Uniunea Europeană poate acționa doar în domeniile în care statele membre au

autorizat-o să facă acest lucru, prin intermediul tratatelor UE. Tratatele precizează cine poate
legifera, în funcție de domeniu: Uniunea, guvernele naționale sau Uniunea și guvernele
1.Principiile care guverneaza ordinea juridica a Uniunii Europe sunt:
Cele patru principii avute in vedere sunt:
a)Principiul atribuirii de competente;
b)Principiul subsidiaritatii;
c)Principiul proportionalitatii;
d)Principiul cooperarii cu buna credinta.
a) Principiul atribuirii de competente:
In temeiul principiului atribuirii, Uniunea Europeana actioneaza numai in limitele
competentelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea
obiectivelor stabilite prin aceste tratate. Orice competenta care nu este atribuita Uniunii prin
tratate apartine statelor membre.1
Uniunea Europeana are doar competentele conferite de tratatele UE, tratate care au
fost ratificate de toate statele membre. Consecinta acestui principiu este pe de o parte, in
faptul ca statele pot sa ceara anularea acelor acte comunitare care au fost adoptate prin
depasirea de catre state a competentelor atribuite Uniunii de catre tratate, iar pe de alta parte,
in faptul ca statele nu pot sa-si depaseasca propria competenta rezultata in urma ratificării sau
aderării la aceste tratate, eventualele actiuni ale lor in acest sens putand fi sanctionate.
b)Principiul subsidiaritatii:
In temeiul principiului subsidiaritatii, in domeniile care nu sunt de competenta sa
exclusiva. Uniunea intervine numai daca si in masura in care obiectivele actiunii preconizate
nu pot fi realizate
În mod satisfacator de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional si
local, dar datorita dimensiunilor di efectelor actiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la
nivelul Uniunii Europene. stituțiile Uniunii aplică principiul subsidiarității în conformitate cu
Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii. Parlamentele
nationale asigura respectarea principiului subsidiaritatii, in conformitate cu procedura
prevazuta in respectivul protocol. 2
Principiul subsidiaritatii reprezinta o forma de control asupra puterilor institutiilor
comunitare, prin crearea unei prezumtii in favoarea unei actiuni in favoarea unui stat membru,
in sectoarele in care Uniunea Europeana nu are competenta exclusiva. Acest principiu este
perceput ca un instrument pentru descentralizarea puterii politice. In cadrul Uniunii Europene
statele membre au cedat parte din suveranitatea nationala, structurilor comunitare dar in
acelasi timp, in cadrul fiecarui stat membru exista mecanisme guvernamentale pentru
administrarea legilor nationale. In general, principiul subsidiaritatii inseamna ca deciziile ar
trebui luate la cel mai jos nivel de competenta in ierarhia politica, iar centrul nu poate
interveni decat atunci cand este absolut necesar. Subsidiaritatea este deci un instrument al
descentralizarii. Democratia trebuie bazata pe o clara separare intre puterea nationala si cea
supranationala. Statele membre trebuie să beneficieze de o cat mai mare putere in sectoarele
in care nici Uniunea Europeana si nici statele membre nu au o competenta exclusiva. Comisia

1
Articolul 5(2)-TUE (ex-articolul 5 TCE)
2
Articolul 5(3)-TUE (ex-articolul 5 TCE)
Europeana se bazeaza pe principiul ca un domeniu este de competenta exclusiva a Uniunii
Europene atunci cand tratatul impune institutiilor comunitare obligatia de a actiona.
c)Principiul proportionalitatii:
In temeiul principiului proportionalitatii, actiunea Uniunii Europene, in continut si
forma, nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor. Institutiile
Uniunii Europene aplica principiul proportionalitatii in conformitate cu Protocolul privind
aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii.3
Potrivit acestui principiu, institutiile comunitare vor trebui sa actioneze in asa fel incat
sa nu depaseasca in exercitarea competentelor ceea ce este necesar pentru realizarea
obiectivelor comunitare. Atunci cand institutia poate sa aleaga intre mai multe variante de
rezolvare a atributiilor sale, in baza acestui principiu, va trebui sa o aleaga pe cea mai putin
constrangatoare pentru cel care urmeaza sa o execute, iar in cazurile in care se impun unele
sarcini, acestea sa nu fie disproportionate in raport cu scopurile vizate. Acest principiu isi
gaseste reflectarea mai ales in aplicarea unor masuri de sanctionare de natura administrativa
sau penala, precum si in domeniul protectiei consumatorilor interni din statele membre, sau in
cel al liberei circulatii a persoanelor. Principiul se aplica atat in ceea ce priveste masurile
comunitare, cat si masurilor nationale care prevad sanctionarea incalcarilor normelor dreptului
comunitar.
