BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

Profesor coordonator
Lector univ. dr. Crina Mihaela Verga

Studenta Buraga Mădălina

Administrație publică, grupa 4

Iași, 2022
 Cuprins

Considerații introductive

Capitolul 1 : Banca Centrală Europeană

Secțiunea 1 : Scurt Istoric

Secțiunea 2 : Constituire
Secțiunea 3 : Organizare
Secțiunea 4 : Funcționare
Secțiunea 5 : Funcții și Atribuții

Concluzii

Bibliografie
 Considerații introductive
Cadrul instituțional al Uniunii Europene este unic, iar sistemul său decizional evoluează în
permanență. Cele 7 instituții europene, 7 organisme ale UE și peste 30 de agenții
descentralizate sunt răspândite în întreaga UE. Ele lucrează împreună pentru a promova
interesele comune ale Uniunii și ale cetățenilor europeni. 

În ceea ce privește administrația, există alte 20 de agenții și organizații ale UE care

îndeplinesc funcții juridice specifice și 4 servicii interinstituționale care sprijină instituțiile.

Toate aceste entități au roluri specifice – de la elaborarea legislației și a politicilor UE până la

punerea în aplicare a politicilor și desfășurarea de activități în domenii specializate, cum ar fi
sănătatea, medicina, transporturile și mediul.

Există 4 instituții decizionale principale care conduc administrația UE. Împreună, aceste
instituții îi oferă UE orientări politice și joacă diferite roluri în procesul legislativ: 

 Parlamentul European (Bruxelles/Strasbourg/Luxemburg)

 Consiliul European (Bruxelles)
 Consiliul Uniunii Europene (Bruxelles/Luxemburg)
 Comisia Europeană (Bruxelles/Luxemburg/Reprezentanțele din întreaga UE) 

Activitatea acestora este completată de alte instituții și organisme, printre care se numără:

 Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Luxemburg)

 Banca Centrală Europeană (Frankfurt)
 Curtea de Conturi Europeană (Luxemburg)

 Cea mai noua instituție a Uniunii Europene si reprezintă pilonul central al Uniunii
Economice si Monetare este Banca Centrală Europeană. Aceasta instituție are un rol
fundamental în cadrul Uniuni Europene deoarece îndeplinește două obiective principale :

 menținerea puterii de cumpărare a euro si implicit asigurarea stabilității preturilor în

zona euro;
 este răspunzătoare de implementarea politicii monetare în zona euro - cea mai întinsă
economie a lumii, după cea a Statelor Unite ale Americii.
CAPITOLUL I

SECTIUNEA I: Scurt istoric

Primul pas în direcția înființării BCE a fost decizia, adoptată în anul 1988, de a crea o Uniune
Economică și Monetară: libera circulație a capitalurilor în Europa, o autoritate monetară
comună și o politică monetară unică pentru toate țările din zona euro.

Constituirea Uniunii Economice și Monetară s-a desfășurat în trei etape principale.

Etapa 1

În primul rând la 1 iulie 1990 au fost eliminate toate restricțiile privind libera circulație a
capitalurilor între statele membre.

Pentru realizarea obiectivului propus s-au acordat o serie de atribuții suplimentare

Comitetului guvernatorilor băncilor centrale din statele membre ale Comunității Economice
Europene.  Printre noile atribuții se numărau organizarea de consultări pe tema politicilor
monetare aplicate în statele membre și promovarea coordonării acestor politici, în scopul
asigurării stabilității prețurilor. Pentru realizarea etapelor a doua și a treia, Tratatul de
instituire a Comunității Economice Europene (Tratatul de la Roma) necesita o revizuire,
astfel încât să poată fi creată structura instituțională necesară. În acest scop, în anul 1991 a
fost convocată o conferință interguvernamentală dedicată UEM, care s-a desfășurat în paralel
cu o conferință interguvernamentală axată pe uniunea politică.

Negocierile au condus la elaborarea Tratatului privind Uniunea Europeană, care a fost

adoptat în luna decembrie 1991 și semnat la Maastricht la data de 7 februarie 1992. Cu toate
acestea, având în vedere întârzierile înregistrate în procesul de ratificare, Tratatul a intrat în
vigoare abia la 1 noiembrie 1993.

