Structura eseu

Realizati un eseu structurat in care sa demonstrate ca o opera studiata

apartine specie literare povestire fantastica. Veti avea in vedere urmatoarea
structura:

 Incadrarea in perioada literara a autorului si mentionarea altor scriitori

contemporani lui (Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu).
 Locul aparte pe care il ocupa in literature scriitorului povestirile fantastice
 Aparitia operei
 Indicarea ipotezei
 Definirea povestirii, caracteristici ale povestirii fantastice
 Explicarea titlului, indicarea temei si a motivelor literare si specificarea
referitoarea la apartenenta unora la povestirea fantastica
 Indicarea tipului de narrator si specificul perspectivei narative
 Comentarea incipitului
 Comentarea actiunii, subliniind prin explicatii suplimentare si comentarea
elementelor care apartin fantasticului sau personaje care apartin
fantasticului
 Comentarea finalului
 Tipologizarea personajelor
 Caracterizarea lui Aliman in relatie cu modul in care isi urmareste idealul
 Rolul modurilor de expunere (in aceasta opera)
 Registre stilistice
 Concluzia
 Opinia

Eseu – comentariu
Autor
Vasile Voiculescu face parte din perioada interbelica, dar activeaza si
postbelic cu toate ca opera importanta a fost publicata in perioada interbelica,
alaturi de alti scriitori contemporani lui, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu si
Camil Petrescu.

Geneza
In volum, opera este cuprinsa postbelic si postum 1964 “iubire magica”. Opera
faced parte din lungul sir al povestirilor fantastice in care scriitorul valorifica
mituri si arhietipuri si valorifica indeletniciri stravechi precum vanatoarea si
pescuitul. Acest tip de opera arata legatura stransa intre vanator si vanat,
legatura care merge pana la transformarea omului care dobandeste
caracteristicile aparte ale vanatului.

Opera
Opera “Lostrita” apartine genului epic, iar ca specie literara este o povestire
fantastica.

Teorie
Povestirea este specia literara a genului epic in proza, avand dimensiuni
cuprinse intre ale schitei si nuvelei in care este surprinsa o singura intamplare,
relatata de cele mai multe ori la persoana I de un personaj narrator sau de un
narrator martor, accentual punandu-se pe actune.
Ca si particularitati ale povestirii avem povestirea la persoana I pentru a se
permite o relatie speciala intre povestitor si cititor, acordand oralitatea stilului.
In povestire se creaza o atmosfera aparte specifica tipului de povestire.
Timpul evocat este uneori istoric si alte ori mitic. Finalul povestirii are rol de a
transmite un mesaj etic.

Explicare titlu
Titlul, in sens morfologic este alcatuit dintr-un substantive comun care,
denotative, arata un peste rapitor de culoare aurie cu capul tesit si dinti
ascutiti. Valoarea conotativa a titlului este data de relatia lui Aliman in ipostaza
de pescar si lostrita in ipostaza de vanat. La nivelul symbolic, lostrita reflecta
idealul, visul, absolutul la care fiecare existent umana tinde. Soarta lui Aliman
este condusa in mod fatidic chiar de idealul sau.

Tema
Tema operei este constituita de calea spre atingerea idealului, subtema este
iubirea, iar motivele literare sunt “pescuit, lostrita, apa, descantec”.

Tip de narator si perspectiva narativa

Tipul de narator este naratorul martor, iar perspectiva narativa este subiectiva.