d)Principiul cooperarii cu buna credinta:
In conformitate cu articolul 5, orice competenta care nu este atribuita Uniunii
Europene prin tratate apartine statelor membre. Uniunea respecta egalitatea statelor membre
in raport cu tratatele, precum si identitatea lor nationala, inerenta structurilor lor fundamentale
politice si constitutionale, inclusiv in ceea ce priveste autonomia locala si regionala. Aceasta
respecta functiile esentiale ale statului si, in special, pe cele care au ca obiect asigurarea
integritatii sale teritoriale, mentinerea ordinii publice si apararea securitatii nationale. In
special, securitatea nationala ramane responsabilitatea exclusiva a fiecarui stat membru. In
temeiul principiului cooperarii loiale, Uniunea Europena si statele membre se respecta si se
ajuta reciproc in indeplinirea misiunilor care decurg din tratate. Statele membre adopta orice
masura generala sau speciala pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor care decurg din tratate
sau care rezulta din actele institutiilor Uniunii Europene. Statele membre faciliteaza
indeplinirea de catre Uniunea Europena a misiunii sale si se abtin de la orice masura care ar
putea pune in pericol realizarea obiectivelor Uniunii Europene.4
2. Competentele Uniunii Europene
Tratatul de la Lisabona clarifica repartizarea competentelor intre Uniunea Europena si
statele membre. Astfel, se introduce pentru prima data in tratatele fondatoare o clasificare
precisa prin care se diferentiaza trei competente principale:exclusive, partajate si de sprijin.
a)Competente exclusive:
- sunt reglementate prin art.3 Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene.
Competenta Uniunii este exclusiva in urmatoarele domenii:
 Uniunea vamala(a fost creata in 1968, faciliteaza schimburile comerciale intre
intreprinderile din Uniunea Europeana, armonizeaza taxele vamale pentru marfurile
provenind din afara Uniunii Europene si contribuie la protejarea cetatenilor, a

3
Articolul 5(4)-TUE (ex-articolul 5 TCE)
4
Articolul 4 (1),(2),(3)-TUE
 animalelor si a mediului in Europa.In practica, uniunea vamala presupune colaborarea
autoritatilor competente din cele 28 de state membre, ca si cum ar fi o singura entitate.
Aceste autoritati aplica aceleasi tarife pentru marfurile importate pe teritoriul lor din
restul lumii, dar nu aplica tarife la nivel intern. In cazul Uniunii Europene, aceasta
inseamna ca nu se platesc taxe vamale atunci cand marfurile sunt transportate dintr-o
tara a Uniunii Europene in alta. Drepturile vamale pentru marfurile importate in
Uniunea Europeana reprezinta circa 14 % din bugetul total al Uniunii Europene, fiind
o parte din asa-numitele „resurse traditionale proprii”.);
 Stabilirea normelor privind concurenta necesare functionarii pietei interne(a fost
creata in 1968, faciliteaza schimburile comerciale intre intreprinderile din Uniunea
Europeana, armonizeaza taxele vamale pentru marfurile provenind din afara Uniunii si
contribuie la protejarea cetatenilor, a animalelor si a mediului in Europa.In practica,
uniunea vamala presupune colaborarea autoritatilor competente din cele 28 de state
membre, ca si cum ar fi o singura entitate. Aceste autoritati aplica aceleasi tarife
pentru marfurile importate pe teritoriul lor din restul lumii, dar nu aplica tarife la nivel
intern.In cazul Uniunii Europene, aceasta inseamna ca nu se platesc taxe vamale
atunci cand marfurile sunt transportate dintr-o tara a Uniunii Europene in alta.