Etapa 2

Înființarea Institutului Monetar European (IME) la 1 ianuarie 1994 a marcat atât debutul celei

de-a doua etape a UEM, cât și dizolvarea Comitetului guvernatorilor. Existența temporară
a IME a reflectat, de asemenea, gradul de integrare monetară în cadrul Comunității. IME nu a
avut atribuții privind conduita politicii monetare în Uniunea Europeană, aceasta rămânând în
sarcina autorităților naționale, și nici nu a fost abilitat să intervină pe piața valutară.

Cele două atribuții principale ale IME au fost:

 consolidarea cooperării între băncile centrale și a coordonării politicii monetare și

 desfășurarea preparativelor necesare pentru înființarea Sistemului European al
Băncilor Centrale (SEBC), destinat conduitei politicii monetare unice și creării unei
monede unice în cea de-a treia etapă.

În acest sens, IME a reprezentat un cadru propice pentru consultări și schimburi de opinii și
informații cu privire la diverse aspecte de politică monetară, asigurând totodată cadrul
normativ, organizatoric și logistic necesar SEBC pentru îndeplinirea atribuțiilor sale în cea
de-a treia etapă.

În luna decembrie 1995, Consiliul European a convenit asupra denumirii „euro” pentru

unitatea monetară europeană care urma să fie introdusă la începutul celei de-a treia etape,
confirmând totodată că această etapă a UEM urma să debuteze la data de 1 ianuarie 1999. A
fost anunțat, în prealabil, un calendar al evenimentelor legate de trecerea la euro. Acest
scenariu se baza în principal pe propunerile detaliate elaborate de IME.

În același timp, IME a primit sarcina de a desfășura preparativele necesare în vederea

stabilirii viitoarelor raporturi monetare și valutare între țările din zona euro și alte țări din UE.
În luna decembrie 1996, IME a înaintat Consiliului European un raport pe baza căruia a fost
elaborată Rezoluția Consiliului European privind principiile și elementele fundamentale ale
noului mecanism al cursului de schimb (MCS II), adoptată în luna iunie 1997.

Tot în luna decembrie 1996, IME a prezentat Consiliului European și, ulterior, publicului larg
elementele grafice selectate pentru bancnotele euro care urmau să fie puse în circulație la data
de 1 ianuarie 2002. Pentru a completa și a clarifica dispozițiile Tratatului referitoare la UEM,
Consiliul European a adoptat, în luna iunie 1997, Pactul de stabilitate și creștere – cuprinzând
două regulamente –, menit să asigure disciplina bugetară în contextul UEM. În luna
mai 1998, pactul a fost completat printr-o declarație a Consiliului în care se reafirmau
angajamentele statelor membre. Acesta a fost modificat în mod substanțial în 2005 și 2011.
La data de 2 mai 1998, Consiliul Uniunii Europene, reunit la nivel de șefi de stat sau de
guvern, a hotărât în unanimitate că 11 state membre îndeplinesc condițiile necesare pentru
participarea la cea de-a treia etapă a UEM și pentru adoptarea monedei unice la
1 ianuarie 1999. Participanții inițiali au fost Belgia, Germania, Spania, Franța, Irlanda, Italia,
Luxemburg, Țările de Jos, Austria, Portugalia și Finlanda. Șefii de stat sau de guvern au
ajuns, de asemenea, la un acord politic în privința persoanelor care urmau a fi recomandate
pentru numirea ca membri în Comitetul executiv al Băncii Centrale Europene (BCE).

Tot în luna mai 1998, miniștrii finanțelor din statele membre care adoptau moneda unică au
stabilit, de comun acord cu guvernatorii băncilor centrale naționale ale statelor membre
respective, Comisia Europeană și IME, utilizarea, la stabilirea cursurilor de schimb
irevocabile pentru euro, a parităților centrale bilaterale valabile în MCS la momentul
respectiv. La 25 mai 1998, guvernele celor 11 state membre participante au numit
președintele, vicepreședintele și ceilalți patru membri ai Comitetului executiv al BCE. Aceste
numiri au intrat în vigoare la 1 iunie 1998 și au marcat înființarea BCE. BCE și băncile
centrale naționale ale statelor membre participante formează Eurosistemul, care elaborează și
stabilește politica monetară unică în cadrul celei de-a treia etape a UEM.

