MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Academia “Ştefan cel Mare”

Catedra de drept poliţienesc

Disciplina Tactica poliţienească şi proceduri operaţionale privind intrervenţia

structurilor de ordine publică şi siguranţă publică

“A P R O B”
Şef interimar
Catedra de drept poliţienesc
locotenent-colonel de poliţie
_____________
“___”_______________ 2016

LECŢIE DE FOND

Tema: Teoria şi tactica intervenţiei

poliţieneşti în cazul folosirii de către poliţist a
mijloacelor de transport şi de telecomunicaţii
în scop de serviciu

1
 CHIŞINĂU 2016
PLANUL LECŢIEI:

1. Actele normative care reglementează folosirea de către poliţist a mijloacelor de trans-

port şi de telecomunicaţii în scop de serviciu
2. Motivele ce stau la baza folosirii de către poliţist a mijloacelor de transport şi de
telecomunicaţii în scop de serviciu
3. Reguli şi principii de intervenţie poliţienească ce necesită a fi respectate de către poliţist
în cazul folosirii mijloacelor de transport şi de telecomunicaţii în scop de serviciu
4. Tactica folosirii de către poliţist a mijloacelor de transport şi de telecomunicaţii în scop
de serviciu în diverse împrejurări şi prin prisma respectării drepturilor omului

1. Actele normative care reglementează folosirea de către poliţist a

mijloacelor de transport şi de telecomunicaţii
în scop de serviciu

Exercitarea cu succes a atribuţiilor poliţiei în vederea menţinerii ordinii

publice, asigurarea securităţii publice şi ordinii de drept, ocrotirea vieţii şi sănătăţii
cetăţenilor, paza averii proprietarului este de neconceput fără folosirea în acest
scop a mijloacelor de transport şi telecomunicaţii în scop de serviciu.
Pentru aceasta se cere nu numai o înzestrare cu mijloace de transport şi
telecomunicaţii a organelor de poliţie, ci şi existenţa unei baze legale de folosire în
scop de serviciu a mijloacelor de transport şi mijloacelor de telecomunicaţii, ce
aparţin cetăţenilor, organizaţiilor, instituţiilor, întreprinderilor de stat sau private.
Asigurarea insuficientă din partea statului a OAI cu mijloace tehnice
necesare exercitării atribuţiilor de serviciu, a determinat oferirea prin lege a
dreptului de folosire de către poliţişti a mijloacelor de transport şi telecomunicaţii
ce nu aparţin poliţiei.
Legea Republicii Moldova cu privire la poliţie №416-XII din 18.12.1990,
în art.13 punctul 27 reglementează dreptul poliţiştilor de a folosi liber şi gratuit
mijloacele de transport ce aparţin întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor sau

2
cetăţenilor, cu excepţia celor din posesiunea misiunilor diplomatice şi consulare
ale statelor străine, pentru trecerea la locul calamităţii naturale, transportarea la
instituţia de tratament a cetăţenilor care au nevoie de asistenţă medicală urgentă,
pentru urmărirea şi aducerea la poliţie a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni,
precum şi pentru trecerea la locul incidentului în cazul în care acest lucru nu
permite amînare.
Potrivit prevederilor punctului 28 al art.13 al aceleeaşi legi, “poliţiştii au
dreptul să folosească liber şi gratuit, în scop de serviciu, mijloacele de teleco-
municaţii ce aparţin întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, iar mijloacele ce
aparţin cetăţenilor, cu acordul acestora”.

2. Motivele ce stau la baza folosirii de către poliţist a mijloacelor de transport

şi de telecomunicaţii în scop de serviciu

Dreptul de a folosi liber şi gratuit de către colaboratorii de poliţie mijloacele

de transport, ce aparţin întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor sau cetăţenilor
(cu excepţia celor din posesia misiunilor diplomatice şi consulatelor statelor
străine) poate fi utilizat numai pentru:

a) deplasarea la locul calamităţilor naturale sau tehnogene:

În cazul declanşării unor situaţii excepţionale cu caracter natural, îndeplini-

rea măsurilor de rigoare revin Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excep-
ţionale al Ministerului Afacerilor Interne. În conformitate cu prevederile articolului
4 al Legii Republicii Moldova №271 din 09.11.1994 „Cu privire la protecţia
civilă”, sarcinile principale ale Protecţiei Civile sînt:
a) protecţia populaţiei şi a proprietăţii în condiţiile situaţiilor excepţionale;
b) executarea lucrărilor de salvare şi altor lucrări de neamînat în condiţiile
situaţiilor excepţionale şi la lichidarea efectelor acestora;
c) organizarea pregătirii prealabile şi multilaterale a populaţiei, a obiectelor
economiei naţionale, forţelor Protecţiei Civile pentru desfăşurarea acţiunilor în
cazul apariţiei pericolului situaţiilor excepţionale şi în condiţiile lor.

3
 Protecţia Civilă, în conformitate cu sarcinile ce îi revin:
a) organizarea forţelor necesare, capabile să asigure protecţia de nădejde a
populaţiei, a proprietăţii în condiţiile situaţiilor excepţionale, realizează înzestrarea
lor tehnico-materială şi pregătirea specială, le menţine în stare permanentă de
pregătire pentru acţiuni în condiţiile situaţiilor excepţionale;
b) creează şi menţine în stare permanentă de pregătire sistemele de comandă,
înştiinţare şi comunicaţii, organizează controlul şi supravegherea situaţiei radiative,
chimice, bacteriologice şi antiincendiare pe teritoriul republicii;
c) acumulează fondul necesar de construcţii de protecţie, le menţine în stare
permanentă de pregătire pentru adăpostirea persoanelor supuse pericolului;
d) acumulează şi păstrează în siguranţă mijloacele de protecţie, produsele
alimentare şi medicamentele, mijloacele tehnico-materiale, financiare şi de altă
natură, sursele autonome de aprovizionare cu energie electrică şi cu apă, prevăzute
pentru situaţii excepţionale;
e) protejează sursele de apă şi sistemele de aprovizionare cu apă, produsele
alimentare şi materia prima alimentară, furajele, animalele agricole şi plantele de
poluare radiativă, chimică şi bacteriologică, iar mediul înconjurător de poluare cu
substanţe radioactive, otrăvitoare, cu acţiune puternică, toxice şi cu mijloace bacte-
riologice;
f) pregăteşte din timp evacuarea, iar în caz de apariţie a pericolului nemij-
locit, evacuează populaţia şi proprietatea din zonele periculoase;
g) înştiinţează organele de conducere şi populaţia republicii despre pericolul
şi apariţia situaţiilor excepţionale, aduce în stare de pregătire complectă forţele şi
mijloacele Protecţiei Civile şi conduce acţiunile lor la executarea lucrărilor de
salvare şi a altor lucrări de neamînat;
h) acordă ajutor multilateral sinistraţilor;
i) antrenează unităţile economice în acţiunile de preîntîmpinare şi lichidare a
efectelor situaţiilor excepţionale;
j) exercită controlul asupra efectuării măsurilor de profilaxie, menite să
zădărnicească sau să diminueze probabilitatea apariţiei situaţiilor excepţionale şi să

4
reducă proprietăţile efectelor lor, să sporească securitatea şi stabilitatea funcţionării
tuturor ramurilor şi obiectivelor economiei naţionale;
k) asigură securitatea antiincendiară a obiectivelor economiei naţionale, a
populaţiei şi stingerea incendiilor;
l) organizarea şi efectuează învăţarea de către lucrătorii unităţilor economice
şi cetăţeni a procedeelor de apărare şi acţiune în condiţiile situaţiilor excepţionale.
Deplasarea la locul calamităţilor naturale a colaboratorilor poliţiei se va
efectua numai în scopul executării următoarelor atribuţii:
a) pentru ridicarea armelor, muniţiilor şi materialelor explozibile aflate la
populaţie sau în zona calamităţilor;
b) pentru suspendarea activităţii unităţilor care comercializează arme şi
muniţii, sau să asigure paza acestora;
c) pentru interzicerea sau limitarea circulaţiei persoanelor în localitate, în
anumite ore sau să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulaţie;
d) să efectueze percheziţii în condiţiile legii;
e) să efectueze razii;
f) să evacueze din zona respectivă persoanele a căror prezenţă poate afecta
asigurarea ordinii publice şi a securităţii în această zonă;
g) să asigure paza sediilor autorităţilor publice, a misiunilor diplomatice, a
staţiilor de alimentare cu apă, energie electrică şi gaze, a staţiilor de radio şi
televiziune, precum şi a altor obiective de importanţă naţională;
h) să interzică crearea şi activitatea formaţiunilor paramilitare ale
cetăţenilor;
i) să organizeze culegerea, sistematizarea, generalizarea informaţiei despre
situaţia operativă creată şi o prezintă Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a
Republicii Moldova.

