1.

Introducere

Băncile centrale constituie autoritatea monetară. Chiar dacă ele se ocupă de toate
obiectivele politicii economice, obiectivul lor prioritar este stabilitatea preţurilor şi tipul
de schimb. Tendinţa actuală în ţările occidentale este să consolideze încă şi mai mult
independenţa tradiţională a băncilor centrale faţă de guverne pentru a garanta astfel
stabilitatea economică. În ţările Uniunii Europene ce au intrat în Uniunea Economică şi
Monetară, funcţiile de bancă centrală sunt îndeplinite de Banca Centrala Europeană şi de
Sistemul European al Băncilor Centrale.
Funcţiile îndeplinite de o bancă centrală la nivel macroeconomic sunt:
o funcţia de emisiune monetară;
o funcţia de centru al politicii monetare;
o funcţia de creditare a economiei naţionale;
o funcţia de centru valutar;
o funcţia de bancă a băncilor;
o funcţia de bancă a statului.

2. Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană (BCE) a fost înfiinţată în 1998. Sediul băncii este la
Frankfurt (Germania). Misiunea băncii este să administreze moneda euro – moneda unică
a Uniunii Europene şi să păstreze stabilitatea preţurilor pentru cele peste două treimi din
cetăţenii UE care utilizează moneda euro. BCE este responsabilă şi pentru crearea şi
implementarea politicii monetare în zona euro. Pentru a-şi îndeplini rolul, BCE
colaborează cu Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC), din care fac parte toate
cele 27 de state membre ale UE. Cu toate acestea, doar 16 dintre ele au adoptat până în
prezent moneda euro, formând împreună „zona euro”. Băncile centrale naţionale ale
acestor ţări şi Banca Centrală Europeană alcătuiesc aşa-numitul „Eurosistem”. BCE îşi
desfăşoară activitatea în condiţii de independenţă totală. BCE, băncile centrale naţionale
ale SEBC sau alt membru al organismelor lor de decizie nu pot solicita sau primi
instrucţiuni de la niciun alt organism. Instituţiile UE şi guvernele statelor membre UE

2
trebuie să respecte acest principiu şi au obligaţia de a nu încerca să influenţeze BCE sau
băncile centrale europene. Jean-Claude Trichet a fost numit preşedinte al BCE în
noiembrie 2003.
Obiectivele Băncii Centrale Europene:
- obiectivul fundamental al BCE este menţinerea stabilităţii preţurilor;
- fără a duce atingere obiectivului fundamental, SEBC va susţine politicile
economice generale ale Comunităţii în vederea obţinerii unui nivel înalt al ocupării forţei
de muncă şi al unei creşteri sustenabile neinflaţioniste.
Sistemul European al Băncilor Centrale este constituit din Banca Centrală
Europeană şi băncile centrale ale statelor membre, având drept obiectiv principal
menţinerea stabilităţii preţurilor. Fără a prejudicia acest obiectiv, SEBC contribuie la
susţinerea politicii economice generale cu scopul de a fi realizate obiectivele Comunităţii.
Principiul în conformitate cu care acţionează SEBC este acela al unei economii de piaţă
deschisă, unde concurenţa este liberă, favorizând alocarea eficientă a resurselor. Misiunea
SEBC constă în următoarele:
- definirea şi punerea în aplicare a politicii monetare a Uniunii Europene;
- realizarea operaţiunilor de schimb;
- deţinerea şi gestionarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre, fără a
fi prejudiciată gestionarea de către guvernele statelor membre, a fondului de
rulment în devize;
- promovarea unei bune funcţionări a sistemelor de plăţi.
De asemenea, SEBC contribuie la înfăptuirea de către autorităţile competente a
politicii în domeniul controlului prudenţial al instituţiilor de credit şi al stabilităţii
sistemului financiar.

