Critic literar 

și prozator. S-a născut pe 31 octombrie 1881, la Fălticeni. A fost tatăl Monicăi Lovinescu și unchiul lui

Anton Holban și al lui Horia Lovinescu. Urmează gimnaziul la Fălticeni, apoi cursurile "Liceului
internat" din Iași (1896-1899). Este licențiat al Facultății de limbi clasice a Universității din București, cu o lucrare
despre sintaxa latină (1903). Activează ca profesor de liceu la Ploiești (1904-1906). 

Debutează publicistic în suplimentul literar al "Adevărului" (1903), cu un articol despre

studiile sale clasice. În 1904 își începe colaborarea la "Epoca", scriind despre Mihail
Sadoveanu, și continuând în 1905 tot cu articole despre scriitori samanatoriști și poporaniști
(O. Goga, St.O.Iosif, Brătescu-Voinești, Popovici-Banateanu, I.Gorun, Sandu-Aldea, I. Agârbiceanu, E. Gârleanu),
toate acestea constituind subiectele reunite în cele două volume de debut "Pași pe
nisip...", apărute în 1906. În această perioada a activității sale, preocupat fiind de mișcarea literară de la
"Samanatorul", se prefigurează confruntările cu marii doctrinari N. Iorga și G. Ibrăileanu. Între 1906-1909
se află la Paris pentru pregătirea doctoratului. Obține titlul de doctor în litere cu o lucrare despre "Jean-Jacques
Weiss et son oeuvre litteraire"; lucrare suplimentară: "Les voyageurs francais en Grece au XIX-e siecle" (1909),
ambele prezentate elogios de criticul Emile Faguet. Colaborează la revista "Convorbiri literare" a lui Mihail
Dragomirescu între anii 1907-1909 și publică primele două volume de "Critice" (I, 1909; II,
1910). În această perioadă publică monografiile "Gr. Alexandrescu" (1910), "C. Negruzzi" (1913), "Gh. Asachi"
(1921). Încearcă, dar fără succes, să intre în învățământul universitar, la Iași (unde în iunie 1912, în urmă unui
concurs, îi este preferat G. Ibrăileanu) sau la București (unde în 1913 criticul îl suplinește pe Pompiliu Eliade cu un
curs despre romantism). Patronează - până la sfârșitul vieții - cenaclul "Sburătorul" și este director al revistei literare
"Sburătorul" (1919-1922; 1926-1927).

A publicat: "Istoria civilizației române moderne" (1924-1925); "Istoria literaturii române contemporane" (I-VI, 1926-

1929); "Critice", ediție definitivă (1925-1929); "Memorii" (I-III, 1932); "T. Maiorescu" (I-II, 1940), "T.
Maiorescu și contemporanii lui" (I-II, 1943-1944); "T. Maiorescu și posteritatea lui critică" (1943);
ciclul românesc "Bizu". În 2003 revenirile sale critice asupra unor scriitori sunt publicate
la Editura Paralela 45 în volumul "Revizuiri", într-o ediție îngrijită de Ion Simut.