UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚĂ ȘI TEHNOLOGIE POLITEHNICĂ BUCUREȘTI

-CENTRUL UNIVERSITAR PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI DREPT

MASTER- ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII EUROPENE

REFERAT

Prof. Univ. Dr.: Bota-Moisin Anton-Florinel

Student: Dumitrescu Diana-Elena

1
Sistemul European al
Băncilor Centrale

2
 Cuprins

1 Introducere-Sistemul European al Bancilor Centrale...................................................................4

1.1. Definirea termenilor..............................................................................................................4
1.2. Scurt istoric - infiintarea Sistemului European al Bancilor Centrale....................................4
1.3. Sistemul European al bancilor centrale.................................................................................5
1.4. Principii generale ale SEBC:................................................................................................6
1.5. Organismele oficiale ale BCE...............................................................................................7
2 Modul de functionare al Bancii Central Europene in cadrul SEBC............................................9
2.1. Gestiune interna....................................................................................................................9
Numarul de salariati ai Bancii Centrale Europene se ridica la 604, iar la acest numar se adauga
si personalul bancilor centrale nationale ale statelor member. Exemplu: Banca Nationala a
Frantei înregistreaza un numar de 14.000....................................................................................9
2.2 Functiile bancii centrale.........................................................................................................9
2.3. Comitetele SEBC................................................................................................................10
2.4. Misiuni................................................................................................................................11
Misiuni fundamentale................................................................................................................12
Alte misiuni................................................................................................................................12

3
 1 Introducere-Sistemul European al Bancilor Centrale

1.1. Definirea termenilor

Banca Centrală Europeană (BCE): a fost înfiinţată la data de 1 iunie 1998, cu sediul la
Frankfurt pe Main. Împreună cu celelalte bănci centrale naţionale din zona euro, BCE definește
și pune în aplicare politica monetară a statelor participante la zona euro.

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC): este alcătuit din Banca Centrală
Europeană și băncile centrale naţionale ale tuturor statelor membre ale UE dar care nu au
adoptat inca moneda euro.

Eurosistemul cuprinde Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale din

statele membre ale Uniunii Europene care au adoptat euro. Bancile centrale din tarile care nu au
adoptat euro sunt membre ale SEBC avand un statut special - desi li se permite conducerea
politicilor monetare nationale, ele nu iau parte la luarea si implementarea deciziilor in ceea ce
858g63i priveste politica monetara unica pentru zona euro1.

1.2. Scurt istoric - infiintarea Sistemului European al Bancilor Centrale

Tratatul de la Maastricht a fost negociat și ratificat de parlamentele naționale pornind de

la premisa că, în timp, toate statele membre ale UE vor adopta moneda euro și, prin
urmare, Sistemul European al Băncilor Centrale va îndeplini toate atribuțiile legate de moneda
unică. Banca Centrală Europeană a fost înființată la data de 1 iunie 1998, devenind banca
centrală independentă responsabilă de moneda unică europeană (euro), care a fost lansată în luna
ianuarie 1999.

În luna mai 1998, Consiliul European a adoptat una dintre deciziile cele mai importante
din istoria integrării europene. Liderii UE au hotărât că 11 state membre îndeplineau condițiile
pentru adoptarea euro. Acest eveniment istoric își are originea în semnarea, în anul 1992, a
Tratatului de la Maastricht, prin care a fost definit cadrul instituțional al Sistemul European al
Băncilor Centrale.

Integrarea monetară europeană a debutat la începutul anilor ’60, atunci când cei șase
membri ai Comunității Economice Europene (CEE) au inițiat cooperarea în domeniul afacerilor
monetare. În anul 1969, în urma unei serii de crize a cursului de schimb și a balanței de plăți,
liderii celor șase țări membre ale CEE au decis elaborarea unui plan de uniune economică și
monetară. Această decizie s-a materializat în anul 1970, sub forma Raportului Werner, care
prevedea realizarea uniunii în trei etape până în anul 1980. Acest proiect ambițios a fost
abandonat în anul 1971, după prăbușirea sistemului cursurilor de schimb fixe de la Bretton
1 https://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/escb/html/index.ro.html

