Redactează un eseu de minimum 400 de cuvinte, în care să prezinţi particularități ale

unui text narativ studiat, aparţinând lui Mihail Sadoveanu

În elaborarea eseului vei avea în vedere următoarele repere:

· evidenţierea a două trăsături care fac posibilă încadrarea textului narativ studiat
într-o perioadă, într-un curent cultural/literar, sau într-o orientare tematică ;
· comentarea a două secvențe relevante pentru tema textului narativ studiat;
· analiza a două elemente de structură, de compoziție și de limbaj, semnificative
pentru textul narativ studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relaţii temporale şi
spaţiale, incipit, final, tehnici narative, instanțele comunicării narative,
perspectivă narativă, registre stilistice, limbaj, etc.);
Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.

Baltagul
de Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu face parte din galeria prozatorilor interbelici alături de Liviu
Rebreanu, Mircea Eliade, George Călinescu, Camil Petrescu.

Opera „Baltagul” publicată în 1930 este un roman tradițional, realist- obiectiv,

mitic, (asemănări cu balada „Miorița”) monografic (prezintă viața muntenilor, ocupațiile,
tradițiile lor) și un bildungsroman (pentru Gheorghiță, călătoria are rol inițiatic).

În primul rând, universul fictiv al operei este construit după principul

verosimilității, fiind prezentată societatea moldovenească la începutul secolului al XX-lea,
aflată în schimbare, la confluența dintre tradiție și modernitate. Astfel, primele cinci capitole
surprind în detaliu viața satului de munte, Măgura Tarcăului, o lume rurală, tradițională, care
își conduce existența după legi nescrise. Începând din capitolul al șaselea, prin intermediul
călătoriei Vitoriei în căutarea soțului dispărut, se prezintă o lume nouă, capitalistă, a legilor
scrise, în care valoarea centrală este banul.

În al doilea rând, apartenența la estetica realistă este evidentă și la nivelul construcției

personajelor, care întruchipează tipologii umane reprezentative pentru societatea vremii.
Vitoria Lipan reprezintă tipul muntencei, al femeii de la țară.

Călătoria se armonizează cu alte teme specifice operei sadoveniene: natura, iubirea,

familia, viața pastorală, condiția ființei umane, iar motivele narative sunt: drumul, labirintul,
comuniunea om-natură.

Semnificativă este secvența în care se descrie gospodăria Lipanilor. Aceasta este una
tipică de oieri, Nechifor se ocupă de turme, iar Vitoria are grijă de casă și de copii pe care îi
educă în spiritul tradiției. Ilustrativă, în acest sens, este corecția administrată Minodorei, care
e deschisă spre modernitate: ”Îți arăt eu ție coc, bluză și valț (…) Nici eu, nici bunică-ta și
nici bunică-mea n-au știut din acestea și în legea noastră trebuie să crești și tu. Dacă nu, îți leg
o piatră de gât și te dau în Tarcău”.

Relevantă este, de asemenea, călătoria în căutarea soțului, căci munteanca reușește

să se adapteze la regulile noii lumi. Cu toate acestea nu renunță la tradiții, cinstește după
datină cumetria de la Borca, nunta pe care o întâlnește la Cruci, respectă ritualul de
înmormântare. Colaborează cu autoritățile, acceptă să vorbească la telefon „prin sârmă” cu
prefectul de la Piatra, iar în finalul romanului îl trimite pe Gheorghiță să „țesale caii după
moda cea nouă.”

Fiind o proză tradițională/realistă, perspectiva narativă este obiectivă, întâmplările

sunt relatate la persoana a III-a, naratorul este omniscient, omniprezent, extradiegetic, iar
viziunea, „dindărăt”. În vederea obținerii efectului de veridicitate/verosimilitate, în scena
parastasului, Vitoria preia rolul naratorului și prezintă în detaliu evenimentele care au condus
la moartea soțului său.

Conflictul exterior este generat de încălcarea gravă a normelor comunității

tradiționale. Calistrat Bogza și Ilie Cuțui au încercat să parvină (se îmbogățească prin
mijloace necinstite), iar rolul Vitoriei este unul justițiar, de restabilire a ordinii.

Cronotopul relevă dimensiunea realistă a romanului, prin fixarea cu exactitate a

reperelor spațio-temporale. Astfel, acțiunea debutează toamna târziu, în preajma Sfântului
Andrei, când protagonista așteaptă vești de la soțul ei și continuă până primăvara, ea pornind
la drum, împreună cu Gheorghiță, în dimineața zilei de 10 martie. Spațiul este fixat prin
toponime reale subliniind veridicitatea (adevărul): Piatra-Neamț, Sabasa, Suha, Vatra Dornei,
Bicaz.

Incipitul de tip prolog cuprinde legenda despre felul în care Dumnezeu a pus
„rânduială și semn” fiecărui neam. Ea schițează portretul muntenilor (personaj colectiv) și
introduce personajul absent al textului, Nechifor Lipan care o spunea la petrecerile din sat.

Finalul este închis, optimist. Nechifor a fost înmormântat creștinește, iar viața își
poate continua cursul, Vitoria făcând planuri de viitor.

Romanul este alcătuit din 16 capitole, acțiunea se desfășoară linear, cronologic,

trecerea de la o secvență narativă la alta se realizează prin înlănțuire, dar apar și episoade
retrospective. (acțiunea/momentele subiectului)

Naraţiunea, modul de expunere preponderent, se împleteşte cu dialogul, cu

descrierea de tip tablou și portret și monologul interior. Limba e un amestec de grai
ţărănesc, limbă cultă şi bisericească.

„Baltagul” este un roman realist/ tradițional, reprezentativ pentru viziunea despre lume a
autorului, iar Vitoria e „un Hamlet feminin” după cum afirmă criticul literar George Călinescu.