Italia-profil de țară membră a

Uniunii Europene

A elaborat: BARGAN Mădălina

 Cuprins:

Introducere.................................................................................................................3

Comerț și economie...................................................................................................4

Bugete și finanțare.....................................................................................................5

Politica externă..........................................................................................................6

Concluzie...................................................................................................................7

Bibliografie................................................................................................................8

2
 Introducere
Istoria Italiei este probabil cea mai importanta in privința dezvoltării culturale si a dezvoltării
sociale din Mediterana. Italia este membra fondatoare a NATO si a Uniunii Europene, si s-a
alăturat grupului de creștere a unificării politice si monetare din Europa de Vest, incluzând
introducerea Euro in 1999.
Capitala: Roma
Limba oficială în UE: italiana
Stat membru al UE de la: 1 ianuarie 1958
Moneda: euro. Stat membru al zonei euro de la 1 ianuarie 1999
Spațiul Schengen: Stat membru al spațiului Schengen de la 26 octombrie 1997.
Italia este o republică parlamentară cu un șef de guvern (primul ministru, numit de către
președinte) și un șef de stat (președintele). Parlamentul are 2 camere: Camera Deputaților și
Senatul Republicii. Țara este împărțită în 20 de regiuni. 5 dintre ele au un statut autonom special,
care le permite să adopte propria legislație pentru unele aspecte locale.

3
 Comerț și economie

În 2020, cele mai importante sectoare ale economiei Italiei erau: comerțul cu ridicata și
cu amănuntul, transporturile și serviciile de cazare și alimentație publică (20,1 %); industria
(19,5%) și administrația publică, apărarea, educația, sănătatea și asistența socială (17,5 %).
51 % din exporturile Italiei se efectuează în UE (Germania 13 %, Franța 10 %). În afara UE,
10% din exporturi se realizează către Statele Unite și 6 % către Elveția.
Importurile Italiei provin în proporție de 58 % din celelalte state membre ale UE
(Germania 16%, Franța 8 % și Țările de Jos 6 %). Printre importurile din afara UE, se remarcă
cele din China (9 %) și din Statele Unite (4 %).
Referitor la evoluția PIB-ului Italiei, aceasta este peste așteptări, în trimestrul I al anului
2023 consemnându-se o creștere de 0,5%, ceea ce a dus la actualizarea estimării pentru anul
2023 la o creștere de 0,8%. Acest fapt se datorează evoluțiilor pozitive din sectoarele serviciilor,
industriei și construcțiilor. Pe de altă parte, încetinirea consumului pe fondul inflației în scădere,
dar încă ridicată, va avea un impact negativ asupra creșterii economice.
Potrivit Documentului privind Economia și Finanțele publicat de Trezoreria italiană la 11
aprilie 2023, datoria publică a rămas în 2022 la un nivel similar cu cel din 2021, respectiv
144,7% din PIB, Italia fiind cel mai îndatorat stat membru UE în termeni nominali. Deficitul
public pentru 2023 a fost evaluat în creștere (de la 3,6%) la 4,5%. Cu toate acestea, Documentul
consemnează obiectivul ferm de scădere treptată a datoriei publice de la 142,1% din PIB în 2023,
la 141,4% în 2024 și până la 140,4% în 2026.
Consiliul UE. Miniștrii din statele membre se reunesc periodic în cadrul Consiliului UE
pentru a adopta norme europene și pentru a coordona politici. În funcție de domeniul de politică
abordat, diferiți reprezentanți ai guvernului italian participă în mod regulat la reuniunile
Consiliului. Parlamentul European are 76 de membri din Italia.
Președinția Consiliului UE. Consiliul UE nu are un președinte permanent, așa cum au,
de exemplu, Comisia sau Parlamentul. Lucrările sale sunt conduse de către țara care deține
președinția Consiliului, iar aceasta se schimbă o dată la 6 luni. Pe parcursul acestor 6 luni,
miniștrii din guvernul țării respective prezidează reuniunile Consiliului și contribuie la stabilirea
agendei acestora în toate domeniile de politică. De asemenea, ei au rolul de a facilita dialogul cu
celelalte instituții ale UE.

4
 Președinția Consiliului UE a revenit Italiei în perioadele: iulie - decembrie 1959 | iulie -
decembrie 1962 | iulie - decembrie 1965 | iulie - decembrie 1968 | iulie - decembrie 1971 | iulie -
decembrie 1975 | ianuarie - iunie 1980 | ianuarie - iunie 1985 | iulie - decembrie 1990 | ianuarie -
iunie 1996 | iulie - decembrie 2003 | iulie - decembrie 2014.
Comisia Europeană. Comisarul desemnat de Italia în cadrul Comisiei Europene este
Paolo Gentiloni, care are ca portofoliu economia. Comisia este reprezentată în fiecare țară a UE
de către un birou local, numit „reprezentanță”.
Comitetul Economic și Social European. Italia are 24 de reprezentanți în Comitetul
Economic și Social European. Acest organism reprezintă angajatorii, lucrătorii și alte grupuri de
interese și este consultat cu privire la reglementările propuse, pentru a se obține o imagine mai
clară a posibilelor modificări ale situației sociale și ale condițiilor de lucru în țările membre.
Comitetul European al Regiunilor. Italia are 23 de reprezentanți în Comitetul European
al Regiunilor, adunarea UE a reprezentanților locali și regionali. Acest organism consultativ este
consultat cu privire la reglementările propuse, pentru a se garanta că legislația europeană ține
cont de punctul de vedere al fiecărei regiuni din UE.
Reprezentanța permanentă pe lângă Uniunea Europeană. Comunicarea dintre Italia și
instituțiile UE se desfășoară și prin reprezentanța permanentă din Bruxelles. Reprezentanța
acționează ca o „ambasadă” a Italiei - principala sa sarcină este de a se asigura că interesele și
politicile țării sunt luate în calcul într-un mod cât mai eficient în UE.

