Cursul I

Tematica:
- Principiile ce tin de competente
- Proceduri legislative si procedura bugetara
- Competente
- Actiunile in fata Curtii
- Libertatile de circulatie
- Dreptul concurentei
- Politica comerciala comuna
Bibliografie:
- Tratatele
- Dumitrascu DUE
 45-65: competente
 66-73: principiile
 73-77: procedura legislativa
 Procedura bugetara nu e in carte
 221-246: actiunile in fata Curtii
- Fuerea principii, actiuni si libertati
 27-37: competente
 37-44: principiile
 53-60: procedura legislativa
 65-123: actiunile in fata Curtii
 124-128: politica comerciala comuna
 145-152: practici comerciale neloiale
 153-158: libera circulatie a marfurilor
 160-168: doar definitiile conceptelor ce tin de libera circulatie
a marfurilor
 171, 172+: doar enumerarea restrictiilor, doar titlurile cu bold
 188-196, 201-203, 205-207, 223-230: libera circulatie a
persoanelor
 231-236, 290-291: libera circulatie a serviciilor
 294-299: libera circulatie a capitalurilor
 Materialul profesoarei pentru dreptul concurentei
Administrative:
- La fel ca anul trecut

PRINCIPII ALE ORDINII JURIDICE A UE

1
 (care stau la baza delimitarii si exercitarii competentelor in DUE)
Vorbim, asa cum am vazut anul trecut, doar despre principiile
„comunitarizate”. Astfel, le gasim fie in Tratate, fie in jurisprudenta
Curtii, ori chiar codificate dupa ce au fost create de Curte.
Retinem si clasificarea din anul trecut:
- Principii de DIP
- Principii decurgand/inspirate din dreptul national
- Principii specifice ale DUE
- Drepturile fundamentale ale omului care nu au fost inca codificate
in Carta
Astazi dezvoltam doar principiile care ne ajuta la competente, astfel ca ne
legam de a 3-a categorie, principii specifice ale DUE.
Principiile care ne intereseaza sunt urmatoarele:
1. Principiul atribuirii de competenta
2. Principiul cooperarii loiale
3. Principiul subsidiaritatii
4. Principiul proportionalitatii
Principiul atribuirii de competenta
Initial nu avea o definitie in tratate.
Intrebarile la care raspunde acest principiu sunt cine, ce are voie sa faca
in UE. Atribuirea ne rezolva dilemele legate de delimitarera
competentelor intre statul national si nivelul UE.
Prima baza legala: art. 3 (6) TUE.
Articolul 3
(6) Uniunea își urmărește obiectivele prin mijloace corespunzătoare, în funcție de
competențele care îi sunt atribuite prin tratate.

Uniunea isi urmareste obiectivele (a se vedea art. 3 TUE) prin mijloace

corespunzatoare (acte, actiuni, etc.), in functie de competentele care ii
sunt atribuite (uneori in Tratat mai apare si notiunea de „conferite”,
pentru a se evita repetitia) prin Tratate (formate de statele membre care
le negociaza, iar apoi le ratifica, iar astfel, stapanele competentelor sunt
statele membre, intrucat ele au creat aceasta organizatie care este UE).

A doua baza legala: art. 5 (1) si (2) TUE.

2
 Articolul 5
(1) Delimitarea competențelor Uniunii este guvernată de principiul atribuirii.
Exercitarea acestor competențe este reglementată de principiile subsidiarității și
proporționalității.
(2) În temeiul principiului atribuirii, Uniunea acționează numai în limitele
competențelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea
obiectivelor stabilite prin aceste tratate. Orice competență care nu este atribuită
Uniunii prin tratate aparține statelor membre.

Delimitarea (nu exercitarea) competentelor e guvernata de principiul

atribuirii. In temeiul principiului atribuirii, UE actioneaza numai in
limitele competentelor care i-au fost atribuite de statele membre prin
tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste Tratate. Orice
competenta care nu e atribuita UE prin Tratate apartine statelor membre
(caracterul rezidual al competentei statelor membre la nivel national).
A treia „baza legala”: Declaratia 24 anexata Tratatului de la Lisabona.
Uniunea, desi are personalitate juridica, nu este autorizata in niciun fel
sa legifereze sau sa actioneze in afara competentelor care ii sunt conferite
de catre statele membre prin tratate.
A patra baza legala: art. 13 (2) TUE.
Articolul 13
(2) Fiecare instituție acționează în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin
tratate, în conformitate cu procedurile, condițiile și scopurile prevăzute de acestea.
Instituțiile cooperează unele cu altele în mod loial.

Fiecare institutie (deci nu organizatia Uniunii per ansamblu) actioneaza

in limitele atributiilor care ii sunt conferite prin Tratate in conformitate
cu procedurile, conditiile si scopurile prevazute de Tratat
Cursul 2
Concluzii cu privire la principiul atribuirii
1. Un rol important in atribuirea competentelor il au obiectivele si
valorile (art. 2 si 3 TUE).
2. Competentele UE nu se pot subintelege sau deduce, cu toate ca
jurisprudenta a creat concepul de jurisprudenta implicita.
3. Nu exista un catalog negativ al competentelor UE.
Exceptie: art. 4 (2) TUE, securitatea nationala.
4. Competentele statelor membre au caracter rezidual, fiind definite
prin excludere.
5. Stapanele reglementarii competentelor sunt statele prin
intermediul tratatelor.

3
 6. Principiul atribuirii ne raspunde la intrebarea ce anume
competenta are conferita Uniunea.
7. Subsidiaritatea si proportionalitatea ne raspund la intrebarea cum
se exercita.
Principiul cooperarii loiale
Echivalentul in engleza este „sincere cooperation”.
Acest principiu a existat dintotdeauna in tratate, de la CECO pana astazi,
iar formulareea nu a suferit niciodata mari modificari. Doar contextele s-
au mai schimbat in timp.
Reglementari generale ale cooperarii loiale inainte de Tratatul de la
Lisabona:
 Art. 86 TCECO
 Art. 5 TCEE
 Art. 10 TCE
Art. 4 TUE (3) da nume obligatiei de cooperare loiala si a codificat
jurisprudenta potrivit careia cooperarea are efect vertical si dala stat la
Uniune, dar si de la Uniune la stat.
Potrivit acestui articol, in temeiul principiului cooperarii loiale, Uniunea
si statele membre (codificarea jurisprudentei) se respecta reciproc si se
ajuta reciproc, spre indeplinirea misiunilor care decurg din Tratat.
Statele membre adopta orice masura necesara pentru indeplinirea
obligatiilor care decurg din Tratate sau care decurg din actiunile Uniunii.
Statele faciliteaza indeplinirea obiectivelor si se aptin de la impiedicarea
realizarii lor.
Pe cand aveam piloni, acest principiu se aplica strict pilonului 1. Astazi,
acesta ar trebui sa se aplice in toate domeniile, insa in realitate se
respecta mai mult in ce priveste fostii piloni I si III.
Art. 13 (2) TUE are si el o relevanta pentru acest principiu.
Institutiile coopeaza unele cu altele in mod loial. Astfel, acest principiu se
aplica si structurilor institutionale ale Uniunii.
Cooperarea loiala este si unul dintre principiile activitatii institutiilor
Uniunii, alaturi de autonomie si echilibru institutional.
Cazuri speciale de aplicare a principiului cooperarii loiale

4
Din moment ce discutam despre norme cu caracter soeciak fata de
reglementarea generala a acestui principiu, normele speciale au
aplicabilitate cu intaietate.
Vezi 45/07 Comisia vs. Grecia sau 246/07 Comisia vs. Suedia.
Aceste situatii sunt:
- Recunoasterea reciproca in cazul libertatii de stabilire (profesional
si domicilial)
- Datoria statelor membre de a lua toate masurile pentru a transpune
directivele
- Statele membre au aceeasi obligatie si cu privire la celelalte acte
obligatorii ale UE.
- Obligatia statelor membre de a notifica Comisiei masurile adoptate.
- Sistemul intrebarii preliminare
- Rezolvarea conflictelor
- Datoria de abtinere in materia transporturilor
- Combaterea fraudelor
- Uniunea completeaza actiunile si politicile statelor membr ein
materie de sanatate
- Politica de dezvoltare
- Procedura legislativa si bugetara
- Clauza de solidaritate cu privire la PESC: 222 TFUE
 Solidaritatea este la baza intregului sistem comunitar
- Efectul indirect al DUE
- Aplicarea efectiva a directivelor
- Obligatia de informare si coordonare intre state membre si
institutii
Art. 148 (4) CR spune ca autoritatile noatre garanteaza aducerea la
indeplinire a obligatiilor care rezulta din actul aderarii (drept primar) si
din prevederile de la alineatele anterioare (drept derivat).
Cursul 3
Principiul subsidiaritatii
 Exemplul cu raul poluat fragmentat intre trei state care e destinat
curatarii. Ipoteze: decizia individuala, decizia individuala colectiva,
actul UE (decizie sau directiva).
Ideea de baza este ca nivelului national ii este lasat sa rezolve tot ce poate
rezolva. Nivelul supranational se ocupa doarceea ce nationaluo nu poate
face.