3. Atribuţiile Băncii Centrale Europene

Spre deosebire de băncile centrale naţionale (BCN), Banca Centrală Europeană

îndeplineşte numai câteva operaţiuni. În schimb, se concentrează pe formularea politicilor
şi pe garantarea faptului că deciziile sunt puse în aplicare în mod constant de către BCN.

3
 În special, Banca Centrală Europeană este responsabilă pentru:
• Definirea politicilor Eurosistemului: Consiliul guvernatorilor BCE este
responsabil de politica monetară pentru moneda unică. Aceasta include definirea
stabilităţii preţurilor, analiza riscului inflaţiei, etc.;
• A decide, coordona şi monitoriza operaţiunile de politică monetară:
BCE dă instrucţiuni BCN cu privire la detaliile operaţiunilor necesare (valoare, oră, dată,
etc.) şi verifică executarea lor de succes;
• Adoptarea de acte juridice: în termen de bine definite limite, organele de
decizie au puterea de a emite intra-Eurosistem dispoziţii obligatorii, acte juridice, cum ar
fi orientările şi instrucţiunile, pentru a se asigura că operaţiunile descentralizate sunt
efectuate în mod constant de către BCN. Mai mult decât atât, în limite definite, ele pot
adopta regulamente şi decizii, care sunt obligatorii în afara Eurosistemului.
• Autorizarea a emiterii de bancnote: aceasta cuprinde planificarea
strategică şi coordonarea producţiei şi a emiterii de bancnote euro. În plus, BCE
coordonează activităţile Eurosistemului de cercetare şi dezvoltare, precum şi siguranţa şi
calitatea producţiei de bancnote euro. În plus, BCE găzduieşte Centrul de analiză a
falsificărilor pentru analiza şi clasificarea bancnotele false, baza de date centrală pentru
moneda euro falsificată de bancnote, precum şi Centrul Internaţional de descurajare a
falsificării, ceea ce contribuie la nivel global la cooperarea între băncile centrale, privind
descurajarea falsificării sub auspiciile guvernatorilor G10.
• Intervenţii pe pieţele valutare: acest lucru implică cumpărarea şi/sau
vânzarea de titluri pe pieţele de schimb valutar.
• Cooperarea la nivel European şi internaţional: în scopul de a-şi prezenta
punctul său de vedere, la nivel european şi internaţional, BCE participă la şedinţele din
diverse foruri internaţionale şi europene. În decembrie 1998, BCE a devenit unica bancă
centrală din lume căreia urmează să îi fie acordat statutul de observator în cadrul
Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi acum participă la toate reuniunile Comitetului
executiv al FMI pe probleme relevante pentru Uniunea Economică şi Monetară. Din
acest motiv, BCE a înfiinţat o reprezentanţă permanentă la Washington. În plus, BCE
participă la şedinţele G7, G20 şi Forumului pentru stabilitate financiară. La nivel
european, preşedintele BCE este invitat periodic să participe la reuniunile Eurogroup,

4
adică la întâlnirile lunare informale ale miniştrilor de finanţe din zona euro. În plus, BCE
poate participa la şedinţele Consiliului UE ori de câte ori aspecte legate de obiectivele şi
atribuţiile Eurosistemului sunt discutate.
În plus, BCE este responsabilă pentru:
• Rapoarte statutare: obligaţiile de raportare sunt stabilite în Statutul
Sistemului European al Băncilor Centrale (articolul 15). BCE produce un buletin lunar, o
situaţie financiară săptămânală consolidată a Eurosistemului şi un raport anual.
• Monitorizarea riscurilor financiare: aceasta implică evaluarea riscurilor
de titluri de valoare, fie cele achiziţionate în contextul de investiţii a fondurilor proprii ale
BCE şi rezerve valutare sau de astfel de titluri care au fost acceptate drept garanţii în
cadrul operaţiunilor de creditare ale Eurosistemului.
• Îndeplinirea funcţiilor consultative pentru instituţiile comunitare şi
autorităţile naţionale: BCE adoptă "opinii" cu privire la proiectele UE şi legislaţia
naţională, în cazul în care este vorba de domeniul BCE de competenţă.
• Rularea sistemelor IT: BCE şi BCN au stabilit o serie de sisteme
operaţionale comune pentru a face mai uşor să efectueze operaţiuni descentralizate.
Aceste sisteme furnizează "logistic" sprijinul pentru integritatea funcţională a
Eurosistemului. Aceste sisteme includ sistemele de informare, aplicaţii şi proceduri.
• Strategii şi tactici de gestionare a rezervelor valutare ale BCE: alocarea
srategică a activelor, tactici de alocare, precum şi stabilirea liniilor directoare de investiţii
şi a cadrului general de funcţionare.

