Sunteți pe pagina 1din 12

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI

FACULTATEA DE DREPT
2014

REFERAT
SISTEME DE DREPT COMPARAT

Tema : COMPARATIE: INSTITUTIA


PREZIDENTIALA IN ROMANIA SI IN ITALIA

Student, SANDU
ALEXANDRU-GABRIEL
ANUL IV ,Forma de
invatamant ZI
FACULTATE DE DREPT

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI


FACULTATEA DE DREPT
2014

1. INTRODUCERE
In ceea ce priveste conceptul, o definitie unica, general recunoscuta a
dreptului comparat, nu se poate intalni nici in legislatiile nationale si nici
la nivel european. Definirea Dreptului comparat se confund cu propria
sa istorie, cu trecerea de la o mare epoc doctrinar la alta, cu
concepiile juritilor despre drept n general, drept comparat, n special,
precum i cu scopurile ce se doreau atinge prin acesta din urm. Ani de-a
rndul, aceast problematic a absorbit aproape toate energiile
comparatitilor. Opiniile diverselor coli de drept comparat s-au
acumulat fr s se cearn ns o poziie teoretic universal acceptat.
Singura certitudine a dreptului comparat este aceea c el are mai multe
incertitudini dect certitudini, mai multe ipoteze dect axiome, zeci de
probleme i sute de rspunsuri foarte diferite unele de celelalte.
Dreptul comparat este, inainte de toate, o metoda de a dobandi
cunostinte. El este capabil sa ofere o varietate de solutii la probleme mai
multe si mai diverse decat cele oferite de o stiinta juridica cu preocupare
nationala. Dreptul comparat imbogateste si extinde gama de solutii si
ofera persoanei posibilitatea de a gasi o solutie mai buna la o problema
concreta.
Studiile comparative sunt des folositoare pentru actiunile de pregatire
a procesului legislativ si aceasta metoda de drept comparat faciliteaza
att crearea unui drept nou, ct si sarcina unei unificari supranationale.
Legat de aspectul unificarii i armonizrii regionale a dreptului, trebuie
reliefat importana pe care ar trebui s-o aib studierea dreptului
comparat.

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI


FACULTATEA DE DREPT
2014

n dreptul organizatiilor internationale, folosirea dreptului comparat


este, n temeiul politicilor legale, o preconditie necesara pentru orice tip
de creatie de drept; astfel, este folosit, pe de o parte, la crearea
organizatiei nsesi (formularea tratatului de fondare) si, pe de alta parte,
pentru regulile autonome din sfera interna (crearea unui drept
secundar).
Dreptul comparat nu face altceva dect s aeze sistemul nostru de
drept acolo unde i este locul: alturi de toate celelalte sisteme de drept
naionale. El ne ajut astfel s trecem de la o percepie absolutizant a
sa la una relativizant. Este cea mai direct i sigur cale pentru a
nelege c modul n care dreptul nostru naional soluioneaz anumite
aspecte nu este unic i nici singura alternativ posibil1. Att timp ct
juristul naional, ne spune Constantinesco, rmne prizonierul singurei
sale lumi juridice, el are nclinaia fireasc de a considera soluiile ordinii
sale juridice ca pe singurele posibile singurele logice sau singurele
valabile. Fr s vrea, el risc s dea multor soluii sau instituii juridice
o valoare absolut pe care ele nu o pot avea n realitate. Aici, metoda
comparativ le d juritilor naionali lecii de msur i mdestie.
Studierea unor sisteme de drept strine permite juristului s se
distaneze de propriul su sistem de drept naional, avnd astfel
posibilitatea s-l priveasc din afar, ntr-un mod cu totul nou i, pe ct
posibil, obiectiv. Dreptul comparat ne ofer ansa s descoperim i s
nelegem mai bine particularitile sistemului de drept naional, s
contientizm aspectele pozitive i negative ale acestuia, regulile care
pot i trebuie a fi meninute, mbuntie sau eliminate. El ne descoper
limitele originalitii i identitii, revelnd adesea faptul c norme pe
care le consideram a fi creaie proprie nu sunt altceva dect mprumuturi
ori rezultatul unor accidente sau ntmplri.1
2. INSTITUTIA
GENERALE.

SEFULUI

STATULUI.