5
Intrucat UE are o natura complexa si similara conceptului federal, acest
principiu este foarte util pentru a vedea cum se repartizeaza
competentele in anumite domenii.
Tratatul de la Lisabona a pastrat preocuparea de a duce UE cat mai
aproape de cetateni. Astfel, deciziile care nu-s necesare a se lua la nivel
unional, raman de competenta nationala a statului.
Tipurile de competenta. Clasificare.
 Exclusive ale UE.
Este vorba de acele domenii in care doar UE are voie sa adopte
acte. Ele sunt strict prevazute de tratate.
 Partajate sau concurente.
Este vorba de acele domenii in care UE si statele membre au voie sa
adopte acte. Doar acestor competente li se aplica principiul
subsidiaritatii. Uniunea este competenta sa adopte acte numai in
masura in care verifica ca statele nu pot face o treaba cel putin la fel
de buna. Competentele partajate reprezinta regula, din punct de
vedere al cantitatii domeniilor, iar reglementarea lor nu e
exhaustiva, ci exemplificativa.
 Reziduale.
Domeniile ramase in competenta exclusiva a statelor.
 De coordonare.
Sunt cateva domenii in care UE are masuri de coordonare a
actiunilor statelor membre.
 Complementare.
Este vorba de domeniile in care UE are un rol de sprijin,
coordonare si completar la un nivel minimal.
Tratatele reglementeaza primele si ultimele doua tipuri. Competentele
reziduale sunt stabilite prin excludere.
Termenul de subsidiaritate vine din latinescul subsidium, care era utilizat
in domeniul militar, desemnand asistenta cu rol secundar. Apoi, la nivel
politic, se referea ca o autoritate are un rol secundar. Este preluat de
biserica catolica, iar ulterior devine orincipiu juridic prin consemnarea sa
in Constitutia germana, iar ulterior devine principiu unional.
In tratatele CE/UE, acest principiu a fost prima data precizat expres intr-
un act expres: Actul Unic European. Pe atunci, subsidiaritate se referea
strict la domeniul mediului, fiind primul dmeniu.

6
Prin Tratatul de la Maastricht, subsidiaritatea devine principiu general,
izvor de drept si aplicabil tuturor principiilor partajate ale UE si statelor
membre. Pe de-o parte a fost expresia unei temeri ca noua uniune
europeana isi va atribui mai multe competente si va depasi sfera
tratatelor, dar totodata a fost speranta ca acest principiu va deveni un
obstacol in calea tendintei de extindere unilaterala a competentelor sale.
Un ultim pas a fost facut in 1997, prin Tratatul de la Amsterdam, caruia i
se anexeaza un Protocol 9, prin care se dau explicatii suplimentare
despre aplicarea proportionalitatii si subsidiaritatii.
Baze legale
- Art. 5 (1), fraza a doua, TUE
Cuvant cheie: exercitare

- Art. 5 (3)
Intai ni se aminteste valoare de principiu, urmand o definire prin
excludere, fiind astfel vorba despre domeniile care nu sunt de
competenta sa exclusiva.
Numai daca si in masura in care (doar punctual) obiectivele
preconizate nu pot fi realizate in mod satisfacator (fie si minimal)
de catre state membre, nici la nivel central, nici la nivel regional,
nici la nivel local. UE trebuie sa probeze aceasta imposibilitate.
Doar daca, datorita dimensiunilor si efectelor actiunii preconizate
(de exemplu daca e vorba de o chestiune cu impact major), pot fi
realizate mai bine prin acte adoptate la nivel unional.

Doar daca toate aceste conditii sunt realizate poate adopta Uniunea
actul.

A se vedea Directiva Servicii nr. 123/2006 cu modificarile

ulterioare.

Una dintre cerintele acestei conditii a fost ca in fiecare stat sa existe

un PCU (punct de contact unic) care faciliteaza aolicarea unui act
adoptat de UE.

- Preambulul TUE
Este vorba de procuparea de a duce UE cat mai aproape de cetateni
cu putinta.
Aceasta idee este reluata in art. 1 TUE.

7
 - Preambulul Cartei Drepturilor Fundamentale
Mentioneaza si reafirma subsidiaritatea.

- Art. 51 (1) CDF

- Protocoalele 1 si 2 Lisabona cu art. 12 b) TUE

Constatam cat de mult se reafirma acest principiu.
Subsidiratitea ne ajuta sa aflam ce nu se poate face la nivel unional
pentru ca la nivel national poate fi realizat satisfacator. Desi aceasta
regula pare clara si indiscutabila, nu ne ajuta sa distingem intre
competentele uniunii si cele statale. El nu afectaza repartizarea
competentelor, ci intinderea competentelor in domeniile partajate.
Hotarari relevante:
- C-84/94
- T-168/01
Principiul porportionalitatii
In primul rand trebuie sa ne amintim ierarhia actelor si normelor UE.
Se gaseste reglementat in art. 5 (4) TUE, potrivit caruia actiunea uniunii,
in continut si forma (tipul de act tine de forma; obiectivul tine de
continut), nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea
obiectivelor tratatelor. Aici e vorba de actiunea uniunii. In a doua fraza,
institutiile uniunii sunt obligate si ele sa aplice principiul subsidiaritatii
in conformitate cu protocolul 2.
Totodata, art. 296 pr. 1 TFUE se dovedeste si el relevant. In cazul in care
tratatele nu prevad tipul actului de adoptat, instituiile il aleg de la caz la
caz cu respectarea procedurilor aplicabile si a principiului
proportionalitatii. Actele juridice se motiveaza si fac trimitere la
propunerile, initiativele, cererile (etc.) prevazute de tratate.
In Carta, art. 49 afirma acest principiu cu privire la infractiuni, precum si
art. 52 cu privire la intinderea si interpretarea drepturilor si principiilor.
Art. 12 b) TUE precizaza ca Parlamentele nationale sunt informate de
catre institutiile UE prin notificari privind proiectele de acte legislative,
in conformitate cu Protocolul 1.
Mai avem si Protocolul 2.

8
Jurisprudenta a conturat conditiile cumulative de indeplinit de catre
un act european pentru a respecta principiul proportionalitatii:
- Masura trebuie sa fie adecvata (C-192/05)
- Masura trebuie sa fie necesara (sa nu existe o alternativa mai putin
restrictiva) (C-320/03; C-453/03; C-158/04; C-40/05)
- Sa existe proportionalitate intre dezavantajul cauzat de masura si
beneficiile scopului urmarit (C-144/04; C-213/04)
Mai avem doua spete care au afirmat caracterul de principiu general al
proportionalitatii: C-504/04, 331/88 si C-157/96.
Rolul parlamentelor nationale in verificarea principului
subsidiaritatii si al proportionalitatii
Verificarea este mereu a priori, cu caracter politic. Doctrina o numeste
„alerta precoce ex ante”.
A posteriori, controlul se face doar pe cale judecatoreasca, de catre
Currtea de la Luxembourg.
De vazut L373/2013 privind cooperarea dintre parlament si guvern in
domeniul afacerilor europene si L276/2011 privind procedura de aderare
a Romaniei la tratatele incheiate de catre UE (acorduri mixte).
Concluzii
- In ce priveste sfera de aplicare, subsidiaritatea caracterizeaza doar
competentele partajate, in schimb proportionalitatea se aplica
tuturor categoriilor de competenta.
- Ambele sunt principii generale, nu doar cerinte tehnice.
- Ele intervin la niveluri diferite ale actiunii Uniunii. Astfel,
subsidiaritatea conditioneaza declansarea unei actiuni, adoptarea
unui act, iar proportionalitatea determina amploarea actiunii.
- Cele doua principii trebuie analizate succesiv. Intai subsidiaritatea,
apoi proportionalitatea.
Repartizarea si exercitarea competentelor in Uniune
 Verticala: atribuire (repartizare), subsidiaritate
(repartizare) si cooperare loiala, proportionalitate
 Orizontala: toate 4
 Intre statele membre: cooperare loiala

Cursul 4

9
Concept Subsidiaritate Proportionalitate Atribuire Cooperare loiala
Izvor Principii generale Idem Idem Idem
Ce? Cine? Da-ish Nu Da Nu
Repartizare/delimitare
de competenta
Cum? Da Da Nu Da
Exercitare competenta
Examinare succesiva 2 3 1 4
(Nivelul actiunii) Da Nu Da Nu
Conditioneaza
exercitarea
competentei
Cum? Cine? Nu Da Da-ish Nu
Determina amploarea
actiunii
Domeniul de aplicare Doar la partajate Tot Tot Tot
Motivare in preambul Da Nu Da Nu
Controlul Da Da Da-ish Da-ish
Parlamentului
National
Cuvinte cheie Daca? Cine? Cat? Intindere. Cine? Cum?
Cum? Intensitate. Ce?

PROCEDURILE
-PROCEDURA LEGISLATIVA ORDINARA SI CEA BUGETARA-
Ne rezumam la acestea intrucat:
- Sunt o expresie foarte buna a cooperarii loiale.
- Sunt de mare anvergura si importanta: legislatie si bani.
Vom incepe cu procedurile de adoptare a actelor juridice ale
Uniunii Europene.
Avem o procedura ordinara (obisnuita), iar apoi proceduri legislative
speciale, insa asa cum am zis, doar aia ordinara e de interes central.
Ne intereseaza Capitolul II Partea 6 Titlul 1 TFUE.
Astazi vorbim doar de actele legislative, nu si de actele delegate sau de
punere in aplicare.
Incepem cu art. 289 (1) si (3).
Procedura legislativa conta in adoptarea in comun de catre Parlamentul
European si Consiliu a unui regulament, a unei directive sau a unei
decizii, la propunerea Comisiei. Detalii la art. 294 TFUE.
Actele juridice adoptate prin procedura legislativa constituie acte
legislative, deci nu delegate sau de punere in aplicare.
Comisia e executivul Uniunii, asa cum am vazut in anul 2.

