Prezentarea grafica §i tehnoredactarea

SANDA GUSTI
coperta de VASILE
SAVONEA

Fotografiile aparfin Casei Centrale a Creafiei Populare. Gea mai mare parte reprezinta obiecte prezentate la expozifiildj
bienale de arta populara.
PAUL PETRESCU • ELENA SECOSAN

ARTA POPULARA
Indreptar metodic
 COMITETUL
DE STAT
PENTRU
CULTURA $1
ARTA
CASA
CENTRALA A
CREATIEI
POPULARE
Bucuresti, 1966
/. 1NTR0DUCERE

ARTA POPULARA §1 PRELUAREA TRADITIILOR El

Termenul de arta populara are doua accepti-

uni: una generala insumind totalitatea manifestarilor artistice ale poporului —
creatie literara orala, muzicala, coregrafica, plastica, — si alta mai restrinsa
cuprinzind in mod curent creatia plastica de caracter decorativ — aplicat.
Acest al doilea inteles este eel care ne preocupa pe noi si care formeaza obiectul
acestui manual de indrumare. De fapt, in literatura de specialitate, ca de altfel
si in vorbirea obisnuita, « arta populara » inseamna si este un termen rezervat
pentru creatia plastica, celelalte domenii ale creatiei populare fiind cuprinse in
denumirile de folclor literar, muzical sau coregrafic.
In sensul pe care 1-am delimitat, arta populara reprezinta totalitatea mani-
festarilor plastice realizate de creatorii populari. Principalele domenii de mani-
festare sint: arhitectura populara, organizarea interiorului, mobiHerul, textilele
de casa, portul popular, ceramica, lucrul artistic al lemnului, al metalelor, al
osului.
In toate aceste domenii poporul nostru a creat opere de o mare valoare
artistica. In conditii istorice grele masele populare nu si-au pierdut increderea
in dreptatea cauzei lor, ci si-au exprimat bucuria de viata, optimismul, in toate
creatiile lor. Aceasta este o trasatura fundamentals, a artei populare care se rega-
seste in obiectele ce inconjoara pe om in viata de toate zilele. Intr-adevar, poporul
a infrumusetat cu grija nu numai obiectele de podoaba, ci si uneltele de lucru,
imbracamintea si casa.

Creatia populara reflectind mediul, sensibilitatea si conceptiile caracteri-

stice fiecarei epoci a avut o lunga dezvoltare istorica ale carei etape corespund
schimbarii formatiunilor social-economice. Nu este inutil, pentru a indica dintru
inceput sensul de dezvoltare al traditiilor de arta populara in societatea noua ce
se edifica in acesti ani, sa aratjim, fparte sumar, ca in stadiile timpurii ale istoriei
omenirii, in orinduirea comunei primitive, toata arta era « populara» si ca o
data cu formarea societatii impartita in clase se produce si stratificarea culturii
artistice a claselor stapinitoare pe de o parte si a creatiei populare pe de alta
parte. In cursul unui lung proces istoric caracterizat printr-o tot mai mare divi-
ziune a muncii, s-a desavirsit despartirea activitatii artistice de productia materi-
als, marcata prin aparitia asa-numitei « arte profesionale». In perioada capitalis-;
mului dezvoltat arta se separase de mestesug, procesul fiind incheiat. Treptat,;
treptat s-au despartit si mestesugurile artistice populare de munca artisticap
efectuata in cadrul gospodariilor taranesti. Dezvoltarea productiei de marfuri
in cadrul capitalismului a dus la aparitia industriilor de arta care au
coplesitf cu produse ieftine creatia populara. Aceasta arta a maselor populare
a supra* vietuit in capitalism doar in gospodaria taraneasca si in micile centre
meste-f sugaresti. Noua epoca istorica pe care o traim a determinat schimbarea
revolu-f tionara a acestei orientari: se inlatura fosta opozitie dintre munca
intelectualaf si cea fizica si se pun bazele procesului istoric mondial de lichidare
a prapastiei,-dintre arta si activitatea materiala a oamenilor. Astazi, in
organizarea contem| porana a societatii, se pot crea conditii pentru asigurarea
unitatii dintre creatii populara si asa-numita arta profesionala, pe baza
aplicarii principiului crearif artei de catre popor si pentru popor.
Aceasta este, redata rezumativ, istoria dezvoltarii artei de-a lungul orin|;
duirilor istorice si larga perspectiva deschisa activitatii oamenilor in societatef
noua a timpurilor noastre. O perspectiva care privita istoric este altceva decif
incheierea unui ciclu: ea inseamna reintegrarea totala a artei in viata,
legare^ ei de popor, de nazuintele lui, de munca si de traiul cotidian in
conditiilf cresterii nemasurate a fortelor de productie si a dezvoltarii impetuoase
a tehnicii.

Pe un vast teritoriu asezat in bazinul inferior al Dunarii, incluzind

sistemul; muntos al Carpatilor si avind legaturi cu sudul balcanic, s-a dezvoltat
o cultura materiala ale carei note originale se regasesc si in formele ei artistice.
Originali-tatea creatiei artistice a poporului nostru se intemeiaza, in primul
rind, pe faptul fundamental al locuirii neintrerupte a acestui teritoriu de-a
lungul unei foarte lungi perioade istorice. Continuitatea poporului nostru pe
intreg teritoriul pe care il populeaza azi constituie explicatia persistentei unor
serii de elemente de cultura materiala si de arta populara, tinind de domeniile
ceramicii, construe-tiilor, portului, omamenticii. O traditie bogata care
porneste de la stravechiul fond daco-tracic s-a dezvoltat necontenit prilejuind
intilnirea in timp a unor curente de arta si civilizatie stralucite cum sint cele
greco-romane si bizantine, Alaturi de elemente de tehnica si decor
caracteristice ceramicii neolitice dt Cucuteni sau celei celtice si dacice si care
se intilnesc pe produsele mesteriloi din centrele de olarie actuale, persista
formele amforoidale specifice ceramicif greco-romane si decorul sgrafitat
inflorit in timpul Bizantului. Asezarei geografica a Romaniei a favorizat pe de
alta parte contactul cu lumi diverse, ii{ diferite epoci ale istoriei: cu lumea
fabuloasa a orientului trecut prin filtrul complex al lumii balcanice, cu
lumea apuseana germanica si cu imensa lumf a slavilor nordici. Vechile
intimplari ale unei istorii milenare isi au rasunetdj:
lor in arta populara romaneasca. Reflectind viata poporului, lupta lui pentru
unitate si pentru eliberarea de exploatare, arta populara a inregistrat si a
cuprins in variatele ei domenii, fapte ale caror semne au ramas sa imboga-
teasca manifestarile artistice ale poporului.
Insusirea esentiala a artei populare romanesti este puternica_ ei unitate,
prezenta in toate domeniile si manifestarile creatiei populare: arhitectura, port,
ceramica, sculptura lemnului etc. Aceasta unitate nu exclude insa o mare vari-
etate de forme regionale, conditionate de evolutia specifica diverselor regiuni,
a imprejurarilor istorice si de stadiile de dezvoltare ale societatii in diferitele
orinduiri sociale. In midle «tari»_jormate inca in feudalismul timpuriu si
adapostite in bazinele depresionare carpatice sau in cele ale podisurilor exterioare,
din Moldova, Transilvania, Muntenia, Oltenia si Dobrogea, s-au cristalizat
de-a lungul timpului in asprele conditii ale luptei impotriva asupritorilor interni
si externi jforme diferite ale artei de a construi casa, de a croi si impodobi
costumul, de a fauri uneltele si vasele. Fara indoiala ca, alaturi de conditiile
istorice si economico-sociale, diferentieri au fost impuse si de varietatea
ocupatiilor conditionate de medii geografice deosebite. Agricultori in sesurile
roditoare si in unele zone muntoase, pastori la munte, viticultori si pomicultori in
tinuturile de dealuri, vinatori in paduri, pescari pe malul marilor riuri si pe tarmul
marii, oamenii au avut un mod de viata specific care s-a reflectat in arta lor.
Aceasta stralucita mostenire artistica este chemata sa indeplineasca un rol
important in conditiile construirii unei culturi noi. Statul sprijina prin toate
mijloacele preluarea si dezvoltarea traditiilor progresiste. El creeaza conditii
favorabile de dezvoltare a artei populare noi, in cadrul uriasului proces de
1. Gigantii industriei grele romanesti
transformare revolutionary avind la baza industrializarea tarii noastre. Progresul
tehnic presupune si determina si progresul culturii spirituale, a manifestarilor
artistice. Nicicind in trecut nu a existat in Romania o miscare a artistilor amatori
in proportii de masa ca azi, in cadrul careia sa se incurajeze arta populara.
De aci marea importanta pe care o are preluarea traditiilor de arta populara,
opera a poporului, principala forta creatoare a istoriei.

Arta populara a cunoscut intotdeauna o dezvoltare istorica, dar astazi f

transformarile au loc in conditiile unui progres tehnic al carui ritm rapid f necunoscut
orinduirilor precedente, nu mai permite o adaptare lenta, in timp,: ci impune deseori,
disparitia acelor manifestari de arta populara care-si pierd suportul, ratiunea de a exista,
care nu-si gasesc locul potrivit intr-o societate in care organizarea economica si viata
sociala sint, din temelii, altele. Exemple ce pot fi date sint multe: plutasii de pe Bistrita
au imbracat in locul costumelor albe, mantalele de cauciuc cenusii si practice, pescarii
din Delta au schimbat camasile in culori infocate cu salopete comode, iar Padurenii
mineri de la Ghelar au inlocuit portul lor vechi cu uniformele.
Transformarile in viata poporului nostru., au loc pe o scara tot mai larga
si intr-un ritm tot mai viu. Tocmai de aceea sintem datori sa studiem si sa
preluam tot ce este sanatos si progresist in traditiile de arta populara.
In satele noastre cu agricultura ridicata la un inalt nivel tehnic vor dispare
treptat, treptat, furcile de tors si sucalele, tronurile de zestre si conciurile cu
coarne. Dar vor ramine crestaturile de pe furci, decorul incizat de pe lazi si
motivele cusaturilor de pe conci. Va ramine subtilitatea ornamentului geo-
metric stilizat si rafinamentul coloritului, va ramine arta compozitiei decorului
si a amenajarii interiorului, va ramine simtul sigur al proportiilor arhitectonice
si al ritmului constructiv, va ramine intreaga sensibilitate si capacitate de
minuire a tehnicii artistice, gustul pentru frumos al poporului nostru. Spiritul
creator al poporului se va desfasura si se va aplica in continuare pe alte obiecte,
pe alte materii prime, intrebuintind alte tehnici, dar va ramine acelasi in trasa-
turile sale fundamentale.
Aceasta transformare si preluare a traditiilor de arta populara si integrarea
lor in viata noua a societatii noastre trebuie indrumata de pe baze stiintifice
in vederea atingerii unor obiective bine precizate.
Modalitatile de folosire a traditiilor de arta populara pornesc de la cercetarea
formelor actuale de dezvoltare ale acestora in mediul rural in conditiile satului
nou, de la formele de organizare a creatorilor in miscarea artistica de amatori
pusa sub egida Comitetului de stat pentru cultura si arta, continua cu for -
mele dezvoltate in cadrul cooperatiei mestesugaresti si in eel al departamentelor
industriale de stat si se termina cu preluarea si transpunerea artistica a traditiei
populare de catre artistii plastici.
 Forma cea mai larga este cea prilejuita de folosirea traditiilor artei populare
in domeniul miscarii artistice de amatori unde se poate merge, in unele cazuri,
pina la reproducerea obiectelor de arta populara traditional!. Aceste cazuri sint
determinate de faptul ca in diferite regiuni ale tarii, o serie de obiecte de arta
populara au inca o utilizare deplina in viata oamenilor. In regiunile in care
purtatul costumului popular si indeletnicirile tehnice legate de realizarea lui,
de pilda, constituie o practica relativ generalizata, miscarea artistica de amatori
are sarcina de a propune teme si de a incuraja o productie artistica inspirata
nemijlocit din realitatea inconjuratoare. La fel se pune problema si pentru alte
domenii ale artei populare prezente inca in viata poporului, ca ceramica, sculp-
tura in lemn, lucratul instrumentelor muzicale, tesutul s.a.m.d. In acest mod,
miscarea artistica de amatori va contribui la cunoasterea si la cresterea tezaurului
artei populare. Bineinteles ca paralel cu aceasta, miscarea artistica de amatori
va promova crearea unor obiecte care, prin caracterul lor, se vor lega de domeniul
artei decorative si aplicate, exprimind necesitati de viata diferite decit cele ce
au stat la baza artei populare traditionale.
 Inainte de a arata care sint sursele de inspiratie, cum trebuie ele folosite,
ce elemente noi trebuie incurajate si felul in care ele trebuie integrate in complexul
decorativ al obiectelor de arta populara, sint citeva probleme teoretice, printre
care si raporturile dintre arta populara si arta decorativa si aplicata care trebuie
prezentate.
Strinsa legatura dintre arta populara si arta decorativa si aplicata este deter-
minata de o serie de caracteristici comune.
Prima si cea mai important! nota
comuna care caracterizeaza in aceeasi
masura arta populara si arta decorativa si
aplicata este cea care decurge din aplicarea
unui principiu fundamental, acela al imbi-
narii frumosului cu utilul. Acest principiu ' f11
exprima faptul cunoscut ca cu greu se
poate gasi in arta populara vreun obiect
care sa nu indeplineasca o functie deter- >: '
■
minata in viata de toate zilele a poporului
si ca, in genere, nu poate ft socotit obiect
de arta decorativa si aplicata obiectul care
nu-si gaseste utilitate. De aci decurge marea
importanta sociala a acestor ramuri de arta.
2. lnstalatie de foraj modernd produsd de industria noastrd
Sfera artistica este mult largita in sensul ca genurile artei populare si ale artei
decorative si aplicate contribuie la infrumusetarea tuturor aspectelor de viata, atit
a celor legate de individ si de gospodaria proprie, cit si a celor legate de viata
sociala a intreprinderilor si institutiilor si de viata obsteasca in genere. Dar pe
linga ca arta decorativa si aplicata contribuie la ridicarea calitativa a nivelului de
trai. ele au importante functii ideologice si emotionale, intrucit se poate spune

3. Combine romdnesti pe tie-

sftrfi/e lanuri de grin

ca aspectul estetic al obiectelor care ne inconjoara in viata de toate zilele si de sub

influenta carora nu ne putem sustrage, educa gustul estetic al oamenilor intr-o
masura eel putin tot atit de mare ca operele de pictura si sculptura a caror actiune
se exercita intermitent si in conditii care se cer create si nu sint date nemijlocitj
Din principiul imbinarii frumosului cu utilul decurge consecinta ca nu este!
deajuns ca un obiect oarecare sa fie frumos impodobit, ci el trebuie sa fie facut>
in asa fel incit sa raspunda necesitatii pentru care a fost creat. Cu alte cuvinte,
artistul trebuie sa ia in consideratie nu numai forma si decorul; el trebuie tina
seama totodata si de destinatia obiectului precum si de materialul si tehnica
cea mai corespunzatoate scopului pentru care a fost creat obiectul, De aceea
nu vor putea fi considerate obiecte de arta decorativa si aplicata vase de
ceramica a caror forma sau smaltuire imperfecta nu asigura pastrarea unui
lichid, farfurii de lemn sculptat care nu servesc la nimic sau vase de sticla aid-
tuind servicii de baut dar ale caror margini sint atit de taioase din pricina cautarii
vreunui efect «modern» incit devin periculoase. Cel mai stralucit exemplu
de aplicare consecventa a acestui principiu al imbinarii frumosului cu utilul
il da arta populara in care fiecare obiect, desavirsit ca expresie artistica raspunde
perfect unui anume scop practic.
A doua nota comuna care caracterizeaza atit arta populara cit si arta decora-
tiva si aplicata este caracterul sintetic al operelor de arta populara si arta decora-
tiva si aplicata. Acest caracter sintetic este inteles in doua sensuri, dintre care
primul, eel legat de distinctia dintre arta de sevalet si arta decorativa si aplicata,

10
 este supus unei vii controverse. Una dintre pozitii sustine ca in timp ce operele
zise de sevalet reprezinta. intotdeauna un unic gen de creatie artistica, operele
de arta decorativa, chiar cele mai neinsemnate, ca dimensiuni, imbina. totdeauna
drferite forme de creatie artistica. Chiar in obiectele cele mai simple, executate
din lemn sau din piatra, artistul se loveste de necesitatea de a armoniza textura
materialului, care joaca rol de ornament natural, cu forma obiectului. In cazurile
dnd obiectul este impodobit cu un desen, o pictura, un basorelief, cu detalii
sculpturale si arhitectonice, natura sintetica a artei decorative aplicate apare
destul de limpede. Pozitia opusa, considera dimpotriva ca ideea sintetismului
este gresita. In fond artele plastice sint subordonate celor decorative in cazul,
obiectelor reusite; cind nu sint subordonate, obiectele sint nereusite. Scenele
temele, sint subordonate destinatiei si formei obiectului, proprietatilor materia-
lului din care acesta este executat si particularitatilor tehnice de executie. Ca
in atitea alte discutii, adevarul se ana la mijloc, caracterul sintetic al operelor
de arta populara si de arta decorativa si aplicata neputind fi negat cu totul, dar
el aparind in lumina mai ales in eel de-al doilea inteles al acestei formulari. Acest
al doilea sens este legat de imprejurarea ca obiectele de arta populara si de arta
decorativa si aplicata alcatuiesc ansambluri sub forma, de interioare si servicii
sau garnituri de obiecte servind unui anume scop. Cele mai reusite exemple
de interioare se intilnesc in arta populara, unde aranjamentul incaperilor este
rezultatul unei indelungi practici, transmise din generatie in generatie, lucru ce
a condus la-formarea unor ansambluri organice in care fiecare obiect are un loc
bine precizat in care calitatile estetice ale obiectului sint puse in deplina valoare.
Problema interioarelor este importanta nu numai prin aspectul ei artistic, ci
si din punct de vedere social, datorita faptului ca ele alcatuiesc mediul in
care-si desfasoara activitatea oamenii. Acest mediu trebuie sa fie placut, sa
aiba calitati de comoditate si, in acelasi timp, sa fie reconfortant.
A treia nota comuna caracteristica artei populare si artei decorative si
aplicate este legatura strinsa intre destinatia, forma, materialul si decorul obiec-
tului. Frumusetea unui obiect uzual nu consta doar in ornamentele ce-1 impo-
*"3obesc; trebuie sa se acorde o atentie eel putin egala formei si materialului din
care este executat obiectul. In arta aplicata elementul artistic nu trebuie « apli-
cat», ci trebuie sa se imbine organic cu o forma tehnic-constructiva utila si
comoda. In obiectele de arta. aplicata, valoarea artistica si cea practica, frumusetea
si caracterul utilitar trebuie sa constituie un singur tot, sa se contopeasca si sa se
echilibreze perfect. Aceasta frumusete a obiectului care sa imbratiseze si forma
si materialul si nu numai ornamentatia, este necesara oricarui obiect si este o
conditie a tuturor operelor de arta populara si arta decorativa si aplicata. Nu se
poate sublinia indeajuns importanta in arta populara si in arta decorativa si
aplicata, a destinatiei, a scopului practic al obiectului. In legatura cu aceasta
trebuie subliniat ca nici forma si nici ornamentul nu capata niciodata o importanta
de sine statatoare. Amindoua aceste elemente, alaturi de materialul care