Drepturile vamale pentru marfurile importate in Uniunea Europeana reprezinta circa
14 % din bugetul total al UE, fiind o parte din asa-numitele „resurse traditionale
proprii”.);
 Politica monetara pentru statele membre a caror moneda este euro(euro este
moneda oficială a 19 tari din Uniunea Europeana, care alcatuiesc impreuna zona
euro.Unele tari din Uniunea Europeana inca nu indeplinesc criteriile pentru a adera la
zona euro, in timp ce altele (Danemarca si Regatul Unit) au ales să nu participe.In
cadrul zonei euro, euro este singura moneda legala. In absenta unui acord specific
privind mijloacele de plata, creditorii sunt obligati să accepte plati in euro.Partile pot
conveni, de asemenea, sa faca tranzactii in alte monede straine oficiale. De asemenea,
pot conveni să utilizeze „monede” private sau monede virtuale.Aceste tranzactii
private si comerciale fac totusi obiectul legislatiei fiscale, al dreptului comercial, al
legislatiei de combatere a spalarii banilor si al altor norme generale privind comertul
cu marfuri. Monedele care nu sunt oficiale in zona euro nu sunt insa reglementate de
dreptul monetar.Articolul 128 alineatul (1) din TFUE stabileste statutul de mijloc legal
de plata al bancnotelor euro, iar articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 974/98 face
acelasi lucru pentru monedele euro.);
 Conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune privind
pescuitul(O politica comuna in domeniul pescuitului (PCP) a fost formulata prima
data in Tratatul de la Roma. Initial, aceasta politica era legata de politica agricola
comuna, insa de-a lungul timpului a devenit din ce in ce mai independenta. De la
revizuirea sa din 2002, politica comuna in domeniul pescuitului are drept obiectiv
principal sa asigure exploatarea sustenabila a resurselor piscicole si să garanteze
venituri si locuri de muncă stabile pentru pescari. Tratatul de la Lisabona a introdus o
serie de modificari ale politicii in domeniul pescuitului. In 2013, Consiliul si
Parlamentul au ajuns la un acord privind o noua PCP, vizand sustenabilitatea
ecologica, economica si sociala, pe termen lung, a activitătilor de pescuit si de
acvacultura.)
 Politica comerciala comuna(Uniunea Europeana este una dintre cele mai deschise
economii din lume. In acelasi timp, ea reprezinta cea mai mare piata unica din lume.
Liberul schimb intre statele membre a fost unul dintre principiile care au stat la baza
 crearii Uniunii Europene. Uniunea lupta si pentru deschiderea comertului
mondial.Intre 1999 si 2010, comertul exterior al Uniunii Europene s-a dublat,
reprezentand in prezent peste 30 % din produsul intern brut (PIB) al Uniunii
Europene. Uniunea Europena raspunde de politica comerciala a ansamblului statelor
membre si negociaza acorduri in numele lor. Vorbind cu o singura voce, Uniunea
Europena are mult mai multa greutate in cadrul negocierilor comerciale internationale
decat fiecare membru in parte. Uniunea Europeana initiaza negocieri pentru incheierea
unor acorduri cu diferite tari sau grupari regionale. Aceste acorduri asigura un acces
reciproc avantajos atat pietei din Uniunea Europeana, cat si celor din tarile in cauza.
Companiile europene se pot extinde si pot importa mai usor materiile prime de care au
nevoie pentru a-si fabrica produsele.Fiecare acord este unic si poate include reduceri
tarifare, norme privind aspecte precum proprietatea intelectuala sau dezvoltarea
durabila ori clauze privind drepturile omului. Atunci cand negociază acorduri sau
norme, Uniunea Europeana cere si parerea organismelor publice, a intreprinderilor si a
organismelor neguvernamentale.)
 Incheierea acordurilor internationale:
o cand această incheiere este prevazuta de un act legislativ al Uniunii Europene;
o cand aceasta incheiere este necesara pentru a permite Uniunii Europene sa isi
exercite competenta interna;
o in masura in care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar
putea modifica domeniul de aplicare a acestora.5
b)Competente partajate:
In cazul in care tratatele atribuie Uniunii Europene o competenta partajata cu statele membre
intr-un domeniu determinat, Uniunea Europeana si statele membre pot legifera si adopta acte
obligatorii din punct de vedere juridic in acest domeniu. Statele membre isi exercita
competenta in masura in care Uniunea Europeana nu si-a exercitat competenta. Statele
membre isi exercita din nou competenta in masura in care Uniunea Europeana a hotarat sa
inceteze sa si-o mai exercite. Competenta Uniunii Europene este partajata cu statele membre
in cazul in care tratatele ii atribuie o competenta care nu se refera la domeniile de competenta
exclusive si in cazul cand Uniunea Europena este competenta sa desfasoare actiuni de
sprijinire, de coordonare sau completare a actiunii statelor membre. Astfel, competentele
partajate intre Uniunea Europena si statele membre se aplica in urmatoarele domenii
principale:
 piata interna(Uniunea Europeana vrea ca toti cetatenii sai sa poata sa studieze, sa
traiasca, sa faca achizitii si sa se stabileasca la pensie in orice tara din Uniunea
Europeana, daca aleg acest lucru. De asemenea, ei ar trebui sa aiba acces la produse
din orice parte a Europei. Pentru aceasta, Uniunea Europeana asigura libera circulatie
a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor in cadrul pietei interne unice a
Uniunii Europene. Eliminand barierele tehnice, juridice si birocratice, Uniunea le
permite oamenilor de afaceri sa isi desfasoare activitatea in orice tara doresc. Uniunea
Europena dezvolta si o uniune a pietelor de capital, pentru a facilita accesul
intreprinderilor mici la finantare si pentru a face din Europa un loc mai atractiv pentru
investitii. In plus, piata unica digitala va digitaliza libertatile pe care le aduce piata
unica a Uniunii Europene, stabilind norme valabile pe tot continentul cu privire la

5
Art. 3 TFUE
 serviciile de telecomunicatii, drepturile de autor, protectia datelor sau gestionarea
spectrului de frecvente radio.)