Incipit
Incipitul este reprezentat de formula initiala “Nicaieri diavolul cu toata puita si
nagodele lui nu se ascunde mai bine ca in ape. Dracul de balta se stie, este
nelipsit dintre oameni sic el mai amagitor. Ia felurite chipuri de la luminita care
palpaie in beznele noptii si trage pe calatorul ratacit la adanc, pana la fata
suie care se scalda in vultori si nu-I decat o stima vicleana, cursa pusa
flacailor nestiutori ca sa-I inece.” El ne introduce in lumea fabuloasa, unde
diavolul se ascunde in apa si pune stapanire pe oamenii mai slabi de fire.
Limbajul este unul bogat in arhaisme si regionalism de exemplu “puita”,
“nagodele”, “suie”, “se scalda”. El are rolul de a contura inca de la inceput
imaginea diavolului si faptele sale asupra oamenilor. Avand in vedere aceste
caracteristici, incipitul introduce cititorul in lumea fabuloasa unde diavolul avea
o reputatie semnificativa raportat la intreaga societate.
Nicaieri diavolul nu se ascundea mai bine decat in ape. O nagoda cu
infatisare de lostrita se scalda in vultori si le pune curse flacailor nestiutori
pentru a-I ineca. Pentru a-si insela prada, ea creste de trei ori pea tat si isi
schimba infatisarea (se face mai frumoasa, mai ademenitoare. La inceput,
autorul il introduce pe cititor intr-o lume fabuloasa.
Pornind de la povestile despre diavolul care se arata sub felurite infatisari, cel
mai bine in ape, autorul povesteste despre o intamplare asemanatoare
petrecuta in apele Bistritei, unde o nagoda apare ca si o lostrita. Acest plan
fabulous este accentuat de detaliile despre nenorocirile produse de lostrita,
care isi schimba infatisarea ca sai ademeneasca pe flacaii naivi.
Aliman, un pescar iscusit, care nu credea deloc in povestile cu lostrita, lua
totul in gluma. Aceste elemnte reale (descrierea personajului Aliman) ajuta la
alternanta real – fabulous. Dupa ce Aliman zareste lostrita, reuseste sa o
prinda, dar ii scapa, ramane “buimac” si incepe sa o caute mereu. Vazand ca
lostrita nu mai apare, iar in mintea lui, ea reprezenta idealul, Aliman se duce
la un vraci care il invata ce sa faca. Prin aceste descantece, care le face unei
papusi de lemn care seaman cu lostrita, Aliman se leapada de lumea lui
Dumnezeu. Faptul ca apele bistritei aduc o fata lesinata care este salvata de
Aliman sunt reale, dar primesc o esenta fabuloasa cand este prezentat
portretul fetei (“dinti ascutiti ca la fiare”). Aliman reuseste sa o salveze, o ia la
el acasa, se indragosteste de ea asemanand-o cu lostrita (plan real). Dupa ce
astia isi fac planuri de maritis, apare mama fetei care o ia acasa pe Ileana, iar
Aliman ramane trist (tot plan real). Se gaseste o fata mai indrazneata care sa-l
ia de sot, dar in noaptea nuntii vine la el un satean sa-I dea de veste ca in
Bistrita s-a aratat lostrita (elementele fantastice incep sa se intrepatrunda cu
realul. Aliman, auzind acestea, fara sa mai stea pe ganduri, fuge si se arunca
in valurile involburate, prinzand lostrita in brate si potejand-o de bustenii din
apa. In fapta lui nebuneasca, el isi pierde viata (plan real), salvand lostrita
(elemente fantastice).

Final
Finalul este reprezentat de formula finala “Dar povestea lui Aliman a ramas
vie si mereu mladioasa. Creste si se impodobeste an de an cu noi aduse si
alte scornituri dupa inchipuirile oamenilor, jinduiti de intamplari dincolo de fire.
Ea colinda in sus si-n jos malurile Bistritei. Urca odata cu carausii, coboara cu
plutasii, sta cu copiii…Dar se misca necontenit alaturi in rand cu lostrita
fabuloasa, care nu-si gaseste astampar, cand fulgerand ca o sabie
bulboanele, cand odihnindu-se pe plavii, cu trup de ibovnica la soare in calea
flacailor aprinsi si fara minte. “Faptul ca povestea lui Aliman este inca vie,
indica o leganda ramasa vie, pe care satenii o tot “impodobesc” an de an.
Finalul are rolul de a transmite un mesaj etic, iar Acela ca diavolul oriunde s-
ar afla, sub orice infatisare, reuseste sa puna stapanire pe om. Limabjul este
bogat in regionalisme si arhaisme.

