Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative

Departamentul de Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană

Principul subsidiarităţii în reconstrucţia europeană

Proiect pentru cursul de Drept Internaţional Public

Stănescu Toma-Călin,
ASC, 2 ani

Bucureşti,
2010
 Subsidiaritatea este un principiu fundamental al construcţiei europene, gândit implicit
prin tratatele constitutive – Tratatul privind Comunitatea Europeană a Oţelului şi Cărbunelui
(TCEOC, Paris, 1951) şi Tratatele privind Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea
Europeană a Energiei Atomice (TCE, Roma, 1957) –, ulterior reglementat explicit prin
Tratatul Uniunii Europene (TUE, Maastricht, 1992). Odată cu Tratatul de la Amsterdam
(1997), prin Protocolul privind principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii s-a dat
mecanismului reglator al exercitării în comun a puterii de reglementare de către state şi
Uniune forţa necesară afirmării sale ca principiu constitutiv al Uniunii Europene.
Principiul subsidiarităţii este definit în articolul 5 din Tratatul de la Maastricht, prin
care se garantează că deciziile sunt luate cât mai aproape de cetăţean şi că Uniunea nu va
acţiona (cu excepţia ariilor care se încadrează în competenţele sale exclusive), doar în cazul în
care acţiunea va fi mai eficientă decât dacă ar fi fost luată la nivel naţional, regional sau local.
Este strâns legat de principiile proporţionalităţii şi necesităţii, care pretind ca orice acţiune a
Uniunii Europene să respecte limitările impuse de Tratat.

Principiul subsidiarităţii urmăreşte două scopuri. Pe deoparte, permite Comunităţii

Europene să acţioneze în problemele pe care statele membre nu le pot rezolva pe cont propriu.
Pe de altă parte, menţine autoritatea statelor membre în acele arii în care acţiunile Comunităţii
nu sunt efective. Principiul subsidiarităţii reprezintă baza instituţională a statelor federale şi
implică modul de împărţire a puterii pe mai multe nivele.
Scopul general al principiului subsidiarităţii este acela de a garanta independenţa unei
autorităţi inferioare faţă de cele superioare, precum şi independenţa autorităţilor locale faţă de
cele centrale. Aplicat la nivel comunitar, principiul permite statelor membre să îşi menţină
autoritatea în ariile de politică pe care le pot administra pe cont propriu în mod efectiv.
Este necesară respectarea a trei precondiţii pentru ca acţiunea comunitară să fie în
conformitate cu principiul subsidiarităţii: acţiunea nu trebuie să se încadreze în ariile de
compentenţă exclusivă ale Comunităţii; obiectivele acţiunii nu pot fi atinse de statele membre;
acţiunea are şanse mai mari de a avea succes dacă este implementată de către Comunitate.
Principiul subsidiarităţii ridică anumite probleme de demarcare: se aplică în ariile de
competenţă comune atât Comunităţii, cât şi statelor membre, nu şi în ariile de competenţă
exclusivă comunitară sau naţională. Totuşi, aria de competenţe a Comunităţii poate fi extinsă
în baza art. 308 din TCE, în cazul în care intervenţia Comunităţii se dovedeşte necesară pentru
atingerea obiectivelor Tratatului.