1]
 4. Strdvechiul dans al calusarilor in interpretarea unei XvltfJ
fnrmatii artistice de amatori

Ae.7\

trebuie sa fie de asemenea cit mai adecvat,

sint subordonate destinatiei obiectului. ;
Aici trebuie sa fie amintita, de asemenea, ;
si practica gresita a transpunerii unui :
decor de pe un material pe altul. Daca f
nu se respecta conditiile enumerate mai
sus se ajunge la crearea de obiecte nereu- ■
site, estetizante. Or, se stie ca arta :
populara se distinge tocmai prin aceea ca \
ei ii este strain formalismul, estetismul, ?
ruperea de util. Obiectele de arta popu- I
lara si de arta decorativa si aplicata sint \
verificate de gustul artistic sigur al popo- :
rului, care respinge obiectele in care i
forma artistica nu este armonizata cu \
scopul practic.
Imbinarea frumosului cu utilul, ca-
racterul sintetic in sensul pe care 1-am
subliniat si legatura organica intre forma, materialul, decorul si destinatial
obiectelor, constituie cele trei insusiri esentiale comune artei populare si artei
decorative si aplicate.
Pe linga aceste insusiri comune exista insa si unele note deosebitoare. Este greu
de trasat o limita precisa intre cele doua ramuri atit de inrudite: arta populara si
arta decorativa si aplicata. Exista totusi, unele particularitati al caror caracter
este destul de accentuat pentru a le deosebi.
Arta populara s-a nascut si a crescut in anumite conditii social-economice
care au stat la baza dezvoltarii poporului nostru in cursul unei lungi perioade
istorice. Obiectele de arta populara au raspuns nevoilor materiale si spirituale
ale vietii unor oameni ale caror principale indeletniciri au fost multa vreme
legate de cultura pamintului si cresterea vitelor. Aceste ocupatii de baza au
fost practicate multe veacuri la rind, continuindu-se pina astazi. Transformarile
tehnice si schimbarea mentalitatii legate de aceasta au fost incete in cursul
orinduirilor trecute. Obiectele de arta populara reflects aceasta situatie fund
toate executate numai in materiale care se aflau la indemina si lucrate cu unelte
rudimentare. Legate deci de un anumit mediu social, obiectele de arta populara
oglindesc acest mediu atit prin nevoile la care sint chemate sa raspunda cit
si prin tehnica in care sint executate.
Obiectele de arta decorativa si aplicata oglindesc realitati complexe si
sint legate de transformarile puternice care au avut loc in viata poporului nostru.

12
Ritmul acestor transformari oglindind marile prefaced sociale ca urmare a
dezvoltarii industriei, este rapid, impunind patrunderea unor materiale noi si
a unor procedee tehnologice noi in faurirea obiectelor de arta decorativa si
aplicata. Aceste schimbari sint legate astazi de avintul urias pe care industriali-
zarea si electrificarea tarii si transformarea puternica a agriculturii 1-au impri-
mat intregii noastre vieti. Ridicarea nivelului de trai al oamenilor muncii de la
orase si sate, dezvoltarea gustului estetic, practicarea artei in proportii de masa,
sint conditii esentiale care impun cresterea rapida, calitativa si cantitativa, a
artei decorative si aplicate. Cerintele estetice mereu crescinde au determinat
transformari mari si in modul de productie si desfacere al obiectelor de arta.
Domeniul artei decorative si aplicate s-a extins considerabil caracterizindu-se
prin aparitia unei serii de elemente noi pe care le vom trece pe scurt in revista.
Largirea bazei de productie prin aparitia unor industrii noi, necunoscute alta
data in tara noastra, utilizind materii prime diferite, prelucrate pe baza unei
tehnici avansate, a pus la indemina oamenilor muncii cunostinte noi. In arta
decorativa si aplicata se intrebuinteaza metale si aliaje necunoscute inainte, iar
materiile plastice au deschis orizonturi nebanuite. Cunoasterea unor procese
tehnologice complexe, minuirea unor unelte perfectionate, au determinat o
5. Lit oral til

crestere nemasurata a
experientei,
deschizind largi
perspective
imaginatiei creatoare.
Astazi a fost depasit
de mult stadiul in care
arta populara se limita
la prelucrarea artistica
a lemnului, cinepei,
linii si lutului.
In arta decorativa
si aplicata au aparut
genuri noi, iar cele
vechi au capatat
aspecte
corespunzatoare noilor conditii de viata. Din acest punct de vedere sint de
asemenea o serie de deosebiri intre arta populara si arta decorativa si aplicata.
Astfel vechea ceramica a mesterilor olari, lucrata cu mijloace tehnice reduse,

13
este inlocuita de ceramica flna realizata intr-o tehnica. avansata. A aparut si se .
dezvolta necontenit arta turnatului si slefuitului sticlei si cristalului cu ajutorul ?
carora se creeaza obiecte necunoscute artei populare din trecut. Lucrul in piele, I
limitat in arta populara la confectionarea cojoacelor si chimirelor, a luat o mare |
extindere raspunzind unor necesitati de viata cu totul noi, care cer sa se execute
obiecte ca albume, mape, scoarte de card, cutii etc. Insusi procesul tehnologic al
prelucrarii pielii s-a transformat radical, produsele de pielarie in arta decora- , tiva
si aplicata fiind de o mare finete si rezistenta, in acelasi timp. In domeniul
textilelor schimbarile nu au fost mai putin importante. Pe linga perfectionarea
metodelor de tesut, au aparut si tehnici noi, iar in decoratia textilelor se intre-
buinteaza procedee noi, cum ar fi, de pilda, imprimatul. In arta lemnului, pe
linga introducerea unor tehnici noi, cum ar fi traforajul, intarsia si pirogravura
perfectionata, au aparut produse noi raspunzind necesitatilor de viata actuale: |
casete, coperti de albume, cutii de sah.
In sfirsit, in arta decorativa si aplicata s-a trecut de la formele de productie j
individuala si cea a centrelor de mestesugari specializate, la formele de productie >
superioare ale cooperativelor si intreprinderilor industriale de stat. Productia
organizata a dus la o circulatie mai mare si la o largire a raspindirii obiectelor de
arta decorativa si aplicata atit pe piata interna, cit si pe cea externa care,
in ultimii ani, solicits cantitati din ce in ce mai mari de produse
artizanale.
In trecut, extinderea domeniului artei decorative si aplicate si transformarile
petrecute au avut ca rezultat, de multe ori, crearea unor obiecte de un nivel i
artistic scazut. Aceasta s-a datorat, cu deosebire in anii dintre cele doua razboaie,
patrunderii in arta noastra decorativa si aplicata a unor curente si tendinte
decadente, expresie a unor mentalitati invechite. Ele apareau in arta noastra
ca produse straine, rupte complet de problemele vietii si de intelegerea noastra
artistica. Chiar atunci cind se pretindea ca se porneste de la arta populara, rezul-
tatele erau inferioare pentru ca ceea ce se crea nu era o dezvoltare a artei populare,
ci o imitare sterila sau o deformare a ei.
Astazi sint realizate conditiile pentru o dezvoltare tot mai mare a artei
decorative si aplicate. Aceasta dezvoltare isi are temeiul in intelegerea justa a
doua imprejurari fundamentale: necesitatea preluarii critice a bogatei traditii
populare si legatura cu actualitatea.
Problema mostenirii artistice este o problema de baza a creatiei noi. Se
stie ca o cultura noua poate fi formata numai daca se folosesc si se preiau cu ar a v
pricepere si in mod creator cele mai bune realizari ale trecutului. Pastrarea jQg fc
traditiilor creatiei populare, folosirea lor in raport cu cerintele vremii noastre, a ^ t j r
constituie baza dezvoltarii viitoare a artei decorative si aplicate. ai jn(

Cele mai bune realizari ale artei decorative si aplicate sint cele care se popui
sprijina pe creatia artistilor populari din trecut. Valoarea acestei creatii sta pe o aC f
de o parte in caracterul individual al fiecarui obiect in care se simte pecetea sensi- d ecOr

14
bjUtatii si a maiestriei mesterului popular, iar pe de alta parte inreflectarea
unui! bogat continut social exprimind indelungata traditie tehnica a
grupului res-pefctiv. In uriele cazuri, oBiectele si decorul lor sint preluate cu
usurinta. Alteori Insa nu este asa de usor sa se foloseasca realizarile
trecutului care oglindesc alti via$, alta tehnica, alta ideologic De aceea
prelucrarea mostenirii artistice este necesara deseori. Uneori formele
obiectelor, materialul sau tehnica de executie se dovedesc a fi invechite
si trebuie schimbate. Dar o data cu ele se va schimba neaparat si decorul.
Alteori devin nepotrivite motivele ornamentale, compozi^ia. Este insa
important sa se stie ca esential nu este sa se foloseasca In mod izolat
elemente ale creatiei populare traditionale, fie forma, tehnica sau motiv, ci
trebuie sa se ajunga la insusirea principiilor generate ale acestei creatii.
Altfel, un motiv de veche traditie luat si transpus pe un obiect lucrat
intr-o tehnica noua, risca sa para cautat. Aceasta inseamna ca valorificarea
mostenirii artistice nu se poate face fara cunoastere profunda a conditiilor
in care s-a dez-voltat arta populara in trecut si a celor specifice
vremurilor noastre.
Mostenirea artistica a trecutului nu va capata insa viata decit daca
va fi legata de nevoile si aspiratiile prezentului. Posibilitatea dezvoltarii
rapide si puternice a artei decorative si aplicate este in functie de realizarea
unei legaturi strlnse a artistilor decoratori cu actualitatea. Deosebita
atentie pe care trebuie sa o acorde arta decorativa si aplicata problemelor
actuale este necesar sa se exprime in caracterul obiectelor produse, in
continutul si modul de tratare al ornamentatiei, in tehnica executiei, in
intelegerea formei si destinatiei obiectului. Cu alte cuvinte, asa-numita
«legare de actualitate » nu inseamna aplicarea meca-nica a unor embleme
sau lozinci pe orice obiect de arta decorativa si aplicata, cdhducind la
bagatelizarea si banalizarea unor simboluri, ci inseamna crearea unor
obiecte care sa corespunda noilor cerinte de viata ale poporului, lucrate
in tehnici potrivite cu progresul general realizat si impodobite cu
ornamente care sa exprime o conceptie sanatoasa a gustului artistic.
De aci va decurge si continutul nou al artei decorative si aplicate.
O problema esentiala a artei decorative si aplicate o constituie
ornamentatia pentru ca de natura ei si de felul in care ea este rezolvata se
leaga si problema continutului de idei.
Una din discutiile cele mai aprinse ce au avut loc in legatura cu
ornamentatia a fost aceea cu privire la justificarea prezentei decorului
geometric si la natura sa realista. Este complet gresita parerea ca numai
motivele vegetale si animale ar avea un caracter realist si ca motivele
geometrice ar constitui manifestari ale formalismului. Cu aceasta logica
s-ar eticheta in bloc ca formalists intreaga arta populara, concluzie evident
absurda, dat fiind caracterul realist fundamental al intregii creatii populare.
Geometrizarea si stilizarea practicate de mesterii populari, este impusa
uneori de structura materiei prime, iar alteori reprezinta o actiune
creatoare constienta a artistilor care subordoneaza in acest mod decorul
formei obiectului. De aceea imaginile conventionale si stilizate ale
15
pasarilor, animalelor si ale oamenilor, care apar deseori pe obiectele de arta \
populara si care pot sa dea o impresie de nenatural in raport cu oglindirea
realitatii, sint perfect naturale si necesare din punctul de vedere al combinarii
decorului cu obiectul, al rolului lor de a pune in valoare forma si destinatia
obiectului. Abstractismul sau formalismul unui ornament in arta populara si
in arta decorativa si aplicata se judeca dintr-un cu totul alt punct de vedere.
Ornamentul nu are un caracter abstract atunci cind motivul geometric sau
stilizat se integreaza. organic in forma obiectului. Dimpotriva, un ornament
va putea fi considerat ca abstract atunci cind motivele geometrice vor fi des- ton 1
prinse si vor tinde sa se constituie ca o unitate autonoma. torile
a ere
fost <
parte
dear)
cupri
de a
si ma
I
care :
razba
indus
i-.irfi e
istorii
a
crc
Pentru a ocoli, chipurile, pericolul «formalismului», unii dintre artistii decoratori,
uitind lectiile verificate de o lunga traditie a artei populare, incearca sa transpuna pe
obiecte de arta decorativa si aplicata imagini si procedee specifice artei de sevalet,
crezind naiv ca au rezolvat in acest mod si problema continutului de idei a artei
decorative si aplicate. Se stie insa ca se pot stabili unele deosebiri clare intre specificul
plastic al artei de sevalet si eel al artei decorative si aplicate, Astfel in majoritatea
artelor decorative si aplicate, in domeniul tesaturilor, al covoarelor, al lucrarii
obiectelor de metal, al sticlei etc., nu se poate realiza perspectiva de adincime cu
reprezentarea mai multor planuri departate, insusire esentiala. a artelor de sevalet.
Incercarile care s-au facut au dus la rezultate cu totul neartistice. Continutul de idei al
artei decorative si aplicate trebuie cautat nu in copierea procedeelor artei de sevalet
care ea singura poate sa. exprime ideile generate ale eroismului, umanismului sau
binelui, ci in felul in care obiectele de arta decorativa si aplicata reusesc sa exprime
ideile simple si obisnuite, dar si ele importante, ale echilibrului dintre frumos si util,
ale simplitatii si popul elegantei.
Datorita acestei deosebiri esentiale intre cerintele ideologice si estetice;
pe care le satisface arta de sevalet si cele pe care le implineste arta decorativa }
si aplicata, se poate mai lesne intelege si rolul important pe care il joaca in acesteal telor i
din urma, materialul si culoarea a caror prelucrare artistica trebuie sa contribuiel alizan
la obtinerea efectului estetic maxim. Artistul decorator trebuie sa stie sa folo-i Sucea
seasca cu iscusinta desenul si culoarea naturala a materialului. Intrebuintarea J' cxpus
frumusetii si expresivitatii materialului presupune o tehnica de prelucrare per-! brazii
fecta. In ceea ce priveste folosirea insusirilor naturale ale materialului din caret $emle
este facut obiectul, se pot invata multe lucruri studiind arta populara. Artistii < costui
populari inteleg profund specificul fiecarui material in parte si stiu sa foloseasca j zentat
posibilitatile artistice ale acestuia. Aceasta. intelegere a naturii intime a materia-! fere, i
lului precum si capacitatea de a lua din el tot ce poate da, ridica valoarea arti- \ a^e cr
stica a obiectului. i Elega
Aceste insusiri de baza ale obiectelor de arta populara, precum si marea,b^ n^(
stiinta a creatorilor populari, au putut fi apreciate in ultimii ani in marile expo- : comp]
zitii bienale de arta populara organizate de Casa centrala a creatiei populare. ^

16
 EXPOZITpH REPUBLICANE DE ARTA POPULARA

Caracterul de masa al miscarii artistice de ama-

tori iese in evidenta din simpla citire a cifrelor referitoare la participarea crea-
torilor populari la expozitiile organizate in ultimii ani de catre Casa centrala
a creatiei populare: in 1954 s-au inregistrat 45 000 de participanti; in 1956 au
fost organizate 100 expozitii raionale si 13 expozitii regionale la care au luat
parte aproape 90 000 de creatori populari. In anul 1959, prima expozitie bienala
de arta populara a fost precedata de 116 expozitii raionale si 16 expozitii regionale,
cuprinzind zeci de mii de obiecte trimise de 110 000 creatori populari. Cea
de a doua expozitie bienala de arta populara din 1961 a cunoscut o participare
si mai mare, intrecuta si ea de a treia bienala din 1964.
Dincolo de cifrele de neinchipuit intr-un trecut nu prea indepartat, in care
arta populara era privita sub unghiul « pitorescului» si al « exoticului», razbate
intelesul adinc al unui fapt de cultura de o insemnatate exceptionala: industrializarea
intensa care a transformat Romania plugului de lemn intr-o {ara exportatoare de
tractoare de ultimul tip intr-un rastimp neglijabil pe scara istorica, nu a atras «
decaderea iremediabila» a artei populare, ci, dimpotriva, a creat conditiile necesare
unei dezvoltari cantitative si calitative a artei tii si f populare romanesti.
Paralela prezentare a procesului industrializarii tarii pe de o parte si a
etice infloririi artei populare pe de alta parte a fost ideea de baza a sistemului de
ativa expunere realizat la prima expozitie bienala de arta populara. Prezentarea obiec-
estea telor facuta pe criteriul regional, a avut ca fundal succesele obtinute in industri-
ibuie alizarea diferitelor regiuni ale tarii. Frumosul costum barbatesc din regiunea
folo- Suceava purtat de falnicii flacai muncitori din padurile batrinei Moldove, era
tarea expus sub fotografia mare a unei exploatari forestiere din tara Dornelor unde
per- brazii sint taiati cu fierastraul electric iar bustenii sint transportati pe auto-
care senile. Arta populara a regiunilor Ploiesti si Arges, excelind in somptuoase
rtistii costume femeiesti in care firul de aur se impleteste cu rosul aprins, a fost pre-
sasc zentata sub imaginea uriaselor rafinarii moderne si a imenselor cimpuri petroli-
a fere. Si seria imaginilor si obiectelor curgind paralel pe cele doua uriase fluvii
:eria- ale cresterii fortei industriale a tarii si ale stralucirii artei poporului, continua.
arti- Elegantele costume oltenesti neintrecute ca rafinament coloristic, opregele
larea banatene si camasile hunedorencelor cu broderii compacte rosii lucrate in tehnici
:xpo complicate rivalizind cu cele mai vestite cusaturi orientale, costumul sasesc din
- pinza diafana si cu bijuterii fin cizelate, ceramica bihoreana nesmaltuita cu forme
dare.
17
 - - -TK :

