8. Principiul subsidiaritii (principiu ce guverneaz sistemul de competene din UE).

Principiul subsidiaritatii ( prin ce guverneaza sistemul de competente in UE) - 104-108

Pr subsidiaritatii este un pr de reglare a exercitarii competentelor UE si permite organizara pt
fiecare domeniu de competenta, un prtaj, care poate varia in timp, ca urmare a circumstantelor si
exigentelor obiectivelor avute in vedere.
In prezent, in temeiul princ subsidiaritatii, in domeniile care nu sunt de competenta sa exclusiva,
Uniunea intervine numai daca, si in masura in care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi realizate in
mod satisfacator de statele membre, dar pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii.
Principiul se aplica competentelor partajate sau rezervate ale statelor membre in cadrul carora are doua
dimensiuni:
- Necesitatea interventiei, fie a Uniunii, fie a statelor membre, prin compararea si evaluarea
mijloacelor si instrumentelor de care dispun fiecare.
- Eficacitatea legala, Uniunea trebuie sa retina modul de interventie care lasa mai multa libertate
statelor, pers fizice si intreprinderilor.
Principiul subsidiaritatii presupune:
- Uniunea are competenta exclusiva sa actioneze in domeniile si in masura obiectivelor care ii sunt
incredintate in mod expres si evident. In acest sens actioneaza cu titlu definitiv, irevocabil si fara
alternative
- In domeniile care nu apartin competentelor exclusive ale Uniunii, in care exercita competente
partajate, in care statele membre, dat fiind dimensiunile si efectele actiunii respective nu pot
realiza obiectivele propuse, Uniunea va interveni in masura in care aceste obiective pot fi realizate
mai bine la nivelul Uniunii decat la nivelul statelor membre. In acest caz interventia Uniunii are
caracter de necesitate.
Esenta acestui principiu consta in urmatoarele elemente:
- Limita, in actiunea Uniunii ( actioneaza doar in limitele competentelor ce i-au fost atribuite).
Competenta nationala este regula, iar competenta Uniunii e exceptia.
- Obligativitatea actiunii Uniunii ce treb sa intervina daca obiectivul nu poate fi realizat intr-un
mod satisfacator printr-o actiune a statelor membre.
- Rolul parlamentelor nationale ce asigura respectarea principiului subsidiaritatii contribuind la
buna functionare a Uniunii
- Institutiile Uniunii aplica acest principiu
- Controlul efectuat de Comisie al acestui principiu.


9. Principiul proporionalitii.
Principiul proportionalitatii - 108-110

Jurisprudenta CJ este cea care a introdus in ordinea juridica comunitara principiul proportionalitatii, pe
care l-a circumscris unui domeniu specific : protectia operatorilor economici impotriva prejudiciilor ce
pot rezulta din reglementarile comunitare.
- Are un camp de aplicare mai intins decat cel al subsidiaritatii, cuprinzand domeniul de
exercitare a competentelor partajate cat si al competentelor exclusive
- Solicita ca orice sarcina impusa destinatarilor regulilor comunitare sa fie limitata masurii strict
necesare pt realizarea obiectivului prevazut in Tratat cu cat mai putine sacrificii posibile din
partea celor carora li se adreseaza
- Mijloacele folosite de autoritati trebuie sa fie proportionale cu scopul lor
- Atunci cand Comunitatea are de ales din mai multe mijloace de actiune, treb sa utilizeze
masura cu eficacitate egala cu aceea care lasa cea mai mare libertate statelor membre,
particularilor si intreprinderilor. Treb sa se analizeze daca o interventie pe cale legislativa e
necesara sau se pot utiliza alte mijloace: recomandare, sprijin financiar etc.
- Curtea a precizat ca acest principiu reclama ca actele institutiilor sa nu depaseasca limitele a
ceea ce e necesar realizatii obiectivelor legitime urmarite prin reglementarile in cauza si
atunci cand se poate alege din mai multe masuri sa se recurga la cea mai putin constrangatoare
pt cel ce urmeaza sa o execute, iar cand se impun anumite sarcini acestea sa nu fie
disproportionate cu scopurile vizate.


10 . Principiile subsidiaritii i proporionalitii.
Principiile subsidiaritatii si proportionalitatii potrivit tr Lisabona - 110-111

Prin Tratatul de la Lisabona a fost anexat un Protocol privind aplicarea principiilor subidiaritatii si
proportionalitatii cu privire la care se instituie obligatia institutiilor uniunii de a aplica aceste principii in
conformitate cu acel Protocol. Fiecare institutie asigura in permanenta respectarea acestor principii
incepand dinaintea momentuli propunerii unui act legislativ.
- Inainte de a propune un act legislativ, Comisia procedeaza la consultari care trebuie sa aiba in
vedere dimensiunea regionala si locala a actiunilor preconizate
- Proiectele de acte legislative ( propunerile Comisiei, Initiativele unui grup de state membre,
initiativele PE, cererile CJ, recomandarile Bancii Centrale Europene) se motiveaza in raport cu
principiile subsidiaritatii si proportionalitatii.Orice proiect legislativ treb sa cuprinda si fisa
detaliata care sa permita evaluarea conformitatii cu aceste principii.
- Fisa trebuie sa cuprinda elemente care sa permita evaluarea impactului financiar al proiectului
in cauza si in cazul unei directive, evaluarea implicatiilor acesteia asupra reglementarilor ce
urmeaza sa fie puse in aplicare de statele membre inclusiv asupra legislatiei regionale, dupa
caz.
- Motivele ce duc la concluzia ca un obiectiv al Uniunii poate fi mai bine realizat la nivelul
Uniunii se bazeaza pe indicatori calitativi si cantitativi. Proiectele de acte legislative au in
vedere ca orice obligatie financiara sau administrativa care revine Uniunii, guvernelor
nationale, autoritatilor regionale sau locale, operatorilor economici si cetatenilor sa fie cat mai
redusa si proportionala cu obiectivul urmarit.
- Comisia, PE si Consiliul transmit proiectele de acte legislative parlamentelor nationale care
emit aviza motivate. Daca avizele privesc nerespectarea de catre un proiect a principiului
subsidiaritatii, proiectul treb reexaminat.
- Protocolul mentionat reglementeaza si competenta CJ in a se pronunta cu privire la actiunile
referitoare la incalcarea principiului subsidiaritatii de catre un act legislativ, formulate de un
stat membru. Astfel de actiuni pot fi formulate si de Comitetul Regiunilor.
- In fiecare an Comisia prezinta Consiliului European, PE, Consiliului si parlamentelor
nationale un raport privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii. Raportul se
transmite si Comitetului Economic si Social.


11. Principiul egalitii, principiul democraiei reprezentative, principiul ransparenei.
(principii pe care se ntemeiaz funciile UE).

