FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

STROIA ELENA ANDREEA

MASTER ANUL I
 CUPRINS

INTRODUCERE.....................................................................................................3
ÎNFIINȚAREA BĂNCII CENTRALE EUROPENE..........................................5
OBIECTIVELE ȘI FUCȚIILE BĂNCII CENTRALE EUROPENE................9
POLITICA MONETARĂ.....................................................................................10
CONCLUZII..........................................................................................................13

2
 INTRODUCERE

Banca Centrală Europeană (BCE) este componenta principală a Eurosistemului și a Sistemului

European de Bănci Centrale (SEBC), precum și una dintre cele șapte instituții ale Uniunii
Europene1. Este una dintre cele mai importante bănci centrale din lume.

BCE a fost înființată prin Tratatul de la Amsterdam în mai 1999 2 cu scopul de a garanta și
menține stabilitatea prețurilor. La 1 decembrie 2009, Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare,
iar banca a câștigat statutul oficial de instituție a Uniunii Europene. O dată ce a fost creată
aceasta a acoperit o zonă euro de unsprezece membri. Treptat s-au alăturat Grecia în ianuarie
2001, Slovenia în ianuarie 2007, Cipru și Malta în ianuarie 2008, Slovacia în ianuarie 2009,
Estonia în ianuarie 2011, Letonia în ianuarie 2014, Lituania în ianuarie 2015 și Croația în
ianuarie 2023.3 Actualul președinte al BCE este Christine Lagarde. Sediul băncii se află la
Frankfurt, banca a ocupat anterior Eurotower înainte de construirea noului său sediu.

Ca și modalitate de acțiune banca a ales ca, consiliul guvernatorilor BCE să elaboreze politica
monetară pentru Zona Euro și Uniunea Europeană, administreze rezervele valutare ale statelor
membre ale UE, și să se angajeze în operațiuni valutare și să definească obiectivele monetare
intermediare și rata dobânzii cheie a UE. Comitetul executiv al BCE pune în aplicare politicile și
deciziile Consiliului guvernatorilor și are capacitatea de a îndruma băncile centrale naționale
înimplementarea directivelor transmise.4 BCE are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de
bancnote euro. Statele membre pot emite monede euro, dar volumul trebuie aprobat de BCE în
prealabil. Banca operează și sistemul de plăți TARGET2.

1
ECB, ESCB and the Eurosystem, https://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/escb/html/index.en.html, accesat 1 iulie
2023.
2
Tratatul de la Amsterdam a amendat Tratatul de la Maastricht, fără însă a-l înlocui. Scopul lui inițial a fost de a
asigura capacitatea de acțiune a UE și după extinderea spre est. Reformarea profundă a UE a eșuat însă, făcând
necesare alte măsuri.
3
European Central Bank, https://www.cvce.eu/obj/european_central_bank-en-fc8d2e17-cbde-4ec8-8f79-
46f06c471540.html, accesat 1 iulie 2023.
4
Protocolul (nr. 4) privind statutul sistemului european al băncilor centrale și al Băncii Centrale Europene,
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:12016E/PRO/04, accesat 1 iulie 2023.

3
BCE este guvernată direct de dreptul Uniunii Europene. Capitalul BCE este în valoare de 11
miliarde EUR și este deținut de toate cele 27 de bănci centrale ale statelor membre UE în calitate
de acționari5. Modalitatea prin care a fost alocat acest capital a fost determinată în 1998 pe baza
populației statelor și a PIB-ului, dar cheia de capital a fost reajustată de atunci 6. Acțiunile BCE
nu sunt transferabile și nu pot fi utilizate ca garanții.

5
Capital subscription, https://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/capital/html/index.en.html, accesat 1 iulie 2023.
6
Economic and Monetary Union (EMU), https://www.ecb.europa.eu/ecb/history/emu/html/index.en.html, accesat 1
iulie 2023.