4
Woods. Primul pas a fost făcut în 1972, odată cu crearea așa-numitului „șarpe monetar”, care
avea drept scop stabilizarea cursurilor de schimb pentru mai multe monede europene, dar care a
devenit curând victima unor noi tulburări monetare și a recesiunii internaționale care a urmat
primei crize petroliere din anul 1973. După ce mai multe monede au aderat la acest sistem sau l-
au părăsit, „șarpele” se limita în 1977 la „zona mărcii germane”, formată din Germania, țările din
Benelux și Danemarca. Consiliul European a încredințat unui comitet de experți, prezidat
de Jacques Delors, mandatul de a formula propuneri pentru posibilitatea realizării uniunii
economice și monetare europene. Rezultatul a fost Raportul Delors, care a condus la
conturarea Tratatului de la Maastricht, semnat de șefii de stat și de guvern ai statelor membre ale
UE în anul 1992 și ratificat de toate țările Uniunii Europene până în anul 1993. Acest Tratat a
stat la baza introducerii, după aproximativ 10 ani, a monedei euro. Institutul Monetar
European (IME), înființat în anul 1994, a demarat pregătirea cadrului de reglementare,
organizatoric și logistic necesar noului sistem supranațional al băncilor centrale, esențial pentru
crearea Băncii Centrale Europene și a Sistemului European al Băncilor Centrale, pentru
îndeplinirea sarcinilor acestora și pentru introducerea noii monede unice2.

1.3. Sistemul European al bancilor centrale

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) a fost creat în conformitate

cu Tratatul de la Maastricht și Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii
Centrale Europene.

Sistemul European al Bancii Centrale este cuprins din:

- Banca Centrala Euroepana (BCE)
- Bancile Centrale Nationale (BCN) ale tuturor statelor membre Uniunii Europene chiar
daca apartin sau nu zonei euro.
S-au creat doua zone:
a) Eurosistemul → cuprinde statele în care circula euro;
b) SEBC→ ce cuprinde BCE si Bancile Central Europene ale tarilor membre ale Uniunii
Europene care nu au adoptat moneda unica.

Spre deosebire de BCE şi BCN, SEBC nu are personalitate juridică, nu este abilitat să
acţioneze şi nu are organe de decizie proprii.
În schimb, membrii SEBC, respectiv BCE şi BCN, sunt persoane juridice şi participanţi
activi. BCE şi BCN sunt abilitate să acţioneze, dar, în îndeplinirea misiunilor atribuite SEBC,
acestea acţionează în conformitate cu obiectivele acestuia, cu normele prevăzute de Tratat şi de
Statut, precum şi cu deciziile adoptate de organele de decizie ale BCE.
Astfel, termenul „SEBC” desemnează un cadru instituţional care stabileşte „legătura
organică” între BCE şi BCN.

2https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/ecbhistoryrolefunctions2006ro.pdf?
9c2573a4c6dc49f2f363d0c2a27a1d24

5
 Din SEBC fac parte BCN ale tuturor statelor membre ale UE, chiar şi ale celor care nu au
adoptat euro.
Deoarece statele membre neparticipante şi-au păstrat suveranitatea monetară, băncile lor
centrale nu sunt implicate în îndeplinirea funcţiilor de bază ale sistemului. Pentru a facilita
înţelegerea de către publicul larg a structurii complexe a Sistemului European al Băncilor
Centrale, Consiliul guvernatorilor BCE a hotărât, în luna noiembrie 1998, adoptarea termenului
„Eurosistem”. Acesta se referă la componenţa – BCE şi BCN ale statelor membre care au adoptat
euro – în care SEBC îşi îndeplineşte principalele misiuni.

Trei considerente principale de natură politică şi economică au stat la baza instituirii unui
sistem care să îndeplinească funcţiile de bancă centrală pentru euro, nu a unei bănci centrale
unice:

1. înfiinţarea unei bănci centrale unice pentru întreaga zonă euro (concentrând, probabil,
activitatea de bancă centrală într-un singur loc) nu ar fi fost acceptabilă din raţiuni politice;

2. opţiunea creării Eurosistemului are la bază experienţa BCN, menţinând structura instituţională,
infrastructura, capacităţile operaţionale şi competenţele acestora; în plus, BCN continuă să
îndeplinească şi unele atribuţii independente de Eurosistem;

3. având în vedere spaţiul geografic vast pe care îl ocupă zona euro, s-a considerat oportun ca
instituţiilor de credit să le fie oferit un punct de acces la activitatea de bancă centrală în fiecare
stat membru participant. Luând în considerare numărul mare de naţiuni şi culturi din zona euro,
s-a apreciat că rolul de punct de acces la Eurosistem ar putea fi îndeplinit cel mai bine de
instituţiile naţionale (nu de o singură instituţie supranaţională).

