Prof.

Cristea
Particularitati ale unui text studiat, aparținând lui Ioan
Slavici

-nuvelă realistă, psihologică-

În epoca marilor clasici, Ioan Slavici aduce în literatura

română un nou tip de realism, și anume cel obiectiv, diferit de
tezismul scriitorilor anteriori. Nuvela ”Moara cu noroc” (
Novele din popor, 1881) se înscrie în acest curent prin
obiectivarea perspectivei narative, veridicitate, tema realistă,
specificul descrierilor, capacitatea anticipativă a vocii
naratoriale.
(Dacă cere specia nuvelă- Este o nuvelă prin urmărirea
unui singur fir epic central-povestea cizmarului Ghiță și a
familiei sale în contextul obsesiei de înavuțire a personajului
principal… De asemenea, în nuvelă perspectiva se
obiectivează, vocea naratorială este neutră, accentul cade pe
acțiune și pe caracterizarea personajelor principale.
Personajele trăiesc o viață ce se desfășoară sub ochii
cititorului firesc și fără intervenții exterioare .)
Este o nuvelă psihologică, deoarece înfățișează
frământările de conștiință ale lui Ghiță, care trăiește un
conflict interior, moral și se transformă sufletește, iar analiza
acestuia se face prin intermediul monologului interior, notația
gesticii și a mimicii-, tehnici de investigare psihologică.
Nuvela aparține realismului prin temă- efectele
dezumanizante ale dorinței de înavuțire. Teza etică, deși
prezentă, nu alterează realismul nuvelei, în special prin
construirea unor eroi puternic reliefați, surprinși progresiv în
drama luptei interioare . Relația între Ghiță și Lică Sămădăul
ilustrează această dramă aducând-o în planurile cele mai
sensibile ale vieții personajelor- conștiința, iubirea. De
asemenea, aparțin realismului simetria incipit-final, structura
compozițională închisă. Nuvela începe și se sfârșește cu
vorbele bătrânei, precum corul în tragediile antice: ”Omul să
fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci
liniștea colibei te face fericit”; ” Pesemne c-au uitat fereastra
deschisă. Simțeam eu că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost
dat!” Concepția asupra lumii este una fatalistă. Focul are efect
de catharsis și purifică locul. Bătrâna stabilește concluzia și
pleacă mai departe, semn că ciclul vieții continuă.
Tema nuvelei o reprezintă consecințele nefaste și
dezumanizante ale dorinței de înavuțire/îmbogățire.
Un episod din care reiese specificul temei nuvelei este
acela al înfruntării între Ghiță și Lică ce are loc în capitolul V.
Deși Lică și-a făcut o dată apariția la Moara cu noroc, nu a
avut loc încă o discuție efectivă între ei. Ghiță și-a cumpărat
câini, pistoale și a angajat pe Marți, un ungur înalt ca un brad.
A înțeles că în zadar se înțelegea cu arendașul și în zadar se
punea bine cu stăpânirea, dacă nu era și om al lui Lică, pentru
că acesta stăpânea în fapt drumurile. ”Iar Ghiță voia cu tot
dinadinsul să rămână la Moara cu noroc, pentru că-i mergea
bine”. Când, în sfârșit, Lică își face apariția la Moară însoțit de
oamenii lui, Ghiță domină scena prin forță fizică, hotărâre și
orgoliul de a nu se lăsa batjocorit. Deși acceptă să i se ia banii
din casă, își impune la rândul său condițiile. Naratorul notează
: „Câtva timp ei steteră tăcuți, față în față, hotărâți amândoi și
simțind fiecare că și-a găsit omul.” Totuși, din această scenă
cheie a nuvelei, lupta necruțătoare în care se angajează Ghiță
cu ceilalți și cu sine însuși este pierdută, prin acceptarea
tovărășiei cu Lică , primul gest dintr-o serie de compromisuri.
Tonul amenințător al lui Lică după plecarea lui Ghiță
anticipează turnura evenimentelor.