Bugete și finanțare

Contribuția financiară a fiecărei țări din UE la bugetul Uniunii este calculată în mod
echitabil, în funcție de mijloacele de care aceasta dispune. Cu cât este mai importantă economia
unei țări, cu atât este mai mare contribuția sa. Bugetul UE nu este menit să redistribuie bogăția,
ci să răspundă nevoilor tuturor cetățenilor europeni.
Proiecte finanțate de UE în Italia. Sumele cu care contribuie Italia la bugetul UE sunt
direcționate către finanțarea de programe și proiecte în toate țările UE (construcții de drumuri,
subvenționarea cercetătorilor, protecția mediului etc.).

5
 Politica externă
Pe lângă calitatea de membru UE, apartenența la NATO reprezintă un alt pilon fundamental al
politicii externe italiene, Roma susținând legături mai strânse între NATO și UE în materie de
securitate și apărare.
Italia susține acordarea unei atenții sporite a NATO și față de Flancul Sudic, alături de cea pentru
Flancul Estic, în contextul agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, precum și o abordare la 360 o a
securității, poziție exprimată inclusiv în cadrul Summit-ului Alianței Nord-Atlantice de la
Vilnius, din perioada 11-12 iulie 2023. Totodată, Roma urmărește revitalizarea parteneriatelor cu
statele din vecinătatea sudică, în paralel cu menținerea Politicii Ușilor Deschise pentru statele din
vecinătatea estică.
Regiunea Mediteranei reprezintă o altă componentă prioritară a politicii externe a Italiei care își
propune să joace un rol central în regiunea extinsă a Mării Mediterane cu scopul de a promova
dezvoltarea și de a asigura stabilitatea în zonă. Roma intenționează să se plaseze în centrul
rețelelor comerciale, energetice și de transport din regiune și să dezvolte o arhitectură regională
bazată în principal pe comerț, plecând din Africa de Nord, trecând prin Orientul Mijlociu și
coborând spre Cornul Africii. Guvernul Meloni promovează „Planul Mattei pentru Africa” care
prevede, în principal, investiții echitabile, pe baze paritare, în urma cărora crizele multiple de pe
continentul african să fie transformate în oportunități de dezvoltare prin proiectarea influenței
Romei pe continent. În plus, ca urmare a războiului de agresiune declanșat de Moscova
împotriva Ucrainei și a sistării importurilor de gaze naturale din Rusia de către statele membre
UE, Planul Mattei a dezvoltat și o puternică componentă în direcția de asigurare a securității
energetice a Italiei, prin intensificarea dialogului și dezvoltarea de contracte de investiții în
sectorul energetic cu Algeria, Libia, Maroc, Angola și Republica Congo.
De asemenea, în viziunea Italiei, stabili zarea regiunii Sahelului este una dintre principalele
provocări ale politicii externe și de securitate europene, Roma considerând că stabilitatea și
predictibilitatea în regiunea extinsă va avea un efect direct pentru stabilizarea Libiei și blocarea
fluxurilor de migranți pe rutele de migrație mediteraneene centrală și vestică.
Italia este membră OCDE, G7 și G20. Principalii parteneri economici ai Italiei sunt Germania,
Franța, SUA, Elveția, Marea Britanie, Spania și China. Italia a deținut Președinția G20 în anul
2021 și va deține Președinția G7 în anul 2024.

6
 Concluzie
Domeniile de politică ale UE care sunt identificate ca fiind strategice pentru Italia sunt
apărarea, migrația și securitatea.
Urmare dezvoltării industriale înregistrata in ultimii 40 de ani, Italia a ajuns sa facă parte
din grupul restrâns al tarilor cu o industrie avansata, modificându-și structura economiei, care era
preponderent agricola, jumătate din PIB provenind din sectorul primar. S-a ajuns ca printr-o
dezvoltare susținută, treptata, industria si serviciile sa ocupe locul principal (peste 90% din PIB).
Conform clasificării Fondului Monetar Internațional in baza PIB nominal, Italia reprezintă a
șaptea putere economica a lumii dup tari precum SUA, Japonia, Germania, China, Marea
Britanie, Franța. Din punct de vedere al repartiției geografice, punctul slab al structurii
economiei îl reprezintă Mezzogiorno (jumătatea sudica), care se diferențiază radical fata de
regiunea centrala si de nord.

7
 BIBLIOGRAFIE
1. https://www.mae.ro/bilateral-relations/1709
2. https://european-union.europa.eu/principles-countries-history/country-profiles/italy_ro
3. https://voxeurop.eu/ro/de-ce-italia-ar-trebui-sa-asume-un-rol-de-coordonare/
4. Profesor universitar Dr. Augustin Fuerea - ,,Manualul Uniunii Europene” editia a II-a,
editura Universul juridic, București 2004.