 politica sociala, pentru aspectele definite în TFUE(Progresele tehnologice,
globalizarea si evolutia demografica influenteaza modul in care traim si muncim.
Uniunea Europeana propune politici si norme care sa ajute Europa sa faca fata acestor
provocari. Prin Pilonul european al drepturilor sociale, Uniunea Europeana isi propune
sa protejeze drepturile cetatenilor, garantand:egalitatea de sanse si de acces la piata
muncii,conditii de munca echitabile si protectie si incluziune sociala.Finantarea
Uniunii Europene ajuta organizatiile publice si private sa aplice si sa amelioreze
politicile sociale si de ocupare a fortei de munca si sa finanteze proiecte care sa aduca
beneficii generatiilor actuale si viitoare. Legislatia Uniunii Europene cu privire la
ocuparea fortei de munca asigura niveluri minime de protectie valabile pentru toti
oamenii care traiesc si muncesc in Uniunea Europeana. Exista norme europene
concepute pentru a facilita viata cetatenilor din Uniunea Europeana care locuiesc si
lucreaza in alte state membre, protejandu-le drepturile in materie de securitate
sociala.).
 coeziunea economica, sociala si teritoriala(investitiile Uniunii Europene in regiuni,
un semn de solidaritate al Uniunii Europene investeste pe plan local prin politica sa
regionala. Aceasta vizeaza toate regiunile si orasele din Uniunea Europena si contine
masuri de stimulare a cresterii economice, a numarului de locuri de munca si a calitatii
vietii prin investitii strategice. Datorita solidaritatii Uniunii Europene, care ia in acest
fel o forma practica, oamenii din regiunile mai putin dezvoltate pot incepe sa
beneficieze de avantajele pietei europene – cea mai mare piata din lume. Prin politica
sa regionala, Uniunea Europena cauta sa aduca imbunatatiri in cinci
domenii:investitiile in oameni, prin sprijinirea accesului la piata muncii, la educatie si
la oportunitatile de incluziune sociala; sprijinirea dezvoltarii intreprinderilor mici si
mijlocii; consolidarea cercetarii si a inovarii prin investitii si locuri de munca legate de
cercetare; calitatea mediului, prin proiecte majore de investitii; modernizarea
transporturilor si a productiei de energie, pentru a combate schimbarile climatice – cu
accent pe energia din surse regenerabile si infrastructuri inovatoare de transport);
 agricultura si pescuitul, cu exceptia conservarii resurselor biologice ale
marii(industriile si serviciile din domeniul agriculturii si al produselor alimentare
ofera peste 44 milioane de locuri de munca in Uniunea Europena, inclusiv activitati
constante pentru 20 de milioane de persoane din sectorul agricol. Datorita climei
variate, solurilor fertile, competentelor tehnice ale agricultorilor si calitatii produselor
sale, Uniunea Europeana este unul dintre principalii producatori si exportatori de
produse agricole ai lumii. Conservarea resurselor pescaresti presupune necesitatea de a
asigura exploatarea sustenabila din punctul de vedere al mediului a resurselor
respective, precum si viabilitatea pe termen lung a sectorului. Pentru indeplinirea
acestui obiectiv, Uniunea Europeana a adoptat acte legislative care reglementeaza
accesul la apele Uniunii Europene, alocarea si utilizarea resurselor, capturile totale
admisibile, limitarile efortului de pescuit si alte masuri tehnice-temeiul juridic il gasim
in articolele 38 - 43 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene);
 mediul(cetatenii Uniunii Europene beneficiaza de unele dintre cele mai inalte
standarde de mediu din lume. Uniunea Europeana si guvernele nationale au stabilit
obiective clare pentru a orienta politica europeana de mediu pana in 2020 si au definit
o viziune pentru perioada 2020-2050, punand in sprijinul lor o serie de programe de
cercetare, norme si posibilitati de finantare. Se lucreaza in prezent pe mai multe
 fronturi pentru a proteja speciile si zonele naturale ale Uniunii Europene, pentru a
garanta calitatea aerului, a apei potabile si a apei pentru scaldat, pentru a gestiona
corect deseurile si pentru a reduce efectele substantelor chimice nocive.)
