Spania

Date generale:
Capitala: Madrid
Suprafața: 505 944 km2
Populația: 46 449 565 (2015)
Populația ca procent din totalul populației UE: 9,1 % (2015)
Produsul intern brut (PIB): 1,081 trilion EUR (2015)
Limba UE oficială: spaniolă
Sistem politic: monarhie parlamentară constituțională
Stat membru UE de la: 1 ianuarie 1986
Locuri în Parlamentul European: 54
Moneda:€ Stat membru al zonei euro de la 1 ianuarie 1999
Stat membru al spațiului Schengen :da - stat membru al spațiului de la 26 martie 1995
Președinția Consiliului: Între anii 1989 și 2010, Spania a deținut președinția rotativă de 4 ori.
Denumire oficială: Regatul Spaniei (Reino de España).
Populație: 46.815.916 locuitori (recensământ 2011), 46.818.215 locuitori (2012), 46.727.890 locuitori
(2013), 46.512.198 locuitori (2014), 46.449.564 locuitori (2015).
Densitatea medie a populației: 93 locuitori/kmp.
Structura populației pe grupe de vârstă (date recensământ 2011): 0-14 ani - 15,1%, 15-64 ani -
67,7%; peste 65 ani - 17,1%.

Stat membru UE de la 1 ianuarie 1986

Spania a aparținut dintotdeauna marii familii europene prin geografie, tradiții, religie și cultură.
Uniunea Europeană de astăzi, creată in 1957, prin Tratatul de la Roma, se numea la început
Comunitatea Economică Europeană (CEE sau Piața Comună). Scopul ei principal era asigurarea liberei
circulații a oamenilor și mărfurilor, fără taxe vamale, între statele membre. Inițial, la CEE au participat
doar șase țări: Franța, RFG, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg. Spania a devenit membră a
Comunităților Europene la 1 ianuarie 1986, cererea de aderare fiind depusă în 1977. Semnarea tratatului
de aderare a Spaniei la Comunitatea Economică Europeană a avut loc în 12 iunie 1985 și a fost produsul
unui proces care a fost inițiat încă din 1977, prin solicitarea de aderare inițiată de premierul Adolfo
Suarez.
Momente-cheie ale pregătirii aderării Spaniei la CEE:
 Februarie 1962- transmiterea primei cereri de aderare la Comunitatea Economică Europeană;
 29 iunie 1970- Acordul de liber schimb CEE- Spania;
 Iunie 1977- primele alegeri democratice;
 26 iulie 1977- transmiterea cererii de aderare la CEE;
 7 februarie 1979- debutul negocierilor;
 12 iunie 1985- semnarea Tratatului de aderare la CEE;
 1 ianuarie 1986- Spania, stat membru al CEE.
Intrarea țării în structurile economice europene a fost și începutul unei perioade de modernizare,
administrația spaniolă reușind să atragă într-o proporție foarte mare fondurile de aderare.
Aderarea la Uniunea Europeană a impulsionat economia spaniolă și până la sfârșitul anului 1987 toate
sectoarele economice majore au înregistrat creșteri semnificative. De asemenea, aderarea la UE a condus
la reducerea diferențelor de dezvoltare și de nivel de trai între Spania și țările membre. Spania a fost
nevoită să opereze ajustări structurale profunde, în special restructurare industrială și reorientarea către
sectorul serviciilor. O altă consecință a dobândirii statutului de membru UE o reprezintă și consolidarea
instituțiilor democratice. Sărbătorirea celor 30 de ani a avut loc la Palatul Regal din Madrid, unde a fost
semnat actul de aderare a Spaniei la structurile Comunității Economice Europene.

1
 Domenii de interes pentru Spania în cadrul UE: cercetare și dezvoltare, politica agricolă comună,
politica de coeziune, justiție și afaceri interne (migrație ilegală și trafic de persoane), energie și schimbări
climatice, politica externă, cu un interes deosebit pentru vecinătatea sudică.

Reprezentare la nivel UE:

Parlamentul European are 54 de membri din Spania.
Miniștrii din statele membre se reunesc periodic în cadrul Consiliului UE pentru a adopta norme
europene și pentru a coordona politici. În funcție de domeniul de politică abordat, diferiți reprezentanți ai
guvernului spaniol participă în mod regulat la reuniunile Consiliului.
Consiliul UE nu are un președinte permanent, așa cum au, de exemplu, Comisia sau Parlamentul.
Lucrările sale sunt conduse de către țara care deține președinția Consiliului, iar aceasta se schimbă o dată
la 6 luni. Pe parcursul acestor 6 luni, miniștrii din guvernul țării respective prezidează reuniunile
Consiliului și contribuie la stabilirea agendei acestora în toate domeniile de politică. De asemenea, ei au
rolul de a facilita dialogul cu celelalte instituții ale UE.
Președinția Consiliului UE i-a revenit Spaniei în perioadele: ianuarie - iunie 1989; iulie - decembrie
1995 ; ianuarie - iunie 2002 ; ianuarie - iunie 2010.
Comisarul european nominalizat de Spania este Miguel Arias Cañete. El are ca portofoliu politicile
climatice și energia.
Comisia Europeană este reprezentată în fiecare țară a UE de către un birou local, numit
„reprezentanță”.
Spania are 21 de reprezentanți în Comitetul Economic și Social European. Acest organism reprezintă
angajatorii, lucrătorii și alte grupuri de interese și este consultat cu privire la reglementările propuse,
pentru a se obține o imagine mai clară a posibilelor modificări ale situației sociale și ale condițiilor de
lucru în țările membre.
Spania are 20 de reprezentanți în Comitetul Regiunilor, adunarea UE a reprezentanților locali și
regionali. Acest organism este consultat cu privire la reglementările propuse, pentru a se garanta că
legislația europeană ține cont de punctul de vedere al fiecărei regiuni din UE.
Comunicarea dintre Spania și instituțiile UE se desfășoară și prin reprezentanța permanentă din
Bruxelles. Reprezentanța acționează ca o „ambasadă” a Spaniei - principala sa sarcină este de a se asigura
că interesele și politicile țării sunt luate în calcul într-un mod cât mai eficient în UE.

Moneda: Euro
Spania este stat membru al zonei euro de la 1 ianuarie 1999
Zona euro se referă la cele 19 țări din Uniunea Europeană care au adoptat euro ca monedă unică.
Euro a debutat ca monedă unică a 11 state membre. Au avut deja loc șase valuri de extindere a zonei euro.
Banca Centrală Europeană este responsabilă de politica monetară a zonei euro. Misiunea băncii
este să administreze moneda unică a Uniunii Europene, Euro, și să păstreze stabilitatea prețurilor în cele
19 țări care au adoptat până în prezent moneda unică și care formează ''zona euro''.
Odată cu introducerea monedei euro pe piețele financiare internaționale, la 1 ianuarie 1999, s-a
efectuat transferul responsabilității de politică monetară către BCE de la băncile centrale naționale a 11
state membre UE: Belgia, Germania, Irlanda, Spania, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Austria,
Portugalia și Finlanda.
Baza legală pentru politica monetară unică o constituie Tratatul privind Funcționarea Uniunii
Europene și Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene. Pentru a-și
îndeplini rolul, BCE colaborează cu Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC), din care fac parte
toate cele 28 de state membre ale UE. Băncile centrale naționale din zona euro și Banca Centrală
Europeană alcătuiesc așa-numitul ''Eurosistem''. Eurosistemul și SEBC coexistă atâta timp cât există state
membre UE în afara zonei euro.
În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, misiunile fundamentale ale
BCE, prin intermediul Eurosistemului, se referă la: definirea și punerea în aplicare a politicii monetare

2
pentru zona euro; operațiunile de schimb valutar; deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale
ale statelor din zona euro și promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.

Relatii internationale:
Spania este stat membru al UE, NATO, ONU, OSCE, Consiliul Europei, participă la Conferinței
Șefilor de State și Guverne Ibero-Americane (Summit-uri Ibero-Americane).
În perioada 2015-2016, Spania este membru nepermanent în cadrul Consiliului de Securitate al
ONU, iar în octombrie 2015 a deținut președinția acestei structuri ONU.
Politica externă spaniolă urmărește consensul în relațiile internaționale și întărirea instituțiilor
internaționale, precum ONU, pentru a putea răspunde riscurilor globale. De la momentul aderării la UE,
Spania s-a implicat activ în problematicile europene. Relațiile cu America Latină și cu SUA, Orientul
Mijlociu, nordul Africii, cu economiile emergente din Asia și combaterea sărăciei se înscriu, totodată,
între obiectivele diplomației spaniole.
Spania a deținut un rol activ în ansamblul eforturilor internaționale pentru pace, recent în Libia,
Somalia, Liban, Mali și Afganistan.