6. Prima expo^itie bienald de arta populard

simple si elegante, furcile de tors din lemn de paltin admirabil sculptate de motii
din muntii Apuseni, catrintele colorate din toate tinuturile Transilvaniei, invitau
la o calatorie cu gindul de-a lungul si de-a latul tarii, insotite de imaginile noilor
laminoare si cuptoare inalte, ale fabricilor de tractoare si rulmenti. Fascinanta
traversare a tarii se incheia cu costumele purtate de taranimea muncitoare din
Dobrogea, prima regiune cooperativizata a tarii, pe ale carei ogoare nesfirsite
lucreaza mii de combine.
Expozitia demonstra ca arta populara traieste, dezvoltind traditiile valo-
roase ale poporului si ca, departe de a se ofili, capata noi straluciri, neasteptate,
iscate din alaturarea indrazneata de furnale, fum si fabrici. Este si un fel nou
de a intelege frumosul impletit cu munca creatoare de bunuri necesare vietii
cotidiene. Aceasta intelegere noua nu este a unui, a doi sau a zece artisti, ci .
a sute de mii de creatori populari muncind in industria si agricultura tarii
noastre. Este unul din aspectele graitoare ale profundei revolutii culturale
infaptuite.
In expozitie era prezenta si o a doua etapa a dezvoltarii artei populare,
care indica. sensul activei munci de care au depus-o Casa centrala a creatiei
populare si Casele regionale ale creatiei populare. Sarcina acestor institutii,
infiintate incepind cu anul 1953, nu consta numai in continuarea traditiilor de
arta. populara ci si in selectia si aflrmarea elementului nou. Munca de indrumare
a miscarii artistice de amatori tinde la dezvoltarea elementelor noi si, mai ales,
la integrarea lor armonioasa in registrele ornamenticii traditionale. Exemplele
erau numeroase in expozitie, aranjamentul si sistemul de etalare al acesteia

18
tinzind sa puna in valoare si sa accentueze tocmai acest aspect al creatiei populare
actuale. Sub cristalele vitrinelor straluceau minunate realizari artistice ale crea-
torilor populari care au inteles sa imbine intr-o unitate perfecta elemente vechi
si noi, asigurind in acest mod caile unei inspirate innoiri. In ceramica domina
creatia unui vestit mester popular olar, Mitrita Viscol din Oboga (Oltenia)
care a dat viata lucruriior noi vazute pe meleagurile Olteniei: sonde si tractoare.
Pe conciurile si chimirele inguste din Banat lucrate in fir de aur si argint, sint
tesute cu maiestrie stele. Cutiile de lemn din partile Odorheiului sint increstate
cu motive inspirate din avintul stiintei moderne, rachete si sateliti, demonstrind
patrunderea vietii noi in arta popular! traditionala.
Dar viata era prezenta in expozitie si intr-un alt fel, cu totul inedit: pe
podiumurile special amenajate si inchipuind mici ateliere, lucrau mesteri populari
adnsi din departate colturi de tara, stapinind o uimitoare tehnica si posedind
o nesecata fantezie a formelor si motivelor inspirate din comoara imbogatita
de veacuri a artei populare. Olari, tesatoare, fluierari, curelari din Oltenia,
Banat si Transilvania, ne fac sa patrundem in insusi laboratorul de creatie al
mesterilor populari. Cu unelte simple, dar minuite cu o siguranta si precizie
ce tin de virtuozitate, gindul si miinile lor dau viata lemnului, lutului, fibrelor
textile. Incet, incet, pe nesimtite, trecind prin multiple faze de prelucrare, lutul
muiat ia forma eleganta a ulciorului, lemnul de prun butucanos se subtie si
devine fluier lucios, firele de bumbac si aur se intretes si se naste tesatura grea

7. Vedere de la prima expozitie bienald de arid populard

aidoma brocartului. Nu e numai mestesug, e si arta. Uneori mesterii cunosc
tainele a doua arte: fluierarul Antonie din Vilcea ciopleste lemnul cu simceaua
ascutita ca «limba pasarii» cu care ia pojghite de lemn subtiri de ordinul zeci-
milor de milimetru si, in acelasi timp, cinta si masoara tonurile muzicale cu
finetea unei urechi de aceeasi ascutime.
Firul conducator al expozitiei, demonstrind inflorirea artei populare in
conditiile complexe ale construirii unei societati noi, si-a gasit o expresie adec-
vata intr-o prezentare reusita, dominata de ideea moderna a simplitatii.
In intregul ei, prima expozitie bienala a artei populare noi organizata de
Casa centrala a creatiei populare a constituit o dovada stralucita a contribufiei I
pe care miscarea artistica de amatori o aduce la marea opera de faurire a noii I
noastre culturi.

A doua expozitie bienala de arta populara a carei etapa republican;! a

coincis cu sarbatorirea a 17 ani de la 23 August 1944, a demonstrat din plin
nesecata forta creatoare a maselor muncitoare.
Prin amploarea actiunii, prin participarea larga a sute de mii de oameni
ai muncii de la orase si sate, prin rezultatele obtinute, expozitia bienala de arta
populara a reflectat intr-un mod stralucit grija pentru continua inflorire a
culturii noastre.
Obiectele ajunse in « finala» din salile Dalles au avut de infruntat pragurile
etapelor intercomunale, raionale si regionale, unde s-au intilnit si au eliminat
zeci de mii de alte obiecte similare. Cele expuse la Bucuresti constituiau astfel
o vasta panorama sintetica a artei populare din zilele noastre, de eel mai mare
interes nu numai pentru activistii culturii de masa ci si pentru cercetatorii
si istoricii de arta populara. Intr-adevar, cea de-a doua bienala de arta populara
a oferit un bogat material de meditatie cu privire la stadiul actual al artei
noastre populare, la tendintele ce se manifests, precum si, din punct de vedere
practic-organizatoric, la perspectivele ce stau in fata miscarii artistice de ama-
tori in acest domeniu. Pentru fiecare din principalele genuri ale artei populare
se pot stabili har^i cu centrele de creatie populara in activitate, se poate deter-
mina gradul de patrundere si encienta integrarii elementelor noi si, fireste,
se poate stabili modul in care au activat si au intervenit in mod salutar sau nu
Casele regionale ale creatiei populare. Adica in incercarea pe care o vom face
de a prezenta genurile de arta populara din tara noastra in acel moment,
— toamna anului 1961 —, vom aduce si corectivul lipsei de activitate datorat
ignorarii conditiilor locale, unde este cazul, pentru a intregi tabloul si pentru
a indica remediile pentru viitoarele bienale.
Ceramica. Centrele de ceramica populara din tara noastra se numara cu
zecile si de aceea este oarecum curios ca la expozitiile din ultimii zece ani
revin cu insistenta doar un numar restrins de creatori apartinind citorva centre.

20
 \q8.\sispecf de la a dona expo^itie bienala de arta populard

Judecind dupa prezenta la bienala s-ar parea ca productia noastra ceramica se

limiteaza la Marginea si Radauti pentru regiunea Suceava, Hurez pentru regiunea
Arges, Oboga pentru Oltenia, Binis pentru Banat, Baia MarFperTtru Maramures,
Qorund rjentru Mures-Autonoma Maghiara, Sasciori pentru Brasov. Exceptie
face regiunea Crisana a carei Casa regional^ de creatie populara a trimis si
la bienala a doua ca si la expozitiile anterioare, produse de ceramica din aproape
toate zonele regiunii, importante din punct de vedere ale olariei: Vadu Crisului,
Cri|tior din tara Bihariei, Birsa dinspre tara Zarandului. Nu este cazul sa insiram
lista tuturor centrelor ce lipsesc sistematic din expozitiile regionale de arta popu-
lara, dar vom indica totusi pe cele care se cuvin a fi macar vizitate de acti-
vistii Caselor de creatie regionale respective si anume: orasul Iasi, Schitul Stavnic,
Bradesti pentru regiunea Iasi; Darmanesti, Calvini pentru regiunea Ploiesti;
Galesoaia, Tg. Jiu, Glogova, pentru regiunea Oltenia; Tirnavita, Obirsa pentru

21
regiunea Hunedoara; Danesti, Madaras pentru regiunea Mures-Autonoma
Maghiara. Fiecare dintre aceste centre are o productie masiva de vase de pamint.
Sint bineinteles si alte numeroase centre care au si fost indicate prin scrisori
metodice Caselor regionale de creatie populara. Nu numai ca ne-am fi asteptat
ca aceste case, situate atit de aproape de satele de olari cunoscute din regiune,
sa le antreneze in concurs, dar am fi dorit sa aflam s,i nume noi de centre
de olari pe care activistii Caselor regionale de creatie populara sa le fi prezentat
la concurs ca o descoperire. De fapt, aceasta se asteapta: o munca de depistare,
de valorificare pornita pe plan regional, si nu o indicare de la centru asa cum
mai asteapta inca unele Case regionale.
In ce priveste prezenta elementelor noi, vom mentiona in primul rind
efortul depus si de data aceasta de batrinul mester Mitrita Viscol din Oboga.
Este remarcabila in creatia acestui olar in virsta de peste saptezeci de ani, efortul
de a tine pasul cu contemporaneitatea. Specialist in « productia» de tractoare,
mos Mitrita a adus in anul 1961 « tipuri» noi, ca si in materie de sonde, carora
le-a adaugat motorul ce pune in functie instalatia de foraj. Ceea ce este insa
de-a dreptul uimitor pentru capacitatea de receptie a noului de catre batrinul
olar, este faptul ca la citeva luni dupa zborul in cosmos, mos Mitrita a si imaginat
si realizat intr-o forma plastica legata de stravechea traditie a ceramicii de
Oboga, acest eveniment de importanta istorica in viata omenirii. Pe forma
unui ulcior, a carui parte de jos inchipuie globul pamintesc brazdat de paralele
si meridiane, mos Mitrita a grefat imaginea unei rachete continindu-1 pe cosmo
naut. Poate ca din punct de vedere plastic acest ulcior purtator de container
nu este o realizare fara cusur, dar cu atit mai emotionanta ne apare ea. Ea este
edificatoare, in acelasi timp, pentru ecoul pe care asemenea fapte ale epocii noastre
le au in masele largi ale poporului. Stelian Ogrezeanu din Hurez, regiunea
Arges, a prezentat cunoscutele strachini si talere lucrate cu gaita; unele din elei
ni s-au parut lucrate la un nivel inferior celor pe care le-am admirat cu alte'
prilejuri. De asemenea o scadere calitativa s-a inregistrat si in productiaj
talentatului mester Faur din Birsa, regiunea Crisana. In schimb foarte frumos j
lucrat si avind elementul nou incadrat potrivit in decorul traditional, este ulciorul i
lui Stefan Stefan din Binis, regiunea Banat. Mesterul Bogosi din Baia Mare I
a trimis cunoscutele cani cu embleme. Bojidar Miloradovici din Bucuresti aj
prezentat o serie de lucrari cu reale calitati artistice. Bine executate din
punct de vedere tehnic, vasele din regiunea Mures-Autonoma Maghiara sint
putin incarcate, manifestind o aplecare spre decorul baroc de provenientajj.de lei
livresca.
In domeniul ceramicii merita a fi consemnate si doua incercari de reinviere | i
a unor centre disparute din productia curenta. Unul din ele, eel de la Sasciori (regiunea
Brasov) a prezentat forme foarte interesante care il leaga de olaria nesmaltuita romaneasca
de veche traditie din Transilvania. Meritul acestei initiative [ cu in revine sectiei de arta
populara a Muzeului Brukenthal care a intreprins cercetari

22
 ?i a publicat materiale despre acest centru. Cea de-a doua incercare s-a facut
nint. la Radauti, unde mesterul Colibaba a lucrat citeva admirabile strachini zise
isori de Kuty, un centru de ceramica a carui productie a incetat acum citeva decenii.
sptat Atlt ca forma, cit si ca decor si culori, mesterul Colibaba a inregistrat o reusita.
iune, In general se observa ca in domeniul ceramicii populare mai exista uriase
jntre «rezerve interne» nefolosite. Sint sute de creatori populari din zeci de centre
sntat de olari care cu bucurie ar participa la concursurile artistilor amatori. Dar aceasta
itare, trebuie macar sa li se spuna. Popularizarea si propaganda concursurilor initiate
cum este inca slaba, mai ales in mediul rural. In al doilea rind se cere o indrumare
mai atenta si mai competenta. Si in aceasta directie Casele regionale de creatie
populara au un cimp vast de activitate pe care trebuie sa-1 acopere cu mult
rind
ma
>oea. ' multa. eficienta.
ortul
Lemn crestat. Mai bine reprezentat decit in prima bienala, acest domeniu
oare, atit de frumos si de interesant al artei noastre populare, este inca prea putin
irora valorificat. Harta care s-ar alcatui pe baza exponatelor de la bienala ar cuprinde
insa ca zone importante de productie: Tara Dornelor si Cimpulungul Moldovenesc
rinul din regiunea Suceava, Tara Vrancei din regiunea Galati, citeva puncte din
einat regiunea Ploiesti, intre careTona Rimnicului Sarat, Valea Sebesului, Tara Hategului
si tinutul Padurenilor din regiunea Hunedoara, zone din regiunea Mures-Auto-
arma noma Maghiara si din regiunea Cluj. Categoriile de obiecte lucrate sint: furci
ralele de tors, bite ciobanesti, instrumente muzicale, — fluiere, cimpoaie (partea de
smo- lemn) —, cauce, prese de cas, maiuri de batut rufe, casete. Trebuie amintite
ainer numele mesterilor Pogan si Cernat din regiunile Hunedoara si Brasov, precum
es|-e si acela al lui Paul Farcas din regiunea Mures-Autonoma Maghiara. Toti trei
astre au combinat cu maiestrie decorul traditional cu elemente noi, folosind atit tehnica
unea crestaturilor cit si cea a inciziei usoare colorate cu funingine.
\
n e c

L
alte Fara indoiala ca in domeniul lucrului artistic allemnului, toate Casele regio-nale de
creatie populara din tara pot desfas,ura o activitate mult mai sustinuta. Este destul sa ne
amintim bogatia extraordinara in esente lemnoase de toate jmos f categoriile a
Mar tuturor regiunilor noastre. Pina si Dobrogea are paduri de stejar iorul I * n
e preajma Babadagului, ca sa nu mai vorbim de imensele ei resurse in lemn
:sti a moale, plop sau salcie, care se preteaza asa de bine la crestaturi si din care
din exista in muzeele noastre admirabile obiecte lucrate cu arta. Dar bine-in^eles c2
sint si aici se cere interventia activa a celor chemati sa incurajeze creatia artistilor
ienta amatori. De ani intregi regiunea Dobrogea nu trimite nici un obiect de lemn, cu
exceptia celor lucrate de un singur si merituos creator, Veniamin
Mirza, din Constanta.
viere Piek. In afara de textile, domeniul lucrului in piele a fost domeniul eel
sciori mai unitar si mai bine reprezentat pe intreaga tara. Aproape ca nu exista regiune
Dlari care sa nu fi trimiscojoace foarte bine lucrate. Regiunea Suceava a fost prezenta
a cu infloratele bondite din tara Dornelor si cu cele tivite cu blana de jder si
iative dihor de la Vama Cimpulungului. Regiunea Bacau a trimis admirabile exemplare
cetari
23
de cojoace nemtene si din satele din preajma Romanului si a Bacaului. Din
satele de linga Bucuresti a fost adus de asemenea un cojoc de factura noua,
plin de culoare. A fost o surpriza insa sa aflam ca regiunea Oltenia nu a
trimis nici un pieptar sau cojoc, desi vestitul centru de la Dabuleni lucreaza
si azi unele dintre cele mai frumoase cojoace din tara, admirate la toate expo-
zitiile noastre de pestc hotare. Regiunile: Banat, Crisana, Hunedoara, Mures-
Autonoma Maghiara, au trimis pieptare caracteristice diferitelor centre de
productie cojocareasca. O mentiune speciala trebuie facuta pentru regiunea
Maramures ai carei cojocari au trimis doua dintre cele mai frumoase cojoace,
adevarate piese de muzeu.
In ce priveste integrarea elementului nou trebuie consemnata ca o deosebiti
reusita actiunea regiunilor Brasov si Cluj. Cu ajutorul specialistilor de la sectia
de arta populara a Muzeului Brukenthal din Sibiu, vestiti mesteri cojocari ca,
de pilda, Babu Achim Tanase de 84 ani din Saliste, au executat pieptare brodate
in tehnica traditionala sibieneasca, fagarasana sau de pe Tirnave. Pe unul din
pieptare, pe buzunare, apare imaginea tractorului. Totul este lucrat si plasat
cu discretie, in asa fel, incit nu numai ca nu supara, dar, dimpotriva, face si
mai atragator intregul ansamblu. Datorita sprijinului acordat de Muzeul Etnc
grafic al Transilvaniei din Cluj, un succes asemanator a fost inregistrat de
cojocarii din Bistrita.
Elemente componente ale portului popular din toate regiunile tarii noastre,
cojoacele si pieptarele fac parte din acea categorie a obiectelor de arta populara
care-si gasesc utilitatea si in epoca actuala. De aceea se cuvine grija pentru
pastrarea si continuarea celor mai bune traditii in acest domeniu.
Tesaturi de interior. Destinate a impodobi peretii sau a acoperi mobilele
din locuintele taranesti, tesaturile de interior constituie una dintre categoriile
cele mai variate si, in acelasi timp, mai vaste ale artei noastre populare. Ele{
se lucreaza si azi in toate regiunile tarii, astfel explicindu-se marele numar trimis I
la expozitie. Dintre sutele de piese de foarte buna calitate, cu care s-ar ft pututl
alcatui o expozitie speciala pe aceasta tema s-au ales pentru expunere doar citevaf
zeci. Principalele categorii sint: ^coarte si laicere, fete de masa, stergare.
Din regiunea Oltenia au sosit citeva exemplare de scoarte oltenesti, tesutel
in stilul traditional, adica avind un chenar lat si un cimp smaltat cu flori stilizate.f
Se observa o oarecare degradare a coloritului viu, limpede, caracteristic vechilor|
scoarte oltenesti. O prezenta masiva in acest domeniu are si regiunea Banat, {
Remarcam o extrem de frumoasa si, in acelasi timp, de moderna tesatura bana-|
teana, in care culoarea dominanta este galbenul. Din regiunea Crisana au venit
de asemenea tesaturi de pus pe pereti similare ca factura cu cele banatene. Dobrogea
a concurat cu un laicer in vergi late de o mare frumusete coloristica. Carpete
moderne au fost lucrate in regiunea Ploiesti. Motivul nou este dispus cu discretie
pe banda marginal! a tesaturii. O incercare de introducere a tematicii noi a
facut si regiunea Oltenia, trimitind o scoarta in care cimpul central este ocupat