Nucleul decizional al SEBC şi al Eurosistemului Eurosistemul şi SEBC sunt conduse de

principalele două organe de decizie ale BCE: Consiliul guvernatorilor şi Comitetul executive. Un
al treilea organ de decizie, Consiliul general, va exista atât timp cât unele state membre ale UE
nu vor fi adoptat încă moneda euro.

1.4. Principii generale ale SEBC:

a) Federalismul reprezinta sistemul SEBC si este un sistem de tip federal unde

deciziile sunt luate în mod colegial si central în cadrul Bancii Centrale Europene;
b) Independenta; de aici rezulta ca SEBC este independent fata de puterea politica si
anume:
- Independenta institutionala care interzice acceptarea de in-structiuni ce nu apartin
sferei SEBC
- Independenta personala ce decurge din statutul decidentilor
- Independenta functionala de unde rezulta obligatie de a stapâni inflatia
- Independenta financiara provine din capitalul si din resursele priprii ale SEBC-
ului;

6
 c) Obiectivul de stabilitate a preturilor;
d) Subsidiaritatea de unde rezulta metoda de repartitie a competentelor între Uniunea
Euroepana si statele membre;
e) Transparenta ce arata independenta Sistemului European al Bancii Centrale Îi
confera o obligatie de transparenta vis-a-vis de statele membre;
f) Responsabilitatea în a atinge obiectivele de stabilitate a preturilor pe care Tratatul
le-a fixat;
g) Cooperarea în sânul Uniunii Europene
h) Comunicarea spre exterior a Bancii Centrale Europene

1.5. Organismele oficiale ale BCE

SEBC este guvernat de structurile de decizie ale BCE, si anume Consiliul Director,
Comitetul Executiv si Consiliul General.

Consiliul Director - este compus din membrii Comitetului Executiv si din guvernatorii bancilor
centrale nationale din statele zonei Euro

Comitetul Executiv - este compus din Presedintele BCE, Vice-Presedintele ei si alti patru
membri, alesi dintre profesionisti recunoscuti in domeniul monetar bancar. Toți membrii sunt
numiți de Consiliul European în baza unei decizii adoptate cu majoritate calificată.
Responsabilități:

 pregătește reuniunile Consiliului guvernatorilor;

 aplică politica monetară pentru zona euro, în concordanță cu orientările specificate și
deciziile adoptate de Consiliul guvernatorilor. În acest sens, Comitetul executiv furnizează
instrucțiunile necesare BCN din zona euro;
 gestionează activitatea zilnică a BCE;
 exercită anumite competențe care i-au fost delegate de către Consiliul guvernatorilor. Unele
dintre acestea au caracter de reglementare.

Consiliul General - este compus din Presedintele si Vice-Presedintele BCE, precum si din
guvernatorii bancilor centrale din cele 28 de State Membre ale UE.

Statutul SEBC si al BCE prevede continuitatea mandatelor guvernatorilor BCN si al

membrilor Comitetului Executiv, dupa cum urmeaza3:
 un mandate cu o durata de minim 5 ani pentru guvernatorii BCN;
 un mandate cu o durata fixa de 8 ani, care nu poate fi innoit, pentru membrii
Comitetului executive;
 demiterea din functie a membrilor Comitetului executive doar in cazul de
incompetenta sau de greseli grave de conduita.
3 Gheorghe Morosan, Produse si Servicii bancare, editura Didactica si Pedagogica Bucuresti, 2011, pag.22

7
 Aceste organe de decizie îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu dispoziţiile
prevăzute de Tratat, de Statutul SEBC şi de Regulamentul de procedură.
Organele de decizie ale BCE îndeplinesc o funcţie dublă:

i) conducerea BCE şi
ii) conducerea Eurosistemului şi a SEBC. Organele de decizie sunt adaptate în mod
special pentru a răspunde cerinţelor pe care le implică procesul decizional în
domeniul politicii monetare într-o zonă cu monedă unică. Structura decizională pe
două niveluri, respectiv Consiliul guvernatorilor şi Comitetul executiv, ambele
având reale puteri de decizie în domeniile lor de competenţă specifice, asigură
capacitatea BCE de a reacţiona prompt la evoluţiile pieţei.