I. ANALIZA PESTLE: (politic, economic, social, tehnologic, legislativ, ecologic)

Mediul politic:
 Forma de guvernământ: monarhie constituțională.
 Șeful statului: M.S. Felipe al VI-lea al Spaniei (din 19 iunie 2014).
 Constituția: a fost aprobată la 6 decembrie 1978 și a intrat în vigoare la 29 decembrie 1978.
 Sistem de drept: sistem de drept civil, cu aplicații regionale.
 Drept de vot: universal, la împlinirea vârstei de 18 ani.
 Alegeri:monarhia este ereditară;
 Regele numește Președintele Guvernului în persoana liderului partidului majoritar sau al coaliției
majoritare, care apoi este învestit de către Parlament;
 vicepreședinții sunt numiți de către monarh la propunerea Președintelui Guvernului.
Puterea executivă:
 Consiliul de Miniștri este desemnat de către șeful Guvernului;
 Consiliul de Stat este organul consultativ suprem, dar recomandările acestuia nu sunt
obligatorii.
Spania este o monarhie constituțională, cu o monarhie ereditară și cu un parlament bicameral,
Cortes Generales(en) sau Adunarea Națională. Puterea executivă consistă din Consiliul de Miniștri
prezidat de Președintele Guvernului (asemănător unui prim ministru), propus de monarh și ales de către
Adunarea Națională după alegerile legislative.
Puterea legislativă este formată din Congresul Deputaților (Congreso de los Diputados) cu 350 de
membri, aleși prin vot popular pe liste-bloc, prin reprezentarea proporțională, destinați să servească timp
de patru ani, și un Senat sau Senado cu 259 de locuri din care 208 formate din aleși direcți pe baza votului
popular și ceilalți 51 trimiși de legislaturile locale pentru a servi tot timp de patru ani.
În 2003, Spania discută cu Regatul Unit despre Gibraltar, o mică peninsulă care și-a schimbat
posesorul în timpul Războiului Spaniol de Succesiune în 1714. Discuțiile se referă la împărțirea
suveranității asupra peninsulei, subiect al unui referendum constituțional al gibraltarienilor, care și-au
exprimat opoziția față de orice act de supunere față de Spania.
Spania este, în prezent, statul autonomiilor, formal unitar, dar, de fapt, funcționând ca o federație
de Comunități Autonome, fiecare cu puteri și legi diferite. Există unele probleme cu acest sistem, de
vreme ce unele guverne autonome (acelea conduse de partide naționaliste) încearcă un tip mai federal de
relații cu Spania, în timp ce guvernul central încearcă să reprime ceea ce unii văd ca și o autonomie
excesivă a unor comunități autonome (ex. Țara Bascilor și Catalonia).

3
 Terorismul este o problemă în Spania de astăzi, de când ETA (Libertatea și Pământul Basc)
încearcă să câștige independența bască prin mijloace violente, incluzând utilizarea bombelor și a crimelor.
Deși guvernul autonom basc nu asistă o astfel de violență, diferitele aproprieri de problemă sunt o sursă
de tensiune între guvernele central și basc.

Spania-Stat membru al Uiniunii Europene

Spania a devenit stat membru al Comunității Europene la 1 ianuarie 1986, după ce candidatura i-
a fost respinsă anterior de câteva ori din cauza neîndeplinirii criteriului politic și celui economic.
Procesul de aderare al Spaniei a durat 9 ani și a fost cel mai îndelungat și mai complex din
perioada respectivă, iar problemele sensibile în negocierile de aderare (agricultură, politică regională,
fonduri structurale, etc.) au fost similare celor cu care România s-a confruntat în perioada 2000-2004.
Treptat, aderarea la CE a condus la reducerea diferențelor de dezvoltare și de nivel de trai între
Spania și celelalte state membre. O altă consecință a dobândirii statutului de membru UE o reprezintă
consolidarea instituțiilor democratice prin influențele pozitive din partea UE și a statelor membre.
Populația Spaniei a identificat procesul de "europenizare" cu cel de democratizare a țării. În același timp,
integrarea europeană a fost catalizatorul integrării Spaniei în economia de piață de tip occidental.
În plan economic, aderarea a avut efecte benefice, îndeosebi pentru sectorul agricol, care a fost
puternic stimulat de mecanismele si finanțarea puse la dispoziție prin politica agricolă comună. Pe de altă
parte, Spania a trebuit să opereze ajustări structurale profunde, reflectate prin restructurarea industrială și
reorientarea către sectorul serviciilor.
Spania este astăzi al cincilea stat ca pondere în sistemul decizional comunitar.Spania a deținut
Președinția UE în 1989 (semestrul I), 1995 (semestrul II), 2002 (semestrul I) și 2010 (semestrul I).
Președinția spaniolă din 2010 a îndeplinit două obiective majore: implementarea prevederilor Tratatului
de la Lisabona, prin sprijinirea noilor instituții create, și coordonarea economică a statelor membre UE
pentru a demara procesul de recuperare economică.

Reprezentarea Spaniei în instituțiile europene:

Consiliul Uniunii Europene: 27 voturi;
Parlamentul European: 54 europarlamentari;
Comitetul regiunilor: 21 reprezentanți și 21 supleanți;
Comitetul Economic și Social European: 21 reprezentanți;
Comisar european 2014-2020: Miguel Arias Cañete, comisar pentru energie și schimbări climatice.

Mediul economic:
Spania este parte semnatară a 23 de acorduri internaționale pe diverse tematici de ocrotire a
mediului înconjurător.
O problemă cronică in Spania a fost aceea a creşterii excesive a preţului locuinţelor, datorată
speculei inmobiliare generalizate, modei celei de a doua locuinţe, turismului rezidenţial masiv de britanici
si germani, spălării banilor de către mafii, creşterii populaţiei datorita imigraţiei, a măririi finanţării
primăriilor, etc. Economia Spaniei, la fel ca şi populaţia sa, este a cincea economie a Uniunii Europene şi
în termeni absoluţi se află printre cele mai mari 10 economii ale lumii. Întermeni relativi, pierde câteva
poziţii în favoarea unor state mult mai populate. Ţinta sa de creştere economică, chiar dacă moderată, le
depăşeşte pe cele ale vecinilor săi şi asociaţilor europeni.