Parlamentul European şi principiul subsidiarităţii

Parlamentul European a fost gardianul principiului subsidiarităţii şi proponentul
introducerii principiului în proiectul Tratatului Uniunii Europene, prin includerea unei clauze
prin care, în cazul în care Tratatul conferea Uniunii competenţe concurente cu cele ale statelor
membre, acestora li se permitea să acţioneze dacă nu exista o legislaţie comunitară în
domeniu. De asemenea, Parlamentul a încorporat principiul subsidiarităţii în mai multe
rezoluţii (Rezoluţiile din 23 noiembrie şi 14 decembrie 1989, 12 iulie şi 21 noiembrie 1990,
18 mai 1995)1, prin care se reafirma sprijinul pentru principiu în contextul Uniunii Europene.
Tot Parlamentul European a fost cel care a iniţiat dezbaterile care au stat la baza unei
inţelegeri interinstituţionale cu privire la respectarea principiului subsidiarităţii.2 Această
înţelegere, susţinută de concluziile Consiliului European de la Edinburgh şi de rezoluţia
Parlamentui din 18 noiembrie 1992, obliga cele trei instituţii să respecte principiul
subsidiarităţii. Înţelegerea includea următoarele clauze: în exercitarea dreptului de iniţiativă,
Comisia va respecta principiul subsidiarităţii; expunerea de motive pentru orice propunere a
Comisiei trebuie să includă o justificare în baza principiului subsidiarităţii; orice amendament
adus textului propunerilor de către Consiliu sau Parlament trebuie să fie însoţită de o
justificare în baza principiului subsidiarităţi, dacă propunerea necesită o modificare în sfera de
acţiune comunitară.
Cele trei instituţii sunt obligate să verifice în mod regulat dacă acţiunea respectă
prevederile principiului subsidiarităţii atât din punct de vedere al instrumentelor legale
folosite, cât şi din punct de vedere al conţinutului propunerii. Conform Regulii 58 din
Regulile de Procedură ale Parlamentului European, „în timpul examinării unei propuneri
legislative, Parlamentul trebuie să fie atent să respecte drepturile fundamentale şi principiile
subsidiarităţii şi proporţionalităţii.”3
Cu ocazia Comsiliului European de la Edinburgh, Comisia s-a angajat îşi să justifice
toate propunerile legislative, să analizeze legislaţia existentă prin prisma principiului
subsidiarităţii şi să prezinte un raport anual asupra respectării acestuia.
Evoluţia istorică a principiului subsidiarităţii
1
European Parliament Factsheets, 2009
2
Interinstitutional declaration on democracy, transparency and subsidiarity, Archive of European Integration,
25 octombrie 1993
3
Rules of Procedure, European Parliament, decembrie 2009
 Deşi princpiul subsidiarităţii a fost introdus oficial în cadrul legal prin Tratatul de la
Maastricht, acesta fost aplicat încă înainte de aceasta. Art. 5 al Tratatului de la Paris stipula că
Comunitatea este obligată să exercite influenţă directă asupra producţiei doar în anumite
circumstanţe. În art. 130r din Actul Unic European (1987), era inclus un criteriu de
subsidiaritate în domeniul protecţiei mediului.
Înaintea intrării în vigoare a TUE, Curtea de Primă Instanţă a Comunităţii Europene a
argumentat, prin decizia ECR II-289/3314 că principiul subsidiarităţii nu este un principiu
legal general, prin care să fie filtrată legalitatea acţiunilor comunitare.

Tratatul de la Maastricht
Subsidiaritatea este considerată, în Preambulul Tratatului, drept unul din principiile de
bază ale Uniunii Europene. Art. 5 din TUE încorpora în art. 3b din TCE, prin care se
garantează că deciziile sunt luate cât mai aproape de cetăţean şi că Uniunea nu va interveni,
doar în cazul în care acţiunea va fi mai eficientă decât dacă ar fi fost luată la nivel naţional,
regional sau local.
După ratificarea Tratatului în 1992, Consiliul European de la Birmingham din 16
octombrie 1992 a reafirmat intenţia apropierii Uniunii Europene de cetăţenii săi prin
intermediul principiului subsidiarităţii, însă au cerut stabilirea unor linii directoare în ceea ce
priveşte aplicarea principiului.
Cu ocazia următorului Consiliu European, de la Edinburgh din 11-12 decembrie 1992,
s-a ajuns la o înţelegere referitoare la liniile directoare privind implementarea principiului
subsidiarităţii şi măsuri pentru sporirea transparenţei în procesul de luare a deciziilor în
cadrul Comunităţii şi a fost emisă o declaraţie asupra principiului subsidiarităţii, care enunţa
regulile pentru aplicarea acestuia.

Tratatul de la Amsterdam
Cu ocazia Tratatului de la Amsterdam, se introduce, pentru prima dată, „Protocolul
privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii”. Acest protocol stabilea
criterii detaliate pentru aplicarea principiului subsidiarităţii de către instituţiile comunitare
implicate în procedura legislativă.
De asemenea, s-a luat notă de Declaraţia asupra subsidiarităţii semnată de Germania,
Austria şi Belgia (state federale), care sublinia că „acţiunea Comunităţii Europene trebuie să

4
European Parliament Fact Sheets 1.2.2, The Principle of Subsidiarity, 2009
respecte nu numai autoritatea statelor membre, ci şi a entităţilor autoguvernante, care au puteri
legislative proprii conferite de către constituţia naţională.”5
În cadrul Conferinţei Interguvernamentale lansate în februarie 2000, Comitetul
Regiunilor a solicitat modificarea şi completarea principiului subsidiarităţii, astfel încât rolul
autorităţilor locale şi regionale să fie recunoscut formal.