4
 ÎNFIINȚAREA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

Banca Centrală Europeană este, de fapt, succesorul Institutului Monetar European (IME). IME a
fost înființat la începutul celei de-a doua etape a Uniunii Economice și Monetare (UEM) a
Uniunii Europene cu scopul de a gestiona problemele tranzitorii ale statelor care adoptă euro și
pentru a se pregăti pentru crearea BCE și a Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC). 7
IME a fost și ea un successor al alteo organizații numita, Fondul European de Cooperare
Monetară (EMCF).

Creditul pentru înființarea Băncii Centrale Europene este acordar tratatului de la Maastricht care
a fost negociat și ratificat de parlamentele naționale pornind de la faptul că, în viitor,toate statele
vor adopta moneda euro și că Sistemul European al Băncilor Centrale va deveni cel care va
îndeplini toate atribuțiile legate de moneda unică. Banca Centrală Europeană a fost înființată la
data de 1 iunie 1998, devenind banca centrală independentă responsabilă de moneda unică
europeană (euro), care a fost lansată în luna ianuarie 1999. În luna mai 1998, Consiliul European
a adoptat una dintre deciziile cele mai importante din istoria integrării europene. Liderii UE au
hotărât că 11 state membre îndeplineau condițiile pentru adoptarea euro. În urma Trataului de la
Maastricht a fost defnit și cadrul legislativ și instituțional al Sistemul European al Băncilor
Centrale.

BCE a înlocuit oficial IME la 1 iunie 1998 în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană
(TUE, Tratatul de la Maastricht), însă nu și-a exercitat deplinele puteri până la introducerea
monedei euro la 1 ianuarie 1999, semnalând a treia etapă a UEM. Banca Centrală Europeană a
fost ultima instituție necesară pentru UEM, așa cum se subliniază în rapoartele UEM ale lui
Pierre Werner și ale președintelui Jacques Delors.

Primul președinte al băncii a fost Wim Duisenberg, fostul președinte al băncii centrale olandeze
și al Institutului Monetar European8. În timp ce Duisenberg fusese șeful IME, chiar înainte de
apariția BCE, guvernul francez dorea ca Jean-Claude Trichet, fostul șef al băncii centrale
7
Economic and Monetary Union (EMU), https://www.ecb.europa.eu/ecb/history/emu/html/index.en.html, accesat 1
iulie 2023.
8
Ibidem.

5
franceze, să fie responsabilul BCE. Au existat divergențe în alegerea primului președinte pentru
că francezii au susținut că, deoarece BCE urma să fie situată în Germania, președintele acesteia
ar trebui să fie francez. Guvernele german, olandez și belgian s-au opus acestui lucru, care l-au
văzut pe Duisenberg drept garant al unui euro puternic. 9 Tensiunile au fost atenuate de un
gentleman's agreement prin care Duisenberg avea să demisioneze înainte de sfârșitul mandatului
său, pentru a fi înlocuit de Trichet.

Pe o perioadă de aproximativ 10 ani s-a reușit menținerea prețurilor stabile și la același nivel,
chiar dacă au existat majorări semnificative în prețurile materiilor prime. Însă această măsură a
afectat și retsul lumii, unde politica monetară europeană nu are niciun rol, ceea ce a determinat
creșterea ratei medii a inflației la un nivel ușor superior celui de 2% după adoptarea monedei
euro. În anii următori după lansarea lansarea monedei euro, ratele anuale medii ale inflației din
țările respective erau mult mai ridicate decât cele din zona euro în ultimii 10 ani.

Integrarea monetară europeană a început în anul 1960, atunci când cei șase membri ai
Comunității Economice Europene (CEE) au inițiat cooperarea în domeniul afacerilor monetare.
În anul 1969, în urma mai multor crize ale cursului de schimb și a balanței de plăți, liderii celor
șase țări membre ale CEE au decis să elaboreze un plan de uniune economică și monetară.
Această decizie s-a pus în practică abia în anul 1970, sub forma Raportului Werner, care
prevedea realizarea uniunii în trei etape până în anul 1980. Acest proiect a fost abandonat însă în
anul 1971, după prăbușirea sistemului cursurilor de schimb fixe de la Bretton Woods.10