 protectia consumatorului(Uniunea Europeana a adoptat in 2012 o strategie pentru o
mai buna protectie a consumatorilor, numita Agenda consumatorului european.
Aceasta:consolideaza siguranta consumatorilor in ceea ce priveste bunurile, serviciile
si produsele alimentare, prin intarirea cadrului de reglementare si prin eficientizarea
supravegherii pietei;promoveaza buna informare a consumatorilor, astfel incat acestia
sa poata face fata complexitatii tot mai mari a pietei. Ei trebuie sa aiba acces la
instrumentele si informatiile necesare pentru a intelege aspecte din cele mai diverse –
de la costul real al unui credit de consum pana la alegerea cailor celor mai potrivite
pentru depunerea si solutionarea reclamatiilor;asigura o mai buna aplicare a legii si
accesul la cai de atac, aspecte fara de care drepturile nu pot fie exercitate;adapteaza
politicile la schimbarile din societate si la realitatea de zi cu zi – de exemplu, pentru a
garanta ca normele privind protectia consumatorilor tin pasul cu era digitala si ofera
solutii la problemele cu care se confrunta consumatorii online, ca nevoile
consumatorilor vulnerabili sunt luate in considerare si ca alegerile durabile sunt la
indemana oricui.)
 transporturile(politica Uniunii Europene in domeniul transporturilor urmareste
asigurarea circulatiei line, eficiente, sigure si libere a persoanelor si a bunurilor pe
intreg teritoriul Uniunii Europene, cu ajutorul unor retele integrate care includ toate
modalitatile de transport (rutier, feroviar, pe apa si aerian). De asemenea, politica
Uniunii Europene abordeaza aspecte foarte variate, cum ar fi schimbarile climatice,
drepturile pasagerilor, combustibilii curati si reducerea birocratiei vamale in
porturi.Cuprins in Titlul VI (articolele 90-100) din Tratatul privind functionarea
Uniunii Europene, transportul reprezinta una dintre cele mai strategice politici comune
ale Uniunii Europene. Politica viitoare se va baza in mare parte pe o carte alba din
2011, care cuprinde 40 de initiative menite sa genereze crestere economica si locuri de
munca, sa diminueze dependenta de petrolul importat si sa reduca emisiile de carbon
din sector cu 60 % pana in 2050.);
 retelele transeuropene(Uniunea Europeana isi propune sa faciliteze fluxul de bunuri
si de persoane intre tarile Uniunii Europene prin realizarea unor legaturi intre retelele
nationale de drumuri. Exista posibilitatea ca ulterior sa-si asume responsabilitatea
pentru auditurile privitoare la siguranta noii retele.In Uniunea Europeana, majoritatea
retelelor rutiere au fost elaborate dintr-o perspectivă nationala. Obiectivul reţelelor
transeuropene este de a dezvolta o retea de transport care sa faciliteze circulatia
bunurilor si persoanelor intre tarile din Uniunea Europeana. Pana in 2020, reteaua ar
urma să acopere 90 000 de km de autostrada si sosele de inaltă calitate.Uniunea
Europena va fi implicata in controlul sigurantei pe soselele din cadrul TEN prin
efectuarea de auditari in momentul elaborarii poiectului si prin derularea de inspectii
periodice.);
 energia(semnele tot mai pronuntate ale schimbarilor climatice si dependenta din ce in
ce mai mare de energie au subliniat hotararea Uniunii Europene de a deveni o
economie cu consum scazut de energie - energie care sa fie stabila, sigura,
competitiva, produsa local si sustenabila.Pe langa asigurarea unei functionari eficiente
a pietei energiei in Uniunea Europeana, politica energetica promoveaza
interconectarea retelelor energetice si eficienta energetica. Sursele de energie avute in
vedere variaza de la combustibilii fosili si energia nucleara pana la sursele
 regenerabile (energia solara, eoliana, biomasa, energia geotermala, hidroelectrica si
maremotrica).Articolul 194 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene
introduce o baza juridica specifica pentru domeniul energiei, pornind de la
competentele partajate intre Uniunea Europeana si statele sale membre.);
 spatiul de libertate, securitate si justitie(spatiul de libertate, securitate si justitie al
Uniunii Europene a fost creat pentru a asigura libera circulatie a persoanelor si pentru
a oferi un inalt nivel de protectie cetatenilor. Acesta reuneste diverse domenii de
politici, de la gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene la cooperarea
judiciara in materie civila si penala si cooperarea politieneasca. Include, de asemenea,
politicile in domeniul azilului si imigratiei si lupta impotriva infractionalitatii
