SFĂTOSUL BUNIC DIN HUMULEŞTI

(şezătoare literară)

Decorul. Pe scenă Casa Mare. Pe perete un covor moldo venesc, portretul lui Ion
Creangă, sub portret-un märţişor, agăţat de o crenguță verde. În fund-o laiță acoperită cu
un laicer, pe ea-perne mari, alături-lada cu zestre. Pe masă crengute de salcie cu milţişori,
farfurii cu mere, nuci. Pe jos sunt aşternute foluri, Multe scaune.

În sală: expoziții de desene ale elevilor, ilustrații inspirate din opera crengiană, vitrina de
cărți, o foaie literară comemorativă, citate La intrare câțiva elevi îmbrăcaţi în haine
naționale prind la pieptul fiecărui spectator emblema sărbătorii. Ecoul aduce de departe
melodia cântecului popular "Vine, vine primăvara", il fredonează murmurând vocile
fetelor de după culise. La microfon apar prezentatorii. Ambii țin în palmă câte un
mărţişor.

Prezentatorul I:
Stimați spectatori! La fiecare început de primăvară în Casa Mare a Neamului intră
sfioase, ţinându-se de mână, două sărbători-gemene, două sărbători luminoase - datina
străveche a Mărţişorului şi Ziua de omagiere a sfătosului nostru bunic, a omului simplu
ca sufletul - ION CREANGA.
Aceste două sărbători, care se aşază tăcute în dreptul sufletelor noastre cu urarea de
împlinire şi trăinicie, vin cu frumosul ritual strămoșesc de a dărui celor dragi şi apropiaţi
o mică podoabă de culoare alb-roşie, simbol al inocenţei şi al căldurii din inimă.

Prezentatorul II:
Mărţişor - doi ciucuri, două picături de bucurie: una - , alta albă, două speranţe de Pace şi
de Pâine.
Mărţişor-iscusită bijuterie, fulg de iubire şi gând curat, simbol al purității morale şi al
bujorilor din obraji!...
Prezentatorul I:
Din albul zilei
Şi din roş încins de soare
Noi am făcut
Frumoase mărţişoare
Două şuviţe de argint şi foc
Le-am împletit în taină
La un loc.
Culese fir cu fir şi cu migală
Au prospețime nouă
Şi veche rânduială.

Prezentatorul II:
Vi le aducem azi în dar:
Un pic de linişte
Şi-un pic de jar.
Priviţi în jur –
În calendar şi-afară..

Ambii prezentatori (împreună):

E prima zi,
E prima zi
De primăvară!

Un băiat isteţ:
Doamne, domni şi domnişoare,
Vă poftim în Casa Mare
La a noastră şezătoare!

Participanții (de pe scenă) interpretează un cântec.

Cântecul "Frumos e la şezătoare"
Trandafir cu albă floare,
Am venit în Casa Mare,
Am venit în Casa Mare
La această sezătoare,
La-la-la!

Dragă ni-i la şezători, măi,

De cu seară până-n zori, mãi,
Cu glume și ghicitori
Şi cu cântece de dor,
La-la-la!

Dragi ni-s cântecele toate

Că ne vindecă de moarte
Şi-ale noastre obiceie
Să trăim şi noi cu ele.

Participanții la şezătoare se aşază pe scaune îşi pregătesc cele necesare, împletesc, fac horboțică,
scarmănă, pregătesc mălai pentru mături, deapănă gheme. Moş Chiorpec ciobotăreşte.

Prezentatorul I:
Participanții la şezătoarea de astăzi vor lucra poate mai puțin, deoarece e o şezătoare-
sărbătoare, o şezătoare-omagiu voievodului prozei româneşti - Ion Creangă. Nică-Ionică
s-a născut în Zodia Basmelor. Poate de aceea a și fost atât de dornic de istorisiri înţelepte.
La 1 martie, când înstelatul fulg de nea se transformă în mărţişor, pentru noi e şi Ziua
Amintirilor din copilărie şi a Poveştilor.
Prezentatorul II:
Doar rostind pur şi simplu cuvintele ION CREANGA ai şi dat glas unui basm frumos,
unei legende luminătoare. Din paginile operei sale se desprind coline verzi, numele lui
simbolizează freamătul tainic de sevă, transformată de soare în frunze, care şoptesc
eternității numele Neamului nostru. La şezătoarea de azi am invitat îndrăgitele personaje
crengiene, care împreună cu noi, cei îndrăgostiți de creația populară orală, vom
împrospăta acele perle, pe care le-am acumulat de la buneii şi bunicile satului natal. În
felul acesta le vom prelungi tinerețea spirituală şi le vom mulțumi pentru neosteneala lor
creatoare.

