Rolul băncii centrale europene și a Politicii Monetare

Banca Centrală Europeană (BCE) este banca centrală a Uniunii Europene,

cu funcția de administrare a politicii monetare în cele 19 țări care folosesc euro ca
monedă. Își are sediul în Frankfurt am Main.
BCE formează împreună cu băncile centrale naționale BCN ale tuturor
statelor membre Sistemul European al Băncilor Centrale SEBC, iar
Eurosistemul include BCE și și BCN ale statelor membre ale UE care folosesc
euro ca monedă națională. SEBC a fost creat pe baza ipotezei că toate statele
membre ale UE vor adopta moneda Euro. Astfel că unele prevederi din tratatul
SEBC nu se aplică țărilor care nu au adoptat încă moneda euro ci se referă de fapt
statelor din Eurosistem. BCE, BCN sau membrii organelor de decizie sunt
independenți și nu pot solicita și accepta instrucțiuni din partea guvernelor,
instituțiilor UE, agenții ale UE sau oricărui alt organism.

Obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale este

menținerea stabilității prețurilor. Fără a aduce atingere acestui obiectiv, SEBC
susține, de asemenea, politicile economice generale ale Uniunii pentru a contribui
la realizarea obiectivelor Uniunii. SEBC acționează în conformitate cu principiul
unei economii de piață deschise în care concurența este liberă. Sarcinile de bază
îndeplinite prin intermediul SEBC sunt: stabilirea și punerea în aplicare a politicii
monetare a Uniunii; efectuarea operațiunilor de schimb valutar; deținerea și
administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre; și promovarea bunei
funcționări a sistemelor de plăți.

Competențe
BCE este singura abilitată să autorizeze emisiunea de bancnote euro. Statele
membre pot emite monede metalice euro, sub rezerva aprobării de către BCE a
volumului emisiunii.
BCE adoptă regulamentele și deciziile necesare îndeplinirii sarcinilor
încredințate SEBC prin tratat și prin Statutul BCE. În plus, emite recomandări și
avize.
BCE trebuie consultată cu privire la orice act al Uniunii propus în domeniile
care țin de competența sa, iar autoritățile naționale trebuie să o consulte cu privire
la orice proiect de act legislativ în domeniile care sunt de competența sa.
BCE poate formula avize cu privire la subiectele supuse consultării.
De asemenea, BCE este consultată cu privire la deciziile de stabilire a
pozițiilor comune și la măsurile legate de reprezentarea unitară a zonei euro în
cadrul instituțiilor financiare internaționale.
BCE, sprijinită de BCN, culege informațiile statistice necesare fie de la
autoritățile naționale competente, fie direct de la agenții economici.
În Statutul BCE se enumeră diverse instrumente pe care BCE le poate utiliza
pentru a-și îndeplini funcțiile monetare. BCE și BCN pot deschide conturi pentru
instituții de credit, entități publice și alți participanți pe piață și pot accepta active
drept garanție. Aceasta poate efectua operațiuni pe piață și operațiuni de creditare
și poate impune constituirea de rezerve minime. Cu toate acestea, la articolul 123
din TFUE se interzice de a acorda finanțare monetară și se stabilesc limite privind
utilizarea instrumentelor de politică montară. Pentru a asigura sisteme de
compensare și de plată eficace și fiabile, BCE poate pune la dispoziție
infrastructura necesară și poate stabili politici de supraveghere. BCE poate, de
asemenea, să stabilească relații cu bănci centrale și instituții financiare din alte țări
și cu organizații internaționale.
Contribuie la stabilitatea financiară. Identifică riscurile care pot dezechilibra
sistemul financiar, precum turbulențe pe piața bursieră sau scăderea abruptă a
prețului locuințelor, și facem recomandări pentru reducerea lor, ceea ce ajută ca
cetățenii și firmele să facă planuri și să investească în viitor cu încredere.
Din noiembrie 2014, BCE este răspunzătoare de supravegherea tuturor
instituțiilor de credit (fie direct, pentru băncile cele mai mari, fie indirect, pentru
alte instituții de credit) din statele membre care fac parte din mecanismul unic de
supraveghere (MUS)