(terorism, crima organizata, criminalitate informatica, exploatarea sexuală a copiilor,
traficul de persoane, droguri ilegale, etc.).Crearea Spatiului de libertate, securitate si
justitie se bazeaza pe programele de la Tampere (1999-2004), Haga (2004-2009) si
Stockholm (2010-2014). Acesta derivă din Titlul V al Tratatului privind functionarea
Uniunii Europene, care reglementeaza spatiul de libertate, securitate şi
justiţie.Cetatenii UE se bucura de numeroase libertati si masuri de protectie a
drepturilor lor – drepturi personale, civile, politice, economice si sociale, dreptul la
protectia datelor cu caracter personal, la anti-discriminare si la calatorii fara frontiere
in majoritatea tarilor din Uniunea Europeana.Toti cetatenii Uniunii Europene au
aceleasi drepturi fundamentale, bazate pe valorile egalitatii, nediscriminarii,
incluziunii, demnitatii umane, libertatii si democratiei. Aceste valori sunt consolidate
si protejate de statul de drept, consfintit prin tratatele UE si Carta drepturilor .Cetatenii
Uniunii Europene au dreptul să locuiasca, sa lucreze, sa studieze si sa se casatoreasca
in alte tari ale Uniunii Europene. Uniunea ia masuri pentru ca datele cu caracter
personal ale europenilor sa fie in siguranta si pentru ca acestia sa aiba toate mijloacele
de a actiona si de a-si apara drepturile.);
 obiectivele comune de securitate in materie de sanatate publica, pentru aspectele
definite în TFUE(o stare buna de sanatate este o preocupare importanta a cetatenilor
europeni. Uniunea Europeana urmareste un nivel mai ridicat de protectie a sanatatii
prin politicile si activitatile sale, in conformitate cu articolul 168 din Tratatul privind
functionarea Uniunii Europene. Actiunile Uniunii Europene in domeniul sanatatii
vizeaza sa imbunatateasca sanatatea publica, sa prevină bolile si amenintarile la adresa
sanatatii (inclusiv cele legate de stilul de viata), precum si să promoveze
cercetarea.Uniunea Europeana nu defineste politici in domeniul sanatatii si nici nu
organizeaza si nu furnizeaza servicii de sanatate si ingrijire medicala. In schimb,
actiunile sale vin in completarea politicilor nationale si sprijina cooperarea dintre
statele membre in domeniul sanatatii publice);
 cercetarea, dezvoltarea tehnologica si spatiul(politica europeana in domeniul
cercetarii si dezvoltarii tehnologice (CDT) ocupa un loc important in legislatia Uniunii
Europene inca de la semnarea primelor tratate comunitare si a fost extinsa la inceputul
anilor 1980, odata cu instituirea unui program-cadru european pentru activitati de
cercetare. Incepand din 2014, finantarea Uniunii Europene pentru cercetare a fost in
mare parte grupata in cadrul programului Orizont 2020, cel de-al optulea Program-
cadru pentru cercetare si inovare al Uniunii Europene pentru perioada 2014-2020, care
are scopul de a asigura competitivitatea globala a Europei. Odata cu instituirea Actului
unic european, obiectivul politicii Uniunii in domeniul cercetarii si dezvoltarii
tehnologice a fost consolidarea bazei stiintifice si tehnologice a industriei europene si
incurajarea dezvoltarii competitivitatii sale pe plan international. In plus, articolul 179
din TFUE precizeaza ca „Uniunea are ca obiectiv consolidarea bazelor sale stiintifice
 si tehnologice, prin crearea unui spatiu european de cercetare in care cercetatorii,
cunostintele stiintifice si tehnologiile sa circule liber”);
 cooperarea pentru dezvoltare si ajutorul umanitar(Uniunea Europeana este un
actor-cheie in materie de ajutor pentru dezvoltare la nivel mondial, aceasta fiind una
dintre cele patru directii principale ale politicilor sale externe. Fundamentele
cooperarii pentru dezvoltare sunt stabilite in Tratatul privind functionarea Uniunii
Europene (Titlul III). Principalul obiectiv al acestei politici este de a reduce si, pe
termen lung, de a eradica saracia, vizand tarile care au cea mai mare nevoie de ajutor
si concentrandu-se asupra unor aspecte precum protectia sociala, sanatatea, educatia,
crearea de locuri de munca, dezvoltarea afacerilor si caracterul durabil al agriculturii si
al energiei. Politica Uniunii Europene in materie de dezvoltare a evoluat treptat: initial
s-a referit doar la tarile si teritoriile de peste mari asociate Uniunii Europene, dar apoi
a fost extinsa la toate tarile in curs de dezvoltare. Impreuna, institutiile si tarile Uniunii
Europene sunt principalul donator mondial de asistenta si cooperare pentru dezvoltare.