IME și-a încheiat misiunea odată cu înființarea BCE la 1 iunie 1998. În conformitate cu

articolul 123 [fostul articol 109 litera (l)] din Tratatul de instituire a Comunității Europene,
IME s-a dizolvat în momentul creării BCE. Toate preparativele încredințate IME au fost
finalizate la timp, iar BCE a alocat restul anului 1998 testării finale a sistemelor și
procedurilor.

Etapa 3

Cea de-a treia – și ultima – etapă a UEM a debutat la 1 ianuarie 1999 cu fixarea irevocabilă a
cursurilor de schimb pentru monedele celor 11 state membre participante inițial la Uniunea
Monetară și cu implementarea de către BCE a unei politici monetare unice.

Numărul statelor membre participante a ajuns la 12 la data de 1 ianuarie 2001, când Grecia a
intrat în cea de-a treia etapă a UEM. Slovenia a devenit cel de-al 13-lea stat membru al zonei
euro la data de 1 ianuarie 2007, fiind urmată un an mai târziu de Cipru și Malta, apoi de
Slovacia la data de 1 ianuarie 2009, de Estonia la data de 1 ianuarie 2011, de Letonia la data
de 1 ianuarie 2014 și de Lituania la data de 1 ianuarie 2015. În momentul aderării fiecărui stat
la zona euro, banca centrală a acestuia a devenit, în mod automat, parte a Eurosistemului.

Secțiunea 2: Constituire

Banca Centrală Europeană a fost înființată la data de 1 iunie 1998 ca urmare a Tratatului de la
Amsterdam, devenind banca centrală independentă responsabilă de moneda unică europeană
(euro), care a fost lansată în luna ianuarie 1999. Conform art. 282, Banca Centrală Europeană și
băncile centrale naționale constituie Sistemul European al Băncilor Centrale („SEBC”). Banca Centrală
Europeană și băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro, care
constituie Eurosistemul, conduc politica monetară a Uniunii. Aceasta este singura abilitată să
autorizeze emisiunea de monedă euro. Aceasta este independentă în exercitarea competențelor și în
administrarea finanțelor sale. Instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii, precum și guvernele
statelor membre, respectă această independență. Banca Centrală Europeană este o instituție
financiară investită cu putere de reglementări și decizie în cadrul sistemului financiar comunitar,
având o personalitate juridică proprie și se bucură în statele membre de capacitatea juridică cea mai
largă recunoscută persoanelor juridice de legislația națională. BCE și băncile centrale naționale pot
emite asemenea bancnote. Bancnotele emise de BCE și de băncile centrale naționale sunt singurele
mijloace de plată legale în interiorul Comunității. Statele membre pot emite monedă metalică euro,
sub rezerva aprobării de către Banca Centrală Europeană a volumului emisiunii.
Secțiunea 4 : Organizarea

Conducerea Băncii Centrale Europene este asigurata de un Consiliu al Guvernatorilor si

un Consiliu Director.

Consiliul Guvernatorilor

Consiliul guvernatorilor este principalul organ de decizie al BCE. Acesta este alcătuit din cei
șase membri ai Comitetului Directoriu, plus guvernatorii băncilor centrale naționale ale celor
19 țări din zona euro. Principalele responsabilității ce ii revin Consiliului sunt :

 adoptarea orientărilor și deciziilor necesare pentru a asigura îndeplinirea atribuțiilor

încredințate BCE și Eurosistemului;
 formularea politicii monetare a zonei euro. Aceasta include adoptarea deciziilor
privind obiectivele în materie de politică monetară, ratele dobânzilor reprezentative,
furnizarea de rezerve Eurosistemului și stabilirea orientărilor pentru implementarea
deciziilor respective;
  în contextul noilor responsabilități ale BCE legate de supravegherea bancară,
adoptarea deciziilor referitoare la cadrul general în care sunt luate deciziile în materie
de supraveghere și adoptarea proiectelor de decizii complete propuse de Consiliul de
supraveghere în cadrul procedurii aplicabile în cazul absenței unei obiecții.