10
In cazurile specifice prevazute de trate, adoptarea unui regulament, a
unei directive sau a unei decizii de catre Parlamentul European cu
participarea Consiliului sau de catre Consiliu cu participarea
Parlamentului European constituie o procedura legislativa speciala.
Avem aproximativ 83 de domenii cu privire la care se reglementeaza prin
procedura ordinara.
A se vedea cauza T-540/15 si a se citi si despre „trialog”.
Asa cum era de asteptat, si art, 294 TFUE ne intereseaza, ba chiar in mod
deosebit.
Desfasurarea procedurii
Prima lectura
1. Elaborareea si trimiterea la Parlamentul European.
2. Parlamentul European elaboreaza o pozitie privind proiectul.
Aceasta pozitie o trimite Consiliului.
3. Consiliul poate aproba pozitia Parlamentului, caz in care actul e
aprobat.
4. Daca nu aproba, Consiliul adopta pozitia sa in prima lectura.
A doua lectura
Trebuie sa aiba loc in trei luni de la exprimarea pozitiei Consiliului si se
desfasoara in PE.
1. Daca Parlamentul aproba pozitia Consiliului sau nu se pronunta
deloc in cele 3 luni, actul se considera adoptat.
2. Daca Parlamentul respinge pozitia Consiliului, actul nu e adoptat.
3. Daca se propun modificari la pozitia Consiliului, acestea se
transmit Comisiei pentru aviz si Consiliului.
Consiliul, la randul lui, are 3 luni sa:
1. Aprobe modificarile propuse de Parlament, caz in care actul e
adoptat.
2. Nu aprobe modificarile, caz in care Presedintele Consiliului si
Parlamentului Europeana convoaca un Comitet de Conciliere in
termen de 6 saptamani.
Concilierea

11
In termen de 6 saptamani de la convocare (6+6) trebuie ajuns la un
compromis cu care sa fie de acord si Consiliul si Parlamentul, altminteri
actul fiind considerat neadoptat.
A treia lectura
Are loc, daca se ajunge la un compromis, iar in alte 6 saptamani (6+6+6),
Parlamentul si Consiliul trebuie sa aprobe actul respectiv, iar daca asta
nu se intampla, actul se considera neaprobat si procedura se ia de la
capat.
Acum ne referim la procedura bugetara.
Temeiul juridic este art. 314 TFUE.
Presupunea stabilirea cuantumului si cheltuielilor anuale, precum si
distribuirea veniturilor necesare pentru a acoperi aceste cheltuieli ale
Uniunii, la care se adauga exercitarea controlului asupra bugetului.
Procedura bugetara propriu-zisa consta in elaborarea si adoptarea
bugetului, cu toate elementele de mai sus.
Asa cum ne amintim, Parlamentul si Consiliul impreuna reprezintea
autoritatea bugetara, insa Parlamentul are ultimul cuvant.
A fost eliminata distinctia intre topurile de cheltuieli, intrucat pe vremuri
erau utilizate doua proceduri in functie de tipul de cheltuieli, iar
procedura in sine a fost simplificata.
Etapele
1. Comisia alcatuieste proiectul de buget pe baza propunerilor trimise
de structura institutionala a Uniunii.
2. Pe baza lor, Comisia face un document unitar, proiectul, cu privire
la care Consiliul isi pronunta pozitia.
Aceasta pozitie e trimisa Parlamentului.
3. Urmeaza lectura Parlamentului si trebuie sa se pronunte in 45 de
zile.
4. Daca aproba pozitia Consiliului sau nu se pronunta in termen,
bugetul e adoptat.
5. Daca nu, nu.
6. Daca aduce amendamente, se trimit Consiliului si Comisiei.
7. Presedintii Consiliului si Parlamentului convoaca Comitetul de
Conciliere.
Concilierea

12
 1. In 21 de zile trebuie sa se ajunga la un consens.
2. Daca nu se ajunge la acest consens, Comisia trebuie sa prezinte un
proiect nou.
3. Daca se ajunge la un consens, eixsta 45 de zile pentru Parlament si
Consiliu sa il aprobe.
4. Daca este aprobe, Presedintele Parlamentului il declara adoptat
definitiv.
5. Daca nu este aprobat in termen, se instituie un sistem conform
caruia cheltuielile pot fi efectuate lunar de catre structuri in limita
unui procent de 12% din cheltuielile lunare potrivit bugetului inca
in vigoare pana cand se realizeaza un acord intre Consiliu si
Oarlament.
A se vedea si 11 (4) pentru propunerea cetatenilor. Atat
Banca, cat si Parlamentul pot.
Cauza 84/1994
(Seminar)

Cursul 5
COMPETENTELE IN CADRUL UNIUNII EUROPENE
Notiuni preliminare
Ne amintim, inainte de toate, clasificarea competentelor deja predata,
precum si detaliile privind personalitatea juridica a UE.
Ne amintim, de asemenea, despre valorile obiective, misiuni si sarcini,
obligatii, principii si competente.
Nu in ultimul rand, este foarte important felul in care UE se raporteaza la
statele membre si vice-versa.
Sediul: 1, 5 (2) TUE; a se dea si 216 TFUE.
Istoric
In ce priveste evolutia competentelor in cadrul Comunitatilor si in cadrul
UE, initial, raspunderea Comunitatilor era trasa doar in domeniul
economic si comercial.
Pe masura ce organizatia devine si un partener politic, nu doar economic
si comercial, statele membre ii acorda mai multe competente, intrucat
statele realizeaza ca anumite aspecte sunt mai bine coordonate de la un
nivel supranational.

13
Legislatia europeana a inceput sa se dezvolte foarte mult pe drept
material in anii 70, aparand tot mai multe sarcini si, totodata, apar
politici noi de la alimente pana la protectia consumatorului, sanatate,
energie regenerabila, aparare militara, justitie penala.
In 1986 (Actul Unic European) apare cu titlu de noutate mediul, plus alte
masuri privind libertatile de circulatie.
In 1992, Tratatul de la Maastricht aduce noi domenii in care UE se poate
implica: edicatia, cultura, politica de dezvoltare, cetatenia europeana,
politica externa si de securitate externa, precum si JAI-ul.
In 1997, Tratatul de la Amsterdam aduce ca noutate politica sociala,
dreptul consumatorilor, sanatatea si politica de aparare.
In 2003, Tratatul de la Nisa nu aduce domenii noi, dar extinde votul cu
majoritate calificata in locul unanimitatii in majoritatea domeniilor de
competenta.
Tratatul de la Lisabona aduce domeniile urmatoare: turismul, protectia
civila, cooperarea administrativa si coeziunea teritoriala, in completarea
celei economice.
Tipuri de reglementari
Avem trei surse:
1. Reglementare explicita in tratate
Competentele sunt, in principiu, reglementate la nivel primar, fiind
opera statelor membre.

2. Competentele implicite
Dintre instituii, pe langa statele membre, Curtea de Justitie in
calitatea sa de jurislateur, prin interpretarile sale teleologice, a dus
la aparitia acestor competente, in special pe plan extern, Curtea
creand principiul paralelismului, astfel ca daca o competenta este
valabila in plan intern al Uniunii, ea este valabila si in plan extern.

3. Competentele subsidiare
Avem articolul denumit de jurisprudenta rezervorul de competente
sau flexibility clause sau enabling clause, anume art. 352 TFUE.

Existenta ei se dovedeste utila in situatia in care competenta

functionala (atributiile) nu sunt suficiente pentru a atinge
obiectivele expres prevazute de tratat.

14
 Totusi, recurgerea la acest articol presupune limitari dure, impuse
pentru evitarea exceselor de putere.

Masurile intemeiate pe acest articol nu pot implica armonizarea

actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor
membre in cazul in care tratatele exclud o astfel de armonizare
(integrare).

Totodata, 352 nu se poate utiliza in materie de PESC.

352 nu poate servi drept baza pentru extinderea domeniilor de

competenta a Uniunii.

352 nu poate servi drept subterfugiu pentru a alege o baza legala in

vederea parcurgerii unei preceduri legislative mai simple sau care
nu implica Parlamentul European.
Vedem „legal basis cases”: 45/86, C-84/94, C-300/89, Kadi
C402/05 P si C-415/05.

Avem si doua articole din tratat in care competentele Uniunii sunt

prea larg reglementate si se pot corobora cu 352 pentru o mai buna
concretizare a lor: 114 TFUE si 192 TFUE.

Dupa 2002, aproximativ 30 de acte pe an au fost fundamentate pe

352, insa in trecut erau mult mai multe.

Mai trebuie vazute Declaratiile 41 si 42.

Clasificarea competentelor
 Competenta exclusiva a Uniunii - 2 (1) + 3
 Competenta partajata:
 Concurenta (clasica) – UE /sau/ State membre
 Paralela – UE || State membre
 Cumulativa – UE & Statele membre
 Competente de coordonare: State membre + UE
 Competente complementare: State membre + ue
 Competente reziduale: State membre
Intensitatea cu care UE poate interveni in scopul armonizarii:
- La competentele exclusive avem armonizare totala si unilaterala

15
 - La competentele partajate avem armonizare la care se adauga
legislatorii nationali.
- La competentele de coordonare avem o minimala armonizare,
numai pe chestiuni generale.
- La competentele complementare si reziduale avem zero
armonizare.

Cursul 6
Analiza competentelor
Competentele exclusive
Baza legala: art. 2 (1) TFUE (definitia) si art. 3 TFUE (lista).
In acest miment, competenta exclusiva reprezinta exceptia in tratat.
Lista domeniilor din 3 este exhaustiva si de stricta interpretare.
Nivelul de armonizare este cel mai ridicat.
In ce priveste 2 (1):
- In cazul in care tratele (create de state)
- Atribuie competenta exclusiva Uniunii (principiul atribuirii)
- Intr-un domeniu determinat (trimite la caracterul exhaustiv al
acestor competente si la caracterul de exceptie al acestora)
- Numai uniunea poate legifera (acte legislative adoptate prin
procedura legislativa ordinara)
- Si adopta acte juridice cu forta juridica obligatorie
- Exceptional, Statele Membre pot proceda la legiferare sau la pune
in aplicare prin transpunere sau implementare in domeniul
competentelor exclusive, dar doar daca sunt abilitate de Uniune
(delegare)
Potrivit art. 3 (1), domeniile care fac obiectul acestui tip de competenta
sunt, exhaustiv, :
- Uniunea vamala

Este una dintre componentele esentiale in garantarea libertatilor de

circulatie. Astfel, pe de-o parte, primul ei aspect priveste planul
intern, piata interna, adica intre statele membre.