24
de o vedere in perspective a unei sonde si a ogoarelor lucrate de tractoare.
Nu o consideram reusita intrucit nu face decit sa transpuna. in tehnica
tesu-,tului o viziune proprie tablourilor. Admirabile fete de mese, lucrate pe
linia litionala, a prezentat regiunea Maramures. De asemenea regiunile Brasov,
■Mure§-Autonoma Maghiara, Hunedoara, Banat, Crisana au trimis numeroase
jkre marturisind o inalta arta. Din regiunea Brasov ne-a parvenit o fru-moasa
fata de masa. Stergarele au fost atit de numeroase incit selectia lor a fost deosebit
de grea. Este poate piesa in care se poate observa cu cea mai mare ujurin^a
acea trasatura fundamentals a artei populare romanesti care este unitatea in
varietate. Aceste bucati patrulatere de pinza. alba, atit de unitare ca format ji
colorit de fond, sint de o varietate extrema in ce priveste ornamentatia plasata la
capete. Aceasta ornamentatie se incadreaza si ea in stilul geometric. Stergarele din
regiunele Suceava, Bacau si Galati, cele din satele din jurul Bucurestilor,
jtergarele banatene si cele din regiunile Brasov, Hunedoara, Cluj, Mures-
Autonoma Maghiara, Crisana, si Maramures, constituie o gama foarte intinsa.
Costume si piese de port isolate. Numai cine a pasit in salile puternic luminate
ale expozTpei isi poate face o idee despre uriasa desfasurare de culori stralucind
pe fondul alb al costumelor populare. Costume intregi sau piese izolate, camasi,
catrinte, sumane, marame, alcatuiau o friza continua. pe panourile expozitiei.
Este imposibil sa le trecem in revista chiar fugar. Tara intreaga era acolo, din
obcinele moldovenesti, pina in cimpiile Banatului, din muntii Apuseni pina in
dealurile Gorjului si din vechea tara a Maramuresului pina in stepa Dobrogei.
Fiecare tinut cu portul lui stralucitor este caracterizat printr-unul sau altul
din elementele sale. Ceea ce merita sa ne retina insa atentia mai mult, este felul
in care miinile harnice ale femeilor au reusit sa imbine ornamentica de veche
traditie cu motive inspirate din viata noua. Pe o camasa barbateasca din partile
Sibiului, croita dupa stravechiul model al camasii cu « barburi », printre maruntele
motive cusute cu negru, erau cusute si imagini ale cladirii caminului cultural,
ale calimarii si tocului. Motivele, care ar parea nepotrivite pentru decorul unei
camasi, au fost cusute insa cu mare migala, aparind ca niste miniaturi descifra-
bile cu lupa, si armonizindu-se astfel cu restul contextului ornamental.
Sa ne oprim aici. Si asa drumul a fost lung, iar frumusetea adevarata a
minunatelor noastre obiecte de arta populara nici pe departe nu poate fi intre-
vazuta in citeva rinduri. Sa ne oprim deci si sa ne gindim la intelesul pe care
il inchide in ea aceasta expozitie precum si la citeva probleme ale artei populare
in cadrul miscarii artistice de amatori.
Arta populara cunoaste o inflorire fara precedent. Este destul sa citim
cifrele indicind numarul participantilor la bienala de arta populara: peste
100 000, si la eel de al VI-lea concurs al formatiilor artistice de amatori:
peste 600 000
Care sint caracterele acestei arte populare aflate in plina dezvoltare, care
este de fapt stadiul ei actual si care sint sarcinile miscarii artistice de amatori?

25
 In arta populara a zilelor noastre, in toate domeniile, se reflecta noileL
conditii de viata ale oamenilor muncii de la sate ca urniare a procesului de indus-lEL es
trializare si de cooperativizare a agriculturii. Categorii largi de obiecte si
domenii intregi ale artei populare sint in plina transformare, iar uneori sint chiar K».est
inlocuite de produse industriale conforme cu noile cerinte ale vietii materiale. ] ac
Este un proces normal, care nu poate fi oprit. Raminerea la unelte rudimentare de isa
lemn, desi admirabil crestate, sau incercarea de a le reinvia, ar insemna incura- ] jarea i
unor tendinte retrograde, sortite de altfel esecului. Dezvoltarea vietii sociale nu SI
poate fi tintuita pe loc. De curind, intr-o calatorie in extremul nord §L .J al tarii,
am strabatut satele de crescatori de vite din partile Radautilor si Cimpu-lungului
Moldovenesc. Pe vremuri (acum 8 ani inca) laptele era muls in galefi de lemn, era
transportat in cofe de lemn si pus la pastrare in mari vase facute
P
1

tot din doage de lemn. Toate aceste categorii de vase erau admirabil impodobite z
cu motive pirogravate. Piese remarcabile se gasesc in muzeele de arta. populara L
si etnografie. Numai acolo au ramas, pentru ca la Moldova — Sulita, la Ulma |
si la Izvoarele Sucevei, pe prispa caselor pot fi vazute stind la rind caldarile
albe de masa plastica, atit de usoare si practice, iar transportul se face cu cisterne
automobile, albe si ele, care due laptele la fabrica ultramoderna de praf de lapte «
Raraul » de la Cimpulung. Viata merge inainte, iar arta populara tine pasul cu
ea. Si asa s-a intimplat si se intimpla cu multe obiecte de arta populara. Au
disparut raboajele de lemn crestate, dispar «imblacii » de treierat grinele, unele
centre de ceramica si-au « reprofilat » productia, altele si-au micsorat-o, dimierii din
Oltenia nu mai strabat cu carele intinderile dintre munti si Dunare pentiu a bate
postavulin ,,piile" de pe riurile Gorjului, securi pentru lucratorii la padute f .; •.., nu se
mai fac la Varzarii din tara Bihariei, care inainte de primul razboi mondial !U ajungeau
cu marfa lor pina departe pe malurile Savei si Dravei si pina pe ^armul Adriaticii,
deseori fetele si femeile renunta sa mai coasa la o camasa cite dou sau trei luni de
zile si cumpara materiale de la cooperativa. Se isca. in productia industrials, frumuseti
noi, frumuseti ale materialelor plastice, ale firelor sintetice, | mai ieftine, mai usor de
procurat, mai practice. Unele din aceste produse sint I folosite si integrate in
ansamblul costumului popular, cum se intimpla cu sortu-rile, basmalele si conciurile
banatene, sau cu panglicile cusute pe marginea zadiilor din muntii Apuseni, sau cu «
primul » de la palariutele (« clopurile ») oseniloi si maramuresenilor. Arta
populara e vie, ea se transforma necontenit. |
In acest vast proces de transformare se disting citeva tendinte a carorlgjiff
mentionare este necesara:
1. Un domeniu important, eel al portului, isi schimba treptat infatisarea:
din imbracaminte cu caracter general, adaptata adica tuturor imprejurarilot
vietii, inclusiv activitatii economice de fiecare zi (costum de munca, costum
profesional), se transforma in port ocazional, in costum de sarbatoare. Din ce \ sau in
ce mai putine sint zonele din tara in care se pot vedea la munca cimpului, |: ven*
barbati si femei in portul traditional, alb. O harta a raspindirii costumului tra-1
este

26
 ditional de munca alb ar arata ca procesul disparitiei lui este mai intens in partea
de est si sud-est a tarii, acoperind Moldova de rasarit (intre Siret si Prut), Dobrogea
si Baraganul, si ca directia de inaintare a acestui fenomen este inspre apus. Ca
acest proces este mai vechi in aceste parti o atesta si faptul disparitiei timpurii
si a costumului traditional ca port de sarbatoare. Pentru a gasi un costum potrivit
ansamblului de cintece si dansuri din Constanta, a fost necesara o deplasare a
unei brigazi speciale care, dupa doua saptamini de umblet prin satele Dobrogei
de sud-vest, locuite de romani « bastinasi», Beilic, Oltina, Ostrov, Mirleanu,
a adoptat formula unui costum reconstituit.
Portul popular romanesc in toata stralucirea lui se poate mai cu usurinta
vedea la festivitatile organizate cu prilejul diferitelor sarbatori nationale, sau
cu prilejul concursurilor. Transformarea in port de sarbatoare este fapt implinit
in zone cunoscute ca «bogate » in arta populara ca Muscelul, Argesul, Vilcea,
Gorjul, Mehedintii, Hunedoara, Suceava.
Nu toate elementele costumului popular sint afectate in egala masura de
acest proces de transformare. Sint unele piese mai « rezistente », altele cedeaza
locul mai usor. Printre piesele1^ rezistente am citat deja cojoacele; adaugam acum
briiele, betele si chimirele, utile in procesul muncii. De asemenea se pot face
diferentieri in aceasta privinta si cu privire la portul femeiesc si eel barbatesc
sau la camasi, catrinte sau pantaloni. Intre piesele mai putin rezistente, citam
in primul rind hainele lungi de tipul sumanelor, subelor, epingelelor. Echipele
care vin imbracate la concursuri in costume regionale au pe deasupra, daca e
vreme de iarna sau de ploaie, paltoane, sau fulgarine de mase plastice usoare
si ieftine.
2. A doua tendinta ce se cere mentionata este cea manifestata in domeniul
decorului. Ornamentica traditionala romaneasca de caracter geometric sau
puternic_stilizata, se mentine inca desigur pe o mare suprafata a teritoriului
^arii. Nu este insa mai putin adevarat ca se observa si aparitia decorului floral.
El se vede pe scoartele moldovenesti, pe catrintele de Nasaud, pe camasi olte-
nesti si din Hunedoara, pe produse ceramice.
3. Cea de-a treia tendinta, care de fapt da nota caracteristica momentului
|actual de dezvoltare a artei populare, este trecerea treptata de la arta populara
fenomen de creatie spontana, la arta pbpulara ca parte integranta a miscarii
artistice de arr^tori^lrralroFcTcuTritreaga viata a societatii socialiste in care
plani-:ea este o lege de baza, arta gppulara se incadreaza in forme organizatorice.
De justa orientare a acestor forme organizatorice, depinde eficacitatea indrumarii
lealizata !n cadtul miscarii artistice de amatori prin organele specializate ale caselor
de create populara. Problema este desigur foarte complexa, foarte delicata
fi implica un numar mare de factori. Nu este vorba de alternativa « interventie »
sau « non-interventie » ci de dozarea si masura cantitativa si calitativa a inter-
Ventiei. Necesitatea interventiei, tocmai in interesul dezvoltarii artei populare
este un fapt recunoscut. Ramine sa se stabileasca care sint conditiile in care sa

27
se faca interventia. Pentru ca destul de des au fost vazute interventii care nu pot in
socotite ca fund in avantajul artei populare. Am avut prilejul sa asistam la
splendida manifestare prilejuita de finala celui de al Vl-lea concurs al formatiilotl
artistice de amatori. Nu este locul sa facem aici o analiza, dar vom spune dl
nu in putine cazuri am avut de ce ne intrista in fata asa-ziselor « scenizari I
si «stilizari » operate atit asupra costumelot ck si asupMi dansurilor. Sa citani
pentru costumele urite echipa de dansuri a intreprinderii «Reconstructia »|
din Piatra Neamt, sau cea de la uzinele « Republica » din Bucuresti.
O interventie justa si eficienta nu poate avea loc decit cu implinirea uneil
conditji esentiale: cunoasterea temeinica a artei populare din regiunea respecj
tiva. Aceasta este adevarat atit pentru domeniul dansului si cintecului, cit si]
pentru domeniile variate ale artei populare. Lucrul a iesit cu prisosinta in evi-1
denta cu prilejul muncii de depistare si de indrumare dusa in timpul pregatiriij
celei de a doua bienale de arta populara; regiunile Brasov si Cluj — in carej
Casele regionale ale creatiei populare au apelat la ajutorul specialistilor de kl
Muzeul Brukenthal din Sibiu si de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din]
Cluj — au obtinut succese remarcabile care le-au adus un mare numir de premiij
in timp ce regiunea Iasi (singura regiune din tara care nu s-a prezentat la Hernia"))
care n-a lucrat in colaborare cu Muzeul Etnografic al Moldovei, — unul din celei
mai bune unitati de acest gen din tara—a trimis doar o scrisoare in care constatiij
inexact, « decesul » artei populare.
Pentru cuprinderea creatorilor de arta populara in forme organizatorice
desigur ca un rol important il au Casele regionale ale creatiei populare si intreaga
retea de asezaminte culturale de masa: camine culturale, case raionale de cultura,
etc. Este insa cazul sa se aiba in vedere si posibilitatea unor forme economice
de organizare, investite cu rentabilitate. Exista zone numeroase in tara noastrl
in care se pot infiinta pe linga cooperative agricole de productie, sectii de artj
populara capabile sa aduca un venit substantial. Nu mai vorbim de olarii,
care ca la Marginea-Radauti, producatori ai vestitei ceramici negre, pot foarte
bine lucra in cadrul cooperativei agricole de productie. Sint centre de cojocari,
de exemplu Dabuleni din regiunea Oltenia, care la fel pot lucra in cadrul CAP!
marind sursa de cistiguri si contribuind la diversificarea profilului economic
al unitatii respective. Cu un mic efort de organizare, zeci de femei de pe linga!
fiecare CAP pot lucra cusaturi si tesaturi populare, cum ar fi covoarele de
Botiza in Maramures, sau pinzeturile din partile Sibiului s.a.m.d. Aceste sectii
producatorare de arta populara isi gasesc un debuseu sigur atit prin Fondul
Plastic cit si prin Cartimex care ar putea plasa pe piata externa cantitati maril
de asemenea produse foarte cerute in strainatate.
Tot la acest capitol al organizarii contemporane a artei populare am aminti
si de un aspect ce ar parea ca se incadreaza intr-o problematica oarecum vecim,
Este vorba de rolul artei populare in educatia estetica a maselor in general si
a tineretului scolar in special. Nu mai este nevoie sa spunem ca dansul, cintecul

28
ipular, costumul si celelalte domenii ale artei populare, contribuie din plin la
formarea gustuliii pentru frumos a milioane de oameni ai muncii din tara
noastrS. S-au facut auzite in ultima vreme glasuri si s-a cerut ca in programele
fcolare sa fie incluse ore de pregatire teoretica si practica estetica. S-a amintit
despre tablouri si sculpturi celebre din patrimoniul artei universale ce se cer
fi vSzute si intelese si nu este rau acest lucru. Dar ni se pare ca tot atit de
eficienta ar fi si cunoasterea creatiei populare in mod sistematic. In atitea din
satele patriei noastre, educatia estetica poate fi facuta pornind de la realitati
»propiate de intelegerea acelora carora se adreseaza. La orele de desen sau lucru
manual, se dau elevilor ca teme, pictarea unor ghivece cu flori sau traforarea
de diferite modele. Cu cit mai folositoare ar fi, adaptarea acestor ore la reali-
tatea artistica a zonei sau satului respectiv, cerindu-li-se copiilor sa modeleze
Vase de pamint, sa cresteze lemnul sau sa teasa mici fragmente, dupa modelul
obiectelor celor mai bune pe care le au deseori sub ochi in nemijlocita vecina-
tate. Mina si ochiul isi vor fi facut astfel prima ucenicie si vor fi mai receptive
la acele forme deja pomenite ale picturii si sculpturii universale pe care, fara
indoiala, trebuie sa ajunga sa le cunoasca.
fncadrarea organizatoiica si indrumarea artei populare — inclusiv cintecul $i
dansul — necesita insa cadre pregatite. Aceste cadre trebuie sa aiba o cultura
generala cuprinzatoare, sa cunoasca problemele disciplinei pe care o indruma.
Dupa felul interventiilor in cintecul si dansul popular nu se poate spune ca aceste
condi^ii sint totdeauna indeplinite. Patrund in repertoriul si in forma de prezen-
tare a echipelor de dansuri prea multe aspecte ce tin de o anumita mostenire
a vechii societati burgheze, si pe care cu tristete Marcel Breslasu le consemna
in paginile « Contemporanului », in calitatea sa de membru al juriului celui
de al Vl-lea concurs al formatiilor artistice de amatori. Marcel Breslasu deplingea
ivazia « dizerilor de sarm », a jazz-ului, a unui anume gust tradind periferia
elor. E un mare pericol pe care just 1-a relevat poetul. In evitarea acestei
rimejdii un rol primordial il au instructorii. Pentru ridicarea urgenta a calificarii
br este necesara organizarea unor cursuri. Sa se instituie un « minim » obligator
tru oricine doreste sa devina instructor artistic. Rolul este prea important
activitatea instructorilor atirna prea greu in elaborarea unei tinute demne
spectacolului formatiilor artistice de amatori, pentru ca lucrul sa fie lasat
mult sau mai putin la intimplare. Din vizionarea atitor « aranjari » si « sceni-» cu
prilejul finalei concursului al Vl-lea, am tras cohcluzia unei extrem de ■gente si
necesare «instructari » a instructorilor. Intervendi necompetente de un gust
indoielnic pot duce la grave alterari ale marelui nostru tezaur de populara.
Arta noastra populara este puternica, vie, de o mare varietate. Este un copac
dru, cu radacini adinci, a carui ingrijire cade in seama noastra. Conditiile
.te in ultimii ani au facut sa infloreasca asa cum niciodata n-a fost. Sarcina
tra este de aceea cu atit mai gingasa, iar raspunderea cu atit mai mare.
II. ARTA POPULARA TRADITIONALA CA SURSA DE INSPIRATlf
PENTRU CREATIA NOUA

Bogatia aspectelor de arta populara impli

o cunoastere temeinica a acestora din partea Caselor regionale ale creati
populare care sint datoare sa inregistreze tot ce este valoros in tradij
artistica a regiunii respective. Fara. indoiala, o indrumare justa a creatiei n nu
se poate face decit pornind de la formele locale. Creatia populara a oricai
regiuni poate fi clasificata pe asa-numitele « genuri » cuprinzind categorii
obiecte tinind de o aceeasi intrebuintare, de aceleasi materii prime si de tehni
asemanatoare. Principalele genuri ale artei populare, care vor fi prezentate
cele ce urmeaza ca surse de inspiratie pentru creatorii populari si ca repere
activitatea indrumatorilor, sint:
/X.jPortul popular. Este un gen complex in care intra piesele de port, barb I tesc si
femeiesc. Dupa cum este si firesc, in acest gen foarte vast sint inclui Imenta obiecte
din mat«rii prime diferite, lucrate in tehnicile corespunzatoare: tesatu ;j e jns si
cusaturi de lina, in, cinepa, bumbac; piese de piele si blana de animale: cojoac obiect
chimice, curele, legatori, ghete, cizme; piese de sticla, ceramica si metal din cai sint
confectionate podoabele. Complexitatea acestui gen face ca de multe o ei sa fie
prezentat diferentiat, pe categorii de materii prime: cojocarie, lucn metalelor etc.
(2. lEesaturile de tmpodobit interiorul: laicere, scoarte, stergare, fete de mas
cuverturi, perne, perdele etc.