4. Organizarea Băncii Centrale Europene

Structurile de conducere ale Băncii Centrale Europene sunt: Consiliul

Guvernatorilor, Comitetul Executiv şi Consiliul General.
Consiliul Guvernatorilor elaborează politica monetară a Comunităţii inclusiv,
dacă este cazul, deciziile privind obiectivele monetare intermediare, principalele rate ale
dobânzii şi asigurarea rezervelor în cadrul Eurosistemului, stabilind totodată orientările
necesare pentru implementarea acestora. Consiliul Guvernatorilor este alcătuit din cei

5
şase membri ai Consiliului Executiv şi din guvernatorii băncilor centrale naţionale din
zona euro.
Comitetul Executiv este alcătuit din preşedinte, vice-preşedinte şi alţi patru
membri. Comitetul Executiv implementează politica monetară în conformitate cu
orientările şi deciziile elaborate de Consiliul Guvernatorilor. În acest scop, Comitetul
Executiv dă instrucţiunile necesare băncilor centrale naţionale. În plus, Consiliul
Guvernatorilor poate decide delegarea anumitor atribuţii ale sale către Comitetul
Executiv.
Consiliul General este compus din preşedintele şi vice-preşedintele BCE şi din
guvernatorii băncilor centrale naţionale din cele 27 de state membre UE. Consiliul
General contribuie la:
- funcţiile consultative ale BCE;
- colectarea datelor statistice;
- pregătirea rapoartelor anuale ale BCE;
- elaborarea reglementărilor necesare pentru standardizarea înregistrării în
contabilitate şi a raportării operaţiunilor de către băncile centrale naţionale;
- adoptarea tuturor măsurilor necesare pentru stabilirea algoritmului pentru
subscrierea capitalului BCE, în afara celor deja prevăzute în Tratat;
- stabilirea condiţiilor de angajare a personalului BCE;
- pregătirile necesare pentru fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb ale
valutelor statelor membre cu derogare faţă de euro.

5. Consideraţii finale

Odată cu crearea Uniunii Economice şi Monetare în Europa, au fost pusele bazele

unei noi aşezări instituţionale şi unui cadru unic de politică monetară conceput să atingă
stabilitatea preţurilor. În centru acestu cadru se află Banca Centrală Europeană. La zece
ani de la înfiinţare, putem remarca realizările noului sistem: un cadru instituţional nou
pentru Uniunea economico-monetară, cu trăsături noi, funcţii maleabile, adaptabile;
deţinerea unor vaste modele, statistici şi instrumente în prezent, în ciuda începutului
relativ limitat în cunoştinţe; inflaţie mai scăzută, integrare financiară, atingerea

6
dimensiunii internaţionale a monedei euro; funcţionalitatea Eurosistemului şi aranjamente
pentru stabilitate financiară.
Vor exista întotdeauna şi inconvenienţe care să pună sub semnul întrebării
avantajele anumitor aspecte ale Eurosistemului şi implicit ale unor aspecte privind Banca
Centrală Europeană dar, luate ca o provocare, acestea contribuie la îmbunătăţirea şi
înnoirea permanentă a puternicului sistem economico-monetar al Europei.