Totodata, insa, uniunea vamala implica si o a doua parte, externa,

cu privire la regimul aplicat in relatiile dintre statele membre si

16
 statele terte. S-a concretizat in conceptul de „tarif vamal unic”. In
relatia dintre oricare stat membru si oricare stat tert, in ambele
sensuri, tariful este unic.

- Stabilirea normelor privind concurenta, necesare functionarii

pietei interne

Una dintre saricinile foarte importante ale UE este aceea de a

stabili cadrul general al dinamicii si interactiunii dintre concurenti,
mari si mici.

- Politica monetara pentru statele membre a caror moneda este

euro

S-a sustinut, justificat, ca aceasta este una dintre cele mai mari
cedari de suveranitate de la nivel national la nivel european.

- Conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii

comune privind pescuitul

Reprezinta acea bucata din politica privind pescuitul pe care

Uniunea a insistat sa o pastreze drept competenta exclusiva, astfel
ca pe vremuri intreaga politica privind pescuitul constituia
competenta exclusiva.

- Politica comerciala comuna

Ea priveste strict si exclusiv relatiile cu statele terte.

Intre statele membre avem libertate de circulatie.

Cu ocazia aderarii Romaniei la UE, a trebuit sa abrogam

aproximativ 200 de tratate bilaterale privind politica comerciala cu
state terte incheiate inca de pe vremea comunismului.

- (Bonus) Competenta exclusiva cu privire la incheierea de acorduri

internationale in 3 situatii
Competentele partajate

17
Este regula in materie de competente. In momentul prezent, cele mai
multe dintre domeniile de care se ocupa tratatul sunt in competenta
partajata.
Astfel, cand o competenta este partajata, atat UE cat si statele membre
sunt competente a adopta acte legislative in domeniile care constituie
astfel de competenta.
Avem aplicarea principiului subsidiaritatii.
Domeniile din TFUE sunt doar cu titlu exemplificativ, asa cum reiese din
sintagma „principalele domenii”.
Competenta Uniunii este partajata cu statele membre in cazul in care
tratatele ii atribuie o competenta care nu se refera la domeniile
enumerate la alte articole si nu constituie alte tipuri de competenta.
Astfel, avem o listare prin excludere.
Principalele domenii sunt:
- Piata interna
- Politica sociala
- Coeziunea economica si teritoriala
- Politica comuna privind pescuitul
- Mediul
- Protectia consumatorului
- Transporturile
- Retelele transeuropene
- Spatiul de libertate si justitie
- Obiectivele comune de securitate in materie de santate publica
In ce priveste modul de exercitare in aceste domenii, se aplica principiul
„occupying the field”.
Astfel, daca Uniunea a adoptat, cu respectarea principiilor, un act intr-un
domeniu, acea bucata din domeniu ramane reglementata de Uniune. Aici
discutam despre o partajare concurentă.
Ne intereseaza la fel de mult art. 2 (2) TFUE. Statele membre isi exercita
competenta in masura in care Uniunea nu si-a exercitat competenta.
Statele membre isi exercita competenta in masura in care Uniunea a
hotaratat sa inceteze sa si-o mai exercite.
A se vedea Declaratia 18 si Protocolul 25.

18
Avem o problema la art. 4 cu (3) si (4), care sunt asa numitele
competente partajate „paralele”. Discutam despre domeniul:
- Cercetarii, dezvoltarii tehnologice si spatiului
- Cooperarii, dezvoltarii si ajutorului umanitar.
Astfel, Uniunea poate sa intervina cu actiuni care tin, mai curand, de
definiri si planuri, insa fara ca exercitarea sa aiba ca efect punerea in
imposibilitate a statelor de a isi exercita propria lor competenta,
occupying the field devenind inaplicabil in aceste cazuri. Pot coexista
acte legislative la nivel european si la nivel national. A se completa cu art.
210 TFUE.
Competenta de coordonare
Avem art. 2 (3) si art. 5 TFUE.
Este vorba despre domeniile privind:
- Politicile economice
- Ocuparea fortei de munca
- Politica sociala (a se vedea si 153 TFUE)
Uniunea are competenta de coordonare, de definire a orientarilor
generale, a liniilor directoare in aceste domenii, astfel ca intensitatea
normativa este minimala, strict de coordonare.
Competentele „complementare”
Avem o lista exhaustiva cuprinzand 7 domenii si armonizarea este
exclusa expres, deci intensitatea legislativa este practic inexistenta. UE
vine doar in sprijin.
Erasmus si EIPA sunt bune exemple de concretizari ale acestor
competente
Ca baza legala avem art. 2 (5) din TFUE.
Cele 7 domenii sunt:
- Protectia si imbunatatirea sanatatii umane
- Industria
- Cultura
- Turismul
- Educatia, formarea profesionala, tineretul si sportul
- Protectia civila
- Cooperarea administrativa

19
Art. 2 (4)
Se face referire ca Uniunea este competenta sa defineasca si sa puna in
aplicare o PESC, inclusiva sa defineasca o politica de aparare comuna.

Cursul 7
CURTEA DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE
Ca o precizare prealabila, spunem CJUE ne referim la ambele entitati,
cand spunem CJ ne referim doar la ea.
Aspecte introductive
Reforma adusa de Tratatul de la Lisabona
Curtea de Justitie dobandeste competenta preliminara generala in
domeniul spatiului de libertate, securitate si justitie. Totodata, in ce
priveste CPJMP, competenta CJ a devenit obligatorie si nu mai e
subordonata unei declaratii prealabile facuta de statul membru.
In ce priveste, vizele, dreptul de azil, imigrarea si alte politici referitoare
la libera circulatie a persoanelor (VAI), CJ poate fi sesizata de toate
instantele nationale, iar nu doar de cele supreme.
In fine, CJ a devenit competenta sa se pronunte asupra unor masuri de
ordine publica in cadrul controalelor transfrontaliere.
Mai apoi s-a dat valoare juridica Cartei Drepturilor Fundamentale, astfel
ca CJUE devin competente sa judece incalcari ale drepturilor.
In materia PESC, in continuare acest domeniu face obiectul unor norme
speciale, iar Curtea tot nu e competenta sa judece, cu 2 exceptii:
- CJ este competenta sa judece delimitarea dintre competentele
Uniunii si PESC.
- Curtea se poate pronunta pe actiuni in anulare impotriva deciziilor
Consiliului, acte derivate, care prevad masuri restrictive impotriva
persoanelor fizice sau juridice. Este vorba, in special, de lupta
contra terorismului, mai precis inghetarea fondurilor.
Procedura ordinara si procedurile speciale
Proceduri in materia cererii preliminare
Procedura ordinara
- In anumite conditii, instanta nationala poate trimite cereri
preliminare CJ.

20
 - Acestea vizeaza interpretarea sau validitatea unei dispozitii de
drept al UE.
- Procesul national pe fond e suspendat pana la primirea
raspunsului.
- Raspunsul e opozabil erga omnes.
- Curtea, dupa ce verifica intrebarea, o da spre traducere in toate
limbile UE, o publica in Jurnal, se trimite o informare tuturor
statelor membre si institutiilor.
- Partile din actiunea la nivel national au 2 luni pentru a trimite CJ
observatii scrise.
Proceduri speciale
 Procedura simplificata prin care se adopta o ordonanta
motivata

Cand deja s-a pronuntat pe o intrebare sau cand raspunsul e

evident, atunci Curtea respinge si indica jurisprudenta
relevanta pentru intrebare.

 Procedura accelerata

Are loc in cazuri extrem de urgente, anumite etape ale

procedurii ordinare fiind eliminate.

 Procedura preliminara de urgenta

Se caracterizeaza prin termene reduse, comunicarea exclusiv

electronica dintre parti si Curte, faza orala este obligatorie,
camera in care se judeca e de 3, iar preponderent in SLSJ este
intalnita, cand e vorba de masuri privative de libertate
Proceduri in materia actiunilor directe
Procedura ordinara
- Etapa scrisa:

 Sesizarea Curtii prin plangere sau cerere introductiva

obligatorie.

De la 1 dec 2018, actele se trimit obligatoriu prin eCuria.

21
 Trebuie redactata in una din limbile Uniunii, in termene
variate. Termenul nu se poate suspenda.

 Paratul raspunde prin memoriu.

 Reclamantul depune o replica.

 Uneori, paratul depune o duplica.

Pentru toate cele 3 raspunsuri, termenul e de 1 luna.

Ulterior, Curtea mai da o luna partilor sa se decida motivat daca
vor audiere orala.

- Etapa orala:

 Audierea publica a raportului prezentat de judecatorul

raportor

In cazurile care pun probleme noi de drept, se numesc avocati

generali.

 Presedintele completului deschide dezbaterile, partile

trebuind obligatoriu sa aiba aparator.

In functie de limba partilor, acestea se pot traduce prin

interpreti pe viu, iar la sfarsitul dezbaterilor, presedintele
completului inchide dezbaterile.

 Luarea in delibarare: deliberarea si hotararea

Deliberarea e secreta, are loc in camera de consiliu, camera

secreta, nu se fac cu interpreti, fara opinii separate.

Hotararea se adopta cu majoritate de voturi, se da in numele

intregii Curti, se pune pe site si devine executorie.

Cursul 8
Intervenientii
In litigiile in fata Curtii, printre altii, statele membre si institutiile UE pot
interveni daca demonstreaza un interes.