Bineinteles ca nu ne intereseaza, in domeniul indrumarii creatiei populat; r) unx

decit acele obiecte care au insusiri artistice, adica. nu toate uneltele la rind, ? *
numai acelea care pot servi prin forma sau decorul lor ca sursa de inspiraji; tjiX?"
In prezentarea noastra facuta pe genuri vor fi insirate toate obiectele 11 gi
merita a fi mentionate din punct de vedere estetic, indicindu-se principale f^-jg \
tipuri precum si centrele si localitatile in care ele se produc. In acest fel, indti I'-jjnjj]
matorii vor avea la indemina un ghid simplu si sigur, care le va indica sp ;. ^\
ce zona si sate ale regiunii respective sa se indrepte pentru a gasi material i KA „
inspiratie corespunzator. ment

3. Obiecte din lemn: mobilier, vase si unelte

4. Ceramica: ulcioare, strachini, oale, figurine
5. Obiecte din metal si sticla
6. Obiecte din os
7. Pictura populara

30
 PORTUL POPULAR

Aspectele de arta ale costumului taranesc romanesc formeaza unul din cele ai
vaste si in acelasi timp mai complexe domenii ale artei populare romanesti. nu
mai avem aface cu un singur « gen » de arta folosind o anumita materie
prelucrata in una sau mai multe tehnici specifice, ci ne aflam in fata unui ablu
artistic la alcatuirea caruia participa materii prime diferite si bine-tehnici
distincte. Unele din aceste categorii participante la compunerea nului ar putea
fi tratate in mod de sine statator, in conditiile unei prezentari ample. Este destul
sa amintim de pilda importanta ramura a prelucrarii ice a pieilor. Zeci de
centre specializate in lucrul cojoacelor mari, a piep-dor de piele brodate, a
chimirelor de diferite tipuri (brodate, incrustate, ate), ofer& uri vast
material de studiu in oricare din regiunile Romaniei. tie interesanta ar fi si
o investigare a artei prelucrarii metalelor, — zinc, alam&, arama, argint si
aur —, din care se confectioneaza o serie de obiecte auxiliare ale portului, —
tinte, catarami, discuri mici, — im §i gama atit de variata a podoabelor
femeiesti, — cercei, inele, ace, cu cheite etc. Tot asa s-ar putea vorbi
despre mestesugul confectio-ii pa1aiiilot_de_t)ls|al..sau eel al sumanarilor
specializati in croirea si orna-entarea hainelor lungi, — sumanermantale,
epingele. — Ca sa nu mai pomenim Insafi arta tesutului si de arta cusaturilor
care ele singure ar putea forma Mectul unor studii speciale. In limitele
prezentarii noastre insa, noi ne vom apa numai de caracterele costumului
popular romanesc luat ca intreg, incercind 5-i ara'ta'm elementele definitorii.
Unitatea fdului de a s e imbraca a populatiei taranesti din toate regiunile I
Romaniei apare cu [usurinta oricui strabate si cerceteaza aceste regiuni. Chiar
fatunci cind la prima vedere impresia de diversitate, reala din anumite puncte
[de vedere, pare predominanta, unitatea de fond este totusi evidenta. Aceasta
[unitate fundamentala a costumului romanesc este prezenta in toate aspectele
Jesentiale ale portului: materia prima folosita, croiala, ornamentatia si cromatica. ,
costumului romanesc in ceea ce priveste materia prima
este intrebuintarea tesaturilor albe de lina, cinepa, in sau bumbac. Aceasta
ttSsatura este caracteristica si pentru ramurile de populatie romaneasca din sudul
unarii. Pe aceasta unitate a materialului intrebuintat se sprijina si unitatea de i
care are ca lege de baza taietura simpla si folosirea integrals a tuturor buca-
rezuTtale^diri taierea bucatii dreptunghiulare de tesatura. Aceasta economie se
face insa in dauna aspectelor estetice ale pieselor de port, ci, dimpotriva,
imbinata cu realizarea unor efecte artistice deosebite obtinute tocmai
|simplita prin itatea solutiilor. Frumusetea liniilor nascute dintr-o rationalizare
perfecta % tSieturilor este rezultatul unei indelungi traditii si practici
care s-au transmis ide-a lungul timpului de la generatie la generatie. Unitatea si
continuitatea ele-flientelor principale de croiala pe care le constatam la
costumul romanesc este

31
atestata iconografic, printre altele, de puternicele asemanari, mergind uneori car
pina la identitate, pe care costumul romanesc de azi, fie el din Transilvania, in
Moldova, Dobrogea, Muntenia, Oltenia sau Banat, le are cu eel purtat de Dacii ma
reprezentati in imaginile sapate in piatra ale unor monumente romane dintre gra
care Columna lui Traian de la Roma este eel mai vestit. Unitatea de baza i «0
croielii camasilor batrinesti femeiesti si barbatesti, a cioarecilor si itarilor, a: mil
sumanelor, a cojoacelor, poate fi constatata sau reconstituita pe teritoriul tuturor fi <
provinciilor istorice romanesti.
Aceeasi unitate se vadeste si in eel de al treilea aspect esential al costumului: can
decorul. Ornamentica romaneasca se caracterizeaza in ceea ce priveste compo- « p
zitia si plasarea ei in ansamblul costumului prin dispozitia ei foarte masurata. im !
Costumul romanesc are o ornamentatie discreta si in acelasi timp de efect. Rezul- tot
tatul acesta este obtinut prin plasarea ornamentelor in cimpuri precis delimitate pie
care pe deoparte fac ca liniile croielii sa fie subliniate, si o data cu ele si cele ale est
corpului omenesc, cconferind costumului un caracter sculptural, iar pe de alta fiir
parte pun in valoare insasi motivele decorative. Costumul romanesc, femeiesc etc
sau barbatesc, din toate regiunile tarii, are mari spatii rezervate ale fondului ve<
care datorita culorii albe dau intregului ansamblu o nota de distinctie. Princi-
palele cimpuri ornamentale la costumul femeiesc, mai impodobit, decit eel po;
barbatesc, sint: in jurul gitului, pe umeri, pe mineci, la piept, si pe poale. In zoi
ceea ce priveste factura motivelor decorative, acestea sint in marea lor majori- de
tate, motive geometrice dispuse dupa regulile repetitiei, simetriei sau alter- ele
nantei. Chiar atunci cind sursa de inspiratie a unora dintre motive o constituie
elemente din natura, — flori, pasari, animale, mai rar figura omeneasca —j el s
ele sint supuse mai totdeauna unui puternic proces de stilizare. Este drept ca siu
apar si motive florale si zoomorfe, redate fidel dupa modelele lor din natura, sol
dar acestea reprezinta un strat mai recent al ornamenticii romanesti. on
Cel de-al patrulea element de unitate al costumului romanesc este cromatica,
Coloritul textilelor romanesti in general si al costumului in special, se caracteri-
zeaza printr-o anumita sobrietate si retinere in utilizarea gamei cromatice. Chiai
atunci cind se folosesc uneori tonuri mai vii, cum este in cazul tesaturilor si
cusaturilor oltenesti sau banatene, armonizarea facuta cu mare simt al nuan-
telor, duce la combinatii de culori carora nu li se poate tagadui rafinamentul
Culorile de baza intrebuintate in decorul costumului romanesc sint: rosul, negrul
si firul de aur. In unele regiuni si in epoci mai noi, apare si galbenul si verdele,
Calitatea coloritului este determinata, pentru piesele vechi, si de folosirea
culorilor vegetale produse in gospodarie. Discretia coloritului, efectele simple
de contrast, completeaza si se armonizeaza cu motivele geometrice si cu plasarea
lor pe cimpurile delimitate de liniile drepte ale croielii.
Unitatea nu inseamna insa monotonie. Dimpotriva, varietatea costumului
romanesc, mentinuta in cadrul unitatii sale de stil, este foarte mare. Fiecarc
din tinuturile romanesti are, in ceea ce priveste costumul, o nota dominanta

32
care il numitele «tari» in care s-a dezvoltat de-a lungul vremurilor o viata sociala
caracte specifica deter-minata de conditii istorice si economice diferite. Formele
rizeaza de cultura materials si deci si costumul reflects, particularitatile acestor
si il zone.
defines ^Costumul femeiesT')ptezint%. urmStoarele piese ce intra in componenta
te in sa: camasa din pinza luftga (compusa din « ciupag », «ie » sau « stanii
tabloul » etc. si « poalele »). Peste camasa, mijlocul este incins cu briu. De la talie
genera in jos se imbraca una sau douS piese (fota, vilnic, pesteman, catrinta, opreg
l al etc.) care sint totdeauna tesute din lina si ornamentate cu alesaturi in
portulu razboi. Peste aceste piese (care sint prinse in talie) mijlocul este legat cu
i bete. Capul femeii maritate este acoperit cu stergar, iar sub stergar parul
popula este prins in diverse feluri, sustinut fiind de un tulpan sau o boneta («
r conci », « fes », « mechelet », «legatoare » etc). In anotimpuri reci,
roman femeia poarta pieptar, cojoc si suman. IncaltSmintea veche care era
esc. In opinca cu obiek, a fost inlocuita prin ci%me, pantofi sau ghete.
cadrul AceastS componenta este unitara la toate costumele femeiesti din
marilo portul popular romanesc. Diferentierile care apar intre tipurile de port
r din diversele zone etnografice, sint determinate de piesele de costum
provin care imbraca corpul, de la talie in jos peste poale — fota, catrinta si
cii vilnicul — si care constituie elementul principal de diferentiere in
istoric tipologia costumului femeiesc.
e (~\. postumul cu fota are o compozitie simpla si clara si, prin
costu structura sa, el suBlinlaza forma corpului. Fota are forma dreptunghiulara,
mul se potrivita ca dimen-siuni, pentru a infasura corpul — de la talie in jos — ;
diferen se poarta strinsa peste solduri. Initial fota a fost monocroma; in procesul
tiaza de evolutie insa, ea a devenit ornamentata pe portiunea capetelor, care se
pe suprapun in fata.
zone Costumul cu fota are o mare arie de raspindire si este costumul
etnogr caracteristio. Moldovei; se intln3e spre Muntenia in zona subcarpatica
afice de\est si sudjpina la riul Arges in regiunea Arges, fiind costumul
mai caracteristic raioanelor Rimnicul Sarat, Buzau, Cislau, Tirgoviste si
restrin Muscel. Patrunde si in sudul Transilvaniei, in zona UranuluL
se vl^'C.ostumul cu doua catrinte este o veche forma de port. Catrinta care
determ are diverse denumiri, ca: « zavelca », « boscea », « opreg », « fistic », «
inate zadie » etc., este de asemenea o piesa dreptunghiulara, care se poarta insa
pe pe lungime, fiind legata de talie, in fata si in spate.
baza Aria de raspindire a costumului cu catrinte este vasta si, cu exceptia
unui Moldovei si a unor zone din Muntenia, el este generalizat pe intreaga
compl suprafata a tarii. Este considerat, totusi, ca tipul de costum specific
ex de Transilvaniei si OltenieL_ O varianta a costumului cu catrinte o prezinta
factori costumul cu « surt » incretit in fata si catrinta dreapta in spate,
. generalizat in centrul si sudul*Tfahsllvaniei, ca si in unele zone din
Aceste regiunea Bucuresti.
zone
etno- 33
grance
sint
unitati
teritori
ale,
uneori
foarte
mici,
alcatui
nH
uneori
asa-
 Costumul cu opreg de Banat se inscrie in marea familie a costumului cu doua
catrinte, avind aceeasi componenta; ceea ce constituie insa o particularitate'* 1110
specified Banatului este « opregul cu ciucuri » purtat in locul catrintei fie numai'^ reI
la spate, fie si in fata si la spate, in mod egal. , (
3. Costumul cu vilnic este raspindit in Oltenia. Vilnicul are aspectul unei fustejTe '
largi~incutate. Strins la talie, vilnicul este evazat la poale.

P
i
In unele zone, ca Vilcea, Romanati, vilnicul se poarta in asociatie cu oi
catrinta care este prinsa in fata.

tetei
SU
( 4. In zonele Arad, Bihor si Tara Oasului, costumul femeiesc are o forma' P*
particulars, din componenta sa lipsind catrinta din spate, iar in fata avind (
un « surt », « cot » etc larg si incretit in talie.

(iJan
Pe t
Ca rezultat al acestei analize prezentam urmatoarele tipuri de costum: su pr
A — costumul cu fota cu varianta: costumul cu fota si catrinta in fata, f
'B — costumul cu 2 catrinte gcat;
cu variantele: a — costumul cu sort incretit si catrinta in spate pore
b — costumul cu opreg cu ciucuri de Banat incet
C — costumul cu vilnic cu varianta: costumul cu vilnic si zavelca in fata, /
D — costumul cu sort incretit in fata, fara catrinta in spate. truk
Articolul de port in care se manifesta toate posibilitatile de creatie artistid ln?lr:
(mai ales in domeniul cusaturii) este camasa.
Tipologia camasii femeiesti poate fi stabilita atit dupa structura sa
-forma, croiala — cit si dupa dispozitia ornamentelor, cu care este impodobita, strat1
In functie de croiala deosebim 3 tipuri de camasa:
1. Camasa incretita in jurul gitului, zisa «cu brezarau», este compusadin foiP^atc
drepte (ale pieptului, spatelui si ale minecilor), care se incretesc in jurul gitului,
mineca pornind direct de la git. Este camasa cea mai raspindita in portul * a ml
popular romanesc, fiind de traditie dacica, dupa. cum usor se poate constati zone
din imaginile sapate in piatra pe Columna lui Traian de la Roma, si pe monu- di
mentul de la Adamclisi.
2. Camasa dreapta sau camasa batrineasca, a carei fata si spate o constituit
aceeasi foaie trecuta peste umeri si taiata la git; are minecile prinse de la umh\ '
ele cad drepte, neincretite.
acopei
Ambele tipuri prezentate mai sus fac parte din componenta costumeloi '
cu fota, catrinte si vilnic, purtate fiind intr-o masura mai mare sau mai mid, care a
de la o zona la alta. parul
3. Camasa cu umerasi sau cu platca este tipul de camasa specific costumeloi silvan
din vestul tarii noastre, si prezinta. o croiala — cu platca si minecile incretiti P e <^e
de la umar — care se desprinde de tipologia caracteristica costumului populai ^
romanesc, semanind cu eel purtat in zona Carpatilor nordici (Slovacia). practi
Al doilea criteriu de clasificare al camasilor femeiesti il constituie sisfem (-
lor de ornamentare. pe in

34
 Urmind o regula generala, camasile sint ornamentate pe portiunile vizibile:
mined si piept. Din punctul de vedere al ornamentatiei minecilor, camasile
drepte si incretite la git prezinta urmatoarele 4 tipuri:
(T"t; Camasa cu altita, cu ornamentul minecii grupat pe trei registre: « altita»
•pe umar~(corHpTisa din mai multe rinduri orizontale), «incretul» care este
dispus orizontal sub altita, si « riurile » care pornesc de la incret, in jos pe brat,
fie in benzi verticale sau oblice, fie ca acopera suprafata bratului in forma, de
re^ea de motive care se repeta. Camasa cu altita este raspindita pe intreaga
suprafata a Moldovei, Munteniei si Olteniei.
(T^Camasa cu tabla pe mineca este specifica zonelor din sud-vestul tarii
(Banat, Hunedoara, Arad). «Tabla » este dispusa in forma dreptunghiulara
pe mineca, compusa fund din motive compacte, care se repeta pe intreaga
suprafata exterioara a minecii.
(ji^.)Camasa cu umeras si sire pe bral este o varianta a camasii cu altita, simpli-
ficata si redusa la un « umeras » (o cusatura ingusta peste umar) de la care
pornesc « sirele » pe brat in jos. Este frecventa in zonele de sud ale Transilvaniei,
Iincepind din Hateg pina la Bran si ajungind pina in zona Tirnavelor.
($."£amasa cu pui peste cot prezinta sistemul de ornamentatie specific cen-
trului Transilvaniei. Ornamentul minecii este dispus sub forma de motive
insirate intr-un rind orizontal la nivelul cotului.
Aceste camasi sint frecvente in Hunedoara, Muntii Apuseni, zona Huedin-
Cluj, Valea Muresului, Valea Somesului si in Tara Oltului unde reprezinta
stratul eel mai vechi de camasi.
Camasile cu umeras sau platca din vestul tarii au ornamentul dispus pe
platca (umeras); ornamentatia minecilor variaza de la o zona la alta.
La camasile de Transilvania, gasim doua elemente caracteristice: «,fodorul »
la mineca si cusatura peste creturi din jurul gulerului, «_ciupagul », care in unele
zone se largeste peste piept. Fodorul apare mai tirziu, la sfirsitul epocii feudale,

Camasile sint ornamentate in mod general prin cusaturi si mai rar prin
alesaturi in razboi.