CONSIDERATII

Gutan Manuel, Sisteme de drept comparate teoria generala a dreptului comparat


, Note de curs, Anul Universitar 2008-2009

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI


FACULTATEA DE DREPT
2014

Institutia sefului statului constituie una dintre cele mai vechi


autoritati politice, ea aparand odata cu statul, cunoscand o evolutie
continua, atat in ceea ce priveste forma, structura, cat si preorgativele si
atributiile. Orice colectivitate, indiferent de marimea ei, de nivelul sau de
organizare si dezvoltare, a avut in fruntea sa un sef, fie ales, fie impus.
Astazi aceasta institutie, sub diferite forme, structuri, atribute si
prerogative este prezenta in societate.
Analiza institutiei sefului statului impune precizarea categoriei de
putere careia ii apartine. Includerea acestei institutii in cadrul puterii
executive sau legislative tine in mare masura de principiul pe care
aceasta se fundamenteaza, al separatiei ei sau al unicitatii. Daca puterea
se fundamenteaza pe principiul separatiei, institutia sefului statului
apartine sferei executivului, de aceea ea apare sub numele de seful
puterii executive sau seful executivului. Acolo unde insa statul este
intemeiat pe principiul unicitatii, aceeasi institutie este apartinatoare
categoriei de putere similara cu cea a parlamentului, adica a
legislativului.
Desemnarea sau alegerea sefului statului, atributiile si prerogativele
acestei institutii tin de o serie de factori: natura sistemului politic,
sistemul constitutional si forma de guvernamant, anumite traditii istorice
si nationale.
Nu in toate cazurile si in mod automat modul de desemnare al sefului
statului determina locul si rolul acestuia in stat. Cuantumul si
extensiunea acestei functii este in raport cu celelalte puteri, in principiu
cu executivul si legislativul, dar si de categoria puterii in care este
incadrata.
Practica social-istorica de pana astazi a relevat patru mari cai de
desemnare a sefului statului:
a) Pe cale ereditara:
Este prima si cea mai veche modalitate de desemnare a sefului
statului. Ea a fost si este caracteristica regimurilor monarhice,
constitutionale. Dupa anumite reguli constitutionale, monarhul accede la
functia de sef al statului pe cale ereditara ca in Anglia, Olanda, Suedia
sau el insusi isi poate desemna un succesor din cadrul casei regale, ca in

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI


FACULTATEA DE DREPT
2014

Spania, Belgia, Maroc, Iordania. Prin aceasta modalitate de desemnare a


sefului statului, Parlamentul sau alta institutie au rolul cel mult de a
veghea la respectarea regulilor constitutionale de desemnare a acestuia,
sau in caz de stingere a dinastiei, la numirea unui succcesor la tron sau
participa la alegerea acestuia.
b) Alegerea de catre Parlament:
Aceasta modalitate de desemnare a sefului statului este o consecinta,
un rezultat al revolutiei burgheze, al luptei acesteia impotriva
absolutismului, fiind in acelasi timp si un mod eficient de control al
parlamentului asupra acestei institutii.
c) Desemnarea sefului de stat de catre un colegiu electoral
d) Alegerea sefului statului prin vot universal
Aceasta modalitate de alegere a sefului statului este o consecinta a
adancirii democratismului vietii politice, dar si o masura de asigurare a
echilibrului intre executiv si legislativ. Alegerea sefului statului prin vot
universal ii confera acestuia o sporita autoritate si respect, care se pot
materializa prin atributii si prerogative. O asemenea situatie intalnim in
Romania, Rusia; Franta, Indonezia, etc.
Problemele rolului si ale atributiilor sefului statului au fost si sunt si
astazi viu disputate, ele cuprinzand o plaja larga si variata de opinii si
pareri, acestea mergand de la conferirea sefului statului unui rol pur
decorativ, reprezentativ, pana la acordarea unor importante prerogative
executive si legislative. Aceasta mare diversitate de roluri ce sunt
atribuite sefului statului sunt determinate de o serie de factori: modul de
desemnare a sefului statului; raportul dintre institutiile fundamentale ale
statului, in principiu dintre executiv si legislativ; unele traditii nationale.
Raspunderea si responsabilitatea sefului statului este specifica
fiecarui sistem constitutional in parte. Ea tine de o serie de factori a
caror pondere si valoare poate fi diferita in acest proces: modul de
desemnare a sefului statului, atributiile si prerogativele de care acesta
dispune in stat, gradul sau de implicare in politica si conducere in
societate.
Pe marginea acestei probleme in stiinta juridica s-au constituit doua
mari orientari:

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI


FACULTATEA DE DREPT
2014

a) seful statului nu trebuie sa raspunda pentru faptele si actele sale.