22
Mecanismul interventiei este reglementat de art. 40 din statutul CJUE.
In concret, cei care pot interveni sunt:
- Statele membre
- Institutiile UE
- Organele, agentiile, oficiile UE, daca demonstreaza un interes
- Orice alta persoana, tot daca demonstreaza un interes
- Statele parti la Acordul privind SEE – alte state decat statele
membre
- Autoritatea de Supraveghere a AELS, in litigiile care au legatura cu
domeniul de aplicare al acordului SEE (SM+NLI), fiind vorba de
directive, regulamente si decizii, acte cu relevanta SEE.
Interventia este permisa in:
- Actiuni in prima instanta
- Caile de atac
- Actiunile directe
In cadrul cererilor preliminare nu se poate interveni.
In ce priveste obiectul cererii, aceasta poate avea ca obiect numai
sustinerea argumentelor uneia dintre parti.
In fine, dupa publicarea in Jurnalul Oficial al UE, in termen de 2 luni de
la comunicare, partile, statele membre, Comisia, iar daca a fost anuntat,
Consiliul, au dreptul sa depuna la Curte memorii sau observatii scrise.
Sanctiuni pentru neexecutarea hotararilor Curtii
In primul rand, trebuie sa coroboram art. 260, din care rezulta
sanctiunile pe care Curtea le poate aplica, si 280 TFUE, din care reiese
forta obligatorie a hotararilor Curtii.
Curtea poate aplica sanctiuni penciuniare statelor in 2 situatii:
 Cand statul membru nu a luat masurile pe care le impune
executarea unei hotarari anterioare a Curtii UE in care
aceasta a constatat neindeplinirea obligatiilor care decirg din
DUE.
In acest caz, 260 se completeaza cu 258 TFUE.

 Cand statul nu si-a indeplinit obligatia sa de comunicare a

masurilor de transpunere a unei directivelor.
Si aici coroboram cu 258 TFUE.

23
Cele doua tipuri de sanctiuni pe care Curtea le poate aplica sunt:
 Penalitati de intarziere (daune cominatorii)
 Sume forfetare (sume globale)
 Ambele impreuna
Penalitatile de intarziere au ca rol descurajarea pasivitatii statului si
grabirea acestuia in a adopta masurile necesare.
In ce priveste penalitatile de intarziere, retinem cateva caractere:
- Periodicitate: se percep pe zi, saptamana, luna sau an.
- Constant sau descrescator: de regula, sunt constante, insa daca
statul progreseaza in ce trebuie sa faca, i se pot reduce penalitatile
pentru viitor.
- Cuantumul: 630 euro reprezinta baza propusa in prezent de
Comisie, iar aceasta baza se inmulteste cu un coeficient de
gravitate, un coeficient de durata si factorul „N”.

 Coeficientul de gravitate: este intre 1-20.

Incalcarea este mai grava daca sunt afectate drepturile
omului sau libertatile de circulatie. Totodata, retinem si
ipoteza unei hotarari nationale data in contradictie cu o
hotarare prealabila lamuritoare a CJUE, daca incalcarea are
caracter repetat.
 Coeficientul de durata: este intre 1-3 si se apreciaza in functie
de complexitatea masurii ce trebuie luata de stat.
 Factorul „N”: este stabilit pentru fiecare stat in parte
(Romania are 3,29) si reflecta capacitatea de plata a fiecarui
stat in parte. Totusi, opereaza si actualizari, intrucat factorul
„N” se stabileste in functie de elemente precum PIB-ul,
numarul de voturi in Consiliu, etc.

Curtea primeste aceste calcule facute de Comisie, insa nu este

tinuta sa le respecte.
Sumele forfetare au un puternic caracter disuasiv, venind ca o
sanctiune suplimentara, proportional cu gravitatea incalcarii. Curtea e
libera sa decida cuantumul si toate celelalte detalii, tinand cont de
propunerile Comisiei. Totusi acestora nu inseamna ca statul este liberat
de plata altor eventuale prejudicii.
In ce priveste sumele forfetare, calcularea lor se face in doua etape:

24
  Pentru fiecare stat membru se stabileste de catre Comisie o
suma forfetara minima. In cazul Romaniei, aceasta e de 1,7
milioane de euro.
 Se aplica o schema de calcul similara cu aceea de la penalitati.

Dintre acestea doua se aplica aceea mai mare.

Daca pe parcursul procesului statul deja incepe sa ia masuri de
conformare, Curtea va tine cont si va putea reduce penalitatile.
Reprezentarea Romaniei in fata CJUE
In cadrul Ministerului Afacerilor Externe functioneaza Reprezentantul
delegat pentru Afaceri Europene.
El coordoneaza procesul de stabilire a pozitiilor nationale, iar alaturi de
structura specializata din MAE specializata in contenciosul UE
intocmeste actele si realizeaza faptele necesare reprezentarii juridice a
Romaniei la nivelul UE.
Pe langa Serviciul Contencios UE, mai sunt organizate 2 grupuri de lucru:
- In materie de contencios UE clasic
- In materie de contenctios specializat cu caracter ad-hoc sectorial
UE.
Primul grup se intruneste regulat, al doilea se intruneste, asa cum ii
spune si numele, ad-hoc. Dupa ce chestiunea care a justificat intrunirea
ad-hoc se rezolva, grupul se dizolva.
Actiunile in fata curtii
Trimiterea preliminara – mecanism necontencios de
colaborare
O baza legala relevanta este art. 19 TUE.
Acest articol se coroboreaza cu 267 TFUE, care cuprinde dezvoltari
importante.
Notiuni
Cererea preliminara reprezinta posibilitatea realizarii unei activitati de
interpretare sau de apreciere a validitatii dupa caz, cu titlu incidental,
prin intermediul unei cereri prealabile transmise de o instanta nationala.
Sunt doua tipuri de cereri:

25
 - In interpretare (privind tratate, drept derivat, acte ale agentiilor
oficiilor organelor)
- In pronuntare asupra validitatii (privind drept derivat, acte ale
agentiilor oficiilor organelor)
Ne reamintim ca acest mecanism necontencios este un procedeu de
colaborare intre instantele nationale si instanta de la Luxembourg.
Prin interpretarea dreptului, Curtea asigura aplicarea in conforma a
dreptului Uniunii, aceasta fiind o cerinta sine qua non a integrarii.
Din nou, intre instantele nationale si CJUE nu exista subordonare.
Conditii
- Sa existe un litigiu in judecare.
- Instanta sa sesizeze Curtea cu una dintre cele doua tipuri de cereri.
In acest sens, nu exista o formula tipizata si sacramentala pentru
aceste sesizari, insa exista un ghid de redactare.
Valoarea hotararii Curtii de justitie
- Are autoritate de lucru judecat relativa, inter partes litigantes.
- Are autoritate de lucru interpretat sau apreciat din punctul de
vedere al validitatii erga omnes.
Cand se apreciaza validitatea, iar Curtea constata invaliditatea partiala
sau totala, hotararea curtii doar constata invaliditatea, nu suprima actul
respectiv, aceasta sarcina revenind institutiilor competente.
A nu se confunda cererea prealabila sau preliminara cu intrebarea
preliminara sau prealabila. Cererea preliminara este un intreg, care
poate contine mai multe parti, anume una sau mai multe intrebari
preliminare, alaturi de legislatia considerata relevanta de instanta care
formuleaza cererea.
Cerinte pentru notiunea de „instanta care cere”
- Sa fie un organ stabilit prin legea nationala
- Sa aiba caracter permanent
- Jurisdictia sa sa fie obligatorie
- Procedura in procesele de fond sa fie contradictorie
- Sa aplice dreptul
- Sa fie independenta
- Intrebarea preliminara sa apara in exercitarea functiei judiciare

26
Adresarea cererii preliminare este obligatorie in procesele ajunse in
ultima etapa de judecata, deci cand nu mai exista cai de atac.
Cand o instanta nationala crede ca o norma nationala e neconforma cu
prevederi legale ale UE, si in acest caz cererea e obligatorie.
Intrebarea preliminara nu poate privi decat dreptul Uniunii, nu si dreptul
national.

Cursul 9
Drepturile si obligatiile partilor in procesul de fond
Partile nu pot forta mana judecatorului in a formula cererea preliminara,
dar pot depunde observatii scrise si pot fi ascultate de catre judecatorul
national. Atunci cand e cazul, se pot depune inclusiv observatii orale.
Partile nu pot introduce ele insele cererea preliminara.
Drepturile si obligatiile judecatorului national
Retinem ca nu exista o ierarhie intre judecatorul national si cel european.
Judecatorul national, pe aceasta cale, se bucura de autonomie. Aceasta
inseamna ca el nu e obligat sa formuleze ceere preliminar daca nu o vede
justificata.
Curtea recomanda ca cererea preliminara sa fie trimisa dupa terminarea
procedurilor contradictoriale la nivel national (faza orala).
Drepturile si obligatiile Curtii
Trebuie sa raspunda, in principiu, tuturor, dar numai intrebarilor puse
de instanta nationala. Uneori, Curtea raspunde si la anumite intrebari
accesorii, astfel ca autonomia Curtii este semnificativa.
Nu trebuie sa se pronunte cu privire la faptele spetei.
Retinem prerogativele Curtii:
- Poate reformula intrebarea formulata de instanta nationala, in
special in cazurile in care intrebarea contine referinte la dreptul
intern.
- Poate completa intrebarea formulata de instanta nationala, atunci
cand Curtea considera ca exista chestiuni conexe a caror lamurire
este importanta.
- Tot astfel, Curtea poate raspunde doar partial la intrebare, adesea
atunci cand deja s-a pronuntat pe o chestiune.