Un element important in componenta costumului femeiesc este felul de

acoperire al capului.
Piesa originara, care a servit la imbrobodirea capului, a fost stergarul,
care a evoluat in tesaturile vaporoase de borangic, denumite marame. Sub stergar,
parul este sustinut prin diferite legaturi, (cum ar fi «caitele » din sudul Tran-
silvaniei) care s-au dezvoltat — in unele zone — in forma de bonete, purtate
pe deasupra, ca de exemplu «conciul» in Banat, sau « ceapsa » in Hunedoara.
Costumul popular este intregit prin cojoace care, pe linga menirea lor
practica, mai au si un important rol decorativ.
Costumul barbatesc are o forma mai simpla si o componenta mai unitara
pe intreaga suprafata a tarii, decit costumul femeiesc, supus fiind mai putin

35
proceselor de transformare in care un rol important il joaca si curentele
S
df
3
specific
moda mai active in domeniul costumului femeiesc. " (traine
Piesele din care se compune costumul barbatesc sint: caciula sau palaria
camasa; cioarecii (itarii, bernevicii, ismenele); briul (cureaua, chimirul); incalta
Care m
mintea: in trecut se purtau opinci cu obiele, astazi cizme sau bocanci; cojocii
si sumanul.
O piesa importanta in portul barbatesc este camasa, care prin formele
distincte, indica diferentierile tipologice de la o regiune la alta:
1. Camasa batrineasca dreapta croita din foi drepte cu mineca sloboda. Est|
camasa cea mai simpla, reprezentind tipul initial al camasii barbatesti, purtat
pe toata suprafata tarii.
2. Camasa cu barburi specifica Marginimii din sudul Transilvaniei si uno
zone din Muntii Apuseni, are o croiala complicate cu 4 grupe de clini, dinti
care 2 grupe sint intercalate in fata si in spate sub denumirea de « barburi»
3. Camasa cu platca reprezinta forma noua a camasii barbatesti; o gasim i
toate regiunile, raspindita fund in mod special in Moldova, Muntenia, Olteni^
sudul Transilvaniei si Valea Somesului.
4. Camasa scurta apartine portului din nord-vestul tarii (Maramures, Crisanaf
unde au patruns in portul barbatesc elemente mai ales din portul slovac.
Ca o variants, evoluata a camasii drepte apare camasa cu fusta.
Camasa barbateasca are o ornamentatie mai redusa, ornamentul urmin^
linia croiului.
Cioarecii difera de la o regiune la alta prin croiala si largime, care la din nord-
vestul tarii este mai pronuntata. Caracter particular au itarii lungi pini
la 3 m, din Moldova, care se poarta incretiti pe picior. De asemenea prezint ' lntr'° s
o forma specifica « poturii » costumului din regiunea Bucuresti, care au largime ° etc
si forma apropiata d~e cea a salvarilor. pumotn
In costumul barbatesc se folosesc deopotriva briiele tesute din lina ca f t esatuI
chimirele din piele. In mod general, consideram chimirele, ca un element vriJ*
specific costumelor din Transilvania, desi apar si in celelalte provincii roma^ ra' cot
nesti, iar briiele din lina specifice costumelor barbatesti din Moldova, Munten| e8lune
si Oltenia. Incepind
Costumul popular al minoritatilor nationale este in mare parte — maP 021^'
ales in Transilvania — dominat de produse fabricate. Portul popular maghiar diiF1111 mo
regiunea Cluj, ca si al sasilor, este incarcat si multicolor. Costumul popular a^ 01?^ ^
hutulilor (regiunea Suceava) este identic cu eel romanesc local, deosebindu-st
doar prin nuantele cromatice. Portul populatiei tataresti si turcesti din regiunef* treaSa ]
Dobrogea se caracterizeaza prin elementele orientale. pgiuni s
Numai dupa ce vom cunoaste specificul portului popular, studiind f •^lot
stampele, fotografiile vechi, descrieri din carti, caracteristic fiecarei comun| lu '
zone sau regiuni, vom fi in masura sa selectionam eel mai indicat costum pf^SSP—
care trebuie sa-1 imbrace echipa de cintece si jocuri din fiecare localitatej •L)eC(:
banifesta
36
 a cultivam si sa valorificam costumul original, legat de particularitatile
specific locale din fiecare comuna si zona, evitind introducerea formelor de port
straine (foarte frecvente sint «importurile » de costume de Muscel sau Saliste),
care nu trebuie sa ia locul costumului traditional local.

TESATURILE DE iMPODOBIT INTERIORUL

In creatia artistica populara din tara noastra, tesaturile sint foarte raspindite,
cunoscuta fiind importanta acestor produse in viata de toate zilele a omului.
Folosite initial numai pentru satisfacerea diferitelor necesitati practice,
f ele au depasit — cu timpul — rolul lor utilitar, devenind elementul eel mai
important in impodobirea interiorului.
Datorita conditiilor de viata locala, caracterul tesaturilor de uz casnic variaza
de la o regiune la alta, introducind un element de diferentiere a interioarelor.
Dupa natura materialului din care sint confectionate, tesaturile se grupeaza in:
1. Tesaturi din fibre animale
2. Tesaturi din fibre vegetale.
Tesaturile de Una care servesc la impodobirea interiorului se impart in
doua mari categorii, care se diferentiaza atit prin forma lor, cit si prin sistemul
ornamental.
Xjln prima categorie enumeram tesaturile de format lung, compuse fiind
dintr-o singura foaie, tesute in lungime teoretic nelimitata, ca: laicerul, paretarul,
tolul etc. Laicerul reprezinta o forma foarte veche de tesatura si este ornamentat
feu motive liniare, care se repeta intr-o succesiune uniforma pe intreaga lungime
tesaturii, dispuse fie intr-un sens (dungi), fie in doua sensuri diferite (patrate).
^2. % doua categorie o constituie covorul sau scoarta, de forma dreptunghiu-
larS, compus din doua sau trei foi unite, care variaza ca dimensiuni, de la o
egiune la alta. Ornamentatia scoartelor prezinta intreaga gama de evolutie,
ncepind de la sistemul arhaic al motivului in dungi, si pina la decorul de com-
jozitie. In decorul de compozitie, ornamentatia scoartei se grupeaza in jurul
anui motiv central, pe un spatiu limitat si ingradit de chenare, care inchid
ampul tesaturii.
In ornamentarea tesaturilor taranesti, decorul in dungi se intilneste pe
itreaga intindere a tarii: in schimb, decorul de compozitie apare in mai putine
igiuni si reprezinta o forma mai evoluata in ornamentica tesaturilor.
Motivele ornamentale folosite in tesaturile populare fie destinate costu-
ului,~~fie utilizate in gospodarie, sint geometrice si figurative (fitomorfe,
qomorfe si antropomorfe).
Decorul geometric este un gen de ornamentare generalizat in multiplele
nanifestari de arta populara din tara noastra. El este rezultatul unui indelung

37
proces, masurat cu mileniile, de stilizare a elementelor din mediul inconj
jurator.
Prin natura materialului textil si a tehnicii cu care se executa ornament
— in diversele sisteme de alesaturi in razboi, ca si cu diversele puncte de cus;
tura — realizarea ornamentului geometric prezinta o operatie fireasca. Motivi
vegetale si animale nu au putut fi redate prin sistcmele tehnice (care au stat
indemina in realizarea tesaturilor din gospodarie) in formele lor reale, si astfe
conturele acestor imagini s-au redus la linii drepte. Stilizarea motivelor ca si
interpretarea acestora prezinta diferite forme particulare de la o regiune la all
luind fiinta astfel stilul caracteristic local, specific fiecarei regiuni, care a si
in ornamentatia tesaturilor de uz casnic.
Tesatura de Una caracteristica Moldovei este laicerul, care cu timpul s-
transformat in scortar, scoarta s,i covor.
Scoarta moldoveneasca este de format mare (lung de 3—5 m). Chenarul ma
putin dezvoltat, adeseori ornamentat cu motivul « vrejului » (ramura ondulata
ingradeste un cimp vast ornamentat — in general — cu motive florale stiliza
In interpretarea motivelor vegetale surprindem o rigiditate in sensul urn
puternice stilizari neintilnita in alte regiuni si contrastanta cu aceea libera
scoartelor oltenesti.
Motivul vegetal din scoarta moldoveneasca este redus la linii drepte, supu;
unei tehnici de tesatura, care nu permite modularea curba a conturului r
Din aceasta cauza vom gasi aici crengile frinte in unghiuri aspre, sau flori c
contur dintat, care adeseori se reduc la forme geometrice.
Motivele mari, dispuse simetric si clar, dau scoartelor moldovenesti
aspect sever si sobru.
Ornamentul scoartei moldovenesti urmeaza dispozitia in sistem nelimi
flori sau crengute se succed in rinduri regulate, de la un capat la altul, j
suprafata covorului. O alta varianta este ornamentul cu « vasul de flori », ca
se repeta in pozitie verticals pe latimea tesaturii.
Scoarta moldoveneasca a pastrat in modul eel mai fidel stravechiul mot
« arborele vietii », care apare adeseori in ornamentatia obiectelor de arta popula
din tara noastra.
Un element specific soartelor moldovenesti este coloritul potolit in nuan
cafenii, verzi si albastre provenit din colorantii vegetali utilizati in industi
casnica de aici.
'$coarta munteneasca #e caracterizeaza prin geometrismul ornamentici
Ornamentul dominant in scoarta munteneasca este rombul dintat, care fie
se repeta izolat pe un fond monocrom, fie ca. se contopeste cu alte rombui
formind astfel un decor compact. Citeodata cimpul scoartei este impartit i
compartimente, fiecare compartiment formind o unitate ornamentala. Chenari
scoartelor muntenesti este neinsemnat, ingust si se reduce citeodata la o margit
dintata.

38
 Coloritul scoartelor din Muntenia este viu, compus fiind din culori primare:
ro^albastru, alb si negru, la care se alatura verde de smalt si cafeniul. Fondul
de vinat inchis este frecvent.
Intre scoartele romanesti, un loc de frunte il ocupajscoarfa olteneasca. .<
Scoarta olteneasca are o compozitie bine inchegata: cimpul centraTsTchena-
rele, care, prin numarul si organi2area lor in jurul cimpului, au un rol deosebit
de important. Cimpul, intr-un colorit de fond distinct de acel al chenarelor,
nu are o compozitie central!, adica motivele nu se grupeaza in mod simetric
in jurul unui motiv principal asezat in centrul scoartei, ci ele se_succed in mod
neBmltatpe fondul cimpului. Uneori, apare pe mijlocul cimpului un vas cu flori sau
o pasare, care determina o anumita asezare a unor motive in colturile cimpului.
Motivele scoartei oltenesti sint JLorale: flori izolate, buchete sau fragmente
de crengi se succed intr-o tratare libera si ingenioasa pe suprafata cimpului.
In chenare motivul floral este ingradit in limitele acestor cadre si apare in forma
de ghirlanda._
In ornamentatia scoartelor oltenesti gasim adeseori figuri umane, pasari
si alte animale, care sint redate intr-o stilsare caracteristica acestor scoarte,
in sensul ca firul de tesatura urmareste conturul organic al motivelor vegetale
si animale acestea primind o forma mai apropiata de cea din natura.
Coloritul scoartelor oltenesti este policrom, pastrind o armonie de inalta
valoare artistica. Culoarea de vinat inchis si aceea de rosu smeuriu al fondului
sint frecvente.
Unul din elementele caracteristice scoartelor oltenesti, il constituie tehnica
de tesatura, foarte perfectionata, care se aseamana cu aceea a « gobelin »-urilor.
0 alta calitate a covoarelor oltenesti este finetea materialului.
Astazi, confectionarea scoartelor oltenesti constituie o preocupare impor-
tant! in actiunea de valorificare a tesaturilor de arta populara, datorita deosebitei
lor valori artistice.
Bogatia si varietatea scoartelor care constituie una dintre cele mai de
seama creatii artistice in Moldova, Muntenia si Oltenia, este asemanatoare si
in Transilvania. Aici insa tesaturile de lina, pe linga unele regiuni in care se
lucreaza covoare, prezinta foarte frecvent forma simpla a paretarului sau a
{olului, ornamentate in stilul laicerelor, cu motive liniare.
Intre scoartele de inalta calitate artistica se situeaza scoartele din Banat.
Examinind aceste scoarte, vom observa in primul rind o mare unitate de stil:
ornamentica exclusiv geometrica, coloritul indraznet, tehnica legata de aceea
a caramaniurilor si o exceptionala nnete a materialului si a tehnicii de executie.
Scoartele banatene sint mici, fiind folosite numai pentru acoperitul patului.
In Tunctie de dispozitia ornamentala, scoartele de Banat se grupeaza in doua
categorii: in zonele de est ale Banatului, vom gasi scoarte al caror decor este
dispus in benzi transversale, repetate nelimitat, scoarta neavind chenar. In
zonele de vest ornamentatia scoartelor de Banat prezinta o compozitie cu un

39
cimp avind un motiv central incadrat de un chenar. Acest tip de scoarta
are mari afinitati cu covoarele orientale si balcanice. Motivele geometrice apar
intr-o mare varietate datorita coloritului clar si divers, aceste scoarte sugerin- du-
ne adeseori imaginea unui mozaic.Culoarea dominanta a scoartei banatene
este rosu aprins, care, combinat cu albul firului de bumbac (folosit aici), are un
aspect de claritate si prospetime.
Alaturi de Banat, gasim scoartele de Hateg, care au multe afinitati cu scoartele
banatene. Confectionate in doua dimensiuni: « scoartele de culme», lungi,
dintr-o foaie, si « scoartele de pat» dreptunghiulare, sint ornamentate cu motive
geometrice, care la scoartele dreptunghiulare sint grupate in jurul unui motiv
central, pe un cimp incadrat de chenar. Scoartele de Hateg, care apartin unei
zone foarte restrinse (zona comunelor Baesti — Pui) reprezinta o mare valoare
atit artistica cit si documentary.
'Scoarta de Maramures are mari afinitati cu scoarta moldoveneasca si cu cea I <£e
din tinutul Ciucului. Aceasta scoarta prezinta prin caracterul rustic, desprins din
compozitie si din materialul prelucrat cu mijloace simple, creatia artistica plina de
personalitate a unei populatii^ care a trait intr-o provincie izolata.
Scoartele de Maramures sint mici; cimpul este adeseori incadrat in chenare
neinsemnate, mai largi la doua dintre capete. Ornamentatia lor este dominata
de motivul geometric, in care surprindem insa forma unor elemente din natura
— motive vegetale sau personaje — interpretate si stilizate intr-o schematizare
atit de severa, incit astazi par figuri geometrice. if
ferr
Un element important, care accentueaza valoarea scoartelor de Maramures, |
este coloritul potolit — asemanator cu acela moldovenesc — rezultat din colo- \ est(
ranti vegetali. j si s
Productia masiva de scoarte a dus in Maramures la specializarea unor sate. |'
Astfel in doua centre: Botiza si Giulesti, productia de scoarte are astazi o mare I car<
dezvoltare. asoi
A doua categorie a textilelor de uz casnic o constituie {esaturile din fibre:
vegetale. In grupa acestora, rolul principal — ca element decorativ — il detine la e
stergarul. Fetele de masa, de perini, servetelele etc., sint de asemenea ornamen-;
tate artistic, avind fiecare locul sau in impodobirea interiorului taranesc. , ale t
Ca si tesaturile de lina, aceste produse, tesute din cinepa, in sau bumbac, [
prezinta un caracter local diferentiat de la o regiune la alta. Remarcam insa ca ■ {a c
o regula generala in ornamentatia acestor tesaturi dispozitia ornamentului in* tate
dungi, care este totdeauna plasat pe portiunea de la capete. ale i

Tesaturile din fibre vegetale au o deosebita dezvoltare in unele regiuni| (Vra

din Transilvania: Crisana, Banat, Brasov. Intr-o exceptionala bogatie apart
tesaturile din zonele Arad, Bihor, Fagaras, Lugoj, Maramures, Hateg. Deosebitef este
realizari artistice in acest domeniu intilnim si in tinuturile moldovenesti ale s In si
Sucevei, Husilor, Bacaului, Iasilor, precum si in Buzau, Ploiesti, Arges, Vilcea.| toan
Teleorman, Gorj, Mehedinti.

40
 LEMNUL

Crestaturile in lemn, reprezinta o ramura importanta in domeniul creatiei

artistice populate.
~Toate categoriile de obiecte confectionate din lemn au oferit creatorului
popular deosebite posibilitati pentru afirmarea talentului sau artistic.
Desi prin forma si sistemul de ornamentare obiectele artistice din lemn
vadesc o mare unitate, totusi ele prezinta. caractere diferite si o varietate stilistica
distincta de la o regiune la alta a tarii.
Creatia artistica in lemn nu a avut o dezvoltare uniforma pe intreaga intindere
a tarii din pricina diversitatii, ca esenta, a materialului lemnos.
Diversele esente de lemn, care fiecare in parte servesc la confectionarea
anumitor obiecte si care fiecare reclama anumite tehnici de prelucrare sau
de ornamentare, au determinat dezvoltarea a diferite categorii de obiecte, in
unele regiuni ale tarii, unde prelucrarea artistica a lemnului a ajuns la forme de
realizari superioare. Astfel, populatia din zonele: Gorj din Oltenia, zona Sibiu
din regiunea Brasov, zonele Hateg si Padureni, Sebes si Orastie din regiunea
Hunedoara, zona Vrancea din regiunea Galati, Maramuresul si nordul Moldovei,
nordul Dobrogei si-a insusit o specializare in dferitele creatii artistice in lemn.
Sistemele de ornamentare ale lemnului sint in functie — pe linga structura
s,i destinatia obiectului — si de posibilitatile tehnice, pe care le indica esenta
lemnoasa.
Dintre tehnicile utilizate in ornamentarea lemnului, cea mai raspindita
este crestarjg, executata cu un simplu cutit, cu care se sapa conturul motivului
si se eiimina o parte din materialul de la suprafata obiectului.
Un alt sistem frecyent d© ornamentare— mai simplu — este inci^ia, prin
care conturul motivului se zgirie cu un virf ascutit. Aceasta tehnica apare, adeseori,
asociata. cu crestarea.
XSculptura in relief se practica mai rar si numai in unele regiuni — mai ales
la elementele de arhitectura: porti, stilpi.
Traforarea este un procedeu mai recent si practicat numai in unele regiuni
ale tarii, mai ales la elementele de arhitectura in regiunile Suceava, Bacau si Ploiesti.
O tehnica, de asemenea localizata, numai in citeva regiuni, este Qjrogravura,
in care motivul ornamental este realizat cu ajutorul unor tipare de ner, infierbin-
tate in foe, care, aplicate, apoi, pe suprafata obiectului, lasa urmele carbonizate
ale motivelor ornamentale. Este practicata in regiunea Suceava, regiunea Galati
(Vrancea) si in regiunea Cluj (Muntii Apuseni).
Una dintre tehnicile cele mai originale, care este de veche traditie la noi,
este turnarea cu metaL Pe corpul obiectului se cresteaza. motivul ornamental
in scobituri adinci, care comunica intre ele; metalul topit (cositor, plumb) se
toarna in aceste scobituri — cu mijloace rudimentare si foarte ingenioase. El
se scurge prin canalele scobite si se solidifica rapid. Turnarea cu metal se practica