Personaje
Personajele din text sunt putine si pot fi tipologizate dupa mai multe criteria.
Aliman este personajul principal, protagonist, pozitiv, dinamic, plat si este tipul
flacaului ambitios si dependent de idealul propriu. Vraciul batran este personaj
secundar, negative, plat si este tipul omului cu vraji si dependent de diavol.
Ileana este personajul secundar, pozitiv, rotund. Satenii este un personaj
colectiv, plat, pozitiv si este tipul colectivului care da de veste tot ce se
intampla in sat. Mama Ileanei este un personaj secundar, plat si fata care se
marita mai tarziu cu Aliman este personaj secundar, plat.
Aliman, dup ace este vrajit de lostrita, o considera ca si un ideal in viata, pe
care trebuie sa-l urmreasca pana la capat. Lostrita, pentru el este ca si o
obsesie pentru el, de aceea se manifesta ca si cum ari fi vrajit de ea. Vazand
ca nu mai apare in apele Bistritei, Aliman devie trist, adormit “parca intrase in
el semnul iernii”. Cu gandul la lostrita, se mai inveselea putin. Asculta cu mare
drag povestile despre ea, considerandu-se o miere pentru sufletul sau ranit.
Pe timpul iernii, activitatea sa permanenta este de a sparge gheata apei
pentru a trimite “putin vazduh pestilor”. Dupa trecerea iernii, lostrita cea mare
tot nu se arata, trezind intrebari in sufletul lui Aliman. El o cauta ingrijorat
multa vreme, dar abia pe la Paste se arata. De data asta insa, ea est emai
mandra, mai frumoasa, ceea ce trezeste in personaj barbatia de alta data.
Acum, pentru a prinde pestele pescuieste non-stop, dar lostrita reprezenta
ceva ce Aliman nu mai putea atinge. In mintea lui, insa Aliman traieste doar
din amintiri, dand dovada de slabiciune, dar nu se da batut. Satenii insa,
radeau de el. Faptul ca se duce la vraci este o dovada de disperare si
constientizare ca singur nu va putea sa o prinda. Cand apele ii aduc fata
asemanatoare lostritei, personajul isi intipareste in minte ca ea este cea
cautata, astfel uita complet de trecut, dar este trezit la realitate cand mama
fetei vine dupa ea. Aliman intra in starea de dinainte, de disperare, se
considera pierdut fara idealul sau alaturi, dar accepta sa se casatoreasca cu o
fata indrazneata, reusind totusi sa mearga mai departe. El intra intr-o stare de
hibernare, dar cand aude ca lostrita a aparut din nou, se arunca in apa, uitand
de toate incercarile sale de a o prinde. Aliman, inca de la inceput o considera
un ideal care se dovedeste a fi impolsibil de urmat, dar apoi, din disperare
ajunge sa se omoare, renuntand la propria viata pentru a-I fi alaturi diavolului.

Moduri de expunere
Modurile de expunere sunt prezente in acest text, avand un rol important.
Naratiunea are rolul de a derula faptele chronologic, pentru a arata faptele si
consecintele diavolului. Dialogul lipseste din acest text, lasand faptele sa
vorbeasca de la sine, iar descrierea are un rol important in a contura
trasaturile personajelor si gravitatea faptelor.

Limbaj
Limbajul din acest text este bogat in regionalism si arhaisme, cum ar fi
“zvacnit”, “petrecanie”, “genuna”, “bulboanele”,”bucalat”. El are rolul de a oferi
textului o intelegere aparte.

Moduri de expunere
Avand in vedere aceste caracteristici, opera “Lostrita”, apartine genului epic,
fiind o povestire fantastica.
In opinia mea, textul m-a impresionat prin modul in care Aliman isi urmareste
idealul, asfel incat pana la urma este distrus psihic, iar apoi fizic, chiar de el.