4
ISD-urile in Spania:
Spania a fost unul dintre cei mai mari beneficiari de investiții străine directe (ISD) în ultimii ani.
Conform World Investment Report 2015, Spania a fost cea de-a 12-a destinație a fluxurilor ISD
la nivel mondial în 2014, ocupând a șasea poziție în topul ISD atrase de tarile dezvoltate și beneficiind de
al 3-lea cel mai mare volum de investiții străine dintre toate țările europene după Marea Britanie și
Olanda.

ISD în Spania 2007-2016= milioane EUR =AN INVESTIȚII BRUTE

INVESTIȚII NETE
2007= 37.236 26.803
2008= 38.729 34.926
2009= 15.263 12.230
2010 =24.102 20.690
2011= 29.667 25.667
2012 =19.629 -3.091
2013 = 19.484 15.398
2014= 18.920 13.437
2015 =21.724 16,183
Valoarea totală cumulată a ISD în economia spaniolă a fost de 735 miliarde EUR la finalul anului
2016, reprezentând 67,9% din PIB, indicator care reflectă importanța Spaniei ca platformă de afaceri
pentru piețe terțe.
ISD atrase în Spania în funcție de originea investițiilor, în 2015 (%):
Țara % din total Evoluție 2014/2013 (%):
SUA 19,90 +108,20
Luxemburg 14,10 +82,80
Marea Britanie 9,50 -12,00
Franța 9,00 -11,60

INDICATORI ECONOMICI
 PIB (miliarde EUR): 1.075 (2011), 1.055 (2012), 1.049 (2013), 1.059 (2014), 1.081 (2015)
 PIB/locuitor (EUR): 23.000 (2011), 22.600 (2012), 22.500 (2013), 22.800 (2014), 23.300 (2015)
 Rata anuală creștere PIB: -0,6% (2011), -2,1%(2012), -1,2%(2013), 1,4%(2014), 3,2%(2015)
 Deficit public (% PIB): -9,4%(2011), -10,3%(2012) -6,8%(2013), 5,8%(2014), 4,8% (2015)
 Datoria publică (%PIB): 69,2% (2011), 84,4% (2012), 92,1% (2013), 97,7% (2014), 99%(2015)
 Datoria externă netă (% PIB): 0% (2012), 92,9% (2013), 95,1% (2014), 94,2% (2015)
 Soldul contului curent (% PIB): -4,5% (2010), -3,7% (2011), -1,2% (2012), 0,8% (2013), 0,8%
(2014), 1,5% (2015)
 Indicele producției industriale – rate anuale: 0,8% (2010), -1,7% (2011), -6,9% (2012), -1,7% (2013),
+1,4% (2014), +3,2% (2015)
 Indicele general al prețurilor industriale – rate anuale: 4% (2010), 6,4% (2011), 3,4%(2012), -0,1%
(2013), -0,4% (2014), -2,2% (2015)
 Indicele prețurilor de consum – rate anuale: 2% (2010), 3,1% (2011), 2,4% (2012), 1,5%(2013), -
0,2% (2014), 0% (2015)
 Consum privat (% PIB): 57,2% (2010), 57,9% (2011), 58,6% (2012), 58,2% (2013), 59%(2014),
58,1% (2015)
 Consum public (% PIB): 20,5% (2010), 20,4% (2011), 19,6% (2012), 19,5% (2013), 19,2%(2014),
19% (2015)
 Formarea brută de capital fix – investiții (% PIB): 23% (2010), 21,4% (2011), 19,7%(2012), 18,5%
(2013), 18,9% (2014)