Ulterior, un prim pas pentru constituirea unei uniuni monetare a fost făcut în 1972, odată cu
crearea așa-numitului „șarpe monetar”, care avea drept scop stabilizarea cursurilor de schimb
pentru mai multe monede europene, dar care din cauza unor noi tulburări monetare și a recesiunii
internaționale, urmate de prima criză petrolieră din anul 1973, nu a reușit să ajungă la
îndeplinirea scopului propus. După ce mai multe monede au aderat la acest sistem sau l-au

9
The third stage of Economic and Monetary Union,
https://www.cvce.eu/obj/the_third_stage_of_economic_and_monetary_union-en-e2e91dc0-3a6d-49fc-b3f8-
f96fb5f3addb.html, accesat 2 iulie 2023.
10
Sistemul Monetar International De La Bretton Woods,
https://www.contributors.ro/wp-content/uploads/2010/11/Bretton-Woods-Fragment.pdf, accesat 3 iulie 2023.

6
părăsit, „șarpele” se limita în 1977 la „zona mărcii germane”, formată din Germania, țările din
Benelux și Danemarca.

Consiliul European a încredințat unui comitet de experți, prezidat de Jacques Delors, mandatul
de a formula propuneri pentru posibilitatea realizării uniunii economice și monetare europene.
Rezultatul a fost Raportul Delors, care a condus la conturarea Tratatului de la Maastricht, semnat
de șefii de stat și de guvern ai statelor membre ale UE în anul 1992 și ratificat de toate țările
Uniunii Europene până în anul 1993.

Acest Tratat a stat la baza introducerii, după aproximativ 10 ani, a monedei euro. Institutul
Monetar European (IME), înființat în anul 1994, a demarat pregătirea cadrului de reglementare,
organizatoric și logistic necesar noului sistem supranațional al băncilor centrale, esențial pentru
crearea Băncii Centrale Europene și a Sistemului European al Băncilor Centrale, pentru
îndeplinirea sarcinilor acestora și pentru introducerea noii monede unice.

STATUTUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

Noul Tratat de la Lisabona11 include BCE printre instituțiile Uniunii Europene. Banca Centrală

Europeană este o instituție independentă. Nici Banca Centrală Europeană, nici băncile centrale
naționale din Eurosistem și niciun membru al instanțelor însărcinate cu luarea deciziilor nu pot
cere sau accepta instrucțiuni de la un alt organism. Toate instituțiile UE și toate guvernele
naționale trebuie să respecte acest principiu. Aceste principii reflectă faptul că politica monetară
este indivizibilă și că băncile centrale trebuie să fie independente pentru a asigura stabilitatea
prețurilor. Eurosistemul beneficiază de un grad înalt de independență față de influențele politice.
Totuși, politicile economice fie ele fiscale sau structurale rămân, în mare măsură, în sarcina
statelor membre, înscriindu-se într-un tablou complex care are scopul de a asigura disciplina.12

11
Tratatul de la Lisabona, https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/5/tratatul-de-la-lisabona, accesat 3
iulie 2023.
12
Buletinul economic al BCE, https://www.bnr.ro/Buletinul-lunar-al-BCE-3222.aspx#peloc, accesat 3 iulie 2023.

7
Independența instituțională a BCE este garantată prin dispozițiile articolului 108 din Tratatul de
la Maastricht.13 Banca fiind responsabilă de emiterea de banknote îi asigură controlul deplin
asupra bazei monetare. Articolul 101 din Tratat 14 protejează Eurosistemul împotriva presiunilor
în favoarea finanțării datoriei publice prin interzicerea acordării de credite sectorului public de
către Eurosistem. Prin faptul că se garantează Independența personală Consiliului
guvernatorilor beneficiază de siguranța mandatului și le permite să evite orice conflicte de
interese. În această privință, Statutul SEBC/BCE protejează independența personală a organelor
de decizie ale BCE prin prevederea unor contracte pe durată determinată relativ îndelungate și
prin interzicerea revocării din funcție pe baza rezultatelor unor politici aplicate anterior. De
aceea, se consideră ca fiind o măsură benefică faptul că guvernatorii băncilor centrale să dețină
mandate semnificativ mai lungi decât cele ale politicienilor. Acest lucru se datorează motivului
că, guvernatorii băncilor centrale pot avea în vedere un orizont mai îndepărtat, concentrându-se
asupra aspectelor pe termen mediu, în timp ce politicienii să își seteze obiective pe termen mai
scurt, în concordanță cu ciclurile electorale. În cadrul UEM, independența este asigurată prin
bugetul propriu al BCE, care este independent de cel al Uniunii Europene, și prin subscrierea și
vărsarea integrală a capitalului BCE de către băncile centrale naționale din cadrul
Eurosistemului.