Tratatul Constituţional
Princpiul subsidiarităţii a fost unul din aspectele de bază discutate cu ocazia
dezbaterilor pentru Constituţia Uniunii Europene, când s-a încercat clarificarea modului de
aplicare a acestuia. Declaraţia Laeken din 15 decembrie 2001 afirma că principiul
subsidiarităţii şi o mai bună alocare a atribuţiilor în cadrul Uniunii Europene trebuie să
reprezinte priorităţile procesului de reformă.
Proiectul Tratatului Constituţional propunea o nouă definiţie a principiului
subsidiarităţii, în care dimensiunea regională şi cea locală erau recunoscute pentru prima dată,
precum şi mecanismele de implementare şi monitorizare a acestuia în cadrul legal al unui nou
protocol. Tot în premieră, Protocolul revizuit privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi
proporţionalităţii includea explicit Comitetul Regiunilor, precum şi autorităţile regionale şi
locale, ca parte intergrală a structurii comunitare în aplicarea principiului subsidiarităţii.

Tratatul de la Lisabona
Tratatul de la Lisabona a încorporat aceleaşi clauze ca cele prevăzute în Tratatul
Constituţional, cu anumite adăugiri. A fost întărit rolul parlamentelor naţionale în privinţa
monitorizării respectării principiului subsidiarităţii. Mecanismul măsurii întemeiate implică
acum două etape: dacă o treime din parlamentele naţionale consideră că o propunere nu
respectă principiul subsidiarităţii, Comisia Europeană este obligată să o reexamineze şi să
decidă dacă o menţine, modifică sau retrage. Dacă majoritatea parlamentelor naţionale este de
acord că propunerea nu respectă principiul subsidiarităţii, iar Comisia decide să o menţină,
atunci aceasta este obligată să îşi expună motivaţia, după care rămâne la latitudinea
Parlamentului European şi a Consiliului UE să decidă dacă procedura legislativă este
continuată sau nu.
Guvernele statelor membre UE pot prezenta, în numele parlamentelor naţionale,
cazurile de nerespectare a principiului subsidiarităţii Curţii de Justiţie a UE.

5
Treaty of Amsterdam amending the Treaty on European Union, the Treaties Establishing the European
Communities and Related Acts, 10 noiembrie 1997
 Bibliografie

Estella A., The EU Principle of Subsidiarity and its Critique, Oxford University Press, 2002
A more democratic and transparent Europe, Europa
http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/democracy/index_en.htm
Drept Comunitar - Subsidiaritate, Euroavocatura
http://www.euroavocatura.ro/dictionar/320417/Subsidiaritate_
European Parliament Fact Sheets - 1.2.2. Subsidiarity, Parlamentul European
http://www.europarl.europa.eu/factsheets/1_2_2_en.htm
Lisbon Treaty turns Committe of the Regions into subsidiarity watchdog, Europa Press Room,
4 decembrie 2009
http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=COR/09/113&type=HTML
Rules of Procedure of the European Parliament, Parlamentul European
http://www.europarl.europa.eu/sides/getLastRules.do?language=EN&reference=TOC
Subsidiarity, Europa Summaries of EU Legislation - Glossary
http://europa.eu/legislation_summaries/glossary/subsidiarity_en.htm
Subsidiarity, Europa Summaries of EU Legislation
http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/
treaties/amsterdam_treaty/a27000_en.htm
Subsidiarity, Europa Glossary
http://europa.eu/scadplus/glossary/subsidiarity_en.htm
Subsidiarity Principle, Assembly of European Regions
http://www.aer.eu/main-issues/subsidiarity.html
Documente oficiale
Texts of the European Treaties, Eurotreaties
http://www.eurotreaties.com/eurotexts.html
The Treaty of Rome, Eurotreaties
http://www.eurotreaties.com/rometreaty.pdf
Single Europe Act, Eurotreaties
http://www.eurotreaties.com/singleuropeanact.pdf
The Treaty of Maastricht, Eurotreaties
http://www.eurotreaties.com/maastrichtec.pdf
TheTreaty of Amsterdam, Eurotreaties
http://www.eurotreaties.com/amsterdamtreaty.pdf
Treaty establishing a Constitution for Europe, Council of the European Union
http://www.consilium.europa.eu/igcpdf/en/04/cg00/cg00087-re02.en04.pdf
Treaty of Lisbon, Official Journal of the European Union
http://eur-lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:C:2007:306:SOM:EN:HTML
Protocol on the Application of the Principles of Subsidiarity and Proportionality (annexed to
the Treaty of Amsterdam), European Union Law
 http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2007:306:0150:0152:EN:PDF
Protocol on the Application of the Principles of Subsidiarity and Proportionality (annexed to
the Treaty establishing a Constitution for Europe), European Union Law
http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2004:310:0207:0209:EN:PDF
Interinstitutional declaration on democracy, transparency and subsidiarity, Bulletin of the
European Communities 10/1993, reprodus în Archive of European Integration, Pittsburg
University
http://aei.pitt.edu/1801/01/democracy_declaration_1993.pdf