Caracterizarea Otiliei

Otilia, personajul principal, eponim al romanului reprezintă tipul cochetei și al eternului feminin.
Studentă la Conservator, este fiica celei de-a doua soții a lui Costache Giurgiuveanu caremdorește
să o înfieze, dar amână la nesfârșit.
Întâiul ei portretul ei fizic este realizat direct de către Felix, care este tulburat de imaginea ei
angelică: „un cap prelung şi tânăr de fată, încărcat cu bucle, căzând pe umeri... ”. „Fata părea să aibă 18-
19 ani. Faţa măslinie cu nasul mic şi ochii foarte albaştri arăta şi mai copilăroasă între multele bucle şi
gulerul de dantelă”. Frumusețea verișoarei vitrege îl surprinde în mod plăcut mai ales că ea contrasta cu
imaginea Auricăi.
Statutul psihologic al fetei este marcat de faptul că rămâne orfană de la o vârstă fragedă.
Obişnuită cu luxul şi răsfăţată când mama ei trăia, ajunge sub tutela tatălui vitreg, învaţă ce este
singurătatea și răutatea celor din jur căci clanul Tulea îi aminteşte mereu că e crescută din milă.
Fire sensibilă aflată într-o continuă căutare a siguranţei psihologice şi sociale, fata trece brusc de
la o stare la alta, e imprevizibilă: aleargă desculţă prin iarbă, se dă în leagăn, doarme în fân, cântă cu
frenezie. Ea este o sinteză de copilărie, naivitate, spontaneitate şi feminitate, maturitate. Are nevoie de
afecţiune matură, care i-a lipsit în copilărie, iar singurul protector pe care şi-l găseşte este Leonida
Pascalopol, un bărbat înstărit, necăsătorit, prieten de-al tatălui. Pe moş Costache îl iubeşte cu devotament
şi-l iartă pentru avariţia lui, faţă de Felix, are o grijă maternă şi-l protejează ca pe un „orfan”.
Principala trăsătură de caracter a personajului este inconsecvenţa atât la nivel psihologic, cât
şi comportamental. Tocmai această ambiguitate îi oferă protagonistei aura enigmatică.
Semnificativă este secvența în care este descrisă camera acesteia folosind tehnica detaliului
semnificativ. În ziua sosirii lui Felix, neavând un spațiu pregătit pentru el, îl invită să se odihnească
peste noapte la ea în cameră, prilej cu care tânărul descoperă o parte din personalitatea fetei. Ghemurile
de panglici, cămăşile de mătase mototolite, rochiile, pălăriile, jurnalele de modă franţuzeşti, mirosul de
pudră şi parfumuri, cele trei oglinzi mobile dau impresia unei femei cochete, atente la imaginea publică.
În plus, dezordinea, păpușile, patul scund dau camerei aerul de zăpăceală specific unei adolescente ce
abia a ieşit din copilărie.
O altă secvenţă relevantă este cea în care Felix și Otilia se află în vacanță la moșia lui
Pascalopol din Câmpia Bărăganului. Tânărul îi declară fetei dragostea lui sinceră, iar răspunsul Otiliei
evidențiază, prin autocaracterizare, inconsecvența: „Sunt foarte capricioasă: vreau să fiu liberă! Eu am un
temperament foarte nefericit: mă plictisesc repede și sufăr când sunt contrariată.” Într-adevăr
comportamentul fetei îl contrariază căci , după ce se întorc la București, ea pleacă cu Pascalopol la Paris
fără a-i spune nimic.
Personajul este caracterizat direct de către narator, alte personaje, prin autocaracterizare și
indirect prin fapte, vorbe, comportament, relația cu celelalte personaje. De asemenea, în conturarea
actantei se utilizează tehnica modernă a reflectării poliedrice/ a oglinzilor paralele/
pluriperspectivismului (imaginea Otiliei e compusă din impresii diferite, uneori contradictorii ale celor
din jur care devin „reflectori”). Pentru moş Costache este „fe-fetiţa mea” cuminte și iubitoare, Pascalopol
o consideră „o mare ştrengăriţă”, „o floare rară”, „o artistă”, pentru Felix este enigmatică: „Otilia e o
fată admirabilă, superioară pe care n-o înţeleg”, pentru Aurica, „ e şireată, caută numai bărbaţi în vârstă,
bogaţi”, iar după Aglae, e o „dezmăţată”, „o stricată”. Pentru mondena Georgeta, Otilia este „o
domnişoară” pe care o stimează, chiar fără să o cunoască.
Personaj modern, Otilia Mărculescu este o fire capricioasă, dar fermecătoare, exuberantă,
cultă, rămânând în esenţă expresia eternului feminin.

Temă

Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinți particularități de

construcție a unui personaj dintr-un text narativ studiat, aparținând lui George Călinescu.
În elaborarea eseului vei avea în vedere următoarele repere:
 prezentarea statutului social, psihologic, moral al personajului ales;
 evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin două scene/secvențe comentate;
  analiza a două elemente de structură şi de compoziție ale textului studiat, semnificative pentru
construcția personajului (de exemplu: acțiune, conflict, incipit, final, tehnici narative, perspectivă
narativă, modalități de caracterizare, limbaj)
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.