27
 - In fine, poate transforma o intrebare de interpretare intr-o
intrebare de validitate.
Situatii de inadmisibilitate a intrebarii preliminare
- In cazul in care nu exista baze faptice sua legale suficiente pentru a
justifica intrebarea preliminara,
- Intrebarile preliminare sunt evident nerelevante pentru
solutionarea fondului.
- Atunci cand cererea solicita in realitate o opinie consultativa cu
privire la o problema generala sau ipotetica de DUE.
- Cand se constata un abuz de procedura.
- Cand nu exista o disputa reala in curs de judecare.
- Cand pe obiectul intrebarii oreliminare Curtea s-a mai pronuntat in
trecut.
Actiuni directe in fata CJUE
Actiunea in anulare si exceptia de ilegalitate
Baza legala a acestora: art. 263 si 264 TFUE.
In ce priveste persoanele care pot formula o astfel de actiune, discutam
despre:
- Privilegiati – cei care nu trebuie sa demonstreze interesul. In
aceasta categorie intra statele membre si institutiile (cu precadere
triunghiul institutional) 263 p2
- Semiprivilegiati – acestia nu pot avea alt interes in afara de
salvgardarea prerogativelor proprii, iar acest motiv trebuie dovedit.
In aceasta categorie intra Curtea de Conturi, Banca Centrala
Europeana, Comitetul Regiunilor.
- Neprivilegiati – aici intra particularii/resortisantii statelor membre
care dovedesc un interes – persoane fizice, persoane juridice,
indivizii, intreprinderile, regiunile) 263 p4
In ce priveste particularii, exista 3 situatii cand acestia pot ataca acte:
- Actele au drept destinatari chiar particularii in mod direct (actele
sunt individuale)
- Actele nu se adreseaza resortisantilor in mod direct, dar in schimb
ii privesc direct (nu exista intermediari intre act si particular, nici
macar actel de transpunere) si individual (prin trasaturile
resortisantului asa cum sunt descrise in act, acesta este

28
 individualizat, circumstantiat fata de ceilalti destinatari). Atentie,
actele nu ii au in continut direct ca destinatari.
- Resortisantii mai pot ataca actele normative care nu li se adreseaza,
dar care ii privesc direct, adica fara intermediar, (de la Lisabona, s-
a renuntat la conditia ca actul sa fie individual) si care nu presupun
masuri de executare.
In general, insa, actele care pot fi atacate in actiunea in anulare sunt
actele legislative (adoptate prin procedura simpla sau speciala), actele
nelegislative ale Consiliului, Comisiei, Bancii centrale Europene, actele
Parlamentului si ale organelor UE menite sa produca efecte juridice fata
de terti, .
Pentru a stabili daca un act este atacabil sau nu, instantele au in vedere
natura si continutul actului, iar nu forma sau titlul acestuia. Curtea
verifica actul pe fond.
Avizele si recomandarile sunt excluse de la a fi atacate, astfel, de
principiu, actele obligatorii sunt actele atacabile prin aceasta actiune.
Instanta nu isi pierde timpul cu acte care oricum nu sunt obligatorii.
In ce priveste introducerea actiunii in anulare, termenul este de doua
luni. La tribunal se pot trimite cauze doar prin eCuria, dar la curte nu.
Acest termen de doua luni se prelungeste cu 10 zile, denumite termen de
distanta, cand se trimite cauza prin posta. Nu stim daca acest termen
smai justifica si la Tribunal, „regulamentele nu ne lamuresc”. Acest
termen curge de la publicarea actului in Jurnalul Oficial sau de la
notificarea actului catr destinatar, ori data la care reclamantul a luat
cunoastere de continutul exact si de motivele actului.
Mai trebuie ca comunicarea actului sa se fi cerut intr-un termen
rezonabil de la aflarea existentei lui.
Avem si situatii cand, in mod exceptional, nu exista un termen, atunci
cand incalcarea de drept este atat de flagranta si de evidenta incat actul e
considerat ca neavand efect juridic, nici macar provizoriu. Totusi, in acest
caz discutam despre o declarare a inexistentei actului, nu a nulitatii lui.
Nu avem termen pentru aceasta constatare.
Pr ce motive se poate intemeia anularea:
- Necompetenta
Fie organizatia nu era competenta sa adopte actul, fie o institutie a
Uniunii nu avea in competenta ei sa faca asta.
- Incalcarea unor norme fundamentale de procedura

29
 Ne interesaza motivarea din preambul, spre exemplu. Tot in
preambul se face referire si la avizele si recomandarile conexe
actului respectiv.
- Incalcarea tratatelor sau a oricarei norme de drept european
privind aplicarea acestora
Aici avem incalcari de fond.
- Abuzul de putere
Se invoca foarte des, dar se retine foarte, foarte rar. Discutam de
abuz de drept atunci cand, pe baza unor indicii obiective,
pertinente si concordante, actul apare ca fiind adoptat in scopul
exclusiv sau cel putin determinant:
 De a atinge alte obiective decat cele prevazute;
 De a eluda o procedura speciala (legislativa).

Cele patru motive de mai sus pot sa priveasca o parte sau intregul act.
In cererea introductiva de actiune treebuie cuprinse toate motivele avute
in vedere pentru anularea actului, intrucat este exclusa posibilitatea de
introduce noi motive.
Caracterul intemeiat al motivelor se apreciaza la data adoptarii actului.
Efectele introducerii actiunii:
- Introducerea actiunii nu suspenda automat executarea actului
atacat.
- Curtea poate, totusi, dispune masuri provizorii, dar asta dupa ce
verifica temeinicia lor.
Efectele hotararii care constata nulitatea:
- Pana la hotarare, actul se bucura de prezumtie de validitate.
- Nulitatea poate fi totala sau partiala.
- De principiu, efectele sunt ex tunc, dar in anumite situatii, poate sa
limiteze efectele retroactivitatii, fie in timp, fie asupra persoanelor.
- De asemenea, poate sa tina actul in vigoare pana cand se adopta un
act potrivit sa il onlocuiasca pe cel nul.
- Anularea actului are efect erga omnes.
In ce priveste executarea hotararii, institutiile sau institutia emitenta
ale/a actului trebuie sa ia masurile necesare pentru punerea in executare
a hotararii Curtii.
Actiunea in anulare introdusa de particulari

30
In ce priveste interesul direct si individual:
- Pe langa lipsa de intermediere, nu trebuie sa se lase destinatarului
nicio marja de apreciere sau discretie cu privire la respectare
actului, trebuie sa fie un act care trebuie respectat ca atare. Actele
legislative pot sa fie, cu precadere, decizie sau regulament.
(Interestul direct)
- Cand actul aduce atingere anumitor calitati care ii sunt specifice
resortisantului reclamant, datorita unor circumstante care il
caracterizeaza pe resortisant in raport cu orice alta persoana si il
individualizeaza in mod similar cu destinatarul.
Actele concrete pe care le pot ataca particularii:
- Actele ai caror destinatari sunt.
Discutam aici despre: decizii legislative (in toate procedurile),
delegate (Comisia), de punere in aplicare (Comisia in general,
Consiliul pentru PESC), acte destinate nelegislative adoptate de
banca centrala europeana, acte destinate nelegislative adoptate de
Parlament, Consiliul European, oficii si agentii dar menite sa
produca efecte fata de terti
- Actele nedestinate care ii provivesc direct si individual.
Doar cu privire la actele legislative trebuie sa se demonstreze
afectarea resortisantului in mod direct si individual.
Vorbim si despre orice masura care este formulata in termeni
generali si abstracti. Price act adoptat potrivit procdurii legislative
de orice fel.
In concret, vorbim despre urmatoarele: regulamentul si deciziile
legislative care nu sunt destinate.
- Orice act cu aplicare generala, care nu necesita masuri de executare
si care nu se adopta prin proceduri legislative. Avem regulamentul
delegat (care nu necesita punere in aplicare), regulamentul de
punere in aplicare (ele insele pun in aplicare ceva, nu trebuie puse
in aplicare), acte generale si care nu necesita masuri de executare
adoptate de BCE, daca sunt obligatorii, de Parlament, Consiliul
European, agentii, oficii, organe ale Uniunii, daca sunt menite sa
produca efecte juridice fata de terti.
Exceptia de nelegalitate
Baza legala: art. 277 TFUE.

31
Este o procedura indirecta, pe cale de exceptie, avand avantajul ca nu
trebuie respectat termenul de 2 luni de la actiunea in anular, totodata
putand fi invocata de orice titular.
De completat cu continutul articolului.
Fata de actiunea in anulare:
- In urma exceptiei de nelegalitate, Curtea declara actul inaplicabil
sau neunvocabil, nu nul.
- Inaplicabilitatea are efect inter partes litigantes, nu erga omnes.
- Aceasta exceptie nu este admisa de CJUE daca actul atacat pe cale
de exceptie putea fi atacat potrivit art. 263, adica printr-o actiune
in anulare. Astfel, se sanctioneaza neglijenta in ce priveste
termenul de 2 luni.
Exceptia se aplica nu doar regulamentelor, ci oricarui act cu aplicabilitate
generala adoptat de institutii, organe,magentii si oficii ale UE.
Actiunea in carenta
Este una dintre cele mai putin folosite in practica, intrucat institutiile
tind sa faca mai mult decat trebuie, nu mai putin.
Baza legala: art. 265 cu 266 TFUE.
Pe partea de prejudicii, a se vedea si 240 P2.
Actiunea in carenta consta in posibilitatea pusa la dispozitia statelor,
institutiile UE, precum si a particularilor in anumite conditii, de a ataca
in fata Curtii abtinerea sau decizia de a se abtine a Parlamentului
European, Consiliului European, Consiliului, Comisiei, Bancii Centrale
Europene, a organelor, oficiilor si agentiile UE in materii in care acestea
au, conform tratatelor, obligatia de luare a anumitor decizii.
Legitimarea procesuala activa:
- Titulari privilegiati:
 Statele membre
 Institutiile cu exceptia CJ si Tribunalului
- Titulari neprivilegiati:
 Orice persoana fizica sau juridica atunci cand o institutie a
omis sa ii adreseze un act, altul decat o recomandare sau un
aviz. E vorba de acte individuale, dar obligatorii. Trebuie
dovedit un interes direct in introducerea actiunii.
Aceasta actiune are doua etape:

32
Etapa administrativa
Este obligatorie, astfel ca fara ea nu se admite actiunea.
Actiunea contencioasa se declanseaza doar daca institutia a fost in
prealabil invitata sa actioneze si daca, la expirarea unui termen de doua
luni de la aceasta invitatie, institutia nu a luat a atitudine, in sensul ca nu
a precizat pozitia sa sau a adoptat o decizie de abtinere.
Etapa contencioasa
Se poate introduce fie in fata Curtii, fie in fata Tribunalului.
Atunci cand Curtea judeca aceasta etapa, se va verifica la nivel deosebit
de strict indeplinirea etapei administrativa.
Prin abtinere trebuie sa se incalce Tratatele.
Desfasurarea cronologica a procedurilor
Abtinerea > invitatia de a actiona > scurgerea termenului in care
institutia trebuie sa actioneze (2 luni) > introducerea actiunii in carenta
(in termen de 2 luni > actiunea in carenta contencioasa > adoptarea
hotararii > executarea hotararii > actiunea in raspundere
extracontractuala impotriva Uniunii in numele institutiei sau, in cazul
BCE, direct impotriva ei (atunci cand se impune prin nesocotirea
hotararii)
Efectele hotararii care constata ilegalitatea abtinerii
Hotararea Curtii are efecte limitate, adica ea constata ilegalitatea
abtinerii, obliga institutia respectiva sa actioneze, dar nu hotararea nu
poate lua loc actului respectiv, insa Curtea poate sa indice actul care
trebuie adoptat.
Astfel, hotararea Curtii are forta executorie. Poate fi introdusa o noua
actiune pentru nerespectarea hotararii, pentru raspundere
extracontractuala.
Procedura prealabila de infringement initiata de Comisie
Are mai multe etape si trebuie obligatoriu sa preceada actiunea in
constatarea neindeplinirii obligatiilor statelor membre.
Comisia are acest rol de initiativa intrucat este gardianul tratatelor,
avand rol de supraveghere asupra aplicarii DUE in diverse forme.

33
Totodata, Comisia are in vedere interesul UE in general, abstract de
statele membre.
Intrucat pentru buna functionare a UE ne intereseaza aplicarea unitara a
dreptului, Comisia sanctioneaza ignorarea DUE de catre anumite state
membre.
Etapa prealabila timde sa dureze 2 ani.
Este o procedura in mare masura secreta.
Un rol important il joaca si anumite organisme si baze de date, precum
SOLVIT, CHAP, NIF, EUPILOT, INFR, MNE, ARES/NOMCOM.
Rolul ei e de a determina statul sa inceteze incalcarea pe cale amiabila,
necontenctioasa, pentru a nu se incarca rolul Curtii.
Comisia redacteaza o scrisoare informala prin care infromeaza si invit
statul sa dea explicatii ci privire la o anumita incalcare despre care
Comisia ar fi aflat. Aceasta etapa de preinfringement se dovedeste
deosebit de utila, astfel ca practica a dovedit ca majoritatea situatiilor se
solutioneaza inca din aceasta etapa.
Daca, totusi, nu se solutioneaza problema aici, se va demara procedura
oficiala de infringement, avand urmatoarele etape:
- Scrisoarea formala dar nu de notificare a Comisiei
- Explicatiile statului membru vizat
Pentru aceasta, statul membru are la dispozitie 2 luni cu
posibilitate de prelungire tot 2 luni (cel mult)
- Reactia UE
Daca UE nu e multumita de raspunsul statului. UE formuleaza o
scrisoare oficiala, de notificare a Comisiei (letter of formal notice),
in aceasta fiind definit concret viitorul obiect al actiunii in
constatare. Este importanta redactarea acestei scrisori, intrucat
Comisia nu mai poate adauga la obiectul actiunii in constatare,
eventual doar sa mai taie din el.
- Al doilea raspunsul al statului
Se face in acelasi termen, cu aceeasi posibilitate de prelungire.
- Opinia motivata (opinion of reason) a Comisiei
Cand se emite asa ceva, incalcarea este sigura, fara dubii, statul
nemaiavand ce sa explice.
- Al treila raspuns al statului
De aceasta data, termenul de 2 luni este un termen de conformare,
deci un ultimatum. Acesta se mai poate prelungi cu cel mult 3 luni.

34
 - Saisine a Comisiei
Este vorba de hotararea Comisiei de a intenta actiunea in
constatare.
Actiunea in constatarea neindeplinirii obligatiilor statelor membre
Si aceasta este precedata de o etapa premergatoare, administrativa,
anume procedura prealabila de infringement, analizata anterior.
Comisia intenteaza de regula aceasta actiune, dar si statele membre o pot
intenta.
Avem mai multe etape:
- Cererea introductiva de actiune
Trebuie sa se intample intr-o luna de la saisine-ul din etapa
prealabila.
- Inceputul procedurilor, cu etapa scrisa
Cerere introductiva, intampinare, replica, duplica.
- Etapa orala
- Opinia Avocatului General, daca este o problema noua de drept
- Solutionarea cauzei
Urmeaza apoi punerea in aplicare a hotararii de catre statul membru.
Intr-o luna de la hotararea Curtii, Comisia trimite o scisoare de
reamintire cu privire la hotarare. In 3 luni de la scrisoare, statul trebuie
sa raporteze masurile luate. Daca statul nu se conformeaza, se va intenta
actiune pentru neexecutarea hotararii, intentata tot de Comisie.
Baze legale: 258, 259 TFUE
Actiunea in constatare poate fi, asa cum am zis, introdusa fie de Comisie,
fie de un stat membru.
Ce tipuri de incalcari duc la declansarea procedurii prealabile?
- Omiterea notificarii adoptarii actelor nationale de implementare
sau transpunere de directive sau regulamente.
- Neconformitatea legislatiei nationale cu normele juridice ale
Uniunii.
- Aplicarea necorespunzatoare a actelor juridice ale Uniunii.
Ce modalitati de declansare a procedurii exista?
- Prin sesizare automata a situatiei de omitere a notificarii
transpunerii prin legislatie.

35
 - Prin plangere inaintata Comisiei de catre orice persoana fizica sau
juridica, privind orice masura legislativa, administrativa, orice
practica a statelor membre neconforma cu dreptul UE. Nu trebuie
dovedit interes atunci cand se introduce actiunea. Evident, Comisia
are 1 an pentru a decide daca va da curs plangerii si va intenta
actiunea.
- Prin propriile investigatii ale Comisiei.
Care sunt efectele hotararii Curtii?
Aceasta hotarare are un efect pur declaratoriu, cu autoritate de lucru
judecat inter partes litigantes. Astfel, ea doar constata existenta
incalcarii, chiar daca adesea contine si sfaturi de remediere.
Actiunea in domeniul functiei publice
Baza legala: art. 270 TFUE.
De completat cu continutul articolului.
Raspunderea contractuala a UE
Bazele legale pentru aceasta actiune: 272 TFUE si 340 p1 TFUE.
Atunci cand Curtea e competenta sa judece litigii contractuale, e obligata
sa respecte legea partilor.
De completat cu continutul articolelor.
Raspunderea extracontractuala a UE
Baza legala: art. 272 si restul art. 340.
De comoletat cu continutul articolelor.
Raspunderea extracontractuala a statelor membre in fata
instantelor nationale pentru incalcarea DUE – actiune creata
exclusiv pe cale jurisprudentiala de catre CJUE
Nu exista nicio baza legla pentru aceasta raspundere. Curtea a creat
aceasta actiune inspirandu-se din reglementarile privind raspunderea
extracontractuala a UE, deci trebuie vazute, pentru o idee generala,
articolele reglementand acea raspundere.
Rationamentul a fost ca nu se poate admite sa nu exista nicio cale de
asigurare pentru resortisanti pentru repararea prejudiciilor siferite de ei
prin nerespectarea DUE de catre stat.

36
Curtea a dorit sa stabileasca nuste criterii unice si fixe pentru toate
statele membre, prin 3 hotarari succesive:
- Frankovich si Bonifaci pentru incalcarile si prejudiciile realizate de
sfera executiv-administrativa.
- Brasserie du Pecheur pentru incalcarile si prejudiciile realizate de
sfera legislativa
- Köbler pentru incalcarile si prejudiciile realizate de sfera
judecatoreasca
Pe scurt, pe Curte o intereseaza ca dreptul Uniunii sa fie respectat de
absolut toti, indiferent de sfera de putere.
In a crea jurisprudential aceasta raspundere, Curtea a avut in vedere
principiul deplinei efectivitati a DUE, de aici rezultand obligatia statului
membru de a respecta toate regulile.
In jurisprudenta sa, CJUE a creat regulile si conditiile aplicabile
raspunderii statelor membre in fata instantelor membre pentru
incalcarea DUE. Desi statele membre se bucura de autonomie
procedurala, CJUE, datorita principiului aplicarii uniforme a DUE, a
simtit nevoia adoptarii unor reguli minime, comune tuturor statelor
membre pentru a nu se ajunge la tratamente discriminatorii intre
resortisantii UE.
Care sunt posibilele tipuri de incalcari? Avem nenumarate exemple,
printre care numaram:
- Transpuneri gresite sau tardive, fie din culpa legislativului, fie din
culpa executivului.
- O legislatie contrara DUE lato sensu
- O hotarare judecatoreasca nesocotind DUE.
- Nerespectarea unei hotarari judecatoresti a CJUE
- Dublarea regulamentelor
Sanctiuni posibile?
- Penalitati pe zi de intarziere
- Suma forfetara
- Aducerea legislatiei interne in conformitate cu DUE
- Cererea efectuarii transpunerii
Cu privire la prejudiciu, statul se bucura de utonomie procedurala, in
sensul ca se stabileste potrivit regulilor din statul national (trebuie sa fir