41
indeosebi in regiunea Hunedoara (zona Padurenilor) si in regiunea Suceava. I
alte parti se utilizeaza acest sistem numai pentru ornarea^ fluierelor si cimpoaiel ca
de pilda in T_raisteni sau Batrini din regiunea Ploiesti.
Aplicarea de metal este o tehnica de asemenea folosita numai la ornari
unor fluiere, care sint incercuite cu bentite de alama prin stantare; astfel d
fluiere sint lucrate in zonele tinind de Marginime ale raioanelor Sibiu, Sebes
Orastie, Valea Jiului si in satele locuite de ungureni din regiunea Olteni
Colorarea ornamentului se realizeaza in mod arhaic, prin frecarea cu grasi
amestecata cu praf de carbune a suprafetei ornamentate prin incizie. Se practi in
mod special in regiunile de nord ale tarii (Suceava, Bacau, Cluj); apare in; si in
zonele din Marginime, Oltenia si Muntenia.
Ornamentatia obiectelor artistice din lemn consta preponderent din moti
geometrice; apar insa, mai rar si motive vegetale si animale. Ornamentul
mai frecvent insa in arta lemnului este motivul rozetei solare, care corespun
si posibilitatilor tehnice de decorare. Obiectele din lemn sint confectiona
— in general — de fiecare taran, in gospodaria proprie. Totusi anumite conditi
locale au dus la specializarea unor sate care s-au dezvoltat ca centre de producti
a anumitor categorii de obiecte, precum: mobilier, vase de lemn, unelte agricol
si instrumente muzicale.
Aproape toate obiectele confectionate din lemn folosite de tarani, au calitati]
artistice. Dupa functia pe care o indeplinesc, aceste obiecte se pot grupa in urma
toarele categorii: 1) elemente de arhitectura; 2) mobilier; 3) ustensile casnice; 4) obiec,
legate de ocupatii: agricultura, viticultura, pastorit; 5) unelte legate de mestesuguri l
6) instrumente muvycale.
Spatiul restrins nu ne permite prezentarea categoriilor susmentionate. Vom
mentiona insa citeva creatii mai valoroase, intre care se inscrie la loc de frunte
furca de tors (raspindita sub diferite forme in toate regiunile tarii), indreptarele del
pinza frumoase, din regiunea Maramures, regiunea Cluj si Tinutul Ciucului, caucek
si fusele de arnici din regiunea Hunedoara, maiurile de batut rufe si presele de rufe
din partile Clujului, Ciucului si Nasaudului, tiparele de cas din Vrancea, zona
Brasovului, balercutele din regiunea Suceava si bitele ciobanesti din toate zonele
de munte si de ses ale tarii.
Din categoria mobilierului amintim lazile de zestre, blidarele (« dulapub
si mesele, care sint deosebit de frumos ornamentate in regiunile de nort
(Suceava, Maramures etc), in zona Gorj din regiunea Oltenia, precum si in Bihor
Elementele de arhitectura, ca porti, stilpi, undrele si usi le gasim in cea mai
artistica realizare in zona Gorj din Oltenia, in Ciuc si Maramures.
Instrumentele muzicale sint opera mesterilor specializati. Gasim construe
tori de fluiere in Muntii Apuseni, Hodac, Marginime etc., constructori d
cimpoaie in Padurimea din Hunedoara, Batrini si Traisteni din regiunea Ploiesti
etc, iar constructori de tobe in Salistea Almasului, din regiunea Hunedoara.
Cobzele se fac, mai ales, in Moldova.
t

42
 CERAMICA
In viata taranilor romani ceramica a ocupat, si in parte mai ocupa inca,
un loc foarte important. In trecut aproape toate vasele necesare pregatirii si
transportului mincarii si pastrarii lichidelor erau facute din lut ars. In afara de
aceste nevoi de ordin utilitar, ceramica mai indeplineste si functia estetica de
impodobire a interiorului. Coloritul variat al smalturilor de pe strachinile si
canceele agatate de blidare sau de grinzile tavanului, dau incaperilor o nota de
vioiciune care intregeste ansamblul ornamental compus din textile si mobilier.
Locul pe care ceramica il ocupa in viata satelor romanesti se poate deduce si
din multimea centrelor de olarie care se gasesc raspindite pe intreg teritoriul
$ani noastre. Nu exista regiune care sa nu-si aiba centrele ei specializate de
olarie. Si fiecare centru produce o ceramica de anumite forme si decorata intr-un
anutnit fel, potrivit cu nevoile si gusturile populatiei din regiunea respectiva.
Traditia ceramicii romanesti este veche si stralucita. Pe teritoriul locuit
de romani s-a dezvoltat inca din neolitic o admirabila ceramica. Este destul
sa amintim ceramica de Cucuteni, din Moldova, cea de la Ariusd din Transil-
vania cunoscute in toata lumea pentru formele vaselor si pentru splendida
lor ornamentica si cromatica. Peste aceasta straveche traditie locala. care desigur
ca s-a transformat in decursul unei perioade de timp atit de lungi, s-au suprapus
traditiile nu mai putin stralucite ale ceramicelor meridionale romane si grecesti.
Mai tirziu in ceramica romaneasca au patruns influente ale ceramicii de lux
bizantine, iar dupa disparitia statului bizantin s-a facut simtita influenta ceramicii
orientale de o mare splendoare coloristica. Toate aceste traditii se pot regasi
§i recunoaste in ceramica romaneasca, bineinteles cu adaptarile si transformarile
impuse de nevoile de viata si ale gustului populatiei taranesti. Ceramica roma-
neasca are caractere proprii bine definite, izvorite din puternicul fond local si
in care se regasesc topite intr-o unitate noua elemente de forma, ornamentica
sau cromatica apartinind traditiilor amintite. Pina in zilele noastre s-au mentinut
o serie de elemente care se cuvin a fi amintite. Astfel ceramica cu pasta neagra
s-a pastrat cu forme si tehnici de ornamentare identice cu cele ale ceramicii dacice
pina azi pe o mare suprafata a Romaniei, incluzind Moldova intreaga si mare
parte din sud-estul Transilvaniei. Forma de strachina de tip La Tene, cu peretii
construiu j.in planuri drepte irnbinate in unghiuri, ca si o serie de motive legate
probabil de arta celtilor s-au mentinut aproape neschimbate in multe
regiuni din"^ra, dar mai ales in Oltenia. Formele amforoidale greco-romane
sint mostenite in marea productie a elegantelor ulcioare si chiupuri
romaaesti. Tehnica decorativa a sgrafitajului ca si gama coloristica bizantina
(galben, verde) mai puteau fi intilnite in anumite zone, la inceputul acestui secol.
Dupa culoarea pastei, ceramica romaneasca se imparte in doua mari familii:
ceramica rosie si ceramica neagra. Este bine sa se stie ca diferenta de culoare nu
"rezulta din compozitia diferita a pastei, ci din felul de ardere in cuptor. Pentru
a obtine culoarea neagra, spre sfirsitul arderii cuptorul de un anume tip este

43
infundat. In felul acesta se produce o ardere inoxidanta ce confera pastei o culoare
ce merge de la cenusiu la negru. Trebuie amintita si tehnica speciala de orna-
mentatie a ceramicii negre care se face prin lustruire cu o piatra speciala,
JSmaltuirea se aplica numai la ceramica rosie. Numeroase centre produc insa
si ceramica rosie nesmaltuita, la care efectul decorativ este realizat prin
perfectiunea formelor si prin impodobirea cu motive simple, geometrice, reali-
zate prin colorare cu paminturi colorate.
Din punct de vedere al tehnicii ornamentale, ceramica romaneasca se imparte
in trei categorii. Prima categorie o constituie ceramica ornamentata prin desen
pe angoba. Unealta traditionala cu care se traseaza liniile si contururile este
« cornul», un corn de vita cu o pana de gisca in virf. Cornul serveste ca recipient
pentru ciiloarea fabricata din hume colorate care se scurge in fir subtire prin
pana de gisca. Se folosesc si pensule. O a doua categorie este cea a ceramicii
sgrafitate realizata prin zgirierea cu un virf metalic a angobei in asa fel incit sa
apara, pe liniile desenului, culoarea de fond a pastei. Dupa cum am spus este
o tehnica de decoratie venita la noi din lumea bizantina a evului mediu. A treia
categorie este alcatuita de ceramica cu ornamente in relief. Este o tehnica ornamen-
tala intrebuintata in centrele din sud-vestul tarii (Tara Zarandului, Banatul,
Oltenia, Muntenia) si se utilizeaza cu deosebire la vasele de mari capacitati
(« chiupurile», « otetarele» pina la 30 litri). Se prezinta sub forma unor snururi
de paste alveolate care se aplica pe suprafata vaselor pentru intarirea peretilor.
In citeva centre din aceeasi parte a tarii (Oboga, Curtea de Arges etc.) intervin
in ornamentatie^si figurine: lei, serpi, pasari, elemente antropomorfe, care se
aplica pe umerii ulcioarelor mari de nunta si pe oale.
Este greu sa dam aici o idee despre nenumaratele tipuri de vase produse
de olarii romani: strachini, blide, taiere, cu buze inalte, rotunjite sau rasfrinte,
ulcioare de diferite marimi pentru purtat apa, cu git inalt sau scurt, cu minere
masive sau gaurite, cu mici butoane cu orificii pentru baut apa, cu gura circu-
lara, bi si tri-lobata, oale pentru fiert, oale pentru lapte, cani inalte, vase de flori,
tigai, forme de cozonaci si prajituri, sfesnice, cadelnite, masini de calcat, fluiere,
jucarii, figurine, cahle, bolduri pentru coama acoperisului casei etc.
Cromatica ceramicii romanesti se caracterizeaza prin intrebuintarea unui numar
restrins de culori. Cele mai des utilizate sint: rosu, negru-brun, galben, verde,
alb. Sub influenta ceramicii sasesti care folosea mult albastru de cobalt, pe vasele
din Transilvania apare si aceasta culoare.

OBIECTE DIN METAL SI STICLA

 Din metal s-au confectionat diferite unelte gospodaresti, care uneori prezinta |
si calitati artistice avind decorul aplicat pe suprafata obiectelor prin stantare.
Interes deosebit prezinta insa unele podoabe confectionate din metal, care consti-
tuie un pretios material in valorificarea creatiei din acest domeniu in noile produse.

44
 In regiunea Hunedoara, ca si in raionul Vrancea, din regiunea Galati si in
regiunea Suceava, pe valea Bistritei, regiunea Bacau sau in zonele
Reghin, Bistrita, Toplita de pe valea Muresului si in regiunea Cluj, se practica
prelucrarea metalelor (cositor sau aluminiu) pentru confectionarea unor
podoabe: tinte aplicate pe curele de piele, cordoane facute din tinte
insirate pe cureluse, inele, bolduri de ace si brose turnate din cositor
sau aluminiu si incrustate cu materiale colorate. Din alama se lucreaza
lanturi in diferite forme ingenioase, discuri decorative, inele, toporase sau
ciocane de nunta din zonele Suceava si Bacau, Reghin si Hunedoara.
Confectionarea acestor podoabe se practica si astazi in regiunea Hunedoara
in zona satelor din Padureni, unde creatori populari specializati lucreaza
cu multa pricepere si talent, utilizind sisteme ingenioase in confectionarea
diferitelor podoabe populare.
Alte podoabe purtate in costumul popular la git, pe piept, pe cap sau
pe palarie, sint ghiordanele (latite, zgardane, bertite) confectionate din
margelute insirate si impletite pe ata. Practica acestor ghiordane este
raspindita mai ales in Moldova, in zonele de nord si sud-vest ale
Transilvaniei (Nasaud, Maramures, Oas, Muntii Apuseni, zonele de vest,
Banat si Hunedoara). In Oltenia si Muntenia legasim mai rar, de asemenea rar
le intilnim in zonele unde este raspindit costumul tipic de Marginime (Sibiu,
Sebes, Tirnave etc.).
OBIECTE DIN OS

Creatia populara in os sau corn este mai restrinsa, data fiind

utilizarea redusa a acestor obiecte. Din os sau corn, gasim in arta populara
traditional!, recipiente de praf de pusca, « cornuri de praf de pusca», sau de
sare care sint ornamentate grin incizare sau stantare cu variate motive
ornamentale. Frumoase exemplare se gasesc in regiunile Suceava,
Maramures, unde cornurile sint ornamentate si cu aplicatii de alama. Se
lucreaza de asemenea plasele de os pentru cutite ^>e valea Jiului si in
Hateg, Hunedoara, Mehedinti, Gorj etc.
PICTURA POPULARA

In cadrul artei populare, s-a practicat pictura pe lemn si stjcla, in

confectionarea icoanelor. Aceasta pictura a luat o mare dezvoltare in
jurul anumitor centre, ca de exemplu in Maramures, Gherla, si in zonele
de sud ale Transilvaniei pe valea Sebesului, zona Fagaras, §cheii
Brasovului, unde mesteri populari specializati in pictura pe sticla se
indeletniceau cu aceasta creatie artistica. Astazi se practica pictura pe sticla in
zonele nordice ale Muntilor Apuseni (comunaVMargau^ete). De acest
domeniu tine si pictura mobilierului, practicata in zonele In sud-estul
Transilvaniei (regiunea Brasov).
Trebuie de asemenea eel putin amintite tehnica veche a xilogravurii
populare in care intra numeroase motive laice — cocosul, diferite alte
pasari, vegetatie etc. — precum si ouak incondeiate, celebre in toata Europa,
pentru perfectiunea decorului lor care cuprinde o seama de motive
precrestine, cum ar fi cele tinind de cultul solar.
III. ELEMENTE NOI IN CREATIA POPULARA CONTEMPORANAI
 Arta populara a zilelor noastre avind radacini
profunde intr-o stralucita traditie, reflecta in acelasi timp viata de azi a poporului.
Industrializarea si modernizarea tehnicii de productie, in conditiile desavirsirii
construirii socialismului in tara noastra, constituie baza cea mai sigura a ridicarii
nivelului cultural al maselor largi muncitoate si a pretuirii activitatii artistice, o
Aceste schimbari se oglindesc si in arta populara. d

i
Ele au determinat o transformare fundamentals: arta populara a incetat r
de a mai fi o arta taraneasca, practicata numai in mediul rural; ea a devenit o
arta populara in sensul deplin al cuvintului, adica apartine intregului popor de
la orase si sate, ca urmare a transformarilor revolutionare petrecute in viata 1- Si
poporului si a procesului de apropiere continua a satului de oras. | C]
In vastul tablou al creatiei populare contemporane pot fi constatate patruf g,
categorii de schimbari ce se cer a fi cunoscute pentru a intelege sensul evolutiei I cj

artei populare. **
('1. frima serie de schimbari sint cele pe care le-am numi junctionale si care I *(
sint legate direct de schimbarile intervenite in modul de viata. al poporului nostru.f~~j^
Astfel, se stie ca in foarte numeroase regiuni din tara, desi se mai lucreaza piese! ft
de port popular, costumele tind din ce in ce mai mult sa devina port de sarba- ;
toare si de ocazii festive. Costumul de munca si de fiecare zi s-a transformat \T
sub influenta conditiilor de munca specifice. Podoabele de cap, atit de impor- ; j,
tante pentru portul femeiesc din trecut isi pierd din importanta lor sociala;: a

grelele conciuri de Padureni ca si complicatele valitori de Sibiu sint din ce" r£

in ce mai rare. In schimb se poartS inca relativ multe marami, usoare si fine, C(

si naframe, in acord cu tendinta moderna de simplificare si comoditate. Latele- tj(

chimire din piele, de folos pentru lucratorii la padure ridicind busteni enormi,? a,

au fost inlocuite de curelele mai inguste dar mai inflorate. Din ce in ce mail jj,
putin se poarta si obielele vargate ale banatenilor si cizmele rosii din tara Zaran-;, ci

dului si din Huedin. Se lucreaza insa, in domeniul textilelor, fete de mese, cuver-- f
turi, servetele, oglindind cresterea bunastarii exprimata prin inmultirea textileloi" (jj
destinate sa acopere mobilierul nou din casa. La fel, in domeniul lucrului; a«-
in lemn, au apa rut numeroa se cutii si ca sete, necunoscu te a ltadata in te rio rulu i „,
taranesc. In ceramica, de asemenea, au aparut forme noi de vase si cani, adaptate C(

u n u i i n t e r io r m o d e r n i z a t , r e f l e c t i n d c e r in te d e c o n f o r t m a i v a r i a t e . aj

46
 2. O a doua serie de transformari se refera la materiile prime folosite.
Pinza groasa de cinepa sau in este folosita din ce in ce mai rar. S-a generalizat
intrebuintarea pinzei de bumbac, iar intr-o serie de cazuri se intilnesc si
matasuri sau tesaturi grele de fabrica, cum sint cele folosite la conciurile bana-
Jene si care se armonizeaza perfect cu broderiile maiestrit lucrate. In ceramica
selntrebuinteaza o pasta mai fina. In domeniul culorilor intrebuintate, colorantii
chimici au luat locul celor vegetali. Se folosesc pe scara din ce m ce mai
mare masele plastice.
("3. jLegata de materia prima folosita, tehnica s-a schimbat si ea. In unele regium
din tara patrunde cusatura facuta cu masina de cusut. Folosirea ei nu se limiteaza la
ineheierea pinzei, ci trece si la exeeutarea de ornamente. Costumul femeiesc din tara
Oasului ca si eel din partile Oradiei au ornamentele de pe piept lucrate cu masina de
cusut. Progrese mari au fost inregistrate in tehnica ceramicii, unde au intervenit
procedee moderne de smaltuire. Vasele lucrate de artistii amatori din Brasov sint in
aceasta privinta un exemplu graitor. Si in categoria obiectelor de lemn au intervenit
tehnicile noi ale prelucrarii si ornamentarii; garnitura de mobila, lucrata de un artist
amator din Bucuresti or de pe modelul vechiului mobilier taranesc oltenesc, este o
reusita care ar putea send drept pilda cooperatiei si industriei noastre de mobila.
Mestesugul prelucrarii pieilor a ajuns la rezultate remarcabile; chimirele si cojoacele
lucrate la Saliste-Sibiu sau Bistrita-Nasaud sint lucrate dintr-o piele fina, foarte bine
taba-cita, care le face sa fie usoare si rezistente.
4. Cea de-a patra serie de transformari se refera la decorul obiectelor de arta
populara. Se cunoaste caracterul dominant decorativ al produselor de arta
populara. De aci decurge si importanta pe care aceasta a patra categorie de trans-
formari o are in ansamblul problematicii pe care o urmarim.
Prima observatie care se impune este aceea cu privire la prezenta din ce
ce mai frecyenta a decorului floral, care in unele regiuni ale tarii si in unele
imenii ale artei populare tinde sa inlocuiasca sau eel putin sa se combine
decorul traditional de factura geometrica. Exista costume barbatesti din
:giunea Suceava, care in ansamblu merg pe linia traditionala atit in ce priveste
mpunerea intregului, cit si in ce priveste compozitia ornamentala si
croma-.. Respectind asezarea obisnuita a decorului, ele atrag atentia prin
caracterul iropiat de modul floral al acestuia. Strictul geometrism al
ornamentului vechi IUS de textura pinzei este inlocuit de liniile mai
sinuoase ale unui motiv se repeta si la mineci, si la poalele camasii lungi
si la chimirul brodat. 'ranzitia intre elementul geometric si eel floral poate fi
observata si pe catrinte, regiunea Cluj (Hodac) si Baia Mare (Tara
Lapusului). Elementul floral :e masiv si pe scoartele taranesti la care
procesul de inlocuire al ornamentului mietric este mai avansat in nordul si
estul tarii. Procesul este evident si in ica, unde floarea tinde sa se
instapineasca, in locul vechilor spirale si celorlalte motive geometrice.