Principiul egalitatii, prin democratiei reprezentative, princ transparentei (princ pe care se
intemeiaza functionarea Uniunii) - 111-113

Princ egalitatii:
- Priveste statele membre si cetatenii Uniunii. Referitor la cetateni, principiul face referire la
egalitatea sanselor, egalitatea de tratament intre barbati si femei, egalitatea de remunerare
astfel:
Uniunea respecta egalitatea statelor mebre in raport cu tratatele precum si identitatea
nationala. Respecta functiile esentiale ale statului in mod special: asigurarea
integritatii teritoriale, mentinerea ordinii publice si apararea securitatii nationale.
Securit nationala ramane responsabilitatea exclusiva a fiecarui stat membru.
Uniunea respecta principiul egalitatii cetatenilor sai ce beneficiaza de o atentie egala
din partea institutiilor, organelor, oficiilor si agentiilor sale.
Fiecare stat membru asigura aplicarea principiului egalitatii de remunerare intre
lucratorii de sex masculin si cel feminin pt aceeasi munca

- Institutiile cu atributii legislative (PE si Consiliul) adopta masuri necesare pt a asigura punerea
in aplicare a principiului egalitatii sanselor, egalitatii de tratament si remunerare intre barbati si
femei la locul de munca

Princ democratiei reprezentative
- Reprezinta baza functionarii Uniunii
- Priveste atat cetatenii Uniunii cat si statele membre:
Cetatenii uniunii sunt reprezentati direct, la niv Uniunii, in PE
Statele membre sunt reprezentate in Consiliul European de sefii lor de stat si de
guvern si in Consiliu de guvernele lor care la randul lor raspund fie in fata
parlamentelor nationale fie in fata cetatenilor.

Principiul transparentei:
- Are in vedere indirect institutiile Uniunii si in mod direct institutiile,organele, oficiile si
agentiile Uniunii
- Beneficiarii sunt cetatenii Uniunii
- Tratatul asupra Uniunii Europene marcheaza o noua etapa in procesul de creare a unei Uniuni
tot mai profunde intre popoarele Europei in care deciziile sunt luate cu respectarea deplina a
principiului transparentei
- In scopul promovarii unei bune guvernari si asigurarii participarii societatii civile, institutiile,
organele, oficiile si agentiile Uniunii actioneaza respectand acest principiu


12. Principii pe care se ntemeiaz funciile UE: principii ce stau la baza aciunii UE pe
scena internaional, principii care guverneaz politica privind concurena, principii
care guverneaz politica economic i monetar, principii uniforme. (Enumerare)

Principii pe care se intemeiaza funct Uniunii: principii ce stau la baza actiunii Uniunii pe scena
internationala, princ care guverneaza politica pv concurenta, princ care guverneaza politica
economica si monetara, princ uniforme pe care se intemeiaza politica comerciala comuna - 113-114

Principii ce stau la baza actiunii Uniunii pe scena internationala
- Actiunea Uniunii pe scena internationala are la baza principiile ce au inspirat crearea,
dezvoltarea si extiinderea sa si pe care intentioneaza sa le promoveze in toata lumea:
democratia, statul de drept, universalitatea si indivizibilitatea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, respectarea demnitatii umane, principiile egalitatii si solidaritatii, precum si
respectarea principiilor Cartei ONU si a dreptului international

Principii care guverneaza politica privind concurenta
- Sunt formulate sub forma unor interdictii ce privesc intreprinderile din UE si care au ca obiect
si efect impiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei in cadrul pietei comune. Astfel
sunt incompatibile cu piata interna si interzise orice acorduri intre intreprinderi, orice decizii ale
asocierilor de intreprinderi si orice practici concertate care pot afecta comertul dintre statele
membre.
- De asemenea, e incompatibila cu piata interna si interzisa in masura in care poate afecta
comertul dintre statele membre, folosirea in mod abuziv de catre una sau mai multe
intreprinderi a unei pozitii dominante detinute pe piata interna sau pe o piata semnificativa a
acesteia. Aceasta pozitie dominanta folosita de o intreprindere in mod abuziv e denumita
practica abuziva.

Principii care guverneaza politica economica si monetara
- Principiile ce stau la baza actiunii statelor membre si a Uniunii pentru instituirea unei politici
economice intemeiate pe coordonarea politicilor economice ale statelor membre , pe piata
interna si pe definirea obiectivelor comune si conduse in conformitate cu principiul unei
economii de piata deschise, in care economia e libera sunt: preturi stabile, finante publice si
conditii monetare sanatoase, o balanta de plati stabila.
- Pt instituirea unei politici econ si monetare statele membre, Uniunea, Sistemul European al
Bancilor Centrale actioneaza conform principiului unei economii de piata deschise in care
concurenta e libera, favorizand alocarea eficienta a resurselor.

Principii uniforme pe care se intemeiaza politica comerciala comuna
- Aceste principii privesc: modificarile tarifare, incheierea de acorduri tarifare si comerciale
privind schimburile de marfuri si servicii si aspectele comerciale ale proprietatii intelectuale,
investitiile straine directe, uniformizarea masurilor de liberalizare, politica exporturilor precum
si masurile de protectie comerciala, printre care si cele care se adopta in caz de dumping sau
subventii.


13. Dreptul primar al UE tratatele UE i carta drepturilor fundamentale a UE

Dreptul primar al UE: tratatele uniunii, carta drepturilor fundamentale a uniunii -116-120

Tratatele Uniunii
Tratatul asupra UE(TUE) si Tratatul de Functinare a UE (TFUE) sunt tratatele pe care se intemeiaza
Uniunea. Protocoalele si anexele la tratate fac parte integrata din acestea. Tratatele se incheie pe durata
nelimitata.
Modificarea tratatelor se realizeaza prin 2 modalitati:
-procedura de revizuire ordinara
-procedura de revizuire simplificata
Intrarea in vigoare a tratatelor se realizeaza dupa de a fost ratificat de partile contractante. Tratatele sunt
redactate in exemplar unic, in cele 23 de limbi.
Carta drepturilor fundamentale
Carta (adoptata in 2007) este izvor primar al dreptului UE, avand aceeasi valoare juridica cu cea a
tratatelor.
In privinta domeniului de aplicare al Cartei, dispozitiile acesteia se adreseaza institutiilor, organelor,
oficiilor si agentiilor UE, cu respectarea principiului subsibiaritatii, si statelor membre, numai in masura
in care acestea pun in aplicare dreptul Uniunii. Destinatarii dreptului UE, sunt si destinatarii Cartei.


14. Dreptul primar al UE Actele de aderare ale statelor membre, conveniile ntre
statele membre.

Dreptul primar al uniunii - actele de aderare ale statelor membre si conventiile intre statele
membre incheiate in aplicarea tratatelor comunitare - 121-123

Actele de aderare ale statelor membre
- Actele de aderare ale statelor care au devenit membre ale Comunitatilor constituie surse de
drept comunitar primar, respective ale dreptului primar a Uniunii.
- Actele de aderare fac parte din dreptul primar al Uniunii desi s-au incheiat anterior Trat de la
Lisabona, intrucat nu fac referire la drepturile si obligatiile ce rezulta din conventiile incheiate
intre statele membre aderante , inaintea aderarii acestora sau intre intre unul si mai multe state
membre pe de-o parte si unul sau mai multe state terte pe de alta parte.