37
cert). Tot dupa dreptul national, trebuie sa existe legatura ee cuazalitate
intre incalcare si prejudiciu, apreciata de instanta nationala.
Cu privire la reparatie, si in acest caz se aplica regulile nationale
(damnum emergens si lucrum cesans), iar reparatia trebuie sa fie
completa.
In baza celor 3 spete, trage, urmatoarele concluzii:
- Aceasta raspundere e considerant inerenta sistemului creat de
tratate si e menita sa asigure protectia drepturilor resortisantilor.
- Desi priveste DUE, e o actiune care are loc mereu in fata instantei
nationale.
- Statul membru, in viziunea Curtii, este o entitate unica, incalcarea
putand sa vina de la oricare putere a sa.
- Conditii:
 Norma Uniunii incalcata trebuie sa acorde drepturi
resortisantilor
 Posibilitatea determinarii continutului acestor drepturi prin
intermediul normei respective
 Legatura de cauzalitate intre incalcare si prejudiciu
 Incalcarea sa fie suficient de grava si de evidenta (pentru
cazurile in care exista marja larga de apreciere din partea
statelor membre)
- Idei recomandate de Curte a se lua in vedere:
 Gradul de claritate si precizie a normei incalcate
 Daca instanta de ultim grad nu a respectat obligatia de
adresare a cererii preliminare.
- Trebuie respectate principiul echivalentei (sa nu prevezi o
procedura mai putin favorabila decat in cazul unor actiuni similare
cu privire la dreptul national) si al eficacitatii (procedura sa nu faca
excesiv de dificila sau practic imposibila exercitarea drepturilor
conferite de DUE si deci obtinerea reparatiei) de catre instantele
nationale
SEMINAR – POLITICILE DE CONCURENTA
Sediul materiei: 101-109 TFUE.
Sensul de intreprindere dat in DUE este cel mai larg posibil, chiar si
avocatul care sta singur in cabinetul sau, chiar si cele finantate de la stat,
etc.
Atentie la art. 101 si 102.

38
Practica concertata = nu exista un acord scris, dar e limpede ca mai mutle
companii lucreaza impreuna in vederea unei ilegaltiati.
Enumerarea e exemplificativa, iar abilitatea de a afecta politicile de piata
sunt obiective, „ar putea afecta”, nu trebuie obligatoriu sa afecteze.
Potrivit lui 102, cu privire la pozitia dominanta, nu e musai sa fie vorba
de un monopol. Putem avea 3 companii, fiecare cu 33%.

Cursul 12
LIBERTATILE DE CIRCULATIE
Acestea sunt:
- De marfuri
- De persoane
- De servicii
- De capitaluri
Etapele integrarii prin efectul bulgarelui de zapada care a dus la
libertatile de circulatie asa cum le stim azi sunt urmatoarele:
1. Zona de Liber Schimb (ZLS)
Aceasta a pus bazele libertatilor la un nivel mult mai restrans.
Toate etapele urmatoare nu au facut decat sa consolideze ceea ce
deja s-a facut.

2. Uniunea Vamala
Prin aceasta s-a ajuns la eliminarea taxelor vamale dintre statele
terte si stabilirea unor taxe fixe pe plan extern pentru toate statele
membre.

3. Piata Comuna
Abia din acest moment putem discuta in mod efectiv despre cele 4
libertati.

4. Piata Unica
Aici discutam despre implementarea unor reguli unice si precise la
nivel comercial, cu precadere in ce priveste concurenta.

5. Piata Interna
O echivalam cu ceea ce intelegem prin Uniune Economica si
Monetara. Pe de-o parte discutam despre o moneda unica (€), pe

39
 de alta parte discutam despre o politica economica unica, deci
avem doi piloni. In ce priveste politica economica unica, ea nu este
inca o realitate efectiva in Uniune, fiind inca in lucru, idealul acesta
fiind foarte greu de atins intr-o Europa cu state de diferite niveluri
de dezvoltare. In ce priveste moneda unica, scopul ei a fost tocmai
catalizarea procesului de integrare economica.
Libera circulatie a marfurilor
Sediul materiei
Este vorba despre art. 34, 35, 36 si 37 din TFUE.
Aceste prevederi speciale se completeaza cu art. 28-33 TFUE, care se
refera la Uniunea Vamala.
Definitia
Libera circulatie a marfurilor in cadrul Uniunii este definita ca regimul in
cadrul caruia bunurile nu intampina la frontiere niciun obstacol stabilit
de stat, indiferent daca aceste bunuri sunt importate sau exportate intre
statele membre.
Libera circulatie a marfurilor este realizata prin:
- Intezicerea intre statele membre a taxelor vamale de import si de
export.
- Impiedicarea statelor membre de a institui taxe cu efect echivalent
taxelor vamale.
- Interzicerea restrictiilor cantitative si a oricaror masuri cu efect
echivalent acestora.
Domeniul de aplicare in spatiu
Uniunea Vamala se petrece in limitele geografice ale Uniunii Europene,
existand in art. 3 din Codul Vamal al Uniunii care defineste teritoriul
vamal. Cu privire la tarile si teritoriile de peste mare, lor nu li se aplica
regulile privind aceste libertati.
Domeniul de aplicare materiala
Ne referim la toate sectoarele economice, nefiind nimic exceptat de la
aplicare (art. 28 TFUE), cuprinzand ansamblul exporturilor de marfuri:
- Provenind din Uniunea Europeana
- Aflate in “libera practica” in spatiul UE

40
Marfurile in libera practica sunt acele marfuri venite din exteriorul
Uniunii si pentru care s-a platit taxa unica vamala. Ideea este ca marfa nu
a fost creata in UE, dar circula liber in toate statele din Uniune.
Marfa, in DUE, este definita ca fiind orice bun transportat peste o
frontiera in scopul unor tranzactii comerciale. Este esential ca in privinta
bunului sa existe un element de extraneitate.
Interzicerea taxelor cu efect echivalent taxelor vamale
Baza legala curpinde art. 28 (1), 30 si 110 din TFUE.
Aici includem inclusiv taxele cu caracter fiscal.
Definita taxelor cu efect echivalent se refera la orice taxa pecuniara,
indiferent de marime, numire sau mod de aplicare, care este impusa
unilateral de catre un stat membru asupra marfurilor nationale sau
straine pentru simplul fapt ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe
vamale in sens strict.
Exceptii de la principiul liberei circulatii a marfurilor
Pe de-o parte se gasesc un 36 TFUE, iar pe de alta parte se gasesc in
jurisprudenta.
Pentru anumite motive, limitativ prevazute in art. 36, se poate incalca
libertatea de circulatie a marfurilor. Aceste motive sunt:
- Morala publica
- Ordinea si securitatea publica
- Protectia sanatatii si vietii persoanelor si animalelor
- Ocrotirea vegetalelor
- Protectia tezaurelor nationaleu valoare artistica, istorica sau
arheologica
- Protectia proprietatii indistriale si comerciale
Pe langa aceste exceptii, exista si clauzele de salvgardare, care in anumite
situatii exceptionale permit derogari de la ceasta materie. Acestea privesc
in special protectia mediului, securitatea, tulburarile interne grave care
aduc atingere ordinii publice sau razboaiele.
Cu privire la motivele jurisprudentiale, acestea sunt numeroase, dar ca
exemplu putem da tot protectia mediului.
Libera circulatie a persoanelor, dreptul de stabilire si libera
circulatie a serviciilor

41
Sediul materiei
Cu privire la persoane, ne referim la art. 45-48 din TFUE.
Cu privire la dreptul de stabilire, ne referim la art. 49-55 din TFUE.
Cu privire la servicii, ne referim la art. 56-62 si 51-54 din TFUE.
Generalitati
Libera circulatie a persoanelor cuprinde lucratorii salariati, iar dreptul de
stabilire cuprinde liberii profesionisti si persoanele juridice.
Cu privire la salariati si liber profesionisti, trebuie sa fie vorba de o
activitate economica permanenta.
Libera circulatie a serviciilor privind persoanele fizice si psoanele
juridice, dar e caracterizata prin caracterul temporar al activistii
economice si prin caracterul rezidual al calificarii.
Prevederile privind cele 3 libertati se exclud reciproc. Astfel, oricine nu se
regaseste in primele 2 categorii se va incadra la ultima categorie.
Trasaturi comune celor 3 tipuri de libertati
- Elementul transfrontalier
Este o conditie sine qua non, iar daca nu exista elementul acesta, se
aplica dreptul national.

- Titularii acestor drepturi

Este vorba despre:
 cetatenii Uniunii, adica persoane fizice, precum lucratorii
salariati, liber profesionistii si prestatorii de servicii.
 Apoi, discutam despre societatile comerciale cu sediul in
Uniune.
 In fine, membrii de familie ai unor cetateni ai Uniunii.
- Drepturile beneficiarilor
Discutam despre un drept de acces egal la angajare, remuneratie,
avantaje sociale, fiscale si altele pe piata interna a Uniunii
Europene.

- Interzicerea discriminarii directe

Ne referim la tratamentul diferit al persoanelor sau grupurilor de
psoane aflate in situatii comparabile pe motiv expres legat de
cetatenie sau nationalitate.

42
 - Interzicerea discriminarilor indirecte
Ne referim tot la tratamentul diferit al persoanelor, dar pe motiv
aparent neutru.
Trebuie indeplinite anumite conditii, astfel ca trebuie sa fie vorba
de un dezavantaj real, prezent sau potential pentru straini si de o
conditie care se indeplineste mai curand de catre nationalii din
statul care instituie astfel de masuri.
Mai mult, trebuie sa fie vorba despre absenta unei justificari
oboiective.

- Interzicerea oricaror masuri restrictive menite sa inlature libera

circulatie sau sa o faca mai putin atractiva
Totusi, exista o exceptie, atunci cand exista o justificare obiectiva
pentru o astfel de masura. Totodata, masura trebuie sa fie
proportionala cu motivul obiectiv justificator.
Derogari admise de TFUE de la aceste libertati de circulatie
Aceste derogari sunt admise pentru 3 motive expres si limittaiv prevazute
de tratat:
- Ordinea publica
- Siguranta publica
- Sanatate publica
Din nou, trebuie sa existe o proportionalitate intre masura derogatorie si
obiectiv, precum si ca masura sa fie adecvata si necesara pentru atingerea
obiectivului.

43