5
 Rezervele de aur (decembrie 2014): 281,60 tone aur (lingouri)
 Ponderea importurilor din UE-28 (2015): 56,0%
 Ponderea exporturilor către UE-28 (2015): 64,8%
Piața muncii
 Populația activă (decembrie 2015): 22,873 milioane, din care populație ocupată – 18,094 milioane
 Rata șomajului (decembrie 2015): 20,9%
 Șomeri (decembrie 2015): 4.779.500 persoane
 Salariul lunar minim, valabil în 2015: 756,7 EUR (sursa: EUROSTAT)
Mediul socio-cultural:
În Spania sunt vorbite patru limbi importante care sunt declarate ca limbi oficiale în anumite
regiuni: spaniola (castellano sau español), limbă oficială în întreaga Spanie; Catalana (català sau valencià)
în Catalonia (Catalunya), Insulele Baleare (Illes Balears), și părți ale comunității autonome Calencia
(València, unde limba este denumită valenciană); basca (euskara) în Țara bascilor (Euskadi), și părți din
Navarra.galiciana (galego) în Galicia (Galiza).
Catalana, galiciana și castiliana, mai comun denumită "spaniolă", sunt descendente ale limbii
latine și au propriile lor dialecte; există de asemenea și alte dialecte romanice, ca și asturiana sau Bable în
Asturias și părți din León, aragoneza în o parte din Aragón, și araneza (o variantă gascono-occitană) în
Val d'Aran la nord-vest de Catalonia. Spaniola vorbită în Americi este descendentă a dialectului spaniol
vorbit în sud-vestul Spaniei.
Spaniolii nativi reprezintă 88% din populația totală a Spaniei. După ce rata natalității si rata de
creștere a populației a scăzut în anii 1980, populația a crescut din nou, inițial datorită spaniolilor
emigranți în alte țări europene care s-au reîntors, și, mai recent, datorită numărului mare de imigranți care
reprezintă 12% din totalul populației. Între aceștia se numără: latino-americani (39%), nord-africani
(16%), est-europeni (15%), imigranți veniți din Africa Subsahariană (4%). În anul 2005 Spania a instituit
un program ce a durat 3 luni, program prin care anumitor străini ce nu aveau acte până în acel moment, li
s-a garantat rezidența legală.
O porțiune sesizabilă de rezidenți străini in Spania, provine de asemenea și din alte țări vest sau
central-europene. Aceștia sunt în majoritate britanici, francezi, nemti, olandezi și norvegieni. Aceste
populații preferă coasta Mediteranei și Insulele Baleare, unde aleg să-și petreacă viața cei care s-au
pensionat sau cei care lucrează la distanță (de la propriul domiciliu).
Structura populatiei pe varste:
Vârsta medie a populației rezidente în Spania, în anul 2006, era de 40,2 ani, și anume: 38,9 ani
pentru bărbați și 41,6 ani pentru femei. 14,3% din populație are vârstă sub 15 ani, 69% între 15 și 64 de
ani, în timp ce 16,7% din populație are 65 ani și peste.
Societatea spaniolă a fost amenințată de o îmbătrânire ireversibilă a populației, proces ce a fost
ameliorat însă de sosirea imigranților începând cu anul 1990.Vârsta medie a populației străine rezidente în
Spania era de 32,8 ani în 2004, comparativ cu 41 ani în medie a populației native.
Comunitățile autonome care aveau o populație majoritară de 65 ani, erau, conform INS 2006
Castilla y Leon(22,60%), Asturia(21,48%) si Aragon(20,47%). Pe de altă parte, regiunile unde grupele de
vârstă au valori mai reduse sunt: Melilla y Ceuta, I-le Canare(12,35%), Murcia(13,80%), I-le
Baleare(13,84%), Madrid(14,48%)si Andaluzia(14,70%).
Conform INS, în anul 2005 speranța de viață în Spania era situată într-o medie de 80,2 ani: 77 ani
pentru bărbați si 83,5 ani pentru femei.
Structura populatiei pe sexe:
În total, în anul 2007, Spania avea un numar de 22.860.775 femei (50,58% din totalul populației)
și 22.339.962 bărbați (49,42%). Numărul femeilor este mai mare decât cel al bărbaților în toate
comunitățile autonome, cu excepția Insulelor Baleare, Canare, Murcia, Castilla la Mancha și orașele
autonome Ceuta și Melilla.