b) transportarea la instituţia de tratament a cetăţenilor care au nevoie de

asistenţă medicală urgentă:

5
 În conformitate cu prevederile art. 24 al Legii ocrotirii sănătăţii a Republicii
Moldova №411din 28.03.1995, intitulat „Asistenţa medicală în cazuri de urgenţă şi
în cazuri extremale”:
„Peroanele sînt asigurate cu asistenţă medicală urgentă în caz de pericol
pentru viaţă (accidente, îmbolnăviri acute grave etc.).
Se acordă asistenţă medicală urgentă prin servicii speciale (staţii şi secţii de
salvare, aviaţia sanitară, spitale de urgentă, alte unităţii de salvare) în modul stabilit
de Ministerul Sănătăţii.
Asistenţa medicală urgentă se acordă şi de instituţiile medico-sanitare
proxime, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică.
Lucrătorii medico-sanitari şi farmaceutici sînt obligaţi să acorde primul
ajutor medical de urgenţă în drum, pe stradă, în alte locuri publice şi la domiciliu,
în orice oră de zi sau noapte.
În caz de accidente, primul ajutor medical trebuie să fie acordat şi de
lucrătorii poliţiei, ai serviciului de pompieri, de conducătorii auto.
Ne acordarea de asistenţă medicală urgentă fără motive întemeiate, la fel şi
chemarea ei falsă, sînt pedepsite conform legii.
Orice persoană care este de faţă la producerea unei accidentări sau îmbolnă-
viri grave este obligată să acorde primul ajutor în limita posibilităţilor sale, să
anunţe instituţia medico-sanitară proximă, să ajute personalului medico-sanitar la
acordarea de prim ajutor, să dea vehiculele de care dispune pentru transportarea
gratuită a accidentaţilor sau bolnavilor la instituţia medico-sanitară proximă.
Identic se procedează şi în cazul femeilor gravide care necesită asistenţă medicală
urgentă.
Transportarea la instituţia medico-sanitară a persoanei care s-a îmbolnăvit la
locul de muncă se efectuează cu vehicul din contul unităţii economice respective.
Dacă viaţa pacientului este în pericol, medicul sau un alt lucrător medical
poate folosi gratuit, în modul stabilit, orice tip vehicul pentru a se deplasa la bolnav
sau pentru a-l transporta la instituţia medico-sanitară proximă.

6
 Persoanelor le este garantată asistenţa medicală în situaţii extremale (calami-
tăţi, catastrofe, avarii, îmbolnăviri şi intoxicaţii de masă, iradiere cu raze ionizante
şi neionizante, poluare abundentă a mediului etc.). Acordarea de asistenţă medicală
în astfel de cazuri este efectuată de instituţii medico-sanitare teritoriale şi de
brigăzi speciale de mobilizare permanentă, formate de Ministerul Sănătăţii”.
Colaboratorii poliţiei precum şi lucrătorii medicali pot folosi gratuit orice tip
de vehicul pentru a transporta la instituţia medico-sanitară persoanele a căror viaţă
este în pericol. Lucrătorul medical poate folosi gratuit mijlocul de transport chiar şi
pentru a se deplasa la bolnav dacă viaţa acestuia se află în pericol, situaţie în care
colaboratorii poliţiei trebuie sa acorde sprijinul necesar.
Asistenţa medicală urgentă în caz de pericol pentru viaţă (accidente,
îmbolnăviri acute grave etc.), este asigurată prin serviciile speciale (staţii şi secţii
de salvare, aviaţia sanitară, spitale de urgentă, alte unităţii de salvare) în modul
stabilit de lege, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică a
instituţiei medicale.
Lucrătorii medico-sanitari şi farmaceutici sînt obligaţi să acorde primul
ajutor medical de urgenţă în locurile publice şi la domiciliu, în orice timp de zi sau
noapte. În caz de accidente, primul ajutor medical trebuie să fie acordat şi de
lucrătorii poliţiei, ai serviciului de pompieri, de conducătorii auto.
Ne acordarea de asistenţă medicală urgentă fără motive întemeiate, la fel şi
chemarea ei falsă, sînt pedepsite conform legii.

