Banca Centrală Europeană

În cadrul UEM s-au creat două zone monetare:

a) Eurosistemul, care cuprinde statele în care circulă euro;

b) SEBC, care cuprinde Eurosistemul şi se extinde pe teritoriul tuturor statelor membre ale
Uniunii Euroepene.

Misiunea fundamentală a Eurosistemului constă în patru atribute:

 definirea şi promovarea politicii monetare în zona euro;
 conducerea politicii valutare în zona euro;
 definirea şi gestionarea rezervelor valutare ale statelor membre;
 asigurarea bunei funcţionări a sistemului de plăţi.

Mai mult, Eurosistemul contribuie la buna conduită a politicilor promovate de către autorităţile
competente referitor la controlul prudenţial al instituţiilor de credit şi la stabilitatea sistemului financiar.

Sistemul European al băncilor centrale (SEBC) este compus din Banca Central Europeană
(BCE) şi Băncile Centrale ale statelor membre şi este condusa de organismele BCE, funcţiile sale fiind:
 definirea şi executia politicii monetare a Comunităţii, cu obiectivul principal de a
mentine stabilitatea preţurilor;
 deţinerea şi gestionarea rezervelor oficiale de devize ale statelor membre si realizarea de
operatii în devize;
 promovarea unei bune functionări a sistemelor de plăţi;
 contribuie la buna gestionare a politicilor autoritatilor competente în ceea ce priveste
supravegherea prudenţială a entitatilor de credit si la stabilitatea sistemului financiar.

Relaţiile SEBC cu celelalte organisme ale UE vizeză rapoarte şi audiţii, acorduri şi statut de
observator, participări informale (fără titlu formal).
Rolul Comitetului econmic şi financiar, care nu este un organism al SEBC, dar are o funcţie
importantă în politica monetară a UE, contribuind la pregătirea lucrărilor Consiliului ECOFIN şi
organizând mişcările de capiatal.

Banca Centrală Europeană (BCE) este banca centrală a UE, fiind însărcinată cu stabilirea
marilor orienări ale politicii monetare a zonei euro şi adoptarea deciziilor necesare pentru realizarea
acestei politici. Banca Centrală Europeană este succesoarea Institutului Monetar European, înfiinţat
prin Tratatul de la Maastricht pentru pregătirea realizării unei bănci centrale transnaţionale şi a unei
politici monetare comune.
Rata de refinanţarea BCE reprezintă rata directoare a UEM – rata de politică monetară, alte
două rate directoare fiind rata remunerării depozitelor şi rata împrumutului marginal (asemănătoare
facilităţilor permanente).

Banca Centrală Europeană trebuie analizată prin prisma a două caracteristici de bază: este o
bancă centrală şi o instituţie supranaţională.
 a) Este bancă central deoarece:
 administrează începând cu 1 ianuarie 1999 sistemul monetar in euro;
 joacă un rol important în conducerea politicilor economice;
 se poate implica în menţinerea stabilităţii preţurilor şi a resurselor umane.

b) Este instituţie supranaţională pentru că:

 organizează relaţiile monetare între mai multe ţăricum a făcut şi Sistemul Monetar
European (SME) lansat în 1979 şi care a supravieţuit până la apariţia euro;
 este banca centrală a statelor membre ale Uniunea Europeană;
 este instanţă federală în UE.

BCE are drept exclusiv de a autoriza emisiunea de biletede banca in Comunitate, BCE si
bancile centrale nationale putând emite bilete care vor fi unicele bancnote legale in cadrul Comunitatii,
statele membre emiţând moneda metalica, volumul emisiei trebuind sa fie aprobat de BCE.
Banca Centrală Europeană, înfiinţaţă la 1 iunie 1998, devine operaţională la 1 ianuarie 1999,
având sediul la Frankfurt, are următoarele structuri:

 Consiliul guvernatorilor reprezintă organ de decizie suprem, şi are în alcătuirea sa

membrii ai Băncilor Centrale Naţionale care aparţin Eurosistemului, având următoarele
responsabilităţi:
- defineşte politica monetară a Eurosistemului; ia deciziile privind obiectivele
monetare intermediare şi a aprovi-zionărilor în rezerve a Eurosistemului;
- decide recursul la alte metode operaţionale de control monetar; reglementează limita
rezervelor obligatorii;
- autorizează emisiunea de bilete de bancă în euro şi a volumului acesteia;
- decide asupra regulilor contabile şi de informaţii ale operaţiunilor Băncilor Centrale
Naţionale;
- adoptă regulamentul interior al BCE şi a organelor de decizie.

 Consiliul este compus din membrii Comitetului Executiv si guvernatorii Bancilor

Centrale Nationale, adoptând orientari si decizii necesare pentru a garanta indeplinirea
functiilor atribuite SEBC, acest consiliu formulînd totodată politica monetara a comunitatii.