6
 Bărbații sunt majoritari în populația sub 49 ani, în timp ce femeile sunt mai numeroase în
populația peste 50 ani. Este un fenomen universal ca la naștere numărul de bărbați să fie mai mare decât
cel al femeilor, și cel mai frecvent în țările dezvoltate este ca femeile să dețină o rată mai mică a
mortalității decât bărbații, indiferent de grupa de vârstă, deoarece cu cât se înaintează în vârstă, raportul
bărbați/femei este mai redus. Cu toate acestea, în Spania există un vârf în acest raport, între 26 și 36 de
ani, datorat faptului că aceasta este vârsta în care numărul de imigranți este mai mare și de aceea
procentajul bărbaților este mai ridicat decât al femeilor.
Raportul bărbați/femei în Spania (2007):
-la naștere: 1,08 bărbați/femeie
-la 1 an: 1,06 bărbați/femeie
-la 15 ani: 1,06 bărbați/femeie
-la 30 ani: 1,07 bărbați/femeie
-la 45 ani: 1,01 bărbați/femeie
-la 65 ani: 0,93 bărbați/femeie
-la 80 ani: 0,67 bărbați/femeie
-total populație: 0,98 bărbați/femeie
Natalitatea si mortalitatea:
Conform datelor de la Institutul Național de Statistică pentru anul 2006, s-au obținut următoarele
informații cu privire la rata natalitățții în Spania:
-rata brută a natalității: 10,96/1000
-rata globală a fertilității (numărul de născuți la mia de femei cu vârste între 15 și 49 ani): 43/1000
-numărul mediu de copii/femeie: 1,38
- vârsta medie la nașterea primului copil: 29,3 ani
- vârsta medie în timpul maternității: 30,9 ani
- procentajul născuților de către mame necăsătorite: 28,4%
Date referitoare la rata mortalității în Spania în anul 2006:
-rata brută a mortalității: 8,43/1000
-rata mortalității infantile: 3,53(la 1000 de născuți vii)
Principalele cauze ale mortalității în Spania pentru anul 2001 au fost:
- pentru bărbați, principalele cauze ale mortalității au fost tumorele (originea a 32,50% din totalul
deceselor), bolile sistemului circulator (29,63%), boli ale sistemului respirator (11,85%), cauze externe
(5,91%) si boli ale sistemului digestiv (5,34%).
-pentru bărbați, cauzele concrete ale mortalității, ce au provocat un număr mare de decese au fost
cardiopatia ischemică (11,56%),cancerul pulmonar (8,63%), boli cerebrovasculare (7,91%) și boli
pulmonare obstructive cronice (5,99%).
-pentru femei, principalele grupuri de cauze ale mortalității au fost bolile sistemului circulator (39,86%),
tumorile (21,47%), boli ale sistemului respirator (8,79%) și boli ale sistemului digestiv (4,87%).
-pentru femei, cauzele concrete ale mortalității, ce au provocat un număr mare de decese au fost bolile
cerebrovasculare (12,68%), cardiopatie ischemică (9,70%), insuficiență cardiacă (7,36%) și alte boli ale
inimii (5,05%).
Sporul natural al populației în Spania în anul 2006 a fost de 2,53/1000.
Religia:
76,7% din populația Spaniei se declară Biserica Catolică, 20% se declară atei, 1,6% se declară ca
aparținând altor religii (musulmani, Creștinism ortodox, Protestantism, evrei, etc.) și 1,7% din populație
se abține, conform unui chestionar realizat în anul 2008.
Este important de menționat că mulți spanioli se declară catolici, deși nu sunt practicanți: 55,3%
din spanioli declară că nu frecventează bisericile sau se folosesc de servicii religioase foarte rar, în timp
ce 17% spun că merg la biserică în fiecare duminică sau chiar de mai multe ori pe săptămână.

Mediul Tehnologic:

7
 După aderarea la CEE, economia spaniolă a trecut printr-un amplu proces de transformare, în
conformitate cu acquis-ul comunitar. Pe parcursul anilor ’80, au fost adoptate măsuri de restructurare
industrială (reconversie/reindustrializare), urmând primului plan de acest gen lansat în 1981.
Restructurarea şi modernizarea tehnologică au fost susţinute de fluxurile de investiţii străine directe,
provenind în mare parte din ţări comunitare (Harrison &Corkill, 2016). Au fost adoptate reforma pieţei
muncii, a fost sprijinit procesul de privatizare,rolul agriculturii şi al industriei în economie au scăzut
treptat, în paralel cu sporirea ponderii serviciilor în formarea PIB-ului.
Între 1986-2016, cu excepţia anului 1993 şi a perioadei ce a urmat crizei din 2008- 2009, Spania a
marcat ritmuri robuste de crestere economica.

Mediul legislativ:
Toti cetatenii europeni trebuie sa solicite numarul de identificare a strainilor (NIE), la Politie,
daca vor sa stea mai mult de 3 luni in Spania. Depasirea acestei perioade de sedere implica faptul ca
persoana doreste sa-si stabileasca temporar rezidenta in Spania.
Legislatia spaniola ii obliga pe europeni sa solicite un numar de inregistrare, abreviat NIE, in
baza caruia pot sa munceasca si sa locuiasca in Spania o perioada mai lunga de timp.
Toti cetatenii europeni au dreptul sa primeasca certificatul de inregistrare NIE daca indeplinesc
conditiile stabilite de lege, si de la 1 ianuarie 2007 cetatenii romani sunt cetateni comunitari.
Prevederi legale privind obtinerea certificatului de rezidenta comunitara (NIE)
Pentru obtinerea certificatului de rezidenta/"foaia verde" care include si NIE (numarul de
identificare personal) cetatenii comunitari, inclusiv cetatenii romani, trebuie sa se gaseasca intr-una din
aceste situatii:
 trebuie sa lucreze pentru un angajator sau pe cont propriu in Spania sau sa faca dovada ca dispun
pentru ei insisi si pentru membrii familiei de resurse materiale suficiente si poseda o asigurare
medicala completa, care sa acopere toate riscurile in Spania;
 este nevoie sa dovedeasca inscrierea intr-o institutie publica sau privata de invatamant, acreditata sau
finantata de administratia spaniola pentru studii sau formare profesionala, si sa detina asigurare
medicala completa care sa acopere toate riscurile in Spania;
 trebuie sa fie membri de familie care insotesc sau se alatura unui cetatean al Uniunii care indeplineste
el insusi conditiile mentionate anterior.
Pentru eliberarea certificatului de inregistrare (asa-zisul permis de rezidenta) trebuie platita taxa
fiscala, a carei valoare este egala cu cea platita de cetatenii spanioli pentru obtinerea sau schimbarea
documentului de identitate, fiind actualizata anual.