Conventiile intre statele membre incheiate in aplicarea tratatelor comunitare
-In prezent tratatele reprezinta singura sursa primara a dreptului Uniunii , dar in baza tratatelor
comuniare statelor membre le-a fost conservat dreptul de a incheia intre ele acorduri si conventii.
-Daca conventiile nu sunt compatibile cu tratatele, statul sau statele membre in cauza recurg la toate
mijloacele corespunzatoare pt a elimina incompatibilitatile constatate.
-In prezent, exista posibilitatea nogocierii si incheierii de catre statele membre a unor acorduri
internationale in cadrul organismelor internationale si anume:
In domeniul cooperarii pt dezvoltare, Uniunea poate incheia cu tarile terte si cu
organizatiile internationale competente orice acord util. In schimb, statele membre
nu pot negocia si incheia acorduri in cadrul organismelor internationale.
In domeniul cooperarii economice, financiare si tehnice cu tarile terte, Uniunea
desfasoara actiuni ce se completeaza cu actiunile statelor membre. Statele membre
pot negocia in cadrul organismelor international si incheia acorduri internationale.
In domeniul ajutorului umanitar, in care Uniunea poate incheia cu tarile terte si cu
organizatiile internationale competente orice acord util. Statele membre nu pot
negocia si incheia acorduri in cadrul organismelor internationale.
In domeniul uniunii economice si monetare, fara a aduce atingere competentelor si
acordurilor Uniunii, statele membre pot negocia si incheia acorduri in cadrul
organismelor internationale.


15. Dreptul primar al UE Acorduri ncheiate de reprezentanii statelor membre n
cadrul Consiliului, alte acorduri ntre statele membre ncheiate ntr-un domeniu de
competen comunitar.
Dreptul primar al uniunii: acorduri incheiate de reprezentantii statelor membre in cadrul
consiliului, alte acorduri intre statele membre incheiate intr-un domeniu de competenta comunitara
respectiv o materie care a fost omisa de tratate - 123-124

Acorduri incheiate de reprezentantii statelor membre in cadrul consiliului

Statele membre pot incheia acorduri in forma simplificata, nesupuse ratificarii. Aceste acorduri care
imbraca forma acordurilor reprezentantilor statelor membre reuniti in cadrul Consiliului Comunitatilor
Europene, au fost preluate de la Comunitati de catre Uniune, prin efect de succesiune.

Alte acorduri intre statele membre incheiate intr-un domeniu de competenta comunitara respectiv o
materie care a fost omisa de tratate

- Statele membre au suplinit reglementarile necesare prin incheierea sau pregatirea unor conventii
sau acorduri, creand astfel reguli de drept originale in domenii precum: politica energetica,
proprietatea industriala, falimentul. Prin asemenea conventii statele membre au creat reguli de
drept, noi, ce au tinut locul functiei legislative pe care tratatul n-a exercitat-o.
- Tratatul de la Lisabona mentine in continuare posibilitatea de a se incheia acorduri intre statele
membre intr-un domeniu de competenta a Uniunii, respectiv o materie care a fost omisa de
tratate.
- Domenii diverse au fost vizate, prin folosirea ca temei juridic a acestei dispozitii, fara a fi
necesara revizuirea Tratatului (TCE): uniunea economica si monetara, politica regionala, politica
mediului, mecanismele financiare corectoare, relatiile cu tarile din Europa de Est. TFUE pune in
lumina cu posibilitatea de a fi utilizat ca temei juridic - alaturi de competente de atributie si
implicite ale Uniunii - si o competenta subsidiara a acesteia.


16. Actele juridice ale UE.
Actele juridice ale uniunii - 126-129

Se impart in:
- Acte tipice sau numite: regulamente, directive, decizii, recomandari si avize
- Acte atipice sau nenumite: declaratii, comunicari, rezolutii, carti albe, carti verzi ce rezulta din
practica institutiilor Uniunii, fara a avea o reglementare expresa in tratate, care sa priveasca
denumirea acestora sau procedura de adoptare a lor.

Actele tipice sau numite se impart in :
Dupa forta obligatorie:
- Acte obligatorii: regulamente, directive, decizii
- Acte neobligatorii: recomandari si avize
Dupa procedura de adoptare:
- Acte ce se adopta prin proceduri legislative: ordinara si speciala : regulamente, directive,decizii.
Acestea sunt legislative
- Acte ce se adopta prin procedura delegarii de competenta a Comisisei, printr-un act legislativ.
Acestea sunt acte fara caracter legislativ( nelegislative).

- Asadar, actele se impart si in acte legislative si nelegislative. Cele nelegislative sunt: acte de
punere in aplicare( de executare) si acte delegate. Actele delegate adoptate de Comisie au caracter
general si completeaza sau modifica anumite elemente neesentiale ale actului legislativ

Actele legislative se adopta prin doua proceduri:
- Procedura legislativa ordinara ce consta in adoptarea un comun de PE si Consiliu a unui
regulament, a unei directive sau a unei decizii, la propunerea Comisiei. Aceasta procedura se num
si proced codeciziei.
- Procedura legislativa speciala ce consta in adoptarea unui regulament, a unei directive sau decizii
de PE cu participarea Consiliului sau de catre Consiliu cu participarea PE.
Actele legislative se pot adopta:
- La initiativa unui grup de state membre sau a PE
- La recomandarea Bancii Centrale Europene sau la solicitarea CJ sau a Bancii Europene de
Investitii

Actele obligatorii dpdv juridic ale Uniunii ( regulam, directiva,decizia) sunt puse in aplicare :
- De statele mebre prin masuri de drept intern
- De Comisie sau Consiliu
- De Consiliul European, in cazuri speciale

Actele atipice sau nenumite sunt:
- Acte de modificare a unor dispozitii din TfuE sub forma unor decizii de modificare, in domeniul
cooperrarii judiciare in materi penala
- Acte de infiintare ale unor diverse comitete auxiliare in cadrul bugetului anual al Uniunii
- Acte propuse de Comisie sub forma unor masuri utile adresate statelor mebre cerute de
dezvoltarea treptata sau de functionarea pietei interne in domeniul ajutoarelor de stat
- Acte adoptate de Comisie sub forma unor carti verzi sau carti albe
- Acte adoptate de Parlament sub forma unor rezolutii sauu de Consiliu sub forma de concluzii
- Acordurile interinstitutionale

17. Regulamentul.
Regulamente - 130-133

Regulamentul reprezinta principala sursa de drept derivat. Prin Regulamnt se exprima puterea legislativa
a Uniunii.
a. Regulamenul are caracter general, adica nu se adreseaza unor destinatari limitati, desemnati si
identificabili, ci unor categorii avute in vedere in mod abstract si in ansamblul lor. Astfel de diferentiaza
de decizie care rezulta din limitarea destinatarilor carora se adreseaza.

b. Regulamentu e obligatoriu in toatae elementele sale, obligand nu numai statele ci si intreprinderile.
Astfel se deosebeste de recomandare si aviz.
Regulamentul dispune astfel de o putere normativa completa, padica poate impune toate modalitatile de
aplicare si de executare ale acestuia fara sa fixeze in mod obligatoriu modalitatile de executare si aplicare

c. Regulam are caracter direct aplicabil in toate statele membre, adica produce, prin el insusi, fara nicio
interventie din partea autoritatilor nationale, efecte juridice in ordinea juridica a statelor membre.
Faptul ca e direct aplicabil in toate statele mebre inseamna ca intra in vigoare si se aplica simultan si
uniform in spatiul UUE pe ansambul statelor membre.