Deci, îi salutăm în mijlocul nostru pe:

Nică (Creangă) şi dulcea lui măicuță Smaranda;
Smărăndița cea plină de ghiduşii;
Mătuşa Mărioara şi moş Chiorpec;
Fata babei şi Fata moşneagului
Soacra cu nurorile
Negustorul de pupeze și Dănilă Prepeleac;
Ivan Turbincă, Păcală, leneşul Tândală;
Prezentatorul I:
Până ce participanții la şezătoare se vor obişnui cu at- mosfera sărbătorească de aici,
vreau să vă adresez Dumnea- voastră, celor din sală, câteva întrebări referitoare la opera
lui Ion Creangă, care știe a râde printre lacrimi, refugiindu-se pro- vizoriu în lumea
copilăriei, unde poți sorbi cu nesat din cupa cu sănătate pentru suflet, deoarece în altă
parte n-a avut unde fugi dintr-o lume cu strâmbătăți sociale şi multe necazuri.

1. Aşadar, bunucul Creangă

Vă e bine cunoscut,
Dar ştiţi unde s-a născut?
Dacă stai să te gândeşti,
Răspunsul uşor îl găseşti,
El s-a născut în..

Cei din sală:

Hu-mu-leşti!

2. Corect. Acum, de mi-i permis,

O să vă-ntreb din ce a scris,
lar ce a scris, uşor ghiceşti:
A scris o carte de...

Voci din sală:

Poveşti!

Numai atât? Cine mai ştie?

Voci din sală:
Amintiri din copilărie!

3. Acum o altă întrebare:

Creangă în ce poveste oare
Vorbeşte despre un ostaş rus,
Care chiar la Rai s-a dus?
Hai, răspundeți-mi, fiindcă
Nu am timp s-aştept...

Voci din sală:

Ivan Turbincă!
 4. După câte-mi amintesc,
Este-un poznaş într-o poveste,
El uneori, cu chibzuială,
Făcea isprăvi, cam de Păcală,
Schimba o pungă pe-un gânsac...
Îl ştiţi?...

Voci din sală:

Dănilă Prepeleac!

5. Un voinicel neînfricat
Din greu cu spânul s-a luptat,
L-a ajutat căluţul dalb...
Cine-i insul?
Voci din sală:
Punguța cu doi bani!

8. Vai, a mâncat păpară bună

Fata popii, ştrengăriţa,
Cum o cheamă?
Cine-mi spune?

Voci din sală:

Smă-răn-di-ţa!

Prezentatorul II:
Vă mulțumesc frumos. Numai cititorii pasionați pot oferi asemenea răspunsuri corecte.
Bravo tuturor! Acum să ascultăm participanții la şezătoare, pentru că avem ocazia de a
mai răsfoi, a câta oară!... pagini din aleasa carte a scriitorului îndrăgit de toate vârstele -
Ion Creangă.

Un declamator:
E-atâta cer senin în casa ta,
Ion Creangă, dascăl cu renume,
Iezişorii tăi cu ochi de stea
Îți poartă eternitatea prin lume.

Îţi ştim pe de rost toate basmele tale,

Atâta de dragi şi de încăpătoare!
Zbucnesc din ramuri afară petale,
Când le citim cu voce mai tare.

Când le rostim cu voce înceată,

Arborii prind să rodească stele,
Fructele pururi o să-şi înceapă
Verdele de la vorbele-aceletube

Creangă, tu făcător de minuni,

Lumină de cântec ai dat verbelor,
Ai curățit limba de minciuni
Şi-ai presurat-o cu mierea proverbelor.