Este o orientare mai veche, traditionala, ea bazandu-se pe imunitatea de
care dispune seful statului si pe faptul ca orice act emis de acesta este
contrasemnat fie de primul-ministru, fie de ministrul de resort.
b) Porneste de la principiul ca, in fata legii, toti oamenii sunt egali
indiferent de statutul si functia lor in societate, ca nimeni nu e mai
presus de lege. Este o orientare moderna care-l pune pe seful statului in
situatia de cetatean si, ca orice cetatean, el trebuie sa raspunda pentru
actele si faptele sale.
Raspunderea sefului statului nu este aceeasi in toate sistemele
constitutionale, ea este in functie de rolul si functia exercitata de acesta
in viata politica a tarii. Acolo unde seful statului are un rol reprezentativ,
decorativ, el nefiind implicat in nici un fel in actul de guvernare, desigur
ca si raspunderea acestuia in acest plan este minora sau chiar deloc. Cel
mai tipic exemplu este situatia monarhilor constitutionali din Anglia,
Belgia, Suedia, Japonia sau a unor presedinti din Germania, Italia, Israel,
etc.
Alta este insa situatia atunci cand seful statului in roluri si intensitati
diferite este angajat in actul de guvernare, act ce genereaza raspunderea
si responsabilitatea politica, civila iar pentru fapte grave, chiar penale.
De regula, institutia care-l desemneaza pe seful statului este si aceea in
fata careia acesta raspunde (Parlament, Curtea Constitutionala, Curtea
Suprema, etc), ea fiind si singura in masura sa judece faptele si actele
acestuia.
In situatia in care seful statului este numit de Parlament, acesta
raspunde pentru faptele sale in fata acestuia, iar parlamentul este cel
care decide masurile ce trebuiesc luate impotriva sefului statului:
atentionare, suspendare, revocare sau demitere.
Situatia se complica in cazul cand seful statului este desemnat prin
vot universal. In aceasta situatie Parlamentul nu este in masura sa ia
singur o decizie, intrucat nu el l-a desemnat. In cele mai multe cazuri,
Parlamentul propune suspendarea sefului statului pentru o perioada
limitata de timp, urmand a se organiza un referendum national, iar in

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI


FACULTATEA DE DREPT
2014

functie de rezultatul acestuia, institutia care l-a validat trebuie sa ia


hotararea definitiva.
Durata mandatului sefului statului este specifica fiecarui sistem
constitutional in parte, ea tinand in mare masura de forma de guvernare.
In situatia monarhilor constitutionali, durata mandatului sefului
statului este pe viata. In cazul republicilor prezidentiale sau
parlamentare, durata mandatului institutiei sefului statului este de
regula corelata cu cea a executivului si legislativului: 4,5 ani sau chiar
mai mult 6,7 ani.
3.
COMPARATIE:
INSTITUTIA
ROMANIA SI IN ITALIA

SEFULUI

STATULUI

IN

Analizand comparativ cele doua institutii, am putut evidentia atat


asemanarile, cat si deosebirile care penduleaza in jurul sefilor acestor
doua state: Romania si Italia. A fost necesara stabilirea unor criterii pe
baza carora trasaturile acestor doua institutii au putut fi scoase la
lumina, si anume: conditiile necesare desemnarii sefului statului,
procedura de desemnare, durata mandatului, incompatibilitatile, rolul
sefului statului, punerea sub acuzare a acestuia, depunerea
juramantului, atributiile, interimatul, actele precum si alte criterii care
vor putea fi observate pe parcursul acestei lucrari.
In ambele state procedura de desemnare a sefului este supusa unor
conditii pentru asigurarea unei mai bune functionari a institutiei. Varsta
necesara accederii in functia de presedinte este diferita, astfel, in
Romania varsta minima la care un cetatean poate sa fie ales, este de 35
de ani, pe cand in Italia, aceasta este mai inaintata, si anume 50 de ani
(art.84 din Constitutie). Consider ca statul Italian a pus la baza acestei
varste, experienta acumulata, tocmai pentru asigurarea unei mai bune
functionari si organizari a statului. De asemenea, in art. 84, ulterior
stabilirii varstei minime necesare isi ocupa un loc bine conturat si
conditia detinerii drepturilor civile si politice de catre persoana care
candideaza. In Romania, spre deosebire de Italia, nu este textul
Constitutiei cel care precizeaza acest aspect.