Legitimitatea băncilor centrale independente, conform modelelor existente, este reglementată

diferit în funcție de fiecare sistem democratic. Legitimitatea democratică a BCE/SEBC, poate fi
evidențiată prin trei elemente. În primul rând, ratificarea Tratatului și a amendamentelor aduse
statutelor băncilor centrale naționale de legislația națională, în al doilea rând, numirea membrilor
Consiliului guvernatorilor, alcătuit din membrii Comitetului executiv al BCE și din guvernatorii
băncilor centrale naționale, de către instituții democratice. Președintele BCE și ceilalți membri ai
Comitetului executiv pot fi audiați de comisiile competente ale Parlamentului European, fi e la
solicitarea Parlamentului, fi e la solicitarea acestora.

13
Independența politică, https://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/independence/html/index.ro.html, accesat 3 iulie 2023.
14
Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene - PARTEA A TREIA: POLITICILE ŞI
ACŢIUNILE INTERNE ALE UNIUNII - TITLUL VII: NORME COMUNE PRIVIND CONCURENŢA,
IMPOZITAREA ŞI ARMONIZAREA LEGISLATIVĂ - Capitolul 1: Regulile de concurenţă - Secţiunea 1: Reguli
aplicabile întreprinderilor - Articolul 101 (ex-articolul 81 TCE),
https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:12008E101:RO:HTML, accesat 4 iulie 2023.

8
9
 OBIECTIVELE ȘI FUCȚIILE BĂNCII CENTRALE EUROPENE

BCE și-a setat ca și obiectiv principal stabilitatea prețurilor cu respectarea politicilor economice
commune ale Uniunii Europene (economia de piaţă deschisă, încare este promovată libera
concurenţăşi alocarea eficientă aresurselor). Pe lângă aceasta se concentrează pe dezvoltarea
unor politici care să mențină inflația în statele din zona euro sub pragul de 2% pe termen mediu.
În perioada 1999-2008 conform studiilor inflația în statele membre din zona euro s-a stabilizat la
o medie de 1%, cu diferențieri prin faptul că unele au ajuns și la pragul de 2% iar altele au atins
0,52%.15

De asemenea stabilitatea financiară este măsurată în funcție de mai mulți indicatori care
urmăresc stabilirea riscurilor și a vulnerabilităților sistemului financiar. Se pune accentual pe
sistemul bancar, însă vizând și celelalte sectoare ale macroeconomiei. Acești indicatori verifică
structura veniturilor, a costurilor, gradul de efieciență, de profit și adecvarea capitalului.

Pentru instituţiile financiare europene stabilitatea financiară reprezintă ocondiţie primordial a

prosperității sistemului financiar. Pe baza măsurilor care crează stabilitate sistemele sunt capabile
să reziste şocurilor şi dezechilibrelor financiare, pe cale de consecinţă, fiind redus riscul de
perturbări ale sistemului de intermediere financiară şi de alocare profitabilă a economiilor.

Funcţiile principale ale BCE sunt asemenea cu atribuţiile principale ale oricărei bănci centrale și
anume definirea şi implementarea politicii monetare comunitare. Din ianuarie 1999 este
responsabilă de elaborarea politicii monetare a statelor membre din zona euro. Politica monetară
a BCE este bazată pe faptul că se bucură de o credibilitatea crescută a BCE în spațiul de
referință.
BCE, Consiliul Guvernatorilor are dreptul exclusiv de a autoriza emisiunea de banknote euro,
emiterea lor aparţinând BCE darşi băncilor naţionale din zona euro. Anual, numărul
bancnotelor euro este în creştere.

