Basmul este specia epica in proza in care tema confruntarii dintre bine si rau revine

in mod constant, fie ca element principal fie ca punct de pornire pentru alte teme.
Fiind la origine de factura populara, el ultilizeaza mitologia ca sursa de inspiratie si
lucrul acesta este evident prin elementele universului dual: bine si rau, lumea asta
si lumea de dincolo, prin prezenta fabulosului , prin prezenta animalelor precum
zmei, balauri, fiinite cu puteri supranaturale ce vorbesc, zboara etc. prin cifrele
magice: 7,3.
Din punct de vedere compozitional basmul reprezinta o matrice stilistica prin
structura: formula initiala a fost odata ca niciodata cu rolul de a introduce cititorul
in spatiul fictional, cea mediana si mersera si mersera zi de vara pana-n seara cu
rolul de a atrage atentia cititorului si cea finala si-am incalecat pe-o sa si v-am spus
povestea-sa pentru a face iesirea din spatiul fictiv. Timpul este nedeterminat si
spatiul este larg. Finalul basmului aduce timpul povestit in contemporaneitate cu
povestitorul. Acesta din urma devine personaj in basm, zice: Si-au mai fost poftite
inca imparati imparatese si un pacat de povestitor fara un ban in buzunar.
Tema basmului lui Creanga Povestea lui Harap-Alb este calatoria initiatica. Eroul,
craisorul, parcurge mai intai drumul din conditia de mezin al craiului mai mult
caracterizat prin defecte decat prin calitati la cea de barbat dupa ce mai intai ii
cunoaste pe cei ce ii vor marca destinul. Sfanta Duminica il caracterizeaza in mod
direct prevestindu-i un viitor exceptional: Ai sa ajungi imparat mare si luminat cum
nimeni n-a mai fost. Tot ea este si cea care il invata ce are de facut pentru a putea
sa ajunga acolo unde-si doreste. Armele, hainele si calul de mire ale tatalui vor fi
absolut necesare in aceasta intreprindere in cadrul calatoriei sale. Desi are o
atitudine plina de cruzime fata de cal, acesta se dovedeste in cele din urma un
prieten de nadejde.
Intalnirea cu spanul joaca si ea un rol important, chiar daca este malefic, in evolutia
craisorului. Ritualul botezului si atribuirea numelui sunt determinate de destinul
personajului. In Creanga si creanga de aur Vasile Lovinescu afirma chiar ca Harap-
Alb reprezinta Yin-Yangul literaturii romane, Harap face trimitere la conditia de sclav,
Albul reprezinta nobletea personajului.
Insusirea identitatii lui Harap-Alb de catre span determina transformari importante
in destinul protagonistului, astfel pentru a fi sigur ca scapa de el spanul il supune la
probe dintre cele mai diverse: sa aduca salate din gradina ursului, pielea si capul
cerbului batute cu pietre pretioase si pe fata imparatului rosu.
Ajutorul Sfintei Duminici in primul caz, sfaturile ei in a doua incercare si maturitatea
lui impreuna cu ajutorul tovarasilor lui pe care stie sa ii aleaga in cea de-a treia ii
vor asigura reusita. Totusi spanul il considera o poama si nedemn de incredere chiar
daca imparatul verde afirma: Daca as avea eu sluga vrednica si credincioasa ca
asta nu i-as trece pe dinainte sau mai apoi as pune-o la masa cu mine.
Harap-Alb se dovedeste puternic, rabdator si loial cand dupa ce taie capul cerbului
ramane in groapa pana la asfintitul soarelui in pofida magulililor si mai apoi nu
cedeaza ispitei de a da nestematele vreunuia dintre craii care ii promit fetele de
nevasta si tronul.
In drumul spre fata imparatului ros ii descoperim altruismul si milostenia si ca este
capabil sa-i ajute pe cei mici fara aparare, sa faca adapost celor care nu au si mai
apoi sa-si aleaga drept tovarasi dintre cei mai buni, fiinite cu puteri supranaturale ce
reprezinta forte fundamentale ale universului: Gerila stapaneste focul, Setila apele,
Flamanzila este stapanul pamantului caci manca brazdele a 24 de pluguri si tot
striga ca moare de foame, Pasari lati lungila este cel al aerului caci asa se latea de
tare de cuprindea pamantul in brate si asa se intindea de ajungea pana la soare sau
la luna sau cat voia el de sus Avea un mestesug mai dracos decat isi poate dracul
inchipuii, tragea cu arcul ca nimeni altul si prindea paserile din zbor si le manca cu
fulgi cu tot, iar cel de-al cincilea, Ochila, este simbolul mintii, al cunoasterii, caci cu
ociul lui mare cat o sita nu vede nimic cat este deschis dar odata inchis vede pana
in maruntaiele pamantului.
Basmul cult Povestea lui Harap-Alb utilizeaza elemente din mitologii diverse: ursul
din mitologia Nordica, cerbul aminteste de Medusa din cea greaca din cauza privirii
sale otravitoare ce transforma in piatra pe oricine, iar focul revine ca element
purificator de-a lungul intregii opere.
Ajunsi in spatiul protejat al imparatiei imparatului ros, sunt supusi purificarii prin foc
de care scapa multumita lui Gerila, mananca si beau tot ce le impune imparatul
rosu prin dotarile celor doi si anume Flamanzila si Setila, Pasari lati-lungila si Ochila
sunt cei ce o aduc inapoi pe fata dupa ce aceasta se preschimbase in pasare si se
ascunsese in dosul lunii, Regina Furnicilor si regina albinelor joaca si ele un rol
important in ducerea la bun sfarsit in insarcinarile la care este supus eroul.
Pentru a ajunge totusi imparat el trebuie sa indeplineasca si aceasta ultima porunca
a spanului si sa o convinga pe fata sa-l urmeze. Cele 3 obiecte magice pe care ea le
pretinde: apa vie, apa moarta, si smicele de mar dulce care fac aluzie la spatial
edenic si la cuplul primordial. Asadar craisorul se supune si prin capacitatea calului
de a o insela pe turturica duce la bun sfarsit si aceasta ultima proba.Momentul in
care spanul ii taie capul iar fata il reinvie este de asemenea simbolic. El devine
astfel ceea ce ii proorocise la inceput Sf Duminica.
Povestea lui Harap-Alb reuseste asadar folosind toate mijloacele de caracterizare sa
creeze un personaj definitoriu pentru basmul romanesc. Viziunea asupra lumii in
opera lui Creanga reuneste prin umor, prin limbaj, si prin atitudine lumea
Humulesteana iar prin spatiile la care se refera, prin valorile morale, prin elementele
de mitologie, epoca medievalaq europeana.
Povestea lui Harap-Alb este asadar o capodopera a speciei si va schimba in buna
masura conceptia despre basm in literatura romana.