c) urmărirea şi aducerea la poliţie a persoanelor care au săvîrşit

infracţiuni:

În situaţia în care colaboratorii poliţiei au stabilit comiterea unei infracţiuni

şi au identificat persoana care a comis-o, pentru asigurarea procedurii de cercetare
a cazului pot folosi mijloacele de transport ce nu le aparţin, dacă aceasta nu suferă
amînare iar persoana suspectă se poate ascunde de organele de drept.
În cazul asigurării prezenţei persoanelor în instanţa de judecată, procuratură,
şi alte organe de drept, dacă este dispusă aducerea silită a acestora, colaboratorii

7
poliţiei judecătoreşti, lucrătorii serviciilor operative şi OOS se pot deplasa la domi-
ciliul, locul de muncă sau alt loc unde se presupune că se află persoana şi o vor
escorta în condiţii de maximă siguranţă şi cu respectarea strictă a legii la organul
ce a dispus măsura procesuală respectivă.

d) deplasarea la locul incidentului în cazul în care acest lucru nu suferă

amînare:

Colaboratorii poliţiei, la primirea comunicărilor despre incidentul produs în

localitatea sau sectorul deservit, pentru a se deplasa de urgenţă la locul incidentu-
lui, în scopul asigurării acordării ajutorului necesar, asigurării ordinii şi securităţii
publice, reţinerii infractorului şi în scopul asigurării integrităţii urmelor şi mijloa-
celor materiale de probă la faţa locului vor folosi mijloacele de transport aflate în
proprietate publică sau privată. De asemenea pentru acordarea sprijinul necesar
echipelor de pompieri şi salvatori, pot cere oferirea mijloacelor de transport privat
în folosinţă temporară, reieşind din situaţia creată.
Notă: Cadrul motivelor de folosire legală a mijloacelor de transport, ce
aparţin întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor şi cetăţenilor enumerat mai sus
după părerea noastră nu poate fi lărgit şi tratat mai detailat, deoarece utilizarea de
către poliţie a acestui drept, afectează interesele de proprietate ale posesorilor
mijloacelor de transport, mai ales în condiţiile social-economice actuale. În opinia
noastră conţinutul celui de-al treilea motiv din lista expusă mai sus, nu este destul
de reuşită, sau prea categorică şi nu contribuie la exercitarea de către colaboratorii
de poliţie a funcţiilor de asigurare a securităţii publice, respectiv nu asigură în
modul cuvenit legalitatea acţiunilor poliţistului. Anume de aceea o importanţă
deosebită în activitatea poliţiei o are realizarea dreptului de utilizare a mijloacelor
de transport pentru urmărirea persoanelor care trebuie reţinute.
Mijloacele de telecomunicaţii pot fi folosite pentru primirea sau transmi-
terea de ordine ori informaţii despre:
- actele de terorism, păstrarea nesancţionată a substanţelor explozive, toxice
şi riscul producerii exploziei, armamentului;

8
 - săvîrşirea infracţiunilor sau altor fapte ilicite;
- comiterea accidentelor rutiere şi altor incidente soldate cu victime, daune
materiale considerabile, un număr mare de automobile deteriorate;
- declanşarea unor situaţii excepţionale cu caracter natural, tehnogen sau
ecologic, care necesită prevenirea, diminuarea şi lichidarea consecinţelor
acestora (cum ar fi accidentele industriale, de transport, avariile la gazo-
ducte şi magistrale, avariilor la obiectele gospodăriei comunal-locative şi
de menire socială, calamităţile naturale, dezastre ecologice, ş. a.);
- existenţa unui pericol pentru securitatea naţională sau ordinea de drept,
care face necesară apărarea statului, menţinerea sau restabilirea stării de
legalitate;
- alte situaţii periculoase pentru populaţie.