8
 Autoritatile spaniole pot sa refuze inregistrarea in Registrul Central al Cetatenilor Straini sau
poate fi decisa chiar expulzarea sau retrimiterea in tara de origine pentru motive de ordine, siguranta sau
sanatate publica, in conformitate cu legislatia privind ordinea si siguranta publica.

Mediul ecologic:
In Andaluzia spaniola are loc intre 16 martie si 3 aprilie “saptamana ecologica” organizata de
asociatia Valor Ecologico – CAAE, Ecovalia. Aceasta campanie are o traditie destul de lunga, inca de
prin anul 2007 si a durat prima data doar o saptamana. Apoi, dupa ce a devenit populara prin cateva
actiuni ecologice, campania a fost extinsa, ajungand la o luna de zile in anul 2015.
Care este scopul acestei campanii? Scopul acestei campanii este promovarea alimentelor
ecologice alaturi de diverse grupuri si institutii. La acest eveniment se poate prezenta oricine, se adreseaza
tuturor categoriilor de oameni si vor avea loc forumuri, intalniri profesionale la care se vor discuta
subiecte de genul: comercializarea produselor ecologice, promovarea si distribuirea produselor ecologice,
a vinului, maslinelor si a animalelor crescute ecologic.
Ministerul Alimentatiei si Mediului din Spania a investit recent in culturi ecologice de peste 1.7
milioane de hectare, Spania devenind astfel prima si singura tara din Uniunea Europeana care adopta o
politica agricola pe termen lung de asemenea anvergura. Piata produselor ecologice din Spania cunoaste
an de an o crestere cu 15%, numai din exporturile insemnand la nivel de 2012 388 de milioane de euro.

II.Clasificarea Spaniei in tarile membre U.E.:

Dupa suprafata: loc 2 (506 mii km/2)
Dupa populatie: loc 5 (46,45 milioane )
Dupa calitataea vietii: loc 13 (91 pib/cap loc)
Dupa educatie: loc 8 (29,6)

III.Identificarea unei probleme majore a Spaniei

O problema majora a Spaniei este reprezentata de cresterea semnificativa a somajului in ultimii
ani.
Desi in ultimii doi ani somajul din Spania inregistreaza pentru prima data o scadere in trimestrul
al doilea, de la 27,2% in primele trei luni ale anului la 26,3%, aceste procente evidentiaza totusi situatia
dificila a celei de-a cincea mari economii din zona euro.
Locurile de munca au reprezentat una din principalele probleme ale economiei in Spania.
Spania a trecut prin cinci ani de recesiune, fiind grav lovita de criza financiara globala care a dus la
creşterea ratei şomajului de la aproximativ opt procente în 2007 la un vârf de 27% în 2013. Chiar şi în
pofida scăderii înregistrate anul trecut, Spania are a doua cea mai ridicată rată a şomajului din Uniunea
Europeană, după Grecia, unde în trimestrul al treilea al anului trecut rata şomajului era de 24%.
Spania inregistreaza in randul populatiei sub 25 de ani o rata oficiala a somajului de aproximativ
50%.
Institutul Naţional de Statistică a anunţat recent că în ritm anual a patra economie a zonei euro a
crescut în perioada iulie - septembrie 2015 cu 3,4%, comparativ cu un avans de 3,2% în precedentele trei
luni, în linie cu estimările analiştilor.
Guvernul estimează că economia va înregistra o creştere de 3,3% în 2015 şi de 3% în 2016, ceea
ce ar plasa Spania în fruntea statelor din zona euro, în timp ce Comisia Europeană se aşteaptă la un avans
de 2,8% în 2015 şi 2,6% în 2016.
Avansul economiei spaniole a fost stimulat de inflaţia scăzută, declinul semnificativ al preţului la
ţiţei, deprecierea euro şi noile măsuri de politică monetară adoptate de Banca Centrală Europeană. Totuşi,
nivelul ridicat al şomajului afectează perspectivele de creştere.
In prezent, rata şomajului ar urma să fie de 24,2% la sfârşitul anului conform previziunilor
oficiale, unul dintre nivelurile cele mai ridicate din ţările industrializate.

