Croșetatul reprezintă tehnica de realizare a materialelor textile cu ajutorul unor unelte metalice

lungi cu o îndoitură la vârf, cu ajutorul cărora firele sunt împletite în șablonul

materialului. Arta de a croșeta oferă posibilitatea de a utiliza o gamă bogată de îmbinări de
lanțuri din firul de ață și procedeele tehnice care oferă ca rezultat o mare varietate de noi
modele a pieselor croșetate. Practicarea croșetării cu croșeta începe odata cu
apariția țesăturilor, împletiturilor din papură și fibrele textile a plaselor pentru pescuit, vânătoare

Împletitul horboţelelor sau croşetarea este o modalitate tehnico-decorativă de împodobire a

produselor ţesute de uz casnic şi de înfrumuseţare a locuinţei, de decorare a pieselor
vestimentare şi de ritual. Prin croşetarea dintr-un fir de aţă se pot crea şi textile integral
împletite ajurat.
Arta de a croşeta oferă posibilitatea de a utiliza o gamă bogată de îmbinări de laţuri din firul de
aţă şi procedee tehnice, care oferă ca rezultat o mare varietate de noi modele a pieselor
croşetate. Acestea prezintă o preţioasă comoară de valori decorative exprimate prin simţul
practic şi gustul artistic al artei populare moldoveneşti.
Acest gen de artă ca îndeletnicire casnică a femeilor, care mai tîrziu a devenit pentru unele un
meşteşug artistic, are rădăcini timpurii. Practicarea împletitului cu cîrligul începe odată cu
apariţia ţesăturilor, împletiturilor din papură şi fibre textile, a plaselor pentru pescuit, vînătoare
Ca argumentare a împletitului timpuriu sînt atestările arheologice despre cîrligul de os, de
metal, a căror formă în principiu s-a schimbat puţin și astăzi.
În epoca medievală croşetarea şi broderia deveniseră ocupaţii în atelierele mănăstireşti dintr-
un şir de oraşe vestite, în casele domneşti şi centrele urbane. Din cele scrise este evidentă
utilizarea unor modalităţi tehnico-decorative ca: alesul covoarelor, cusutul pe fir şi broderia pe
vestimentaţie, articole din pînzeturi cu horboţele folosite în decorul casei mari, în componenţa
zestrei fetelor, ca atribute de ritual în cadrul ceremoniilor de familie ş.a.
Pe parcursul secolelor al XVII-lea - XVIII-lea domeniul împletiturilor din fire textile, croşetăria de
rînd cu broderia ca genuri decorative de artă populară ating un nivel înalt de dezvoltare. Despre
arta populară a moldovenilor şi unele aspecte de înaltă autenticitate ne-au rămas un şir de
informaţii ale călătorilor străini, unor personalităţi marcante în istoria Moldovei. Bogate
materiale, care cuprind domeniul croşetării deţin colecţiile muzeale ale Muzeului Naţional de
Etnografie şi Istorie naturală, care asigură o bază documentară pentru sistematizări diferenţiale
şi analitice.

Materiale şi procedee tehnice

Croşetarea se aplică la împodobirea unor ţesături de lînă, cînepă, in, bumbac, mătase la
finisarea marginilor şi la crearea de noi ţesături croşetate ajurat. În dependenţă de grosimea şi
culoarea ţesăturii se alege firul pentru croşetare, care trebuie să corespundă. În trecut firele
pentru croşetare erau toarse manual: din lînă, in, cînepă, borangic. În a doua jumătate a
secolului al XX-lea se foloseşte larg bumbacul tors şi albit de fabrică (N 10, 20, 30, 40/2), care
treptat a fost scos din uz cînepa şi inul.
În calitate de ustensile pentru împletitul din fire textile se foloseşte croşeta de metal sau cîrligul
de lemn, andrelele. La croşetare se lucrează cu croşeta, a cărei grosime se deosebeşte după
numere. Cu croşeta se împleteşte mai uşor, fiindcă se lucrează cu un singur fir din care
permanent se fac laţuri, care se îmbină foarte variat, creîndu-se factura şi desenul horboţelei.
La croşetare însă merge mai multă aţă, fiindcă la împletire ea vine în trei ațe. Grosimea
croşetei trebuie să coincidă grosimii firului. Prin croşetare putem obţine nenumărate variante de
ornamente atît la împodobirea ţesăturilor la margini, la unirea şi garnisirea lor, cît şi la
confecţionarea obiectelor integrale.
În arta croşetării sînt cunoscute multe metode de executare a horboţelelor, care se bazează şi
se execută după scheme alcătuite din semne convenţionale. La baza modelelor stă:
„lănţişorul”, „picioruşele” şi „ochiurile libere” ș.a. Cele mai simple module sau metode de
croşetare constituie: ochiurile libere, semipicioruşele, picioruşele fără jeteu, picioruşul fără jeteu
cu ochi liber, semipicioruşul cu jeteu, picioruşul cu jeteu, picioruşul cu jeteu şi ochi liber,
picioruşul cu două şi trei jeteuri, frunzuliţa, picioruşul înfoiat, moviliţa, semiinelul, inelul şi etc.