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI


FACULTATEA DE DREPT
2014

Putem remarca unele deosebiri considerabile si in materia alegerii


sefului statului, acestea datorita formei de guvernamant diferite. In
Romania intalnim ca forma de guvernamant republica semiprezidentiala,
pe cand Italia este o republica parlamentara.
Asadar, textul art. 81 din Constitutia Romaniei, intitulat Alegerea
Presedintelui stabileste in primele 3 aliniate modalitatea de
desemnare a acestuia. Presedintele Romaniei este ales prin vot universal,
egal, direct, secret si liber exprimat. Este declarat ales candidatul care a
intrunit, in primul tur de scrutiny, majoritatea de voturi ale alegatorilor
inscrisi in listele electorale. In cazul in care nici unul dintre candidati nu
a intrunit aceasta majoritate, se organizeaza al doilea tur de scrutin,
intre primii doi candidate stability in ordinea numarului de voturi
obtinute in primul tur. Este declarat ales candidatul care a obtinut cel
mai mare numar de voturi 2. Spre deosebire de Constitutia Romaniei,
Constitutia Republicii Italiene stabileste in art. 83 modul de alegere al
presedintelui statului Italian. Presedintele Republicii este ales de catre
Parlamentul reunit in sedinta comuna a membrilor sai. La aceasta
alegere participa cate trei delegati pentru fiecare regiune, alesi de
Consiliul Regional in asa fel incat reprezentarea minoritatilor sa fie
asigurata. Regiunea Valea Acosta nu are decat un singur delegat.
Alegerea Presedintelui se desfasoara prin scrutin secret si cu obtinerea
unei majoritati de doua treimi a membrilor Parlamentului. Dupa trei
tururi de scrutin, majoritatea suficienta este absoluta.
O alta deosebire pe care o intalnim prin studiul comparat al celor
doua institutii este durata mandatului. Art. 83 al Constitutiei Romaniei
statueaza ca Presedintele este ales pe un mandat de 5 ani si se exercita
de la data depunerii juramantului, pe cand art. 85 din Constitutia
Republicii Italiene statueaza ca Presedintele este ales pe o perioada de 7
ani.
Depunerea juramantului se face in ambele state in fata Camerei
Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, conform art. 82 alin (2) din
Constitutia Romaniei, si art. 91 din Constitutia Italiei. Presedintele

Bianca Selejan-Gutan, Drept constitutional si institutii politice, Editura Hamangiu, Bucuresti,


2008

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI


FACULTATEA DE DREPT
2014

depune juramant de fidelitate fata de Republica si jura sa respecte


Constitutia si legile tarii.

Functia de reprezentare este prezenta, de asemenea, in cadrul


ambelor institutii, atat in Romnia, cat si in Italia, seful statului
reprezentad unitatea nationala. Aceasta functie este considerata un
punct comun intre cele doua institutii.3
In materia atributiilor si prerogativelor sefilor celor doua state,
intalnim atat asemanari, cat si deosebiri. Atat Presedintele Romaniei, cat
si Presedintele Italiei adreseaza mesaje Parlamentului, cu privire la
problemele principale ale natiunii; promulga legile; dispun organizarea
referendumului, pentru ca poporul sa isi exprime vointa cu privire la
problemele de interes national; numesc functionarii de stat in cazurile
prevazute de lege; comanda fortele armate si prezideaza Consiliul
Suprem de Aparare al Tarii; acorda gratierea individuala; confera
decoratiile Republicii.
Deosebiri intalnim in exercitarea atributiilor in domeniul politicii
externe: ratificarea tratatelor internationale, in Romania se face de
catre Parlament (art. 91), pe cand in Italia de seful statului (art. 87); si in
cazul masurilor exceptionale: in Romania, starea de razboi este
instituita de Presedinte, care solicita Parlamentului incuviintarea masurii
adoptate, in cel mult 5 zile de la luarea acesteia (art. 93), iar in Italia
este declarata de Presedinte, insa in urma hotararii ei de catre Camere
(art. 87).
In Romania, precum si in Italia, seful statului poate sa dizolve
Parlamentul. Constitutia Romaniei, spre deosebire de Constitutia Italiei,
stabileste in art. 89 ca Presedintele poate sa dizolve Parlamentul, daca
acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in
termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a
cel putin doua solicitari de investitura. Parlamentul nu poate fi dizolvat
nici in Romania si nici in Italia in ultimele 6 luni ale mandatului
Presedintelui, insa pe langa aceasta limitare, textul constitutional al
3