Ai ascuns între pagini naiuri, cavale,

Să deie muguri spre neuitare.
Ti-aducem în primăvara naşterii tale
Inimile noastre ce-au dat azi în floare. (A. Ciocanu)

Nică:
Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea singură este veselă şi nevinovată...
"Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oame- ni mai erau prin părțile noastre,
pe când începusem şi eu, dră- guliță-doamne, a mă ridica băiețaş la casa părinţilor mei...
Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgătoare şi limpede ca cristalul. Dragi
îmi erau tata și mama, frații şi suro- rile şi băieții satului, tovarăşii mei de copilărie.
Asemenea dragi îmi erau şezătorile, clăcile şi toate petrecerile din sat, la care luam parte
cu cea mai mare însufleţire. Vorba proverbului: "Nu şedea, că-ți şede norocul" "Omul
blând încape oriunde".
Altul:
Frumoase și de neuitat erau şezătorile din Humuleşti, dar tot atât de interesante sunt și
cele de la Gotești (sau altă localitate-n.n.). De la bunicii noştri am aflat şi legenda satului
nostru pe care v-o propunem în continuare.
Povesteşte legenda satului.
Prezentatorul I:
Le mulțumim folcloriştilor locali, iar acum să-i ascultăm pe oaspeții din Humuleşti.
Fata babei (se uită în oglindă, råde zgomotos şi fără motiv):

Eu... când aud de sărbătoare,

Uşurică-s la picioare.
Când aud de zi de lucru,
Mi-i greu trupul ca butucul!

Tândală:
Frumoasă ai fost şi harnică ai rămas...
Fata babei:
Ți-a ieşit un sfânt din gură, frate, harnică foc!
Fata moşneagului:
Dar eu vreau să vă spun că lucrul aduce sănătate, lenevia - doar păcate!
Păcală:
Tot una... De la sobă pân la foc pentru leneş e mult loc!
Fata moşneagului (privind înspre Nică, acesta torcând în rând cu fetele):
Eu una ştiu: cine lucrează şi tace mai mult lucru face, fiindcă vorba lungă e sărăcia
omului.
Un glas:
Când venim la şezători,
Aducem şi ghicitori
Şi acum o să vedeți
Care este mai istet!

Un băiat:
Fetelor, cine țese pânză minunată, fără ițe, fără spată?. (Păianjenul)
Altul:
Şede-ntr-una pe perete şi se uită-n ochi la fete... (Oglinda)
Altul:
Cimilică-cimilea,
Ghici ghicitoarea mea:
Ciuturuş, buturuş
Joacă într-un picioruş... (Fusul)

Altul:
Pe-a mea n-o mai ghiciți!
Ocolică, ocolea,
Ocolii casa cu ea
Şi-o pusei apoi colea..
(Matura)
Urmează jocul cu mătura (cu însărcinări cât mai hazlii).
Un băiat:
Da cine-aici e ochioşică,
Cine-i cea mai hărnicică?!

Fata babei:
Eu!!
Alt bäiat:
Fata mamei jucăuşă
Cu gunoiul după uşă!
Numai pieptene şi-oglindă,
Da gunoiul până-n grindă!

Urmează un cântec popular de glumă.

Cântecul "Bat-o focul lume rea"

Bat-o focul lume rea,

Cum îmi poartă grija mea:
Că nu ştiu a mătura,
Nu ştiu rufele-a spăla,
Nu pot face borş fierbinte,
Nu pot face nici plăcinte.

Când aud de şezătoare,

Arde focul sub picioare,
Dar când văd furca şi fusul,
Parcă mă mănâncă ursul.
La cusut ochii mă dor,
lar la joc mi-i mai uşor!
Smaranda:
- Dragii mei, serviți plăcinte cu poalele-n brâu... Luaţi, v cât sunt fierbinţi... (Îi serveşte).
Nică (strigă dintr-un colt):
De plăcinte râde gura,
De vărzare şi mai tare!
Păcală (cu plăcinta cea mai mare):
Ascultați o păţanie cu plăcinte. O păţanie... fierbinte, fierbinte.