Consiliul guvernatorilor reprezinta organ de decizie suprem, si are în alcatuirea sa sase

membrii ai Bancilor Centrale Nationale care apartin Eurosistemului iar în anul 1999 numarul
membrilor s-a marit, ajungând la 17.
Responabilitati:
- defineste politica monetara a Eurosistemului
- ia deciziile privind obiectivele monetare intermediare si a aprovi-zionarilor an rezerve a
Eurosistemului
- decide recursul la alte metode operationale de control monetar
- reglementeaza limita rezervelor obligatorii
- autorizeaza emisiunea de bilete de banca în euro si a volumului acesteia
- decide asupre regulilor contabile si de informatii ale operatiunilor Bancilor Centrale Nationale
- adopta regulamentul interior al BCE si a organelor de decizie.

Consiliul director se compune din presedinte, vice-presedinte si alti patru membrii, care
sunt alesi pe un mandat de opt ani care nu se poate reînnoi
Responsabilitati:
- pun în practica politica monetara adoptata de Consiliul guverna-torilor
- transmite instructiuni necesare Bancilor Centrale Nationale
- pregateste întrunirea Consiliului guvernatorilor
- are responsabilitatea afacerilor curente a BCE.

Presedintele prezida ansamblul organelor ale Bancii Centrale Europene si o reprezinta în

exterior.

Consiliul general al Bancii Centrale Europene se compune din presedinte si vice-

presedintele BCE si guvernatorii tuturor Bancilor Centrale Nationale (BCN).

2 Modul de functionare al Bancii Central Europene in cadrul SEBC

2.1. Gestiune interna

8
Numarul de salariati ai Bancii Centrale Europene se ridica la 604, iar la acest numar se adauga si
personalul bancilor centrale nationale ale statelor member.
Exemplu: Banca Nationala a Frantei înregistreaza un numar de 14.000.

Relatiile SEBC cu celelalte organisme ale UE:

Ø Rapoarte si auditii
Ø Acorduri si statut de observator
Ø Participari informale (fara titlu formal)

SEBC si interzicerea finantarilor publice

Articolele 104 si 104A a Tratatului stipuleaza interzicerea SEBC-ului de a finanta deficitele
publice prin emisiune de moneda.

SEBC si relatiile international

Ø FMI reprezinta centrul Sistemului Monetar International (SMI), iar Sistemul European al
Bancii Centrale este reprezentat si el de bancile nationale ale statelor membre UE;

2.2 Functiile bancii centrale

Bancile centrale constituie autoritatea monetara. Chiar daca ele se ocupa toate
obiectivele politicii economice, obiectivul lor prioritar este stabilitatea preturilor si tipul de
schimb. Tendinta actuala in tarile occidentale este sa consolideze inca si mai mult independenta
traditionala a bancilor centrale fata de guverne pentru a garanta astfel stabilitatea economica.

In tarile Uniunii Europene ce au intrat in UEM, functiile de banca centrala sunt

indeplinite de Banca Centrala Europeana si de Sistemul European al Bancilor Centrale, care va fi
studiat in detaliu mai incolo. In Statele Unite, functiile bancii centrale sunt realizate de Sistemul
de Rezerve Federal. In general, in toate tarile, functiile care se atribuie bancilor centrale sunt
urmatoarele:

Politica monetara. Bancile centrale sunt insarcinate sa analizeze situatia economica a

tarii si, ca o concluzie a acestei analize, sa schiteze strategiile de politica monetara cu obiectivul
principal de a garanta stabilitatea monetara. Alte obiective economice, cum ar fi cresterea
economica sau somaj 0, vor fi pentru banca, in ceea ce priveste stabilitatea, obiective secundare.
Schita strategiilor de politica monetara inseamna planificarea evolutiei variabilelor ce pot fi
controlate de catre banca centrala: tipuri de reescont, cantitatea de bani in circulatie, coeficienti
bancari, etc. Obiectivul stabilitatii are o origine dubla: interioara si exterioara; stabilitatea
interioara se refera la stabilitatea preturilor interne, adica la lupta impotriva inflatiei; stabilitatea
exterioara se refera la stabilitatea preturilor externe, adica la stabilitatea cursului de schimb al
devizelor.