3. Reguli şi principii de intervenţie poliţienească ce necesită a fi respectate de

către poliţist în cazul folosirii mijloacelor de transport şi de telecomunicaţii
în scop de serviciu

Folosind liber şi gratuit mijloacele de transport şi telecomunicaţii ce aparţin

întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat sau private ori îndeosebi ale
cetăţenilor, poliţistul este obligat să-şi realizeze aceste împuterniciri în mod
chibzuit, în dependenţă de situaţia şi împrejurări reale. Astfel, se cere folosirea în
primul rînd a mijloacelor de transport ce se deplasează în acelaşi sens.
Folosirea mijloacele de transport ce aparţin persoanelor fizice sau juridice
pentru urmărirea şi reţinerea persoanelor care au săvîrşit infracţiuni se efectuează
în cazurile: urmăririi şi reţinerii criminalilor care încearcă să se ascundă de
organele de drept, persoanelor care conduc mijloacele de transport, anunţate în
căutare, a şoferilor şi pasagerilor bănuiţi în săvîrşirea unor acţiuni criminale, a
şoferilor vinovaţi de încălcarea regulilor de circulaţie rutieră cu urmări grave şi
care încearcă să fugă de la locul accidentului.

9
 Poliţiştii, luînd hotărîrea de urmărire a şoferilor care nu s-au supus cerinţei
legale de a opri mijlocul de transport, sunt obligaţi de a analiza în mod minuţios
situaţia survenită, şi anume:
 dacă sunt motive de ai bănui pe şoferi şi pasageri în săvîrşirea unor
acţiuni criminale şi de dorinţa de a evada de la locul crimei;
 în ce măsură sunt obiective datele ce dau motivul de a presupune că
şoferul se află în stare de ebrietate;
 dacă şoferul a putut auzi şi vede semnalul de oprire;
 în ce direcţie se deplasează mijlocul de transport şi dacă este alt mod de
a-l opri ş.a.m.d.
În dependenţă de rezultatele analizei acestor condiţii sunt întreprinse măsuri-
le necesare, fiind aleasă varianta acţiunii: de a fixa numai încălcarea (dacă a avut
loc) cu notarea numărului mijlocului de transport sau de a începe urmărirea. În
ultimul caz se cere atenţie şi prudenţă deoarece, în condiţiile unui trafic rutier
intens, însăşi faptul urmăririi creează condiţii pentru accidente şi poate atrage după
sine urmări grave.
Pentru urmărirea şi aducerea la poliţie a infractorilor şi a persoanelor, ce au
încălcat ordinea publică este necesară numai folosirea mijloacelor de transport ce
asigură posibilitatea pazei şi escortării în siguranţă a celor reţinuţi, asigurîndu-se
integritatea mijloacelor de transport folosite, neadmiţînd deteriorarea acestora.
În cazul necesităţii transportării persoanelor ce necesită un ajutor medical
de urgenţă, de regulă, este necesar de a fi folosite mijloacele de transport ale insti-
tuţiilor medicale (ambulanţa), căci transportarea bolnavului cu mijloace obişnuite,
cînd nu se cunoaşte caracterul bolii sau traumei, poate atrage după sine complicaţii
nedorite. În situaţia în care timpul scurs pînă la sosirea ambulanţei ar putea pune în
pericol viaţa persoanei, poliţiştii, după acordarea primului ajutor medical vor
asigura transportarea acesteia cu un mijloc de transport cît mai comod, aplicîndu-se
cunoştinţele medicale din domeniu pe tot itinerarul de deplasare.
Folosirea mijloacelor de comunicaţie se va efectua pentru comunicarea,
transmiterea unor informaţii către OAI, organele administraţiei publice locale, ale