Categorii de piese textile finisate şi împodobite prin croşetare

Cele mai răspîndite grupe de piese croşetate sînt: dantele înguste, zimţi, colţuri, încheieturi,
deschisuri, piese croşetate integral.
Croşetarea deseori se foloseşte la procesul de finisare prin împodobirea obiectelor ţesute sau
brodate, cum sînt milieurile, şerveţele, feţele de masă, colţurile sau broboadele, batistele,
păretarele, deschisurile de perne, piesele vestimentare (poalele la cămaşă, mînecile libere
ş.a.). Înainte de a se croşeta marginea ţesăturii mai întîi se tiveşte sau i se face găurică, apoi
se croşetează. Direct pe pînză se prinde primul rînd, apoi se împletesc celelalte, concomitent
realizîndu-se şi ornamentul dantelei.
Există şi metoda de pregătire separată a marginii croşetate – „dantelei”, care apoi numai se
prinde de ţesătură cu acul sau croşeta. La marginea ţesăturilor în trecut deseori se făceau
„zimţi”, „ciucuri”, franjuri sau canafi.
Cea mai multă horboţică – „colţuri” în satele Moldovei s-a făcut pentru garnisirea sau decorarea
capetelor, marginilor la prosoape, ştergare şi feţe de masă, ultimele unindu-se din doi laţi de
ţesătură prin intermediul de „încheietură” lată de la 10-20 cm. Această mare grupă de ţesături
manuale decorative alcătuiau o mare parte din averea familiei şi o mărturie a unor tradiţii cu
verticalitate de multe secole. Îndeosebi se împodobeau cu colţuri late de la 10-30 cm ştergarele
şi prosoapele de „nuntă” – „legătorile” pentru nuni şi rudele mirelui, ştergarele „de cuscri”, la
staroste, oaspeţi de onoare. Numărul acestor atribute de ritual ajungea în dependenţă de
numărul celor, care trebuiau „semnaţi” la nuntă. În mediu au fost timpuri cînd pentru o nuntă
medie la nordul Moldovei trebuiau circa 20-30 prosoape, pe cînd în centrul Moldovei era moda
prin anii 60 ai secolului al XX-lea a „nunţilor albe”, cînd fără 200-300 ştergare nu puteai face
nuntă. La sudul ţării era aceeaşi situaţie grea cu „legătorile” şi „zestrea” pentru părinţii fetelor.
Acest număr impunător de ştergare de ritual a şi provocat decăderea nivelului lor decorativ şi
tehnologic. Era imposibil să pregăteşti, să ţeşi, să croşetezi şi să brodezi în mare parte un
număr mare de prosoape. Însă această mare ofertă de prosoape a contribuit la specializarea
multor femei în arta croşetării – „meşteriţe croşeteze”.
În zona centrală a Moldovei este tradiţia ca pentru nuni şi cei mai apropiaţi să garniseşti
prosoapele cu colţuri late din 3-4 părţi. Aceasta cerea foarte mult timp şi mari cheltuieli.
Menţionăm că cu asemenea ţesături albe decorative şi de ritual, cu covoare şi lăicere vrîstate şi
alese moldovenii îşi împodobeau „casa mare”, locuinţa, corturile de nuntă.

Ornamente croşetate şi limbajul lor simbolic

Arta croşetări şi obţinerea unor motive decorative îmbinate cu mult gust şi măsura echilibrată a
compoziţiilor ornamentale este un adaos cu valoare esenţială–utilitară şi decorativă obiectului
textil. Motivele şi compoziţiile ornamentale croşetate depind în mare măsură de caracterul
ţesăturii, de forma şi funcţia obiectului, de posibilităţile măiestriei tehnice, talentul creatorilor
populari. Putem remarca că pentru decorul casei mari şi la atributele textile pentru ritualul de
nuntă cele mai răspîndite ornamente sînt: pomul vieţii – simbol universal al multor etnii; pomul
cu hulubi – simbol al dragostei şi familiei; „vîrtelniţa cu jemne” – simbol al belşugului în cele
patru anotimpuri; hora fetelor; „floarea sunducului” – ornament simbolic al lăzii de zestre;
„coarnele berbecului” – simbol al ocupaţiilor şi belşugului în păstorit; „jemnele” – simbol al pîinii
pe masă; „vazonul cu flori” – motiv răspîndit peste tot, „şănătău” – simbolul apei şi al fertilităţii e
În artă crearea ornamentelor „dantelei” în mod stilizat reprezintă: natura
înconjurătoare,ornamente geometrice şi abstracte, dar ş.a. Majoritatea obiectelor mari au un
cîmp decorativ complicat, care conţine diverse motive. Aceste articole sunt executate conform
schemei.
Acei care doresc să înveţe croşetatul, trebuie să ţină minte, că nu este foarte complicat şi orice
greşeală poate fi înlăturată cu uşurinţă. Acest tip de artă permite crearea a o mulţime de
articole decorative necesare în traiul de zi cu zi. Cînd croşetează omul se relaxează. Croşetatul
are şi efect terapeutic.