Alt episod care ilustrează tema nuvelei este acela al
depoziției și al judecății. Ghiță și-a pierdut autoritatea morală,
este vulnerabil și manipulat cu ușurință de Lică. Deși nu este
conștient în ce este implicat fără voia lui, se simte vinovat și
suferă în primul rând datorită suspiciunii comunității. Lică
este cel care domină acum întreaga situație prin
promptitudinea adecvării, mobilitatea reacțiilor, capacitatea
diabolică de a dirija mecanismele justiției și ale opiniei
publice: într-o zi și o noapte ucide trei oameni, pradă, inculpă
dușmanii direcți, îl trece sub bănuială pe Ghiță, dezarmează și
face ridicol pe Pintea. Mai mult, adâncește ruptura între Ghiță
și Ana.
Un element de structură îl constituie titlul, care este
unul sugestiv și ironic. Toporul ales, cârciuma „Moara cu
noroc”, ajunge să însemne moara cu ghinion, deoarece
câștigurile obținute aici ascund nelegiuiri, iar personajele care
nu au respectat valorile morale vieții, au fost pedepsite.
De asemenea, conflictul central, unul moral, psihologic,
interior al personajului central, deoarece oscilează între
dorința de a rămâne om cinstit, pe de o parte, și dorința de a se
îmbogăți alături de Lică, pe de altă parte. Conflictul interior se
reflectă în plan exterior, între confruntarea dintre cârciumarul
Ghiță și Lică Sămădăul.
Perspectiva narativă este obiectivă, întâmplările din
nuvelă sunt relatate la persoana a III-a, de către un narator
detașat, omniscient și omniprezent. Relația de simetrie este
dată de incipitul nuvelei care are un prolog care-i aparține
bătrânei: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i
vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit”, fiind
un avertisment pentru Ghiță, iar sfârșitul pune întâmplările
tragice pe seama destinului necruțător „așa le-a fost dată!...”
Nuvela este alcătuită din 17 capitole și urmărește, într-un
mod detaliat pe Ghiță, un cizmar, care dorește să ia în arendă
cârciuma de la „Moara cu noroc”. Toate lucrurile merg bine,
insă apariția lui Lică tulbură echilibrul familiei și se ivește
conflictul interior. Protagonistul conștientizează că fără
acordul Sămădăului, el nu poate rămâne la han, de aceea, își
schimbă starea de spirit, devine interiorizat, mohorât, violent,
brutal cu Ana și indiferent față de familie. Se implică alături
de Sămădău în diverse nelegiuiri: primește bani obținuți din
jafuri și crime, participă la jefuirea arendașului și este anchetat
pentru asta, și chiar în uciderea unei femei și a unui copil.
Punctul culminant surprinde dezumanizarea lui Ghiță. El își
aruncă soția în brațele lui Lică, îl dă în vileag pe Lică lui
Pintea, Ana i se dăruiește lui Lică, ajungând să fie ucisă de
soț, iar Răuț, din ordinul lui Lică, îl împușcă pe Ghiță. Hanul
este incendiat și Lică se sinucide. Nuvela are un final
moralizator, iar sancționarea personajelor este pe măsura
faptelor, însă singurele personaje care supraviețuiesc sunt:
bătrâna și copiii, ființe morale și inocente.
Nuvela psihologică, realistă reliefează setea de înavuțire
care reușește să distrugă echilibrul interior și liniștea colibei,
rămânând o capodoperă impresionantă, deoarece cu ajutorul
unor fapte, întâmplări autorul observă schimbările psihologice
care pot fi pentru fiecare dintre noi în momentul în care
aspirăm la imposibil. ,,Nuvelă solidă cu subiect de roman”( G.
Călinescu), ”Moara cu noroc” transmite concepția
moralizatoare a autorului cu privire la lume și viață. Realismul
descrierii anunță romanele rebreniene și meticulozitatea
investigării psihologice anticipează apogeul prozei de analiză
din perioada interbelică.