Bianca Selejan-Gutan, Drept constitutional si institutii politice, Editura Hamangiu, Bucuresti,


2008

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI


FACULTATEA DE DREPT
2014

Romaniei mai impune inca una, si anume: interdictia dizolvarii


Parlamentului pe timpul starii de mobilizare, de razboi, de asediu sau de
urgenta.
In cazul punerii sub acuzare, intalnim o asemanare la nivelul celor
doua institutii. Atat in Romania, precum si in Italia, Presedintele este pus
sub acuzare de catre Parlament, pentru inalta tradare si pentru
incalcarea grava a prevederilor constitutionale.
O alta asemanare care reiese din analiza comparativa a institutiilor
este aceea a incompatibilitatii functiei de Presedinte cu o alta functie
publica sau privata. Constitutia Romaniei stabileste acest aspect in art.
84 alin. (1), iar Constitutia Republicii Italiene in art. 84 alin. (2).
Interimatul functiei este asigurat in Romania, in ordine, de catre
presedintele Senatului sau de presedintele Camerei Deputatilor, daca
functia de Presedinte devine vacanta ori daca Presedintele este
suspendat sau se afla in imposibilitate temporara de a-si exercita
atributiile, conform art. 98 din Constitutiei; pe cand in Italia, interimatul
functiei este asigurat de presedintele Senatului, in caz de incapacitate,
coform art. 86.
Actualul Presedinte al Romaniei este Traian Basescu, iar al Italiei este
Giorgio Napolitano.
4. CONCLUZIE
Intrucat institutia sefului de stat ocupa un loc fundamental in ordinea
constitutionala, inca din cele mai vechi timpuri, avandu-si obarsia in
chiar istoria lumii si a sistemelor statale am considerat ca o analiza
comparativa a acestei institutii este izvorul unei mai bune intelegeri a
sistemelor de drept. In urma unei prealabile documentari am ajuns la
concluzia ca putem sa evidentiem defectele oricarei institutii, nu doar a
sefului de stat, doar printr-o analiza comparativa a acesteia. Studiul
comparativ presupune nenumarate beneficii, atat in formarea unor noi
sisteme de drept, precum si in modificarea anumitor aspecte a sistemelor
de drept existente.

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI


FACULTATEA DE DREPT
2014

Sunt de parere ca in formarea unui jurist trebuie sa existe o initiere


profunda in dreptul comparat, intrucat doar prin compararea institutiilor
putem sa observam ceea ce este bun la o anumita institutie si ceea ce
este alterat. Este esential ca anterior nasterii unei institutii sa se
parcurga o un studiu comparativ al planului initial al acesteia cu planul
institutiilor deja existente in diferitele sisteme de drept, pentru a se
putea completa lacunele si pentru a se putea exclude defectele pe care
aceasta institutie le-ar putea avea. Doar in felul acesta ne putem cladi un
sistem de drept neviciat, un sistem de drept transparent.

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI


FACULTATEA DE DREPT
2014

5. BIBLIOGRAFIE
1.
2.
3.
4.
5.

Duculescu Victor, Drept constitutional comparat, Editura


Lumina Lex, Bucuresti, 2000
Gutan Manuel, Sisteme de drept comparate teoria generala a
dreptului comparat , Note de curs, Anul Universitar 2008-2009
Selejan-Gutan Bianca, Drept constitutional si institutii politice,
Editura Hamangiu, Bucuresti, 2008
Constitutia Romaniei
Constitutia Italiei