MODERNISMUL

Modernismul este curentul literar ce cuprinde creatii literare in care isi face prezenta expresia artistica a unui spirit cu idei si conceptii noi. De cele mai multe ori, acest spirit neaga traditia, iar din acest punct de vedere, romantismul este curentul literar cu care incepe modernitatea. Atitudinea modernista este deci prin definitie anticlasica, antiacademica, anticonservatoare si impotriva traditiei.

Modernismul este descris cel mai bine prin opera poetilor din a doua jumatate a secolului al XIX-lea si anume: Edgar Allan Poe, Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme, Paul Valery, Paul Eluard, Eugenio Montale, T.S. Eliot etc. Acestia sunt considerati "clasici" ai poeziei moderne, Charles Baudelaire fiind chiar primul teoretician al modernismului. Poezia moderna se caracterizeaza prin ermetism, elitism, sinceritate, frangmentarism, antimimesis, impersonalizare, simboluri personale, si nu in ultimul rand imbinarea in imagini a concretului cu abstractul. Modernismul in literatura romana se regaseste in poeziile lui Ion Barbu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi.

Din punct de vedere al prozei, modernismul se manifesta prin punerea accentului pe discontinuitatea eului si realitatii, pe realitatea timpului si al spatiului. Un bun exemplu pentru aceste caracteristici ale modernismului sunt romanele "In cautarea timpului pierdut" - Marcel Proust, "Ulise" - James Joyce, "Spre far" - Virginia Woolf, "Procesul" Franz Kafka. De asemenea, in cultura romana, Eugen Lovinescu este teoreticianul modernismului, curent pe care il sustine prin teoria sincronizarii literaturii romane cu cea europene si a mutatiei valorilor.

Eugen Lovinescu
Eugen Lovinescu (n. 31 octombrie 1881, Flticeni - d. 16 iulie 1943) a fost critic i istoric literar, teoretician al literaturii i sociolog al culturii, memorialist, dramaturg, romancier i nuvelist romn. Urmeaz gimnaziul la Flticeni, apoi cursurile Liceului internat din Iai (1896-1899). Este liceniat al Facultii de limbi clasice a Universitii din Bucureti, cu o lucrare despre sintaxa latin (1903). Activeaz ca profesor de liceu la Ploieti (1904-1906) i la Bucureti. Debuteaz publicistic n suplimentul literar al Adevrului (1903), cu un articol despre studiile sale clasice. n 1904 i ncepe colaborarea la Epoca, scriind despre Mihail Sadoveanu. A continuat n 1905 cu articole despre scriitori smntoriti i poporaniti (Octavian Goga, t.O.Iosif, Alexandru Brtescu-Voineti, PopoviciBneanu, I.Gorun, Sandu-Aldea, Ion Agrbiceanu, Emil Grleanu), toate acestea constituind subiectele reunite n cele dou volume de debut Pai pe nisip..., aprute n 1906. ntre 1906-1909 se afl la Paris pentru pregtirea doctoratului. Obine titlul de doctor n litere cu o lucrare despre Jean-Jacques Weiss et son oeuvre littraire; lucrare suplimentar: Les voyageurs franais en Grece au XIX-e sicle (1909). Colaboreaz la

revista Convorbiri literare a lui Mihail Dragomirescu ntre anii 1907-1909 i public primele dou volume de Critice (I, 1909; II, 1910). Una peste alta, Lovinescu era, n momentul plecrii sale n Frana, autor a cteva volume de specialitate, a dou volume de critic i a unui manual colar, primul dintr-o lung serie. Boala i contiina morii apropiate nu-l vor mpiedica, aadar, s scrie ntr-un ritm care n epoca maturitii va duce la producia de trei-patru volume pe an. Ritm normal de lucru pentru alte literaturi, neobinuit la noi unde criticul i epuizeaz dialectica lui cea mai fin n discuiile de cafenea. i din acest punct de vedere E. Lovinescu va impune n critica romneasc o etic a muncii, va face din critic o profesiune intelectual, cu indatorirea de a se pronuna despre toate scrierile literare dintr-o epoc.