1.

Măicuţa - de Grigore Vieru

Dumitrița
Se adună flori şi stele
Pe sub seară
În jurul măicuţei mele,
Pe sub seară.
Şi întreabă toate cele
Pe sub seară
Şi ea sfătuie cu ele,
Pe sub seară.
Tot o fugă albinuţa
Dimineaţa,
Udă-i este cămăşuţa
Dimineaţa,
Nu întreabă nimicuţa,
Dimineaţa,
Că-i grăbită că măicuţa
Dimineaţa.

2.Bună dimineaţa - de Grigore Vieru

Pavel

Bună dimineaţa,
Ochişorii mamei
V-am dorit aşa de mult
M-am trezit să vă sărut,
Ochişorii mamei,
Bună dimineaţa.
Bună dimineaţa,
Gura mamei dulce!
Te-am dorit aşa de mult,
Bună dimineaţa,
Mâinile măicuţei!
V-am dorit aşa de mult
M-am trezit să vă ajut.
3.Casa părintească - de Grigore Vieru
Eva
Ascultaţi-mă, surori, pe mine,
Şi voi, fraţii mei, ce vă sfădiţi:
E păcat, nu-i drept şi nu e bine
Să vinzi casa care te-a-ncălzit.
Bani ne-ar trebui la fiecare,
Toţi avem copii şi vremea-i grea.
Însă cum să vinzi fereastra oare,
Cea la care maica te-aştepta?!
Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt.
Din atâtea lucruri dragi şi sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.
O vom da şi vor schimba lăcată
Şi vor pune şi ferestre noi.
Şi trecând pe lângă ea vreodată,
Va privi ca la străini la noi.
Casa părintească nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt.
Din atâtea lucruri dragi şi sfinte
Ochii mamei încă ne privesc.
Vom pleca şi noi cândva din viaţă
Şi părinţii sus ne-or întreba
Ce mai face casa lor cea dragă,
Cine are grijă azi de ea.
4.Mulţumim pentru pace - de Grigore Vieru
Ciprian

Mama pâine albă coace,

Noi zburdăm voios,
Pentru pace, pentru pace
Mulţumim frumos.
Tata fluiere ne face,
Noi cântăm duios.
Pentru pace, pentru pace
Mulţumim frumos.
Înfloresc în jur copacii,
Ceru-i luminos.
Pentru pace, pentru pace
Mulţumim frumos.

5.Ploaia şi curcubeul - de Grigore Vieru

Ana
Ploaie-ploiţă,
Mândră fetiţă,
Cu cosiţa dezlegată
Peste dealuri fluturată,
Ploaie-ploiţă!
Ploaie-ploiţă,
Mândră fetiţă,
Unde ţi-i cosiţa oare
Peste văi fluturătoare,
Ploaie-ploiţă?!
Ploaie-ploiţă,
Mândra fetiţă,
Ţi-a rămas pe ceruri iată
Doar fundiţa colorată,
Ploaie-ploiţă!
6.În limba ta - de Grigore Vieru
Mădălina

În aceeaşi limbă
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ,
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.
Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.