Efectul directivei in dreptul national

Art 288 din TFUE prevede că directivele sunt indirect aplicabile, acestea nu intră in vigoare la
momentul prevăzut in ele sau in a 20-a zi de la publicarea in JoF, ci la momentul stabilirii ca normă. Pt
a nu prejudicia raporturile cu alte state, CJUE a dezvoltat o amplă jurisprudentă in acest doemeniu.in
operatiunea de tramspunere, statele pot să transpună această directivă sau pot să nu o transpună, să
o transpună parțial sau defectuos. Pentru situatia in care statul are o atitudine neconformă, curtea
dezvoltat un efect direct, favorabil particularilor.

In functie de situatia juridică, au fost avute in vedere mai multe posibile variante. Prima este de efect
direct vertical ascendent, in sensul că norma stipulată in directivă poate determina o aplicare directă
in fata statului. Chiar daca directivele nu au o aplicabilitate directă, in cauza Graul curtea a arătat că
nimic din LEGISLATIA UE nu interzicea o directivă să poată fi aplicată direct dacă statul nu si-a
indeplinit obligatiile asumate. Directiva poate fi avută in vedere doar in favoarea particularilor.
Termenul de transpunere să fie depăsit, dispozitia din directivă să fie neconditionată si continutul
directivei să fie clar si precis. Aceste dispozitii pot fi aplicate chiar daca există o dispozitie legală
natională contrară aflată in vigoare. Chiar daca statele au obiectat, aratand ca mijloacele de punere
in aplicare au obiectivul directivei, cjue a avut in vedere ca ignorarea atitudinii pasive a statului ar
duce la un sistem juridic imprecis si armonizat la nivel european.

Efectul direct vertical descendent nu este posibil pt că a creat un avantaj pt state imptriva
particularilor si ar invoca actiunea asupra acestora in act nelegitime.

Efectul direct orizontal are in vedere posibilitatea ca intr-un litigiu de drept national, un particular să
invoce aplicarea directă a normei directivei impotriva unui alt particualar. Această posibilitate nu este
acceptată in jurisprudenta CJUE, intrucat o directivă nu poate impune prin ea insusi o obligatie in
sarcina unui particular in masura in care prin absurd o asemenea procedeu există, nu vor mai fi
masuri de aplicabilitate intre regulament si directivă. Statele au obligatia de a interpreta legislatia
internă in conformitate cu dispozitiile directivelor, obligatie care incumbă si instantelor de judecată
din statul respectiv. In cazul in care există o normă natională contrară dispozitiilor legale in
conformitate cu obligatiile directivei. Statele au obligatia de a respecta dr particularilor si de a repara
prejudiciile cauzate particularilor prin ignorarea culpabila a normelor de drept european palpabile.

Principiile dr UE
Principiul atribuirii de competente
- Din momentul infiintării comunităților si pana in prezent, statele membre au cedat o parte a
secutitătii lor in mod voluntar catre comunitati si ulterior catre UE. Prin atribuirea de
competente se intelege această capacitate conferită UE de a legifera prin intermediul
institutiilor sale, acte juridice cu putere obligatorie pt statele membre.
- In confromitate cu art 5 din TFUE, UE actioneaza doar in vederea atingerii obiectivelor
asumate. Faptul ca UE dispune de personalitate juridică, nu ii permite să isi extindă domeniul
de competentă statelor membre.
- In conformitate cu art 2-6 in TFUE, distingem intre competenta exclusiva ale UE, competente
partajate, competente de corectare, completare si sustinere respectiv competentele speciale
ale UE.
 - In domeniile aflate in competenta sa exclusivă, doar UE are puterea de a legifera, statele
avand obligatia de a retinere. Domeniul de comp exclusiva este strict prevăzut in tratat, si
anume elaborarea normelor specifice concurentei din piata internă a UE, elaboarea norm.
Biologice ale marii, politică comerciala specifica tuturor statelor, uniunea vamala etc.UE
poate incheia intelegeri int indiferent de forma, denumire dar trebuie sa coincida cu
obiectivele uniunii. In aceste domenii la propunerea Consiliului European CE, institutiile
legislative adoptă directive, decizii sau regulamente după caz cu caracter impersonal si
obligatoriu. Cea mai mare parte a competentelor este partajata intre uniune si stat, chiar
daca termenul de partajare ar sugera o separatie in UE si state. In fapt, in cadrul acestei
competente se redă o completare si coordonare a politicii legislative la nivel european. Acest
tip de reglementare in concurentă arată că UE reglementează, insă statele pot adopta norme
in domeniul respectiv in masura in care fie UE nu a reglementat, fie UE a incetat să mai
reglementeze.
- Tratatul stabileste principalele domenii ale competentei partajate fără ca enumerarea sa fie
limitativa. Enumerăm cateva domenii: spațiul de securitate și justitie, piața internă,
dezvoltarea rețelelor de transport indiferent de natura lor. Competentele de completare au
fost definite inaintea T de la Lisabona ca fiind competente exclusive ale statului. In aceste
domenii UE poate exercita o operatiune de coordonare a politicilor legislative fara a putea
emite acte cu forte juridica obligatorie, in special folosirea instrumentelor de SOFT LAW este
posibilă pt atingerea directivelor acestui tip de operatiune. In T de la Lisabona pt a da
eficacitate, s-ar introduce o doza de flexibilitate prin care intr-o procedura legislativa
speciala, CE adopta masuri daca este ca UE să actioneze intr-un domeniu pt a se atinge vreun
obiectiv prevăzut in tratatele a carui realizare nu a fost anticipata de instrumente adecvate.