15
Haan J., The European Central Bank at ten, Editura Springer, 2010, p.13.

10
 POLITICA MONETARĂ

Competența în domeniul politicii monetare a zonei euro a fost transferată la nivel comunitar fapt
stabilit prin Tratatul de la Maastricht. Tratatul de la Maastricht atribuie BCE responsabilitatea
pentru politica monetară unică și îi încredințează un obiectiv fundamental, respectiv menținerea
stabilității prețurilor. Țările participante la zona euro nu mai dispun de politici monetare și
valutare și, prin urmare, trebuie să se bazeze pe alte politici pentru a promova competitivitatea și
a se adapta la diferite situații care creează destabilizarea pieței bancare. În zona euro, deciziile de
politică monetară sunt luate de Consiliul guvernatorilor BCE, care este format din cei șase
membri ai Comitetului executiv al BCE și din guvernatorii băncilor centrale naționale ale țărilor
din zona euro, pe baza principiului „o persoană, un vot”.16

Operațiunile prin care sunt puse în aplicare deciziile de politică monetară, Consiliul
guvernatorilor le derulează, de câte ori există posibilitatea și cadrul este adecvat, cu
ajutorul băncilor centrale naționale, în conformitate cu principiul descentralizării operaționale. În
tratatul este stipulate faptul că se interzice în mod explicit finanțarea deficitelor bugetare prin
intermediul băncilor centrale. În același timp este prevăzut și că sectorul public nu trebuie să
beneficieze de acces privilegiat la instituțiile financiare. În plus, în așa-numita clauză „no bail-
out” din Tratat este stabilit că nici Comunitatea, niciun stat membru nu poate fi considerat
responsabil pentru angajamentele asumate de un alt stat membru.17

 Tratatul impune statelor membre UE obligația de a evita deficitele excesive. Statele membre

care nu respectă plafoanele pentru deficitul bugetar și pentru datoria publică stabilite în
Protocolul privind procedura de deficit excesiv (PDE), anexat Tratatului, prin aplicarea acestei
proceduri se paote ajunge, în ultimă instanță, la sancțiuni financiare. Pe baza analizelor
economice și monetare care se întocmesc periodic, Consiliul guvernatorilor ia decizii referitoare
la nivelul principalelor rate ale dobânzilor BCE în vederea realizării obiectivului de stabilitate a
prețurilor.18 Apoi, Comitetul executiv al BCE răspunde de implementarea deciziilor de politică
monetară.
16
N., Diaconu, Sistemul instituțiilor Uniuni europene, Lumina Lex, București 2001
17
V. Isain, Tranzitie si integrare europeană, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2002, p.225.
18
D-C., Dragoș, Uniunea Europeana.Institutii.Mecanisme, Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p.86.

11
Planul adoptat este aplicat prin orientarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piața monetară
către nivelul ratelor dobânzilor hotărât de Consiliul guvernatorilor. Pentru orientarea ratelor
dobânzilor pe termen scurt de pe piața monetară către nivelul ratelor dobânzilor stabilit de
Consiliul guvernatorilor, BCE și Eurosistemul utilizează trei instrumente: rezervele minime
obligatorii (RMO), operațiunile de piață și facilitățile permanente.