Uniunea Europeana propune legislatie si politici de promovare a bunei guvernante si a
dezvoltarii umane si economice, cum ar fi cele pentru eliminarea foametei si
conservarea resurselor naturale).6
c) Competente de sprijinire:
Uniunea Europeana nu poate sa intervina decat pentru a sprijini, coordona sau completa
actiunea tarilor Uniunii Europene. Actele Uniunii Europene obligatorii din punct de vedere
juridic trebuie sa nu necesite armonizarea actelor cu putere de lege si a normelor
administrative ale tarilor Uniunii Europene. 7
Competentele de sprijinire sunt legate de urmatoarele domenii politice:
 protectia si imbunatatirea sanatatii umane(politica Uniunii Europene in domeniul
sanatatii se concentreaza pe protejarea si imbunatatirea sanatatii populatiei, pe accesul
tuturor europenilor la asistenta medicala moderna si eficienta si pe coordonarea
reactiei la amenintarile grave la adresa sanatatii care implica mai multe tari din
Uniunea Europeana. De asemenea, pentru Uniunea Europeana sunt importante
masurile de prevenire a bolilor si reactia adecvata la aparitia bolilor. Masurile de
prevenire includ, printre altele, vaccinarea, combaterea rezistentei la antimicrobiene,
actiunile impotriva cancerului si etichetarea alimentara responsabila. Exista doua
agentii create special pentru a sprijini guvernele nationale in chestiuni legate de
sanatate. Centrul European de Prevenire si Control al Bolilor evalueaza si
monitorizeaza amenintarile emergente la adresa sanatatii, pentru a coordona reactiile.
Agentia Europeana pentru Medicamente gestioneaza evaluarea stiintifica a calitatii,
sigurantei si eficientei tuturor medicamentelor din Uniunea Europeana.);
 industria(companiile reprezinta cheia catre crearea de locuri de munca si cresterea
economica in perioada de revenire dupa criza economica din 2008, iar Uniunea
Europeana vizeaza crearea unui mediu care incurajeaza initiativa, antreprenoriatul si
cooperarea pentru maximizarea potentialului acestora.Ca parte a strategiei Europa
2020, Uniunea Europeana isi reconcepe politica pentru a asigura o baza industriala
puternica, diversificata, cu un consum eficient al resurselor si competitiva, astfel incat
sa facă fata provocarilor de pe piata globala.In baza articolului 173 din Tratatul
privind functionarea Uniunii Europene, Uniunea Europeana si-a stabilit obiectivul de a
crea cele mai bune conditii cu putinta pentru competitivitate.);
6
Art.4-TFUE
7
Art. 8- TFUE
 cultura(Articolul 167 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene defineste
rolul Uniunii Europene in domeniul culturii: aceasta sustine, coordoneaza sau
suplimenteaza actiunile statelor membre si incearca sa aduca in prim-plan patrimoniul
cultural comun al Europei.Uniunea Europeana sustine actiuni care au drept scop
conservarea patrimoniului cultural si promovarea cooperarii si a schimburilor
transnationale dintre institutiile culturale din statele membre. In perioada 2014-2020 se
va derula un nou program de finantare „Europa creativa”. Printre alte initiative se
numara Zilele europene ale patrimoniului (initiative locale care permit accesul in
locuri ce nu sunt deschise publicului in mod normal) si Capitalele europene ale
culturii, ambele lansate in 1985.Uniunea Europeana colaboreaza si cu alte organizatii
internationale pentru abordarea unor aspecte precum traficul ilicit de bunuri
culturale.);
 turismul(In Uniunea Europeana, sectorul turismului, in acceptia sa clasica (de
furnizor traditional de servicii de calatorie si turistice) cuprinde 2,3 milioane de
intreprinderi, in special intreprinderi mici si mijlocii (IMM-uri), care ofera locuri de
munca unui numar de aproximativ 12,3 milioane de persoane. In 2014, una din zece
intreprinderi din sectorul intreprinderilor nefinanciare europene isi desfasura
activitatea in industria turismului. In 2018, sectorul calatoriilor si al turismului a
contribuit in mod direct cu 3,9 % la PIB-ul UE, iar 5,1 % din populatia activa lucra in
acest sector (adica aproximativ 11,9 milioane de persoane). Avand in vedere legaturile
stranse ale turismului cu alte sectoare economice, contributia sectorului turismului este
chiar mai mare.);
 educatia, formarea profesionala, tineretul si sportul(educatia, formarea si politica
privind tineretul si sportul joaca un rol esential intr-o economie bazata pe cunoastere.