Consiliul General

Consiliul general este alcătuit președinta BCE, vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor

centrale naționale (BCN) ale celor 27 de state membre ale UE. Cu alte cuvinte, Consiliul
general include reprezentanții celor 19 țări din zona euro și reprezentanții celor 8 țări din
afara zonei euro. Ceilalți membri ai Comitetului executiv al BCE, președintele
Consiliului UE și un membru al Comisiei Europene pot participa la ședințele Consiliului
general, dar nu au drept de vot.

Responsabilitățile ce ii revin sunt :

 exercitarea funcțiilor consultative ale BCE;

 colectarea datelor statistice;
 întocmirea raportului anual al BCE;
 stabilirea normelor necesare pentru standardizarea procedurilor contabile și raportarea
operațiunilor efectuate de BCN;
 luarea de măsuri privind stabilirea grilei de repartiție pentru subscrierea
capitalului BCE, altele decât cele prevăzute în Tratat;
 stabilirea condițiilor de angajare a personalului BCE și pregătirile necesare pentru
fixarea irevocabilă față de euro a cursurilor de schimb ale monedelor „statelor
membre care fac obiectul unei derogări”.

Consiliu Director

Consiliu Director este alcătuit din președintă, vicepreședinte si alți patru membri. Toți
membrii sunt numiți de Consiliul European, care hotărăște cu majoritate calificată. Toți
membrii Consiliului Director sunt numiți pentru un mandat de opt ani care nu poate fi
reînnoit. Ca excepție, membrii numiți în cadrul primului Comitet executiv în anul 1998 au
primit mandate cu durate diferite pentru a nu fi necesară înlocuirea tuturor membrilor în
același an.
Principalele atribuții :

 pregătește ședințele Consiliului guvernatorilor;

 aplică politica monetară pentru zona euro, în conformitate cu orientările specificate și
deciziile adoptate de Consiliul guvernatorilor. În acest sens, Comitetul executiv
furnizează instrucțiunile necesare BCN din zona euro;
 gestionează activitatea zilnică a BCE;
 exercită anumite competențe care i-au fost delegate de Consiliul guvernatorilor. Unele
dintre acestea au caracter de reglementare.

Secțiunea 4 : Funcționare

În îndeplinirea sarcinilor Sistemului European al Băncilor Centrale, Banca Centrală

Europeană, asistată de băncile centrale naționale, solicită informațiile necesare, fie de la
autoritățile naționale competente, fie, direct, de la agenții economici, în acest scop Banca
cooperează cu instituțiile și organele comunitare, precum și cu autoritățile competente ale
statelor membre sau ale statelor terțe și cu organizațiile internaționale. Atunci când este
necesar, B.C.E. este autorizată să participe la armonizarea regulilor și a practicilor privind
strângerea, prelucrarea și difuzarea datelor statistice din domeniile care țin de competența sa.

În domeniile care sunt de competența sa, BCE poate prezenta avize instituțiilor, organelor,
oficiilor și agențiilor Uniunii sau autorităților naționale.

În cea ce privește Consiliu Guvernatorilor , acesta  se întrunește, de regulă, de două ori pe
lună, la sediul BCE din Frankfurt pe Main, Germania.

Consiliul guvernatorilor evaluează evoluțiile economice și monetare și adoptă deciziile

privind politica monetară la fiecare șase săptămâni. În cadrul celorlalte ședințe, Consiliul
discută, în principal, chestiuni legate de alte atribuții și responsabilități ale BCE și ale
Eurosistemului. Pentru a asigura separarea atribuțiilor BCE în domeniul politicii monetare și
în alte domenii de responsabilitățile în materie de supraveghere, se organizează ședințe
separate ale Consiliului guvernatorilor.