Era odată un om şmecher. Aşa ca mine! Şi avea trei copii. Într-o zi de sărbătoare s-a
pomenit că nu avea nimic de mâncat. Ce să facă? Vede că-n ogradă la nănaşul său iese
fum din hogeag.
Tândală (povesteşte rar, gesticulând):
Da eu într-o seară am păţit-o mai a naibii, şi tot cu plăcintele. Vrasăzică, m-am cărărit pe
o pornită şi am bordeit în văzut trei fete plăcinteau făcute. Văzutele m-au fetit... m- au
bordeit în chemată și m-au scăunit pe un pus. Am plăcintit o mâncată şi săturatul tot nu
mi-am pântecit. Atunci m-am cotruțit pe lângă dată și am plăcintit o furată. Am sânit-o-n
pus şi mi-a pelicit fripta. M-au fetit văzutele şi m-au gurit peste pălită, de mi-au dințit
dârdâiții. Neputând uşi pe nimerită, am ferestrit pe ieşită. Din grabă am ferestrit stricata şi
am poznit o făcută... Cine a face ca mine, ca mine să păţească...
Altă participantă:
Nevestelor, da pe Tândală al nostru mai că-l prinde somnul de harnic ce este!... Măi
vecine, d-apoi şi piatra prinde muşchi, dacă şede într-un loc! Mai spune vreo pătăranie,
mai ia vreo codană la joc!...
Leneșul (somnoros, vorbeşte rar):
laca n-am s-o fac pe asta, că nu mi-i bine deloc... M-a apucat un fel de moliciune,
amestecată cu slăbiciune... M-o fi deochiat cineva, păcatele mele...
Toate (gălăgioase):

- Descântați omul, fa, că se pierde cu zile!

-Care-i mai doftoroaie?...

Una:
Apoi, bunica Maruşca, Dumnezeu s-o odihnească, a lecuit cu descântecul ei toți
deochiații din satul nostru... Și m- a învăţat şi pe mine... Acuşi, degrabă!...
Începe să-l descânte.
Fugi deochi,
Dintre ochi,
Să te-ajungă o vacă neagră,
Cu coarnele să te spargă,
Să te-azvârlă peste mare,
În pustiu, în depărtare,
Acolo să pieri
Ca ziua de ieri,
Ca roua de floare,
Ca spuma la soare (cască de câteva ori),
Iar capul cel deocheat,
Să rămâie luminat,
Curat,
De boală scăpat.
Ochii cei vătămători
Şi de foc săgetători
Înveliți să fie cu perdele albe
Să nu mai priveasă la obraze dalbe...
Tiful, Tifu! Tifu!...
Glasul Soacrei (mânios):
Cam mult tăifăsuiţi şi prea puțin isprăviți!... Mai tacă-✓ vă gura, că mi-aţi făcut capul
dobă...
Se face liniște și de după culise se aude de câteva ori: "PU-pu- pup!". Nică sare de pe
scaun ca fript, lasă ghemul, pe care il depana, ascultă glasul pupezei.
Nică:
Taci, leliță, că te căptușesc eu! Îi mai pupa şi pe dracul de-acum!

Apare mătuşa Măriuca (c-o falcă-n cer şi alta în pământ).

Măriuca:
Mai auzit-ai dumneata, cumnată, una ca asta?! Să fure Ion pupăza, care ne trezeşte dis-
de-dimineață la lucru de atâţia ani?!
Smaranda:
Ce spui, cumnată? L-aş ucide în bătaie, dacă aş afla că el a prins pupăza s-o chinuiască...
De-amu bine că mi-ai spus: las-pe mine, că ți-l iau eu la depănat!...
Măriuca:
Nici nu te mai îndoi despre asta, cumnată Smaranda, căci de zbânțuitul ista al dumitale
nimica nu scapă! Nimic!! Ce mai atâta! Mi-au spus mie cine l-au văzut, că lon a luat-o:
gâtul îmi pun la mijloc!
Pleacă amândouă. Se improvizează imediat un colt de iarmaroc. Apare lon cu pupăza. Se plimbă
țanțoş de colo până colo.
Unul (cu ulcioare):
la de la moşul, frățioare,
Cele mai bune ulcioare..
Ulcioare! Ulcioruşe..
Pentru neveste jucăuşe!...
Negustorul:
De vânzare ți-i găinușa asta, mãi băiete?
Nică:
De vânzare, moşule!
Negustorul:
Și cât vrei pe dânsa?
Nică:
Cât crezi şi dumneata că face.
Negustorul:
la dă-o încoace la moşul, s-o drămăluiască! Nică îi dă pupăza.mladi
Nică:
Găteşte degrabă banii!

Moşul se face a o căuta de ouă, apoi o aruncă în sus.

Negustorul:
laca poznă, c-am scăpat-o!

Nică (haț de sumanul moşneagului, se începe un tărăboi de adună lumea în jurul lor):
Ce gândeşti dumneata, moşule? Te pui cu marfa omu- lui?! Dacă nu ţi-a fost de
cumpărat, la ce i-ai dat drumul?... Că nu scapi de mine cu una cu două?! Înţeles-ai? Nu ți
se pară lucru de şagă!