Rezervele minime obligatorii au ca și funcție principală stabilizarea ratelor dobânzilor pe piața

monetară. Băncile trebuie să dețină rezervele minime obligatorii în conturile Eurosistemului.
Aceste rezerve generează cererea structurală de lichiditate din partea sectorului bancar al zonei
euro, nivelul acestora fiind stabilit în funcție de bilanțul fiecărei instituții de credit. Aproximativ
6. 000 de bănci fac obiectul constituirii rezervelor minime obligatorii. RMO trebuie îndeplinite,
în medie, pe parcursul perioadei de constituire, respectiv intervalul pentru care se calculează
nivelul rezervelor care trebuie constituite de către bănci. Această perioadă începe de obicei în
ziua de marți următoare ședinței Consiliului guvernatorilor care are programată evaluarea
orientării politicii monetare. Rezervele minime obligatorii sunt remunerate de Eurosistem la o
rată a dobânzii medii marginale aferente operațiunii principale de refinanțare din perioada de
constituire. Rezerve minime obligatorii reprezintă nivelul minim al rezervelor pe care instituțiile
de credit sunt obligate să le dețină la banca centrală. Pentru fiecare instituție, se calculează ca
procent din totalul depozitelor constituite de clienții nebancari la acea instituție de credit.19

Operațiunile de piață dețin rolul cel mai important în gestionarea condițiilor de lichiditate ale
sectorului bancar din zona euro și în orientarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piața
monetară. Acestea se realizează descentralizat, respectiv BCE coordonează operațiunile, dar
tranzacțiile sunt derulate practic la nivelul BCN.
Eurosistemul desfășoară trei categorii de operațiuni, și anume: operațiunile principale de
refinanțare – OPR, operațiunile de refinanțare pe termen mai lung – ORTL și operațiunile de
reglaj fin – ORF

Prin intermediul operațiunilor principale de refinanțare și operațiunilor de refinanțare pe termen

mai lung, Eurosistemul creditează băncile. Creditele sunt întotdeauna acordate pe o perioadă

19
A., Fuerea, Instituțiile Uniuni Europene, Universul juridic, București 2002.

12
scurtă și prestabilită, în schimbul garanțiilor, pentru protejarea Eurosistemului de riscul
financiar. Operațiunile principale de refinanțare sunt efectuate săptămânal, sub forma unor
licitații cu o rată a dobânzii minimă acceptată variabilă, pe bază de oferte, având scadența la o
săptămână.

În cadrul acestor licitații, băncile pot depune oferte cu mai multe rate ale dobânzii, la un nivel
egal sau superior ratei dobânzii minime acceptate anunțate în prealabil. Ofertele cu cele mai
ridicate rate ale dobânzii sunt satisfăcute cu prioritate, după care urmează celelalte oferte, în
ordine descrescătoare, până la epuizarea volumului de lichiditate care face obiectul alocărilor.
Operațiunile de refinanțare pe termen mai lung se desfășoară sub forma unor licitații lunare cu o
rată a dobânzii minimă acceptată variabilă, având scadența la trei luni. La operațiunile principale
de refinanțare și operațiunile de refinanțare pe termen mai lung pot participa numeroase bănci,
aproximativ 1 700. Operațiunile de reglaj fin nu constituie un instrument cu frecvență periodică
în ceea ce privește furnizarea sau absorbția de lichiditate, aceste operațiuni fiind efectuate în
funcție de necesități.

Eurosistemul pune la dispoziția băncilor două facilități permanente și anume: facilitatea de

creditare marginală și facilitatea de depozit. Facilitatea de depozit este facilitatea permanentă a
Eurosistemului, care constă în posibilitatea contrapartidelor de a constitui la o BCN depozite,
remunerate la o rată a dobânzii prestabilită.

Facilitatea de creditare marginală este facilitatea permanentă a Eurosistemului, care constă în

posibilitatea contrapartidelor de a obține credite overnight de la o BCN, la o rată a dobânzii
prestabilită, garantate cu active eligibile.

BCE a convenit asupra unui acord valutar (linie de swap) cu Rezervele Federale ale SUA în
legătură cu operațiunea Term Auction Facility în USD. BCE a efectuat o serie de operațiuni de
furnizare de lichidități în USD băncilor din zona euro, în numele Rezervelor Federale.