Bancherul guvernului. Bancile centrale obisnuiesc sa fie responsabile de custodia rezervelor

statului si, frecvent, gestioneaza creditul pentru sectorul public si administreaza emisiunile de

9
datorie publica. Acest tip de functii este de fiecare data mai limitat pentru a garanta independenta
bancilor centrale referitoare la guverne. Acum cateva decenii (si chiar si acum in tarile mai putin
avansate) guvernele aveau (au) puterea de a obliga banca centrala sa-i dea credite. Aceasta lipsa
de independenta a bancilor centrale pune in dificultate realizarea obiectivului de stabilitate
monetara care in aceste conditii ramane subordonat obiectivelor guvernelor.

Reglarea circulatiei fiduciare. Bancile centrale se ocupa de punerea in circulatie a

bancnotelor si monezilor emise, retragandu-le pe cele deteriorate si garantand o aprovizionare de
efectiv adecvata necesitatilor comertului.

Banca a bancilor. Tine in custodie rezervele bancilor private si controleaza volumul acestora;
determina coeficientii rezervelor, adica procentajul din depozite pe care banca privata trebuie sa-
l destine rezervelor. Bancile centrale imprumuta bani bancii private in cntitatea si tipul de
dobanda ce se determina in functie de strategiile politicii monetare. Coordoneaza si intervin pe
piata interbancara, adica cunosc si controleaza creditele pe care bancile private le practica intre
ele.

Control si inspectie. Bancile centrale formuleaza normele de functionare ale bacnii private.
Autorizeaza deschiderea de noi banci si entitati de credit si inspecteaza functionarea lor.

Controlul schimburilor. Centralizeaza rezervele de devize, ceea ce includ nu numai

monezile si bancnotele emise de strainatate, ci si conturile la institutii bancare si efectele de
plata in afara. Gestioneaza schimbul valutar, controleaza toate incasarile si platile
internationale; se ocupa frecvent de elaborarea Balantei de Plati.
Consultanta. Bancile centrale elaboreaza rapoarte informative si publicatii periodice cu
caracter statistic.

2.3. Comitetele SEBC

Organele de decizie ale BCE sunt susținute de către comitetele SEBC. Aceste comitete
sunt importante și în cadrul cooperării intra-SEBC. Ele sunt formate din membri ai BCE și ai
băncilor centrale naționale (BCN) ale Eurosistemului, precum și din membri ai altor organisme
competente, cum ar fi autoritățile de supraveghere naționale, în cazul Comitetului de
supraveghere bancară. BCN ale statelor din afara zonei euro au numit experți care să participe la
ședințele comitetelor SEBC ori de câte ori un comitet supune dezbaterilor aspecte care țin de
competența Consiliului general. Mandatele comitetelor sunt stabilite de către Consiliul
guvernatorilor, căruia comitetele îi raportează prin intermediul Comitetului executiv. În prezent
există următoarele comitete:

 Comitetul de contabilitate și venituri monetare

 Comitetul de supraveghere bancară
 Comitetul pentru bancnote
 Comitetul pentru metodologia costurilor
 Comitetul de comunicare al Eurosistemului/SEBC
 Comitetul director al Eurosistemului pentru IT
 Comitetul pentru tehnologia informației