Regulam se clasifica in :
regulam de baza sau regulam legislative
regulamente, ca rezultat al delegarii, fara caracter legislativ
regulamente de executare, fara caracter legislativ.

Regulam legislative se publica in Jurnalul Oficial al UE si intra in vigoare la data prevazuta in textul lor
sau in absenta acestei precizari, in a 20-a zi de la data aplicarii.

Regulam nu are efect retroactiv, adica isi produc efectele la o data anterioara publicarii, daca acest fapt nu
produce nicio vatamare partilor interesate sau au fost puse intr-o situatie mai favorabila cu conditia ca
asteptarile lor legitime sa fie respectate.


18. Directiva.
Directiva - 133-138
Directiva este obligatorie pt fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins,
lasand autoritatilor nationale competenta in ceea ce priveste forma si a mijloacelor.
a) Directiva nu are aplicabilitate generala, nu obliga decat destinatarii sai;
b) Directiva obliga in privinta rezultatului, nu a mijloacelor, ceea ce face necesara modificarea
legislatiilor netionale sau adoptarea de prevederi legale in domeniile care fac obiectul lor.
c) Statele membre sunt libere sa aleaga forma si mijloacele pt atingerea rezultatului prevazut in
continutul directivei.
Directiva nu are aplicabilitate directa, dar are efect direct
19. Decizia.
Decizia 138
Decizia este un act obligatoriu in toate elementele sale. In cazul in care se indica destinatarii, decizia este
obligatorie numai pentru acestia. Decizia cu caracter legislativ poate fi adoptata:
prin procedura ordinara, in comun, de Parlamentul European si Consiliu;
prin procedura speciala, de catre parlamentul European cu participarea Consiliului, sau de
catre Consiliu, cu participarea Parlamentului European.
Decizia fara caracter legislativ poate fi adoptata:
-de Comisie, ca urmare a delegarii competentei catre aceasta institutie, de a adopta acte fara
caracter legislativ, cu domeniu de aplicare generala care completeaza sau modifica anumite elemente
neesentiala ale actului legislativ;
-de Comisie, sau de catre Consiliu, ca urmare a competentei de executare pe care o au aceste
institutii, in cazul in care sunt necesare conditii unitare de punere in aplicare a actelor obligatorii din punct
de vedere juridic ale Uniunii.

a) Decizia este un act individual. Deciziile se pot adresa in egala masura statelor membre, institutiilor
Uniunii, ori persoanelor fizice sau juridice, interzicand, de exemplu, o intelegere intre intreprinderi,
constatand incompatibilitatea unui ajutor de stat; decizia se aplica, prin urmare, unui caz particular.
Decizia este asimilabila unui act administrativ individual din dreptul intern, constituind in cadrul
instrumentelor autoritatilor comunitare, unul de executare administrativa a dreptului Uniunii, iar daca
prescrie unui stat sau tuturor statelor membre un obiectiv a carui realizare parcurge toate etapele de
editare a masurilor nationale de aplicabilitate generala, se prezinta ca un instrument de legislatie indirecta,
asemanandu-se cu directiva.

b) Decizia este obligatorie in intregul ei. Ca si regulamentul, decizia este un act obligatoriu in toate
elementele sale. Spre deosebire de directiva, care nu obliga decat destinatarii in privinta rezultatului,
deciziile pot impune un obiectiv ca si mijloacele proprii de realizare a acestuia. Caracteristicile precizate
permit a distinge decizia de alte acte care desi calificate decizii sunt lipsite de forta obligatorie. Spre
deosebire de regulament, deciziile nu reprezinta o categorie omogena de acte, in materie de aplicabilitate
directa, deoarece solutiile variaza in functie de natura persoanelor carora ele se adreseaza.

Astfel, deciziile produc un efect direct atunci cand ele se adreseaza particularilor pers. Fizice si juridice.
In aceasta ipoteza ele modifica, prin ele insele, situatia juridica a destinatarilor marind sau grevand
imediat si direct, patrimoniul juridic al acestora prin crearea de drepturi si obligatii, pe care judecatorii
nationali, trebuie sa le protejeze.

Atunci cand destinatarul este un stat membru, numai masurile nationale de aplicare pot modifica situatia
juridica a particularilor; in acest din urma caz, ca si in cazul directivelor, Curtea de Justitie, a aratat ca un
anumit efect intern nu este exclus. De altfel, Curtea a indicat, de asemenea, sa se examineze, in acest
scop, de fiecare data, daca economia, natura si termenii dispozitiei in cauza sunt susceptibile sa produca
efecte directe. Pentru aceasta este necesar ca decizia sa formuleze o obligatie neconditionala, clara si
suficient de precisa.

In cazul deciziei, prin comparare cu regimul juridic al directivei, drepturile beneficiarilor pe care ea le
creeaza, sunt intemeiate pe posibilitatea de a se reclama impotriva statului, a institutiilor descentralizate
ale acestuia, administrative si economice, orice omisiune in executarea ei. Prin urmare, fiind obligatorii in
intregul lor, destinatarii fiind state membre, si tertii vor avea dreptul sa se prevaleze de efectul lor direct.
Curtea a precizat ca recunoscand efectul direct al unei decizii adresate unui stat membru trebuie asigurat
efectul util, eficacitatea practica a dreptului comunitar derivat. Prin aceasta, Curtea a recunoscut, pentru
prima oara, efectul direct al dreptului derivat, altul decat regulamentul. In schimb ca si directivele,
aplicabilitatea directa astfel recunoscuta deciziilor adresate statelor membre, ramane limitata si lipsita de
automatism.


20. Recomandarea i avizul.
58. Recomandarea si avizul 240

Aceste acte de drept comunitar derivat sunt caracterizate prin aceea c nu au for juridic
obligatorie, solicitnd doar adoptarea unei anumite conduite de ctre statele comunitare. Absena foei
obligatorii nu nseamn faptul c aceste acte sunt irelavante din punct de vedere juridic i nu exclude
posibilitatea producerii unor efecte juridice.

Avizul a fost definit ca fiind expresia, exprimarea unei preri asupra unei probleme date.

Recomandarea a fost definit ca fiind un instrument de aciune indirect ce urmrete apropierea
legislaiilor i care nu difer de directiv dect pin absena forei obligatorie.

Astfel, caracteristic acestor acte este rolul de apropiere a legislaiilor naionale pe care l ndeplinesc,
constituind un mijloc pentru instituiile europene de a-i exprima o opinie, de a da o informaie sau de a
anuna texte constrngtoare.

- Prinii fondatori ai Comunitilor Europene au conferit avizelor i recomandrilor
comunitar o semnificaie moral i politic, avnd n vedere statutul acestor instituii care au o
viziune de ansamblu asupra problemelor europene.
Unele avize ale Consiliului European i ale Parlamentului European prezint o anumit for juridic.
Avizele i recomandrile reprezint punctul de vedere al instituiei comunitare n cauz i nu reflect, de
regul, poziia organelor comunitare n ansamblul lor.