10
protecţiei civile sau altor autorităţi de stat competente să întreprindă măsurile
necesare sau să intervină în situaţia creată.
În acest sens, conducătorii mijloacelor de informare în masă vor oferi, în
mod gratuit, mijloacele de telecomunicaţii subdiviziunilor OAI pentru transmiterea
oportună şi operativă a informaţiei ce ţine de situaţiile excepţionale şi de urgenţă
apărute, conform destinaţiei acesteia, precum şi vor permite utilizarea gratuită a
acestora pentru înştiinţarea despre apariţia unor eventuale pericole. Autorităţile
administraţiei publice locale şi factorii de decizie ai agenţilor economici, indiferent
de forma lor de proprietate, vor întreprinde măsuri şi vor adopta deciziile necesare
pentru executarea întocmai a cerinţelor lichidării pericolului creat şi a consecin-
ţelor survenite, precum şi a executării cerinţelor colaboratorilor poliţiei.
În toate cazurile de folosire a mijloacelor de transport şi de telecomunicaţii
ce aparţin persoanelor fizice şi juridice în scop de serviciu poliţiştii au următoarele
obligaţii:
 să decline gradul, funcţia, numele, prenumele său conducătorului mijlocului
de transport sau deţinătorului mijlocului de telecomunicaţie, să-i prezinte
pentru confirmare legitimaţia de serviciu, explicîndu-i motivul legal pentru
executarea misiunii de serviciu, indicîndu-i totodată şi ruta de urmat;
 să-i elibereze conducătorului mijlocului de transport sau deţinătorului milocu-
lui de telecomunicaţie, la cerere, după finisarea misiunii, o dovadă din care să
rezulte, gradul, funcţia, numele şi prenumele, unitatea din care face parte,
seria şi numărul legitimaţiei de serviciu, numărul de kilometri parcurşi (timpul
discuţiei şi felul apelului: local, interurban sau internaţional) şi durata misiunii
în ore;
 să raporteze în scris şefilor despre aceasta, cu prima ocazie a prezentării sale
la sediul poliţiei;
 cu ocazia folosirii mijloacelor de telecomunicaţie, pe lîngă cele menţionate
anterior, poliţistul are obligaţia să asigure conspirativitatea (secretizarea)
deplină a informaţiilor primite sau transmise, utilizînd în acest scop tabelele

11
 de codificare pentru convorbirile radio şi telefonice care trebuie cunoscute şi
aplicate întocmai;
 să nu abuzeze de uniformă şi de calitatea ce o are pentru folosirea mijloacelor
de transport şi de telecomunicaţii ce aparţin persoanelor fizice şi juridice în
vederea soluţionării unor interese personale.
În situaţia în care şoferul refuză să pună la dispoziţia colaboratorului de
poliţie mijlocul de transport şi telecomunicaţie, ultimul îi anunţă şoferului că
cerinţele lui sunt legale şi că neîndeplinirea cerinţei respective atrage după sine
răspunderea contravenţională în conformitate cu prevederile art. 336 CC RM (Ne
subordonarea cu rea-voinţă dispoziţiei sau cererii legitime a colaboratorului
organelor de ocrotire a normelor de drept), fapt care justifică aducerea acestei
persoane în faţa organului de poliţie, inclusiv cu aplicarea forţei în caz de
necesitate.

4. Tactica folosirii de către poliţist a mijloacelor de transport şi de

telecomunicaţii în scop de serviciu în diverse împrejurări şi
prin prisma respectării drepturilor omului

Folosirea mijloacelor de transport şi telecomunicaţii ce aparţin cetăţenilor,

instituţiilor, organizaţiilor, întreprinderilor de stat sau private are drept efect, pe
lîngă realizarea atribuţiilor funcţionale, şi limitarea dreptului de proprietate al
proprietarului sau posesorului acestora, împiedicînd exercitarea folosinţei utile şi
liniştite. Această limitare va fi justificată doar în cazul în care poliţiştii utilizează
aceste mijloace în cazul existenţei unui motiv prevăzut de legislaţia în vigoare.
Utilizarea, în orice mod a mijloacelor de transport şi de telecomunicaţii, în
alte interese decît cele de serviciu, constituie un abuz, o ilegalitate care angajează
răspunderea juridică a poliţistului care săvîrşeşte o asemenea faptă (disciplinară,
materială sau penală după caz).

T i t u l a r:
Asistent-universitar la Catedra de drept poliţienesc,
master în drept, locotenent-major de poliţie Anna Bejan

12