară

Alte misiuni
 Bancnote: BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote în zona euro.
 Statistică: în colaborare cu BCN, BCE colectează informațiile statistice necesare în vederea
îndeplinirii misiunilor SEBC, fie de la autoritățile naționale, fie direct de la agenții economici.
 Supraveghere și stabilitate financiară: Eurosistemul contribuie la buna desfășurare a
politicilor autorităților competente cu privire la supravegherea prudențială a instituțiilor de
credit și la stabilitatea sistemului financiar.
 Cooperare la nivel internațional și european: BCE întreține relații de cooperare cu
instituțiile, organele și forurile competente, atât în cadrul UE, cât și pe plan internațional, cu
privire la misiunile încredințate Eurosistemului.

Bibliografie:
-https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/european-central-bank_ro

-https://www.ecb.europa.eu/ecb/tasks/html/index.ro.html

-https://ro.wikipedia.org/wiki/Euro

-https://ro.wikipedia.org/wiki/Banca_Central%C4%83_European%C4%83

10
- https://www.shutterstock.com/search/euro+symbol

11