Negustorul (îl înşfacă de-o ureche):

Da ştii că eşti amarnic la viață, măi băiete! În ce te bizui, de te îndârjeşti aşa, nepoate? Pe
semne, te mănâncă spi- narea, cum văd eu, mãi țică! Acuşi te scarpin, dacă vrei, ba şi- un
topor îți fac, dacă mă crezi, de-i zice "aman, puiule", când îi scăpa din mâna mea... la stai
oleacă să te duc eu la tată-tầu şi să văd, el te-a trimis cu pupăza de vânzare?!
Nică se furişează şi o croieşte de fugă. Se aude din nou: "Pu-pu- pup! Pu-pu-pup!". Apare iar
mătuşa Măriuca.
Măriuca:
Doamne, cumnățică, hãi, cum se pot învrăjbi oamenii din nimica toată, luându-se după
gurile rele! Dacă ai sta să faci voie rea la toate, zău, ar trebui de la o vreme s-apuci
câmpii...
Smaranda:
Aşa-i, Măriucă dragă. Văzut-ai dumneata? Să mai pui altă dată temei pe vorbele
oamenilor!...
Soacra (răstit):
Da ce staţi, fa, ca nişte momâi?! Ce vă hliziți toată vremea? Cine să lucreze în locul
vostru? Ha?... Eu mă las puțin, că mi-a trecut ciolan peste ciolan cu şezătoarea voastră.
Dar să ştiţi! Eu dorm iepureşte. Ați înțeles ce-am spus eu?

Se culcă pe laiță, cu fața la perete şi degrabă începe a sforăi, de sala. răsună

În continuare poate fi inscenat un fragment din "Soacra cu trei nu- rori", bunăoară, fragmentul de
la "... Da tu nu te codi, că mămuca ne vede..." până la "...Ei, lasă, ticăloaselor, că v-oi dobzăla eu
de acum înainte...". Se interpretează un cântec de dor.
Prezentatorul I:
E primăvară!.
Pe căi răzlețe se întorc cocorii
La cuibul inimii, pe-aripi de cânt,
Dar Creangă cu poveşti ne-aduce zorii
Copilăriei sfinte pe pământ. (A. Roșca)
Prezentatorul II:
Şi a plecat Creangă prin lume,
Să tot depene, să spună
Tot ce are scump un grai,
Tot ce are sfânt un plai.
Un declamator:
Sfătosule bunic din Humuleşti,
Cât haz ai pus, cât păs și câtă jale
În tâlcul slovei tale ţărăneşti
Din zilele copilăriei tale.
Ai ticluit nepoților poveşti,
Pe prispele Ţicăului din vale,
Ca-n Sadoveanu-apoi să dăinuieşti
Și-n alți rapsozi de slove şi chimvale.
Aidoma jitarului străbun
Ai desluşit ce-a fost şi rău şi bun,
Sub pana ta și tristă, şi glumeață.
Iar când a fost să pleci pe la chindii,
Tot astfel ai intrat şi-n veşnicii –
Cu zâmbetul şi lacrima pe față.
(L. Deleanu)
Smaranda îl ţine pe Nică de mână.

Smaranda:
 Dragi copii! L-am crescut pe Nică omenos, bun la suf- let. Aşa e Mama, aşa-s şi
măicuțele voastre. Sånt bucuroasă că îl găsesc mereu printre voi, că îl iubiți. Pentru mine
el a rămas copil, copil dulce și scump, deşi grijile, necazurile l-au încă- runţit şi în fiece
ajun de An Nou păşeşte în nemurire.
S-a prefăcut într-o carte cu poveşti, ce o aveți la căpătâi încă din leagăn.
Să vă aibă Dumnezeu în paza sa! Să creşteţi omenoşi, destoinici de pământul
străbun. Păstraţi-i în suflet doinele, bala- dele, poveştile, care au fost plăsmuite într-un
grai cu ochii umezi de dor, într-un grai fără de moarte.
Nu uitaţi niciodată satul natal cu oamenii lui harnici şi frumoşi, doinele strămoşeşti,
casa, vatra părintească.
Toți:
Sfântă ni-i casa
Cu focul ei veşnic din vatră.
Sfântă ni-i casa
Cu pragul ei tare de piatră.
Sfântă ni-i casa
Din leagăn de dor ce coboară.
Sfântă ni-i casa,
Ce creşte fecior şi fecioară.