Perfectul simplu exprimă, în limba literară, o acţiune trecută şi terminată în momentul vorbirii.
Are acelaşi sens cu perfectul compus, fiind, în limba literară, timpul povestirii la persoana a III-a. Astăzi, în limba literară vorbită, acest timp a dispărut, luându-i locul perfectul compus. Este folosit doar cu intenţie ironică: Vorbi şi el! Perfectul simplu este folosit curent în Oltenia, Banat, Crişana şi o parte din Maramureş, dar este folosit cu un alt sens, pentru că exprimă o acţiune terminată de curând, în ultimele 24 de ore. Sunetele și grupul de sunete care indică perfectul simplu sunt: -a-, -u-, -se-, -i- (-â-). Desinenţele de perfect simplu sunt alcătuite din două părţi: un segment -ră- (cu realizarea zero la singular) şi un segment final, comun cu alte timpuri. La persoana I, singular, în cazul verbelor terminate la infinitiv în -i, perfectul simplu are doi i, primul indicând timpul şi al doilea fiind desinenţă: dormii. La persoana a III-a, singular, are doar un i, care arată timpul, desinenţa fiind zero: dormi ∅. Verbul a pustii are la infinitiv doi i, aşadar la persoana I, singular, perfectul simplu se scrie cu trei i: pustiii. (a) cânta (a) apărea (a) merge (a) dormi cântai apărui mersei dormii cântaşi apăruşi merseşi dormişi cântă apăru merse dormi cântarăm apărurăm merserăm dormirăm cântarăţi apărurăţi merserăţi dormirăţi cântară apărură merseră dormiră
Mai-mult-ca-perfectul exprimă o acţiune trecută şi terminată înaintea altei acţiuni trecute.
Într-o naraţiune, mai-mult-ca-perfectul indică acţiuni din plan secund, mai puţin importante. Grupul de sunete care indică mai-mult-ca-perfectul este -se-, aflat după sunetul care indică perfectul simplu. O greşeală frecventă apare la persoana a II-a, singular, prin folosirea desinenţei -i în loc de -şi: începusei, plecasei, în loc de începuseşi, plecaseşi. La persoana I şi a II-a plural, formele fără -ră- sunt învechite şi populare, nefiind recomandate.