10
 Comitetul auditorilor interni
 Comitetul pentru relații internaționale
 Comitetul juridic
 Comitetul pentru operațiuni de piață
 Comitetul de politică monetară
 Comitetul pentru sistemele de plăți și de decontare
 Comitetul de statistică
Politica monetară unică a fost instituită prin Tratatul Uniunii Europene şi Statutul
Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene. Statutul stabileşte atât
înfiinţarea BCE, cât şi a Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) la data de 1 iunie
1998.
În Tratatul de la Roma sunt prevăzute obiectivele fundamentale al SEBC, dar şi alte
obiective şi misiuni ce urmează să fie îndeplinite de SEBC. Astfel, obiectivul fundamental este
stabilitatea preţurilor, în timp ce sfera celorlalte obiective cuprinde: sprijinirea politicilor
economice generale în cadrul UE în scopul realizării obiectivelor UE. Totodată, se prevede că
SEBC va acţiona conform principiilor economiei libere de piaţă, respectând libera concurenţă şi
asigurând alocarea eficientă a resurselor Băncii Centrale Europene (BCE), reprezintă nucleul
Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), împreună cu băncile centrale naţionale ale
celor 28 de state membre ale Uniunii Europene.
Deoarece nu toate statele membre au adoptat euro ca monedă naţională, termenul
„Eurosistem” se utilizează pentru a descrie sistemul format din BCE și băncile centrale naţionale
ale acelor state membre care au adoptat euro, în prezent, 19. Eurosistemul îndeplinește
majoritatea atribuţiilor pe care Tratatul privind Uniunea Europeană le conferă SEBC.

Organele de decizie ale BCE sunt Consiliul guvernatorilor și Comitetul executiv.

Deciziile de politică monetară ale BCE sunt luate de Consiliul guvernatorilor. Comitetul executiv
pune în aplicare deciziile și este răspunzător de activităţile zilnice ale BCE. Al treilea organ de
decizie al BCE este Consiliul general , care va continua să funcţioneze atât timp cât există state
membre ale Uniunii Europene care nu au adoptat încă euro ca monedă naţională.

2.4. Misiuni

Misiunile Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și ale Eurosistemului sunt

prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și precizate în Statutul Sistemului
European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene. Statutul este un protocol atașat la
Tratat.
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene face trimitere, în general, la SEBC, și nu
la Eurosistem, în condițiile în care a fost redactat pornind de la premisa că toate statele membre
ale UE vor adopta în cele din urmă euro. Eurosistemul este alcătuit din BCE și băncile centrale
naționale (BCN) din statele membre ale UE a căror monedă este euro, în timp ce SEBC are în
componență BCE și BCN din toate statele membre ale UE. Atât timp cât există state membre ale
UE a căror monedă nu este euro, va trebui să se facă distincția între Eurosistem și SEBC.

11
Misiuni fundamentale
În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, misiunile fundamentale care
urmează să fie îndeplinite prin intermediul SEBC sunt:

 definirea și punerea în aplicare a politicii monetare;

 efectuarea operațiunilor de schimb valutar;
 deținerea și administrarea rezervelor valutare (administrarea portofoliilor);
 promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.
SEBC este responsabilă de îndeplinirea unor atribuții specifice din domeniul supravegherii
prudențiale a instituțiilor de credit cu sediul în țările membre participante.

Alte misiuni
 Bancnote: BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote în zona euro.
 Statistică: în colaborare cu BCN, BCE colectează informațiile statistice necesare în vederea
îndeplinirii misiunilor SEBC, fie de la autoritățile naționale, fie direct de la agenții
economici.
 Supraveghere și stabilitate financiară: Eurosistemul contribuie la buna desfășurare a
politicilor autorităților competente cu privire la supravegherea prudențială a instituțiilor de
credit și la stabilitatea sistemului financiar.
 Cooperare la nivel internațional și european: BCE întreține relații de cooperare cu
instituțiile, organele și forurile competente, atât în cadrul UE, cât și pe plan internațional, cu
privire la misiunile încredințate Eurosistemului.
De asemenea, Eurosistemul isi propune sa contribuie direct la coordonarea politicilor
autoritatilor competente privind supravegherea prudentiala a institutiilor de credit si asigurarea
stabilitatii sistemului financiar.

Bibliografie
1. Gheorghe Morosan, Produse si Servicii bancare, editura Didactica si Pedagogica
Bucuresti, 2011

12
2. https://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/escb/html/index.ro.html
3. https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/ecbhistoryrolefunctions2006ro.pdf?
9c2573a4c6dc49f2f363d0c2a27a1d24
4. https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/european-central-bank_ro

13