21. Motivarea actelor juridice ale UE.
59. Recomandarea si avizul 240

Aceste acte de drept comunitar derivat sunt caracterizate prin aceea c nu au for juridic
obligatorie, solicitnd doar adoptarea unei anumite conduite de ctre statele comunitare. Absena foei
obligatorii nu nseamn faptul c aceste acte sunt irelavante din punct de vedere juridic i nu exclude
posibilitatea producerii unor efecte juridice.

Avizul a fost definit ca fiind expresia, exprimarea unei preri asupra unei probleme date.

Recomandarea a fost definit ca fiind un instrument de aciune indirect ce urmrete apropierea
legislaiilor i care nu difer de directiv dect pin absena forei obligatorie.

Astfel, caracteristic acestor acte este rolul de apropiere a legislaiilor naionale pe care l ndeplinesc,
constituind un mijloc pentru instituiile europene de a-i exprima o opinie, de a da o informaie sau de a
anuna texte constrngtoare.

- Prinii fondatori ai Comunitilor Europene au conferit avizelor i recomandrilor
comunitar o semnificaie moral i politic, avnd n vedere statutul acestor instituii care au o
viziune de ansamblu asupra problemelor europene.
Unele avize ale Consiliului European i ale Parlamentului European prezint o anumit for juridic.
Avizele i recomandrile reprezint punctul de vedere al instituiei comunitare n cauz i nu reflect, de
regul, poziia organelor comunitare n ansamblul lor.


22. Semnarea, publicarea, notificarea i intrarea n vigoare a actelor juridice ale UE.

63. Semnarea, publicarea, notificarea si intrarea in vigoare a actelor juridice ale Ue
143-6

Prin intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht, obligatia de publicare priveste:
- Regulamentele, directivele si deciziile adoptate in comun de PE si Consiliu in cadrul
procedurii de codecizie
- Directivele Consiliului si Comisiei ce se adresau tuturor statelor membre.

Celelalte acte ale Consiliului si Comisiei, adica toate deciziile si directivele care se adresau anumitor state
membre treb sa faca obiectul unei notificari.

Tratatul de la Lisabona care introduce notiunea de acte juridice face distinctie intre actele legislative si
actele fara caracter legislativ in privinta semnarii, publicarii si intrarii lor in vigoare.

Actele legislative
- Actele legislative adoptate in conformitate cu procedura legislativa ordinara de catre PE si
Consiliu, impreuna, se semneaza de catre presedintii fiecareia dintre aceste institutii.
- Actele legislative adoptate in conformit cu procedura legislativa speciala se semneaza de
presedintele institutiei care le-a adoptat, fie de Consiliu, fie de PE, dupa caz.
Actele nelegislative
- Daca nu se indica destinatarii, acestea se semneaza de presedintele institutiei care le-a
adoptat( Comisie- in cazul actelor delegate; Comisie sau Consiliu in cazul actelor de punere
in aplicare (de executare) )

Notificarea actelor juridice
- Pentru statele membre, notificarea se face, in principiu, pri intermediul reprezentantilor lor
permanenti la Bruxelles.
- Pentru particulari ( pers fizie sau juridice) notif se face, in principiu, prin scrisoare postala
dar institutiile Uniunii prefera calea diplomatica prin intermediul ambasadorilor acreditati.
- Referitor la regimul lingvistic textele adresate statelor membre sau unei pers particulare
dintr-un stat membru treb notificate in limba statului respectiv.
Termenul de intrare in vigoare:
- Actele pt care se cere notif intra in vigoare in ziua notificarii lor
- Actele care se publica in J of. UE si intra in vigoare la data fixata in cuprinsul ei, sau in lipsa,
in a 20-a zi de la publicare.

23. Principiile generale i izvoare ale dreptului UE.
67. Principii generale de drept, izvoare ale dreptului UE p.147

Principiile generale de drept reprezinta reguli nescrise, care sunt produsul metodelor de interpretare
utilizate in jurisprudenta Uniunii si a caror aplicare este urmarita de Judecatorul comunitar (Curtea de
Justitie). Deoarece Curtea impune respectarea lor atat institutiilor Uniunii, cat si statelor membre, acestea
reprezinta supra-legalitatea comunitara.

Exista patru categorii de principii de drept:
1. Principiile generale de drept comune sistemelor juridice nationale si internationale care
prezinta mai ales dificultati de identificare, datorita caracterului foarte general al acestora; ele
raspund insa exigentelor supreme ale dreptului si ale constiintei colective. Ex: principiul general
al securitatii juridice, principiul bunei credinte, principiul legalitatii etc.
2. Principiile generale de drept international public nu sunt compatibile cu structura si exigentele
sistemului comunitar. De exemplu exceptiei de reciprocitate in executarea obligatiilor de catre
state, i se aplica princiipile de drept international public, care interzic statelor sa refuze propriilor
cetateni dreptul de a intra si de a se stabili pe teritoriul lor.
3. Principiile generale comune sistemelor de drept ale statelor membre , sunt aplicate de Curte,
care se inspira din sistemele nationale de drept ale statelor memvre, avand obligativitatea de a se
orienta potrivit regulilor recunoscute de catre legislatia, doctrina si jurisprudenta statelor membre.
Astfel, Curtea are dreptul de a alege dintre diferitele solutii oferite de sistemele nationale de drept
si de a le adapta potrivit autonomiei dreptului comunitar si de a respinge acele principii comune
care sunt incompatibile cu exigentele comunitare.
4. Principiile proprii dreptului Uniunii stau la baza functionarii Uniunii si privesc cetatenii
acesteia, statele membre, institutiile Uniunii. Acestea rezulta din curinsul tratatelor:
- Principiul egalitatii;
- Principiul democratiei reprezentative;
- Principiul trnsparentei;
- Principiul cooperarii loiale;
- Principiul solidaritatii si al distribuirii echitabile a raspunderii;
- Principii care stau la baza actiunii Uniunii pe scena internationale
- Principii care guverneaza politica privind concurenta;
- Principii care guverneaza politica economica si monetara;
- Principii uniforme pe care se intemeiaza politica comerciala comuna;
- Drepturile fundamentale si proprii dreptului Uniunii;
- Principiul suprematiei.
Modul de aplicare- Principiile generale de drept au caracter prioritar, daca tratatele comuntare
cuprind prevederi exprese in sensul dorit. Daca exista prevederi divergente, prevederile din tratat sunt
prioritare