Acesti factori sustin cresterea economica si ocuparea fortei de munca prin incurajarea
emergentei unei populatii adaptabile si cu inalta calificare, consolidand totodata
coeziunea sociala si cetatenia activa in cadrul Uniunii Europene . Prin intermediul
programelor destinate educatiei, formarii, tineretului si sportului, Uniunea Europeana
dezvolta si consolideaza o dimensiune europeana, promovand mobilitatea si
incurajand cooperarea internationala. Uniunea Europeana sprijina si completeaza
actiunile statelor membre, in conformitate cu articolele 165 si 166 din Tratatul privind
functionarea Uniunii Europene.);
 protectia civila(Uniunea Europeana este cel mai mare donator de ajutor umanitar la
nivel mondial. Ajutorul, care consta in finantare, furnizarea de bunuri sau servicii sau
asistenta tehnica, este menit sa sprijine beneficiarii sa se pregateasca si sa reactioneze
rapid la crizele care afecteaza grav populatiile din afara Uniunii Europene.Actiunile
Uniunii Europene se bazeaza pe principiile umanitare fundamentale de umanitate,
neutralitate, impartialitate si independenta, cuprinzand trei elemente: ajutorul de
urgenta, ajutorul alimentar si ajutorul destinat refugiatilor si persoanelor stramutate.
Oficiul pentru ajutor umanitar al Comunitatii Europene (ECHO) coordoneaza aceste
actiuni si coopereaza cu partenerii de la fata locului, in special Organizatia Natiunilor
Unite si organizatiile neguvernamentale.);
 cooperarea administrativa(sistemul de informare al pietei interne (IMI) este un
instrument on-line securizat si multilingv care faciliteaza schimbul de informatii intre
autoritatile publice implicate in aplicarea in practica a legislatiei Uniunii Europene.
IMI ajuta autoritatile sa-si respecte obligatiile de cooperare administrativa
transfrontaliera in multiple domenii legate de piata unica. In prezent, IMI acopera 56
de proceduri de cooperare administrativa in 14 domenii diferite. IMI poate fi adaptat
cu un efort minim de dezvoltare, astfel incat sa acopere si alte domenii.Sistemul a
reusit sa modernizeze cooperarea administrativa transfrontaliera si sa faciliteze
 functionarea pietei unice in viata de zi cu zi. Desi utilizatorii finali ai IMI sunt
autoritatile publice nationale, beneficiarii cooperarii imbunatatite sunt intreprinderile
si cetatenii.);
d)Cazuri in care UE joacă un rol special:
Uniunea primeste „competente speciale” care ii permit sa joace un rol special si sa depaseasca
atributiile conferite de tratate in cazul:
 coordonarii politicilor economice si de ocupare a fortei de munca
 definirii si punerii in aplicare a politicii externe si de securitate comune
 utilizarii „clauzei de flexibilitate”, care se aplica in conditii foarte stricte si ii permite
UE sa actioneze in afara domeniilor sale obisnuite de competenta.
Bibliografie:
1. Dreptul Uniunii Europene- Augustin Fuerea;
2. Tratatul privind Uniunea Europeana;
3. Tratatul privind functionarea Uniunii Europene;
4. Dreptul Uniunii Europene-suport de curs-;
5. https://eur-lex.europa.eu ;
6. https://ec.europa.eu ;
7. http://www.europarl.europa.eu ;
8. https://europa.eu ;