Deciziile de politică monetară sunt explicate în detaliu într-o conferință de presă organizată la
fiecare șase săptămâni. Președintele, asistată de vicepreședinte, conduce conferința de presă.
În plus, BCE publică dări de seamă periodice referitoare la ședințele Consiliului
guvernatorilor privind politica monetară înainte de data ședinței următoare.

Aderarea Lituaniei la zona euro la data de 1 ianuarie 2015 a condus la implementarea unui

sistem conform căruia guvernatorii băncilor centrale naționale dispun pe rând de drepturi de
vot în cadrul Consiliului guvernatorilor.

Rotația drepturilor de vot contribuie la menținerea capacității Consiliului guvernatorilor de a

adopta măsuri odată cu creșterea treptată a numărului țărilor din zona euro și, implicit, a
numărului membrilor Consiliului guvernatorilor. Conform tratatelor Uniunii Europene,
sistemul de rotație trebuia implementat de îndată ce numărul guvernatorilor depășea 18, ceea
ce s-a întâmplat la data de 1 ianuarie 2015, când Lituania a aderat la zona euro.

Țările din zona euro sunt împărțite pe grupuri, în funcție de dimensiunea economiilor și a
sectoarelor financiare ale acestora. Pentru a stabili cărui grup îi aparțin guvernatorii băncilor
centrale naționale, a fost realizată o clasificare. Guvernatorii țărilor clasate pe primele cinci
poziții – în prezent, Germania, Franța, Italia, Spania și Țările de Jos – dispun în comun de
patru drepturi de vot. Toți ceilalți (14, de la data de 1 ianuarie 2015, când  Lituania a aderat la
zona euro) dispun în comun de 11 drepturi de vot. În fiecare lună, guvernatorii utilizează
drepturile de vot prin rotație. În plan extern, B.C.E. și băncile centrale naționale pot îndeplini
următoarele operațiuni:

- să stabilească relații cu băncile și instituțiile financiare din tarile terțe și cu organizațiile

internaționale;

- să dobândească şi să vândă orice tip de active valutare și de metale prețioase;

- să efectueze toate tipurile de operații bancare cu țările terțe și cu organizațiile

internaționale; inclusiv să primească și să acorde credite.

Actele și omisiunile B.C.E. sunt supuse controlului și interpretării Curții de Justiție. Litigiile
dintre B.C.E. și creditorii, respectiv debitorii săi sau alte persoane, sunt soluționate de
instanțele naționale competente, cu excepția cazurilor când este declarată competentă Curtea
de Justiție. B.C.E. are obligația de a elabora și publica rapoarte, cel puțin o dată pe trimestru,
privind activitatea S.E.B.C. De asemenea, B.C.E. transmite Parlamentului European,
Consiliului, Comisiei și Consiliului European, un raport anual asupra activității S.E.B.C. și
asupra politici monetare a anului precedent și a anului în curs.

Secțiunea 5 : Funcții si atribuții

B.C.E. reprezintă organul de conducere al S.E.B.C., având un rol important în cadrul

sistemului monetar european, fiind investită cu atribuții de reglementare şi decizie. În cadrul
S.E.B.C, B.C.E. îndeplinește un ansamblu de funcții, repartizate pe mai multe categorii:

- funcții consultative, în acest context, subliniem că Banca este consultată atât de autoritățile
naționale în privința oricărui proiect legislativ în domeniile care țin de competența sa - în
limitele și în condițiile fixate de Consiliu, cât și în privința oricărui act comunitar, de către
instituțiile comunitare în domeniile sale de competentă. De asemenea, B.C.E. poate prezenta
avize consultative instituțiilor comunitare sau autorităților naționale privind domeniile ce ţin
de competenţa sa;

- funcţii statistice, în îndeplinirea acestor funcţii, B.C.E., asistată de băncile centrale

naţionale, colectează informaţiile statistice necesare de la autorităţile naţionale competente
sau de la agenţii economici, cu care cooperează în acest scop;

- funcţii monetare, B.C.E. şi băncile centrale naţionale pot deschide conturi instituţiilor de
credit,instituţiilor publice şi altor participanţi pe piaţă şi pot să accepte active drept garanţie.
De asemenea, B.C.E. şi băncile centrale pot să intervină pe pieţele de capital (prin cumpărare,
vânzare, contracte la termen la curs fix, luând sau dând împrumut creanţe şi titluri negociabile
în monedă comunitară sau necomunitară) şi să efectueze operaţii de credit împreună cu
instituţiile de credit şi cu alţi participanţi pe piaţă.