24. Principiile aplicate de ctre Curtea de Justiie de la Luxemburg i fora lor juridic.
67. Principii aplicate de Curtea de Justitie de la Luxemburg si forta lor juridica p.151-157
(6 pg) VEZI MANUAL
a. Drepturile fundamentale ale omului reprezinta o categorie special a drepturilor fundamentale.
Tratatele de la Maastricht, Amsterdam si Nisa au adus modificri importante n aceast privin.
Curtea de Justiie a statuat c drepturile fundamentale fac parte integrant din principiile generale
ale dreptului, fcnd urmtoarele precizri:
- in materia drepturilor fundamentale, principiile generale au menirea s aplice, la nivel
comunitar, garaniile naionale cele mai ridicate
- prin intermediul principiilor generale, sunt implementate ca standard minim dispoziiile
Conveniei Europene a drepturilor omului i libertilor fundamentale
- cu condiia s nu aduc atingeri acestor drepturi, li se pot aduce limitri pentru
ndeplinirea obiectilor de interes general ale Comunitii.
b. Principiul respectrii dreptului la aprare. Aspecte: dreptul de a fi audiat (nu numai in fata
organelor jurisditionale, care presupun sanciuni pecuniare, ci i in fata organelor administrative
sau chiar consultative, care impun sanctiuni disciplinare sau administrative); dreptul de asistenta
din partea autoritatilor nationale, dreptul de asistenta si reprezentare legala.
c. Principiul egalitatii. Interzice discriminarea dupa nationalitate sau dupa sex, presupunand un
tratament egal al partilor in situatii identice si comparabile. Se aplica tuturor relatiilor juridice din
UE (dupa locul in care au fost convenite sau dupa locul de executie). Discrimiarea trebuie justificata
suficient si obiectiv, nu arbitrar.
d. Principiul securitatii juridice. Se bazeaza pe ideea certitudinii dreptului, atat in ceea ce priveste pe
particulari, cat si pe statele membre si institutiie comunitare. Se impune in special in urmatoarele
domenii: prescriptie si decadere, inopozabilitatea unui act care nu a facut obiectul unei publicitati
adecvate, neretroactivitate, incredere legitima, claritatea si precizia dreptului
e. Principiul autoritatii de lucru judecat. Interzice o noua evaluare in profunzime a savarsirii unei fapte
care ar avea ca rezultat impunerea fie a unei a doua sanctiuni, fie a unei prime sanctiuni. In materie
de carteluri au fost acceptate doua proceduri paralele, una nationala si alta a Comunitatii, pentru
impunerea unei duble sanctiuni
f. Principiul cooperarii loiale (princ solidaritatii): Uniunea si statele membre se respecta si se ajuta
reciproc in indeplinirea misiunilor care decurg din tratate; statele membre sa adopte orice masura
generala sau speciala pt asigurarea indeplinirii obligatiilor care decurg din tratate sau care rezulta
din actele institutiilor uniunii; statele membre sa se abtina de la orice masura care ar putea pune in
pericol realizarea obiectivelor uniunii.


25. Acordurile ncheiate de Comuniti cu state tere sau organizaii internaionale.

Acorduri incheiate de Comunitati cu state terte sau organizatii internationale p.158

Acordurile incheiate de catre Comunitati in cadrul competentelor externe, nu numai ca le obliga pe
plan international, dar acestea s-au integrat in ordinea juridica comunitara, au fost preluate de Uniune si
au devenit izvoare de drept.
Acordurile incheiate de Uniune sunt obligatorii pentru institutiile Uniunii si pentru statele membre. Prin
urmare, Comunitatea nu are competenta absoluta in privinta incheierii acestor acorduri, ci o imparte cu
statele membre. Aceste au meritul de a lega institutiile comunitare si statele membre.
Pentru incheierea acestor acorduri, Consiliul a utilizat in practica deciziile si regulamentele, in anexa
carora acestea sunt reproduse.
Referitor la publicarea acordurilor externe, daca autorizatia de incheiere este data prin intermediul
regulamentului, publicarea acordului se realizeaza intotdeauna inaintea incheierii acordului. Daca
autorizatia de incheiere se acorda pe calea deciziei, incheierea acordului nu are loc inainte ca institutia
Consiliului sa fi decis publicarea.
Acordul, fiind un act al unei institutii comunitare, respectiv Consiliu, in masura in care priveste
Comunitatea, devenea parte integranta a ordinii juridice comunitare de la data intrarii sale in vigoare,
data la care trebuia publicat si in Jurnalul Oficial.

26. Actele unilaterale adoptate de organele instituite de ctre anumite acorduri externe
ale Comunitilor.

Actele unilaterale adoptate de organele instituite de anumite acorduri
externe ale Comunitatilor - 159-160

Uniunea a incheiat numeroase acorduri sau conventii externe cu state terte, care instituie organe si carora
le-a fost conferita puterea de a adopta acte obligatorii unilaterale, fara sa se fi prevazut posibilitatea
ratificarii sau aprobarii pentru a fi obligatorii pt parti.
Actele adoptate de organele instituite prin aceste acorduri au fost reproduse in anexele regulamentelor
comunitare, urmand a fi publicate.
Curtea de Justitie nu a avut nicio obiectie in a considera ca astfel de acte normative fac parte integranta
din ordinea juridica comunitara, fiind prin urmare considerate izvoare de drept comunitar. Prin urmare, ea
si-a extins competenta si la masurile adoptate de catre organele instituite prin aceste conventii, fie ca au,
sau nu, caracter obligatoriu.
Astfel de organe create (ex. Comisia mixta, consiliu de ascociere etc.) nu constituie cu siguranta institutii
ale Comunitatii, dar Curtea a aratat, referitor la deciziile Consiliului de asociere CE-Turcia, ca tinand cont
de legatura directa pe care actele acestuia le prezinta cu un acord care face parte din ordinea juridica
comunitara, rezulta ca si ele fac parte integranta din aceasta ordine, din momentul intrarii lor in vigoare.
De asemenea, deciziile organelor instituite prin acordurile externe sau prin organizatiile internationale la
care Comunitatile Europene au aderat, fac parte din ordinea juridica comunitara, constituind prin urmare,
izvoare de drept.


27. Acordurile ncheiate de ctre statele membre cu state tere. Locul acordurilor
externe n ordinea juridic comunitar a UE.
78. Acordurile incheiate de statele membre cu state terte si locul acordurilor externe in
ordinea juridica a UE - 161-2

Acordurile incheiate de statele membre cu state terte
Curtea de Justitie nu a exclus posibilitatea ca structurile comunitare si ulterior Uniunea sa fie legate prin
acorduri la care ele nu sunt parti, dar care au fost incheiate de statele lor membre. Drepturile si obligatiile
izvorate din asemenea acorduri incheiate intre unul sau mai multe state membre, pe de o parte si unul, sau
mai multe state terte, pe de alta parte, nu sunt afectate de dispozitiile Tratatelor.
Pentru anumite acorduri, Uniunea s-a substituit statelor membre in privinta angajamentelor nascute,
argumentul determinant fiind transferul de la statele membre catre Uniune a competentelor precedent
exercitate de catre ele in domenii acoperite prin tratat. Cu toate acestea, Curtea de Justitie a acceptat sa
interpreteze angajamentele care decurg din acordurile multilaterale incheiate intre statele membre la care
Comunitatea nu este parte, dar care o leaga prin efect de succesiune. Un exemplu elocvent este ipoteza
GATT-ului. La data incheierii Tratatului CEE, statele membre erau legate prin angajamente ce decurgeau
din acest acord; cu toate ca acordul nu este considerat izvor al Uniunii, deoarece putea afecta acest drept,
au fost luate masuri pentru indepartarea incompatibilitatilor.
Cu toate acestea, Curtea, in grija de a proteja ordinea juridica a Uniunii nu a generalizat rationamentul
referitor la GATT, bazat pe succesiune, evitand sa se pronunte daca Uniunea este legata printr-un acord,
chiar ratificat de toate statele membre.