Principiul subsidiarității
- Doar in privinta competentelor partajate, nu exclusive.
- Principiul subsidiaritatii a fost reglementat prima oara in T de la Maastricht. In T de la
Lisabona, este stabilită modalitatea in care se reglementeaza juridic in UE prin
aplicarea princip subsidiaritatii si proportionalitatii. Acestea pun in aplicare in mod
complementar competentele pe care statul le cedeaza in favoarea UE. In domeniile in
care UE nu exercita o competentă exclusiva, acesta poate sa intervina doar in
masura in care obiectivele stabilite nu pot fi divizate la nivelul statelor membre, iar
actiunea coordonata la nivelul institutiilor poate avea efecte rapide si ineficiente in
problematica reglementata. In conformitate cu art 5 alin 3 din Tratat, principiul
subsidiaritatii se aplica doar competentelor partajate si de CCS. Pt a se realiza o
eficientă completare intre inst legislative ale uniunii si cele nationale, tratatului de la
Lisabona i s-a adresat Protocolul nr 1 privind rolul Parlm nationale in UE, dar si
Protocolul nr 2 privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii.
- Intrucat procesul legislativ este unul elaborat in care Comisia, Consiliul, Parlamentul
sunt implicate efectiv, intre momentul inceperii unei discutii despre initiativa
legislativa si momentul publicarii actului legislativ in JO este un timp indelungat.
Colaborarea dintre aut legislative nationale si aut legislative eueropene poate evita
paralelismul legislativ. Inca de la momentul initiativei legislative ale Comisiei, Comisia
are obligatia de a verifica actul legislativ propus, inclusiv sub aspectul conformitatii cu
 princip subsidiaritatii. Concomitent cu trimiterea partii, proiectul legislativ la consiliu
si Parlament, acesta este trimis si Parlm national care are un termen de 8 sapt pt a
verifica daca actul propus incalca in opinia fiecarui stat prin subsidiaritatii.
- In conformitate cu dispozitiile directivei, statele beneficiaza de 2 voturi pe care le pot
folosi pt a bloca intitiativa legislativa propusa de Comisie. Daca jumatatea din voturile
acordate sunt exercitate, proiectul este retrimis Comisiei fie pt punerea in acord cu
principiile sale, fie pt a se renunta la adoptare. In cazul parlamentelor bicamerale,
cele doua voturi vor apartine 1 catre fiecare camera, iar in cauzl celor federale, un vot
va fi pt Parlm federal iar unul pt cele locale. De regula, nu se ajunge la o blocare a
initiativei legislative, insa exista si exceptii asa cum a fost cazul propunerii de
regulament de infiintare a Parlamentului European. Principiul proportionalitatii este
complementar princip subsidiaritatii si pt ca reglementarea europeana nu depaseste
ce este necesar pt ca o mai buna organizare a Uniunii si mai facila indeplinire a
obiectivelor asumate. Orientarile privind o mai buna legiferare stabilesc criteriile care
vizeaza elementele ce trebuie avute in vedere de catre UE in momentul declararii
unui proces legislativ. Daca princiă subsidiaritatii are un mecanism de control unic
exercitat de Parlamentul national, prin proportionalitatii poate avea doar control de
legalitate prin introducerea unei act in fata CJUE. In fiecare an,CE au obligatia de a
elabora un raporrt privind aplicarea prin prop si sub pe care il prezinta Parlm
European. Pt a combate aspectele de deficit democratic si de birocratie excesiva
existenta la nivelul institutional, CE a inceput sa adopte reglementari de tip SOFT Law
prin care sa aduca cetatenilor documente compacte despre progresele sau realitatile
de la nivel teritorial. Principalele instrumente folosite sunt cartile verzi, cartile albe,
seturile de recomandari dar si politica senatului european.

Principiul preeminentei/ suprematiei dreptului Uniunii