9
 După intrarea în mecanismul cursurilor de schimb (ERM) în iunie 1989, moneda naţională,
peseta, a fost supusă deprecierii succesive în perioada 1992-1994, ceea ce a determinat tendinţe
inflaţioniste, în paralel cu slăbirea finanţelor publice în urma recesiunii din 1993, dar şi cu majorarea ratei
şomajului .
Printre alte probleme majore ale Spaniei se numara si deficitul comercial.
Pe langa faptul ca importa mult mai mult decat exporta, Spania este o tara aproape lipsita de
resurse naturale, de aceea este foarte vulnerabila la cresterea preturilor resurselor minerale (cresterea
recenta a pretului petrolului afecteaza atat balanta comerciala din Spania, cat si cresterea preturilor,
diminuand si mai mult puterea de cumparare a unei populatii deja supusa unei austeritati prelungite).
Stabilitatea preturilor
Obiectivul intrării în mecanismul cursurilor de schimb (ERM), acela al sporirii credibilităţii
politicii anti-inflaţioniste, nu şi-a atins scopul. Ulterior, însă, Spania a acceptat criteriile de convergenţă
de la Maastricht, iar situaţia economiei s-a ameliorat treptat, astfel încât Banca Naţională a Spaniei şi-a
îndeplinit misiunea privind stabilitatea preţurilor şi, totodată, pe cea vizând adoptarea monedei unice la 1
ianuarie 1999.

IV.A detinut acest stat presedintia Consiliului Uniunii Europene ? Daca da, cand si ce
actiuni notabile a intreprins in perioada in care a detinut presedintia ? Daca nu, a facut vreo
pregatire pentru momentul in care o va detine?
Consiliul UE nu are un presedinte permanent, asa cum au, de exemplu, Comisia sau Parlamentul.
Lucrarile sale sunt conduse de catre tara care detine presedintia Consiliului, iar aceasta se schimba o data
la 6 luni.
Spania a detinut presedintia rotativa de 4 ori intre anii 1989 si 2010 a Consiliului UE. Presedintia
Consiliului UE i-a revenit Spaniei in perioadele :
 Ianuarie – iunie 1989 ;
 Iulie - decembrie 1995 ;
 Ianuarie – iunie 2002 ;
 Ianuarie – iunie 2010.
Consiliul UE :

10
 Negociaza si adopta legislatia UE ;
 Coordoneaza politicile statelor membre ;
 Dezvolta politica externa si de securitate comuna a UE ;
 Incheie acorduri internationale ;
 Adopta bugetul UE.
 In perioada in care Spania a detinut presedintia Consiliului Uniunii Europene a intreprins diferite
actiuni dintre care cateva exemple ar fi:
 La Paris este semnat acordul de pace de la Dayton pentru fosta Iugoslavie. Bulgaria isi depune
oficial candidatura pentru aderarea la Uniunea Europeana in data de 14.12.1995
 La Madrid (Spania) are loc o reuniune a Consiliului European. Acesta stabileste 29 martie 1996 ca
data de incepere a Conferintei Interguvernamentale şi confirma introducerea monedei unice
(„euro”) la 1 ianuarie 1999. Ulterior, la 1 ianuarie 2002, euro a fost introdus sub forma de
bancnote si monede.

V. A adoptat statul moneda Euro? Daca da, cand? Totodata, care este stadiul de
indeplinire, in prezent, a criteriilor de convergenta pentru participarea la Uniunea Economica
si Monetara? (Criteriile de la Maastricht)
Da, Spania a adoptat moneda in Euro in anul 1999, fiind introdusa sub forma de monede si
bancnote de la 1 ianuarie 2002. Pentru a adopta moneda Euro Spania a trebuit sa indeplineasca criteriile
de convergenta. In anul 1999, Spania indeplinea criteriile de convergenta, fiind pregatita sa adopte
moneda Euro.
In prezent, Spania are probleme la criteriul de convergenta referitor la finantele publice si nu mai
resuseste sa-l indeplineasca. Statele membre UE sunt obligate sa mentina deficitul bugetar sub nivelul de
3% din PIB si, de asemenea, sa limiteze datoria publica sub pragul de 60% din PIB.
In 2015, deficitul Spaniei s-a situat la 5,1% din PIB, mult peste tinta de 4,2% negociata cu
partenerii din UE, conform planului care prevedea reducerea graduala a deficitului, pana la un nivel de
sub 3% din PIB.
Comisia Europeana a informat ca Spania a avut deficite mai ridicate decat limita de 3% din PIB
în ultimii doi ani, respectiv 2014 si 2015 și nu a reusit să corecteze suficient de rapid deficitele, deoarece
sistemul bancar spaniol a fost puternic lovit de prabusirea pietei imobiliare locale, dar nu numai. Spania a
riscat amenzi si suspendarea fondurile UE daca nu putea demonstra ca reglementarile au fost incalcate din
cauza unor "circumstante economice exceptionale".
Motivele intemeiate care au salvat Spania de la a nu fi sanctionata :
 Efortul fiscal depus in Spania
 Reformele structurale
 Inflatie negativa
Pentru coborarea deficitului bugetar sub limita de 3 % sunt luate diferite masuri, o parte din ele
fiind:
 Majorarea TVA-ului cu 3 procente, de la 18% la 21%;
 Reducerea cheltuielilor statului(ex: renuntarea la prime acordate angajatilor publici);
 Diminuarea numarului de companii publice;
 Scadere de 30% a numarului de consilieri locali.

11