- funcţii de cooperare internaţională (conform art. 23), în domeniul cooperării internaţionale,

pentru îndeplinirea sarcinilor încredinţate S.E.B.C; B.C.E. este abilitată decidă modul de
reprezentare al sistemului bancar. Cu autorizarea sa, băncile centrale naţionale sunt abilitate
să participe la instituţiile monetare internaţionale.

Principalele atribuții ale BCE sunt:

• Fixează rata dobânzilor la care acordă credite băncilor comerciale din zona euro, controlând
astfel masa monetară și inflația.
• Gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea și vânzarea de
valută pentru a echilibra cursurile de schimb.

• Se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate corespunzător de către

autoritățile naționale și că sistemele de plăți funcționează corect.

• Garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european.

• Autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro.

• Monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care aceasta îl poate reprezenta

pentru stabilitatea prețurilor;

• Banca Centrală Europeană (BCE) administrează Registrul bazei de date a instituțiilor și

companiilor afiliate:

În ceea ce privește cazurile în care atâta timp cât există state membre care fac obiectul unei
derogări, Banca Centrală Europeană, cu privire la aceste state membre:

• consolidează cooperarea dintre băncile centrale naționale;

• consolidează coordonarea politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigura

stabilitatea prețurilor;

• supervizează funcționarea mecanismului cursului de schimb;

• desfășoară consultări privind problemele care sunt de competența băncilor centrale

naționale și care afectează stabilitatea instituțiilor și piețelor financiare;

• exercită funcțiile pe care le îndeplinea Fondul European de Cooperare Monetară, preluate

ulterior de Institutul Monetar European.
Concluzii

Sistemul European al Băncilor Centrale este format din Banca Centrală Europeană și băncile
centrale ale statelor membre a căror monedă este euro, ce conduc politica monetară a Uniunii
Europene. Banca Centrală Europeană este principala instituţie financiară a Uniunii
Economice și Monetare ce deține dreptul exclusiv privind emisiunea monedelor euro, și este
responsabilă privind supravegherea instituțiilor de credit, astfel banca are un rol consultativ în
ceea ce privește evaluarea planurilor de rezoluție a instituțiilor de credit. Fiind o instituție
financiară Banca Centrală Europeană dispune de capital și resurse proprii. care pot fi
majorate prin contribuții din partea fiecării bănci naționale. Banca Centrală Europeană fiind
organul de conducere al S.E.B.C., și având un rol important în cadrul sistemului monetar
european, este investită cu atribuţii de reglementare şi decizie, precum: fixează rata
dobânzilor la acordarea creditelor băncilor comerciale din zona euro; gestionează rezervele
valutare străine din zona euro; asigură instituțiile și piețele financiare supraveghere
corespunzătoare; garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european; autorizează
tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro; monitorizează evoluția prețurilor;
administrează Registrul bazei de date a instituțiilor și companiilor afiliate; etc. Așadar, Banca
Centrală Europeană asigurând îndeplinirea atribuțiilor sale tinde spre o cooperare mai
eficientă cu băncile centrale naționale, instituţiile financiare din ţările terţe şi cu organizaţiile
internaţionale cu scopul efectuării a diferitor operaţii bancare, promovării politicii monetare
europene și astfel stabilirea monedei euroca minedă națională în toate statele membre a
Uniunii.
Bibliografie

I. Tratate, monografii, articole

1. Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene publicat în Jurnalul Oficial

in pe 26.10.2012
II. Surse internet
1. https://www.ecb.europa.eu/ecb/html/index.ro.html
2. https://european-union.europa.eu/principles-countries-history/principles-and-
values/founding-agreements_ro