Locul acordurilor externe in ordinea juridica a UE
Acordurile internationale incheiate de Uniune se incadreaza, ca orice act al acesteia, in ordinea juridica
comunitara, reprezentand prin urmare, izvoare de drept.
Se considera ca aceste acorduri internationale au valoare normativa inferioara dreptului primar si
principiilor generale ale dreptului si superioara dreptului derivat si acordurilor dintre statele membre si
statele terte, care obliga Uniunea.
In masura in care acordurile externe leaga institutiile, Curtea a decis ca acestea trebuie respectate ca
atare, ceea ce antreneaza prioritatea lor asupra dreptului derivat.


28. Jurisprudena Curii de Justiie de la Luxemburg izvor de drept al Uniunii.
Jurisprudenta curii de justitie de la luxembourg - izvor de drept al UE 163

Jurisprudenta este alcatuita din totalitatea hotararilor judecatoresti pronuntate de catre instantele de toate
gradele. Rolul jurisprudentei este acela de a interpreta si aplica legea, cazurilor concrete. In practica se
constata ca de multe ori instantele de judecata ajung la solutii unitare in interpretarea si aplicarea unui text
de lege.
In sistemul juridic continental, jurisprudenta nu este acceptata ca izvor de drept. Hotararile judecatoresti
nu sunt obligatorii pentru cauzele ce survin in viitor. Interpretarea dreptului, insa, este cu atat mai
necesara, cu cat legea este mai generala si prezinta mai multe lacune. Din aceasta perspectiva, se
considera ca jurisprudenta Curtii de Justitie reprezinta un izvor esential de drept. Prin urmare,
completarile si precizarile facute de Curtea de Justitie cu ocazia diverselor sale hotarari si
jurisprudenta acesteia, au fost preluate de Uniune prin succesiune.
In Tratatul de la Lisabona se prevede ca, in conformitate cu jurisprudenta constanta a UE, tratatele si
legislatia adoptata de Uniune pe baza tratatelor, au prioritate in raport cu dreptul statelor membre, in
conditiile jurisprudentei anterioare.
Si Tratatul de la Roma si cel de la Lisabona, stabilesc intr-un mod foarte general obiectivele, recurgand
la concepte cu contur neclar in reglementarea politicilor sale. Aspectele concrete au fost definite in
jurisprudenta Curtii de Justitie.
Jurisprudenta Uniunii a fost considerata izvor de drept si datorita lipsei de reglementare sau a
reglementarii lacunare a tratatelor.


29. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind UE.

78. Tratatul Lisabona de modificare a Tratatului privind UE(TUE) 33-38 (5 pg)

Conform tr de la Lisabona, UE dobandeste personalitate juridica si substituie Comunitatea Europeana,
succedand.o. TUE cuprinde un Preambul si 6 Titluri.
Preambulul pune in lumina mostenirea culturala, religioasa si umanista a Europei, ca izvor al
dezvoltarii valorilor universale ce consta in drepturile inviolabile si inalienabile ale persoanei, precum si
libertatea, egalitatea si statul de drept.
Titlul 1 Dispozitii generale, cuprinde dispozitii referitoare la:
-temeiul juridic al Uniunii;
-Uniunea se intemeiaza pe valorile care sunt comune statelor membre;
-obiectivele Uniunii; promovarea pacii, a valorilor sale si bunastarea popoarelor, promovarea coeziunii
economice, sociale si teritoriale, solidaritatea intre statele membre;
-Uniunea instituie o piata interna, uniune economica si monetara;
-relatia dintre UE si statele membre este guvernata de principiul cooperarii loiale;
-delimitarea competentelor UE;
-drepturile omului si libertatile fundamentale;
-dezvoltarea relatiilor cu tarile invecinate.
Titlul 2 Dispozitii privind principiile democratice:
-cetatenia Uniunii;
-rolul activ al parlamentelor nationale in functionarea Uniunii.
Titlul 3 Dispozitii privind institutiile:
1.Parlamentul European: este implicat in procesul legislativ si in exercitarea functiilor bugetare si de
control politic si consultative; alege presedintele Comisiei; 750 membrii alesi reprezntativ.
2.Consiliul European: alegerea presedintelui cu majoritate calificata, pe 2 ani si jumatate, cu posib de
reinnoire.(fata de 6 luni in tr de la Lisabona)
3.Consiliul Uniunii Europene: se extind domeniile in care deciziile se adopta de catre Consiliu cu
majoritate calificata; sistemul de vot este simplificat; sistemul de presedintie este rotativ.
4.Comisia Europeana: se reduce nr de comisari europeni de la 27 la doua treimi din nr statelor membre,
urmand ca tarile sa fie reprezentate printr-un sistem de rotatie.
5.Curtea de Justitie cuprinde Curtea de Justitie,Tribunalul si tribunalele specializate.
6.Banca Centrala Europeana dobandeste statutul de institutie a UE si avand personalitate juridica, este
singura banca abilitate sa emita moneda euro.
7.Curtea de Conturi.
Titlul 4 Dispozitii privind formele de cooperare consolidata :
-statele membre care doresc sa stabileasca intre ele o forma de cooperare consolidata in cadrul
competentelor neexclusive ale UE, pot recurge la institutiile acesteia.
Titlul 5 Dispozitii generale privind actiunea externa a UE si Dispozitii speciale privind politica
externa si de securitate comuna:
-principiile ce stau la baza actiunii externe a UE;
-obiectivele Uniunii (politici comune);
-rolul Consiliului European si al Consiliului;
-domeniile politicii externe si securitatii UE;
-politica de securitate si aparare comuna(PSAC);
Titlul 6: Uniunea are personalitate juridica.

30. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului de instituire a Comunitii
Europene denumit Tratatul de funcionare a Uniunii Europene (TFUE).
31. Uniunea European potrivit Tratatului de la Lisabona.

79. Uniunea Europeana potrivit tr Lisabona 62-65

Prin tratatul de la Lisabona, Uniunea Europeana dobandeste prin succesiune personalitate juridica,
castigand drepturi ca cel de membru al unei organizatii si dreptul de reprezentare.
Prin tratatul de reforma:
- UE dobandeste competente noi, iar cele existente sunt largite si consolidate;
- UE dobandeste un statut juridic nou, prin calitatea sa de subiect de drept pe scena internationala, prin
actiunea externa a Uniunii si prin evolutia Consiliului european la calitatea de institutie a UE; UE
dezvolta relatii si construieste parteneriate cu tarile terte si cu organizatii si asigura un inalt nivel de
cooperare in toate domeniile relatiilor internationale.
-este instituita Comunitatea Europeana;
-in PESC sunt incluse toate domeniile politicii externe, aceasta incluzand si PSAC-Politica de Securitate
si Aparare Comuna.
-pilonul de cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala este restructurat in cadrul politicilor
si actiunilor interne ale Uniunii
In cadrul actiunii externe a Uniunii sunt incluse si:
-politica comerciala comuna;
-cooperarea cu tarile terte si ajutorul umanitar;
-masuri restrictive;
-acorduri internationale;
-relatiile Uniunii cu organizatiile internationale, cu tarile terte si cu delegatii ale Uniunii;
-clauza de solidaritate.
Competente UE in activitatile externe:
-in materie de PESC;
-in materie de politica comerciala comuna;
-in materia cooperarii pt dezvoltare;
-in domeniul masurilor restrictive adoptate de Consiliu;
-in domeniul acordurilor internationale;
-in domeniul relatiilor Uniunii cu organizatiile internationale si cu tarile terte si delegatii ale Uniunii;
-in domeniul punerii in aplicare a clauzei de solidaritate.