 Comitetul Director se compune din preşedinte, vice-preşedinte şi alţi patru membrii,

care sunt aleşi pe un mandat de opt ani şi care nu se poate reînnoi, având următoarele
responsabilităţi:
- pune în practică politica monetară adoptată de Consiliul guvernatorilor;
- transmite instrucţiuni necesare Băncilor Centrale Naţionale;
- pregăteşte întrunirea Consiliului guvernatorilor; are responsabilitatea afacerilor
curente a BCE.

 Consiliul general este compus din preşedinte şi vicepreşedinte, guvernatorii BCN din
zona euro şi guvernatorii BCN din restul uniunii, adică statele membre care nu au adoptat
 încă euro, beneficiind de derogări. Acesta execută misiunea pe care BCE a preluat-o dela
Institutul Monetar European (IME) şi care, trebuie să fie îndeplinită pe parcursul fazei III a
formării UEM. Consiliul general contribuie, de asemenea funcţiile consultative ale BCE,
colectarea informaţiilor statistice, eleborarea rapoartelor anuale ale BCE, formularea
regulilor necesare normalizării procedurilor contabile şi declaraţiilor referitoare la operaţiile
BCE etc.

Atât BCE cat si bancile centrale nationale isi mentin independenta Bancile Centrale Nationale,
fiind prezente in Consiliul Guvernatorilor al BCE, având un rol important in instrumentarea actiunilor
politicii monetare. In cazul altor functii, cum ar fi detinerea si gestiunea de rezerve, sistemul de plăţi,
emiterea de bancnote, etc. BCN îşi mentin compatibilitatea cu directiile date de către Consiliul
Guvernatorilor al BCE, dezvoltând si ele functii de supraveghere ale entitatilor de credit si gestiune a
Trezoreriei Administratiilor Publice, fara ca asta sa implice finantare privilegiată.

Principiile generale ale constituirii, organizării şi funcţionării BCE sunt:

 federalismul reprezintă sistemul SEBC, care este un sistem de tip federal unde deciziile
sunt luate în mod colegial şi central în cadrul Băncii Centrale Europene;
 independenţa, SEBC fiind independent faţă de puterea politică;
 obiectivul îl reprezintă stabilitatea preţurilor;
 subsidiaritatea, care determină metoda de repartiţie a competenţelor între Uniunea
Euroepană şi statele membre;
 transparenţa, dedusă din independenţă şi conferă SEBC obligaţiade transparenţă vis-a-
vis de statele membre;
 responsabilitatea în a atinge obiectivele de stabilitate a preţurilor pe care Tratatul le-a
fixat;
 cooperarea în sânul Uniunii Europene;
 comunicarea spre exterior a Băncii Centrale Europene.

BCE este un organ independent de celelalte instituţii europene şi de guvernele statelor membre,
în exercitatrea misiunilor referitoare la Eurosistem nici BCE, nici BCN şi nici un alt membru al
organelor lor de decizie nu pot solicita şi nici accepta instrucţiuni de la un organ exterior, pentru
garantarea acestei independenţe şi a unei anumite stabilităţi, statul SEBC prevede :
 un mandat reînnoibil pe cel puţi 5 ani pentru guvernatorii BCN ;
 un mandat nereînnoibil pe durata de 8 ani pentru membrii Comitetului Director ;
 un guvernator nu poate fi revocat decât în cazul unei incapacităţi sau unei fapte grave.

Dacă băncile centarle sunt independente în majoritatea ţărilor, se constată că guvernele

naţionale tind să exercite presiuni asupra deciziilor acestora, în cida independenţei totale de care se
bucură BCE, şi acesta deoerece adesea deciziile băncilor centrale eludează orice control naţional,
răspunzând numai la comenzle BCE.
 Situaţia economică în zona euro s-a înrăutăţit în perioada 2005-2008, şi la aceasta a contribuit şi
deciziile eronate ale BCE, trei erori fiind mai evidente:
 riscul inflaţiei a fost mai puternic decât riscul încetinirii economiei;
 inflaţia europeană s-a aprins sub efectul creşteriipreţurilor materiilor prime;
 salariile au progresat într-un ritm alamant.

Eliminarea acestor erori reclamă îndeplinirea, de către BCE, a două deziderate:

 rata dobânzii şi cursul de schimb trebuie mobilizate împreună, coerent şi adecvat pentru a
lupta contra inflaţiei;
 independenţa BCE trebuie să fie absolută în domeniul monetar, însă ea nu trebuie să
intervină în politica socială.

Situaţia actuală arată clar responsabilitatea BCE în condiţiile preocupărilor insuficiente ale
guvernelor faţă de economiile lor, însă confrutată cu posibilitatea unei crize grave, BCE se rezumă, pe
plan monetar, la ameninţarea că banca centrală va lăsa problematica pieţelor publice sindicatelor, şi
deci salariaţilor care vor face presiuni asupra bugetelor, dereglând finanţele publice naţionale.