13
 CONCLUZII

Sistemul European al Băncilor Centrale este format din Banca Centrală Europeană și băncile
centrale ale statelor membre a căror monedă este euro, care se guvernează prin monetară a
Uniunii Europene. Banca Centrală Europeană este principala instituţie financiară a Uniunii
Economice ce deține dreptul exclusiv privind emiterea monedelor euro. În același timp este
responsabilă de supravegherea instituțiilor de credit, astfel banca are un rol consultativ în ceea ce
privește evaluarea planurilor de rezoluție a instituțiilor de credit. Prin prisma faptului că este o
instituție financiară Banca Centrală Europeană dispune de capital și resurse proprii.

Banca Centrală Europeană este organul de conducere al S.E.B.C., și are un rol important în
cadrul sistemului monetar european, este investită cu atribuţii de reglementare şi decizie,
precum: fixează rata dobânzilor la acordarea creditelor băncilor comerciale din zona euro;
gestionează rezervele valutare străine din zona euro; asigură instituțiile și piețele financiare
supraveghere corespunzătoare; garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european;
autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro; monitorizează evoluția
prețurilor; administrează Registrul bazei de date a instituțiilor și companiilor afiliate; etc.

Așadar, Banca Centrală Europeană prin îndeplinirea atribuțiilor sale tinde spre o cooperare mai
eficientă cu băncile centrale naționale, instituţiile financiare din ţările terţe şi cu organizaţiile
internaţionale cu scopul efectuării a diferitor operaţii bancare, promovării politicii monetare
europene și emiterea de bancnote.

14
 BIBLIOGRAFIE

Tratate, cursuri, monografii

 Augustin, Vasile Instituțiile Uniuni Europene, Universul juridic, București 2002.
 Diaconu, Nicoleta, Sistemul instituțiilor Uniuni europene, Lumina Lex, București
2001.
 Dragos, Dacian Cosmin, Uniunea Europeană. Institutii.Mecanisme, Editura All Beck,
Bucuresti, 2005, p.86.
 Isain, Vasile Tranzitie si integrare europeană, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2002,
p.225.
 Jakob, Haan, The European Central Bank at ten, Editura Springer, 2010, p.13.

Pagini Web
 Buletinul economic al BCE, https://www.bnr.ro/Buletinul-lunar-al-BCE-3222.aspx#peloc,
accesat 3 iulie 2023.
 Capital subscription, https://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/capital/html/index.en.html, accesat 1
iulie 2023.
 ECB, ESCB and the Eurosystem, https://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/escb/html/index.en.html,
accesat 1 iulie 2023.
 Economic and Monetary Union (EMU),
https://www.ecb.europa.eu/ecb/history/emu/html/index.en.html, accesat 1 iulie 2023.
 European Central Bank, https://www.cvce.eu/obj/european_central_bank-en-fc8d2e17-cbde-
4ec8-8f79-46f06c471540.html, accesat 1 iulie 2023.
 Independența politică, https://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/independence/html/index.ro.html,
accesat 3 iulie 2023.
 Sistemul Monetar International De La Bretton Woods, https://www.contributors.ro/wp-
content/uploads/2010/11/Bretton-Woods-Fragment.pdf, accesat 3 iulie 2023.
 The third stage of Economic and Monetary Union,
https://www.cvce.eu/obj/the_third_stage_of_economic_and_monetary_union-en-e2e91dc0-
3a6d-49fc-b3f8-f96fb5f3addb.html, accesat 2 iulie 2023.
 Tratatul de la Lisabona, https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/5/tratatul-de-la-
lisabona, accesat 3 iulie 2023.
 Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene - PARTEA A
TREIA: POLITICILE ŞI ACŢIUNILE INTERNE ALE UNIUNII - TITLUL VII: NORME
COMUNE PRIVIND CONCURENŢA, IMPOZITAREA ŞI ARMONIZAREA LEGISLATIVĂ -
Capitolul 1: Regulile de concurenţă - Secţiunea 1: Reguli aplicabile întreprinderilor -
Articolul 101 (ex-articolul 81 TCE), https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?
uri=CELEX:12008E101:RO:HTML, accesat 4 iulie 2023.

15
Protocolul (nr. 4) privind statutul sistemului european al băncilor centrale și al Băncii Centrale
Europene, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:12016E/PRO/
04, accesat 1 iulie 2023.

16