Prin functia de Inalt Reprezentant al UE, actiunile externe vor fi mai bine coordonate, prin faptul unei
reale reprezentari a Uniunii in relatiile cu cu state terte sau cu organizatii internationale.
Uniunea adera la Conventia europeana pt apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.


32. Condiiile pe care statele membre trebuie s le ndeplineasc n vederea aderrii la
UE.
33. Condiiile pe care tb sa le indeplineasca un stat in vederea aderarii la UE - 66-
70

Procedura unica de aderare la UE precizeaza:
-orice stat european care respecta valorile si principiile Uniunii si care se angajeaza sa le promoveze,
poate solicita sa devina membru al UE adresand o cerere Consiliului;
-PE si parlamentele nationale sunt informate cu privire la aceasta cerere;
-Consiliul se pronunta in unanimitate dupa consultarea Comisiei si dupa aprobarea PE, care se pronunta
cu majoritatea membrilor din care este constituit;
-conditiile si adaptarile impuse de acesta tratatelor pe care se intemeiaza UE, fac obiectul unui acord intre
statele membre,
-acordul trebuie ratificat de catre toate statele contractante in conformitate cu normele lor constitutionale.
Conditii pe care un stat candidat trebuie sa le indeplineasca in vederea aderarii:
-criteriu teritorial: sa fie stat european;
-criteriu tehnic: adaptare a tratatelor institutive si acceptarea aquis-ului comunitar;
-criteriu politic: presupune existenta unei organizari politice liberale (democratie);
-criteriu economic: statele trebuie sa indeplineasca gradual cerintele de dezvoltare ec;
Etape ale aderarii:
-etapa pregatitoare in care se incheie acorduri europene de asociere;
-Consiliul European stabileste criterii de indeplinit pt statele respective: institutii stabile, ec de piata
functionala, sa aiba capacitatea de a-si asuma obligatiile ce decurg din calitatea de membru UE;
Tarile candidate la procesul de integrare europeana se numesc tari asociate, beneficiind de un tratament
privilegiat (suport financiar)


34. Apartenena la UE.

Apartenenta la UE - 70-3

Un stat membru al Uniunii poate impiedica functionarea Uniunii practicand ceea ce se numeste politica
scaunului gol, refuzand sa participe la lucrarile institutiilor comunitare (ex. Franta-6 luni).
Prin tratatul de la Lisabona se consacra statutul de membru pur si simplu, cu drepturi si obligatii, nu unii
cu drepturi depline si altii cu drepturi restranse.
Uniunea poate incheia acorduri de asociere cu tari tarte sau organizatii internationale, pentru a crea o
asociere caracterizata de drepturi si obligatii reciproce. Astfel de acorduri au fost incheiate cu state, ca o
etapa pregatitoare pt aderare la Uniune si ca urmare a trecerii tarilor din Europa Centrala si de Est la
economia de piata.
Cand un stat incalca grav valorile UE(demnitatea umana, libertatea, democratia, egalitatea, respectarea
dr omului si a minoritatilor), acesta este audiat, i se ofera anumite recomandari, urmand ca daca nu le
aplica, Consiliul sa hotarasca suspendarea anumitor drepturi.
Prin Tratatul de la Lisabona orice stat membru poate hotara sa se retraga din Uniune, prin urmarea
urmatoarelor etape ale retragerii:
-notificarea intentiei Consiliului european;
-uniunea negociaza cu statul respectiv un acord care stabileste conditiile de retragere;
-acordul se incheie de catre un Consiliu in numele Uniunii, care hotaraste cu majoritate calificata, dupa
aprobarea PE;
Tratatul inceteaza sa-si produca efectele asupra statului in cauza de la data intrarii in vigoare a acordului
de retragere, sau in lipsa acestuia in doi ani.
Retragerea statului membru nu este definitiva, deoarece acesta poate depune o noua cerere de aderare la
UE.


35. Cetenia Uniunii potrivit Tratatului de la Lisabona (TUE).
36. Cetenia Uniunii potrivit Tratatului de la Lisabona (TFUE).
37. Cetatenia UE pv tr lisabona pv dispozitiei asupra UE si TFUE- 76-80

In Dispozitiile privind drepturile democratice sunt enuntate principiile pe care Uniunea le respecta
si pe care se intemeiaza, si care vizeaza direct cetatenii Uniunii:
-principiul egalitatii cetatenilor UE;
-principiul democratiei reprezentative: cetatenii sunt reprezentati direct in PE. Statele membre sunt
reprezentate in Consiliul european de sefii lor de state sau de guvern si in Consiliu de guvernele lor.
Potrivit principiului democratiei reprezentative, cetatenii Uniunii au urmat prerogative:
-orice cetatean are dreptul de a participa la viata democratica a Uniunii;
-se urmareste formarea constiintei politice europene si exprimarea vointei cetatenilor Uniunii prin
contributia partidelor la nivel european;
-cetatenii au dreptul sa-si faca cunoscute opiniile in toate domeniile UE;
-la initiativa a cel putin un milion de catateni ai Uniunii, Comisia va prezenta in limitele atributiilor sale, o
propunere corespunzatoare in materia in care acesti cetateni considera ca este necesar un act juridic;
Principiul democratiei reprezentative este pus in valoare si prin contributia activa a parlamentelor
nationale la buna functionare a Uniunii.
Nediscriminarea si Cetatenia UE din Tratatul de Functionare a UE, stipuleaza:
-interzicerea oricaror discriminari exercitata pe motiv de cetatenie, nationalitate; sex, rasa, religie etc.
-posibilitatea adoptarii de noi norme privind discriminarea;
-luarea de masuri pt combaterea oricarei discriminari.
Pe langa obligatiile prevazute in tratate, catatenii statelor membre beneficiaza de:
-dreptul de libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre;
-dreptul de a alege si de a fi ales la alegerile locale si pt PE;
-dreptul de a beneficia, pe teritoriul unei tari in care statul membru de resedinta nu este reprezentat, de
protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru;
-dreptul de a adresa petitii PE, de a se adresa Ombudsmanului European;
-dreptul de a prezenta o initiativa cetateneasca (cel putin 1 milion cetateni);
-dreptul de acces la documentele institutiilor, organelor, oficiilor si agentiilor Uniunii, sub rezerva
principiilor UE.