Din 1998 până în present BCE a avut 5 Președinți: Willem Frederik Duisenberg; un
politician neerlandez, Jean-Claude Trichet, un înalt funcționar francez, Mario Draghi
economist, banker și fost înalt funcționar de stat Italian, în present președintă este
Christine Lagarde o avocată franceză

Banca Centrală Europeană are un capital subscris de 5 miliarde de euro, capital deținut de băncile
centrale naționale. Acțiunile Băncii Centrale Europene nu sunt transferabile și nu pot fi folosite ca și
gaj. Modul de alocare a acțiunilor a fost stabilit în 1998 pe baza populației statelor și a produsului
intern brut al fiecărui stat. Băncile centrale care nu fac parte din Zona Euro sunt obligate să participe
cu un procent mai mic la capitalul social.

Obiectivul Fundamental al Politicii Monetare este menținerea stabilității prețurilor iar

responsabilitatea pentru politica monetară unică este atribuit BCE. Țările participante la zona euro
nu mai dispun de politici monetare și valutare și, prin urmare, trebuie să se bazeze pe alte politici
pentru a promova competitivitatea și a se adapta la șocuri. Deciziile de politică monetară sunt luate
de Consiliul guvernatorilor BCE.

La fiecare șase săptămâni, se adoptă decizii privind politica monetară, care vizează stabilirea
măsurilor necesare pentru menținerea inflației la nivelul de 2%.

Tratatul de la Maastricht interzice în mod explicit finanțarea deficitelor bugetare prin intermediul

băncilor centrale. Acesta mai prevede că sectorul public nu trebuie să beneficieze de acces
privilegiat la instituțiile financiare. În plus, așa-numita clauză „no bail-out” din Tratat menționează clar
faptul că nici Comunitatea, niciun stat membru nu poate fi considerat responsabil pentru
angajamentele asumate de un alt stat membru. Tratatul impune statelor membre UE obligația de a
evita deficitele excesive. În ceea ce privește statele membre care nu respectă plafoanele pentru
deficitul bugetar și pentru datoria publică stabilite în Protocolul privind procedura de deficit excesiv
(PDE), aplicarea acestei proceduri poate conduce, în ultimă instanță, la sancțiuni financiare.

Pe baza analizelor economice și monetare periodice, Consiliul guvernatorilor ia decizii referitoare la

nivelul principalelor rate ale dobânzilor BCE în vederea realizării obiectivului de stabilitate a
prețurilor.

Operațiunile de piață dețin rolul cel mai important în gestionarea condițiilor de lichiditate ale
sectorului bancar din zona euro și în orientarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piața
monetară. Acestea se realizează descentralizat, respectiv BCE coordonează operațiunile, dar
tranzacțiile sunt derulate practic la nivelul BCN.
Eurosistemul desfășoară trei categorii de operațiuni, și anume:

1. operațiunile principale de refinanțare – OPR

2. operațiunile de refinanțare pe termen mai lung – ORTL
3. operațiunile de reglaj fin – ORF

Prin intermediul operațiunilor principale de refinanțare și operațiunile de refinanțare pe termen

mai lung, Eurosistemul creditează băncile. Creditele sunt întotdeauna acordate pe o perioadă
scurtă și prestabilită, în schimbul garanțiilor, pentru protejarea Eurosistemului de riscul financiar.
Eurosistemul pune la dispoziția băncilor două facilități permanente și anume:

1. facilitatea de creditare marginală

2. facilitatea de depozit
Facilitatea de depozit este facilitatea permanentă a Eurosistemului, care constă în posibilitatea de
a constitui la o BCN depozite overnight, remunerate la o rată a dobânzii prestabilită.
Facilitatea de creditare marginală este facilitatea permanentă a Eurosistemului, care constă în
posibilitatea de a obține credite overnight de la o BCN, la o rată a dobânzii prestabilită, garantate cu
active eligibile.