47
 O a doua observatie se refera la anumite schimbari intervenite in compoyjl
ornamentala ji in dosgrea decorului fata de ansamblul costumului. Pe de o pat
se distinge o tendinta de incarcare si de aglomerare a decorului, care nu trebu
apreciata totdeauna ca negativa. Mineca unei camasi de Padureanca (regiunea Hi
nedoara), brodata in intregime intr-o complicata tehnica, rivalizind cu cele mai pn
tentioase tehnici orientale, este de un puternic efect decorativ, mark prin intrebuii
tarea unei singure culori: rosu tare. Pe de alta parte se observa, in alte caai
o tendinta de simplificare si de reducere a cimpurilor ornamentali. In aceas
privinta este edificator costumul de Saliste-Sibiu, la care cusaturile negre si
fisii inguste detasindu-se cu eleganta pe albul camasii, folosindu-se tehnii
mai lesnicioasa a aplicarii de panglici.
Insfirsit se poate remarca o deosebita imbogatire zgamei cromatice. Au ap;
culori noi, utilizate uneori in doze masive, necunoscute artei populare tc
tionale.
In toate genurile de arta populara artistii amatori din tara noastra
produs multe obiecte in care se vede atit preocuparea de a utiliza fondul orn
mental local cit si nazuinta de a reflecta in operele lor conditiile vietii n(
Unele dintre aceste obiecte sint mai reusite din punct de vedere artistic, alte
sint mai putin izbutite. Toate insa vorbesc de marea forta creatoare a maseli
populare din sinul carora se ivesc talente puternice. Aceste talente trebuie indti
mate spre desavirsirea maiestriei artistice.
Ne vom opri pe rind la o serie de obiecte care fac parte din diferite
genuri ale artei noastre populare, prezentate la expozitiile bienale de ai
populara.

PIESE DE COSTUM

Conciul, Se stie ca in Banat, femeile in anumite zone pun pe cap un fel

bonete frumos tesute, numite conci. Exemplarul lucrat de Silvia Ciucure
comuna Ohaba-Forgaci (regiunea Banat) este tesut in fir de aur si argint. Inl
motivele geometrice care alcatuiesc decorul in mod obisnuit al conciurilor ba
tene, este interpusa si steaua. Tratata si ea geometric, se acorda cu rest
ornamentatiei parind firesc integrata.
Cordonul. Dintr-o tesatura foarte asemanatoare cu cea a conciului anterii
prezentat si montata pe un suport de piele fina, cordonul lucrat de Maria Jucoai
(regiunea Banat) se aseamana cu conciul si in ce priveste prezenta elementul
nou. Integrarea sa este naturala si mareste efectul decorativ al acestei piese
costum purtata doar sarbatoarea in satele banatene.
Marama. Iata acum o marama argeseana de toata frumusetea cu alesai
rare, caracteristice, facute alb pe alb, lucrata de Maria Mailat din comuna Vali

48
9. Conciu lucrat de Silvia Ciuctire

[are, regiunea Arges. In decorul

litional de o mare frumusete
it integrate cu o mare pricepere
tele, tot albe, dar avind miezul
iriu. Marama este o realizare
ircabila.
Camasa barbateascd lucrata de
:aterina Cimpeanu din Sibiu, re-
>re2inta una dintre cele mai reusite
>iese de costum in ceea ce priveste
ibinarea decorului traditional cu
lotivele noi. Camasa pastreaza
ltru totul vechea croiala atit de
iteresanta a camasilor barbatesti
partile de sud si vest ale
jransilvaniei. Este cunoscuta ca-
isa a populatiei pastorale. Dupa
roiala, camasa se numeste camasa
«barburi», acestia fiind niste
ini tncadrati in fata si in spatele
'iii, formind la imbinarea lor fel
de Si foarte decorativ al u
elect este mark prin com-
iletarea cu cusaturi ornamentale,
itre care sint prezente si in-
riptii — anul 1961 si initiale. Pe
:st tip de camasa, artista ama-:e
a grefat elemente noi de >r.
§i aid trebuie sa remarcam itezia
autoarei care nu s-a limitat Sa
coase motive de stele si ciocane, a
imaginat alte motive decorate:
carti, tocuri si calimari si
cladiri de scoli si camine
Iturale. Fiind lucrate miniatural,
rtrivit cu restul decorului tra-

6. Traista lucrata de lleana Isva

11. Costum femeiesc lucrat de Ileana Muntean

ditional atit de migalos, chiar un element ce pare nepotrivit — cladirea

integreaza perfect in ansamblul compozitiei.

50
 Camasa femeiascd executata de Herta Blooss din Sibiu, face pereche cu cea
intita mai sus. Este realizata tot pe linia camasilor traditionale sibienesti
kvind croiala si decorul specific in alb-negru. Intre motivele marunte ale orna-
fiticii obisnuite regiunii, apar, ca delicatete cusute, minuscule stele.
Traista. Traistele sint unele dintre cele mai decorative piess textile. Aceasta te
demonstrat si de frumoasa traista moldoveneasca. lucrata de Isvanca Ileana
comuna Luizi-Calugara (regiunea Bacau). Lucrata dintr-o frumoasi tesatura
lina dominata. de culoarea rosie-caramizie in care fondul este format de dungi
rizontale, traista atrage atentia si prin felul reusit in care este interpretat
lentul nou. Acesta este reprezentat de trei porumbei albi cusuti pe deasupra rii.
Doi din ei asezati sus poarta. un fel de ghirlanda. deasupra careia este
scris «PACE». Cel de jos, inchizind un triunghi, are in cioc o ramura
dedesubtul careia scrie de asemenea: PACE. Traista este frumoasa avind un
caracter modern.
Frumoasele traiste marginenesti, caracterizate prin tesatura de lina alb-
iieagra, cu vriste, formeaza baza de inspiratie a piesei prezentate la concurs,
•de Elena Prica. din comuna Sibiel, regiunea Brasov. Artista a lucrat o autentica
Itaista de Sibiel numai ca in locul traditionalilor « pupi» negri plasati pe dungile
gibe, a cusut stele. Aceste motive sint realizate in aceeasi tehnica ce se folosea
$i la decorarea traditionala. a traistelor, anume cu fire trase in relief. Asa
cum ;este lucrata, traista Elenei Prica poate fi folosita si ca accesoriu modern
al costumului de oras.
Subliniem ca ultimele patru piese textile fac parte, ca si cele patru pieptare, |
pe care le vom analiza mai departe, dintre obiectele trimise la concurs de catre
Rregiunea Brasov. Si aici a intervenit orientarea sigura a specialistilor in arta
Bfopulara de la Muzeul Brukenthal, dovedind ce utila este colaborarea intre
■tactivistii caselor regionale de creatie populara si oamenii de specialitate de la
■piuzeele etnografice si de arta. populara.
■; Costumul femeiesc executat de Ileana Muntean din Ocolis, regiunea Cluj,
■este unul dintre cele mai frumoase costume prezentate la concurs. Tipic pentru
pValea Ariesului, costumul are o admirabila camasa al carei piept este impodobit
Kcu motive traditionale si noi. Este unul dintre cele mai reusite exemple de inca-
Jdrare creatoare a tematicii noi.

TESATURI DECORATIVE DE INTERIOR

§tergarele alcatuiesc una din cele mai vaste si mai variate categorii de tesa-|
turi de interior din arta noastra populara. Nu exista regiune in tara in care acest
Igen sa nu se fi dezvoltat si nu exista casa in care stergarul sa lipseasca ca
| principal element de podoaba. De foarte multe feluri, atit in ce priveste marimea

Bl
cit si decorul si tehnicile de realizare, stergarul este folosit si in numeroasl
ocazii festive dintre care eel mai important este nunta. De aici si marea lij
extensiune. Un astfel de stergar destinat impodobirii interiorului modern, I
lucrat si Lucia Olteanu din Bucuresti. Pe o pinza tesuta de casa, decon
geometric traditional de la capetele stergarului este alcatuit din braduti prin
de un vrej. Intre braduti sint plasate mici stele al caror centru este marc
de o paieta stralucitoare metalica. Efectul obtinut este dintre cele
atragatoare.
Un rol tot atit de decorativ il joaca si fetele de mese tesute. Varietatea lo|
in tara este foarte mare. Printre cele mai frumoase se numara fetele de mas
din partile Sibiului, care deseori sint realizate prin alcatuirea a doua stergaia
Evdochia Stanciu a trimis un admirabil exemplar de fata de masa sibieneasc
Cimpul este vargat de dungi subtiri rosii, negre si albastre. Elementul nou
perfect integrat in ansamblul decorativ al fetei de masa constituind un modfj
de aplicare justa a principiului combinarii fondului traditional cu motive conte
porane. Desavirsirea executiei artistice mareste valoarea acestei piese care poa
sta cu cinste in orice colectie de arta populara. romaneasca.
Ioana Filofteia din Branesti, regiunea Bucuresti, a tesut o miniatura de scoar^
olteneasca. De fapt este o asa-zisa carpeta ce-si are locul ca decor pe (
mobila. Motivul central, si unicul, al carpetei este porumbelul pacii care, in la
sa aiba in cioc o ramura de maslin, are o floare olteneasca. Aceasta si face farmed
acestei carpete, atit pasarea cit si elementele vegetale fiind aidoma cu cell
. ■ ■ . _ ■ ■ ; ; . ; • „ ■ . ■ ■ ■ : : : . - . ■ ■ - ■ - ■ • ■ . ■ . . . ■ • . - . ' . > . • - ■ • < . - , ■ • . ■ . ' - ■ ; ■ „ - . : . : ? . : ■ : - : ■
113. CreatoareapopulardSilvia Ciucure lucrind la rd^boiul de jesui IM. Carpeta lucratd de loana Filofteia

leprezentate in maniera stilizata a vestitelor |fcoarte oltenesti.

Desi lucrata la Sibiu, la Scoala populara arta, carpeta trimisa de Doina Stefanescu, are de
factura asa-zisa olteneasca. Este in >nd, ni se pare, o imitatie dupa acele cat pete izbutite,
lucrate de unitatile UCECOM, iate dupa vilnicele vechi oltenesti cu vergi iste, total
nepotrivite unei tesaturi desti-; a fi pusa pe perete si deci a fi vazuta de distanta. Vergile
inguste de diferite culori :aza la un loc un fel de culoare nedefinita, fcohorita.
 Toate cele trei stergare lucrate de Maria Spiridon, din comuna Avrig, regi-
unea Brasov, sint admirabile exemplare de stergare specifice zonei Avrigului
din tara Oltului. Lucrate cu o tehnica perfecta, ele au prezente si insemnele
noului. Foarte bine integrate in contextul ornamentatiei, ele nu distoneaza,
nici in ce priveste coloritul, nici plasamentul. Alesatura lor este facuta in acelasi1
fel, oarecum rarefiat, cu alesatura celorlalte motive traditionale. Impresia gene-
rala de discretie si de dozare a lntregului decor, nu este stirbita de tematica noua,
Apreciate printre cele mai bune piese prezentate la concurs, fara indoiala ca Maria:
Spiridon merita pentru munca si arta sa toata pretuirea.
Fata de masa prezentata la concurs tot de Spiridon Maria din Avrig, regiunea!
Brasov, este unul dintre cele mai frumoase exemplare ale genului, putind stal
cu cinste in oricare din muzeele de arta populara ale tarii. Este o fata de masai
tipica zonei etnografice.
Intreg cimpul alb al stergarului de forma patrata, executat de. Maria Popescp
din orasul Buzau, regiunea Ploiesti, este presarat cu sonde si braduti rosii si
negri. Decorul respecta pe eel traditional al regiunii Ploiesti, in ce priveste folo-
sirea cu predilectie a culorilor rosu si negru. Stilizarea sondelor este bine si
decorativ facuta.
Un mic servetel patrat, de pinza alba cu cusaturi rosii si negre, respectind
din acest punct de vedere al coloritului, gama cromatica traditionala a regiunii,
a trimis Smaranda Cosmuc din orasul Ploiesti. Decorul este alcatuit din oameni
si braduti stilizati, element de asemenea traditional, des intilnit pe stergarek
prahovene. Elementul nou este intercalat intre motivele vechi.
Apropiat ca factura de servetelul Smarandei Cosmuc, eel lucrat de Vasilica
Vidroiu din orasul Ploiesti, foloseste ca motiv dominant sonda stilizata. Culorilc
sint tot rosu si negru. Cele doua servetele alaturi de alte zeci, mai putin reusite,
fac parte din stocul mare trimis de regiunea Ploiesti. Stocul este mare, insi
foarte putin variat ca sortiment. Marea majoritate a obiectelor sint milieuiif
si servetele. Se cere un efort de imaginatie mai mare. Pozitiva insa ramine:
pastrarea decorului elegant, realizat in rosu si negru pe fond alb.

OBIECTE DIN PIELE

Vieptarul ^is « infundaty> — (adica nu se deschide in fata) trimis de Bartos

Dermidon de la cooperativa « Munca colectiva» din Bistrita, regiunea Cluj,
este lucrat pe piele de culoare brun inchis, aproape negru. Este impodobit
cu motive populare specifice tehnicii cojocaritului din zona Bistrita-Nasaud
In ansamblul elementelor ornamentale locale, mesterul a integrat cu mult gust
si cu pricepere tehnica desavirsita elementul nou reprezentat prin cei doi
porumbei albi de pe buzunare. Felul in care elementul nou a fost incadrat \%

54
complexul ornamental al pieptarului, constituie un exemplu pozitiv de folosire
a noului. Porumbelul este stilizat cu arta, lucrat perfect in broderie si ocupa
un spatiu bine proportionat in raport cu suprafata totala a pieptarului, fiind
in acelasi timp si bine plasat. Asezati pe cele doua buzunare, porumbeii nu strica
vechiul ansamblu ornamental floral traditional al pieptarului. In intregul lui,
pieptarul atrage prin dispozitia motivelor si prin coloritul placut. El indeplineste
conditia fundamentals a oricarui obiect de arta decorativa aplicata, anume
aceea de a fi un obiect util care sa fie intrebuintat cu placere de eel ce-1 poarta.
Vrem sa subliniem faptul ca acelasi porumbel daca ar fi fost disproportionat
ca marime si asezat, de pilda, in centrul pieptarului ar fi produs un efect inestetic
|15. Cojocar din Dragu; ter-
Wtnntnd de lucrat un pieptar
 8. Cojocarul Baku Achim Tdnase la

i ar fi constituit un
exemplu ' de interpretare a
ele-ntului nou in arta
deco-itiva.
MesterulIiejrnidcuiBar-i
djn orasul Bistrita, re-(lunea
Cluj, este prezent in pozitiile
organizate de Casa ntrala a
creatiei populate I cu anul
1954. Piep-irele pe care le
lucreaza sint : tipul nou
intrebuintat in Bistrita
Nasaud. Foarte executate
din punct de dere tehnic,
pieptarele sint frumos
impodobite cu usaturi de
bumbac si matase plorata,
precum si cu apli-|tii de
piele.
Babu Ac him Tanase, de ani
in 1961, din comuna
regiunea Brasov, a tun
vestit mester cojocar. i
concurs a trimis un piep- rel,
lucrat pentru un nepot. i tipul
traditional al piep-jttlor
salistenesti, eel trimis tanul
1961 este o adevarata Wbtn
de arta. Broderia este o
uimitoare finete. Dis-:t, cu
mare stiinta, intre doua
buzunarase, este ata o mica
stea. Patru pieptare au
fost nise la expozitie de
cunos-t{ii mesteri Paler
Gheorghe comuna ^Lisa,
Trimbi-Alexandru din
comuna 17. Pieptar lucrat de Alexandra Trimbitas
18.
iheorghe Paler
 t

fi. Cojocartd Babu Achim Tdnase la htru

|si ar fi constituit un exemplu
flegativ de interpretare a ele-
■mentului nou in arta deco-
pativa.
Mesterul JQejxnidaaBar-os,
din orasul Bistrita, re-Cluj,
este prezent in pozitiile
organizate de Casa Icentrala a
creatiei populate [incepind cu
anul 1954. Piep-[tarele pe care
le lucreaza sint

t tipul nou intrebuintat

in zona Bistrita Nasaud.
Foarte I bine executate din
punct de ivedere tehnic,
pieptarele sint frumos
impodobite cu usaturi de
bumbac si matase olorata,
precum si cu apli-atii de
piele.
Babu Achim Tanase, de
ani in 1961, din comuna ,
regiunea Brasov, a ost un
vestit mester cojocar.
concurs a trimis un piep-«/,
lucrat pentru un nepot. tipul
traditional al piep-lor
salistenesti, eel trimis 11961
este o adevarata ■pera de
arta. Broderia este Be o
uimitoare finete. Dis-t, cu
mare stiinta, intre it doua
buzunarase, este asata o
mica stea.
Patru pieptare au fost
mise la expozitie de cunos-
pitii mesteri Paler Gheorghe
comuna ~Xisa, Trimbi- 17. Pieptar lucrat de Alexandru Trimbifas
Alexandru din comuna
18. Piep/ar lucrat dc Gheorghe Paler

Dragus, Braicu Pavel din comuna Ighisul vechi si Sofonea Dumitru din comuna
Dragus, toti din regiunea Brasov. Fiecare dintre cele patru pieptare este de
un alt.tip, incadrindu-se in stilul unitar al produselor cojocaresti din sudul
TransilvanieL Pe eel lucrat de Paler Gheorghe stelele semanate ca'niste pun
luminoase si stralucitoare p e intreg pieptul, lnveselesc intreguransLblu
constituind rnotivul dominant. Integrarea lor in ansamblu este perfects'

19. Pieptar lucrat de Panli

 'd 1

Hjptatul lucrat de Trimbitas Alexandru are, de asemenea, stele lucrate in Hbare rosu-visiniu.
Foarte frumos lucrate, elementele noi se imbina organic iirestul decorului traditional. Foarte
original ca aplicare a tematicii noi te pieptarul lucrat de Braicu Pavel. Acest mester a trecut la
integrarea si a altor elemente decit a celor emblematice, si aceasta este un merit mare. Mbuzunarele
pieptarului sint cusute, in aceeasi tehnica fina asemanatoare cu (Wesen trasat cu creionul subtire,
tractoare. Deasupra lor, intr-un alt registru figurati cerbi afrontati, incadrind o mare floare a soarelui.
Totul este lucrat ■iniatural, cu ata neagra pe fondul alb al pielei bine tabacite. Mesterul Sofonea i
Dragus a prezentat si el un pieptar admirabil lucrat. Cele patru pieptare, ca tcelelalte obiecte trimise de
regiunea Brasov, demonstreaza ce rezultate se pot tie, daca se lucreaza cu dragoste si mai ales cu
pricepere si stiinta, la indru-irea artei noastre populare noi. Pentru aceasta insa trebuie depusa o
munca istematica, de-a lungul intregului an si nu numai in ultimele doua saptamini Wtea expozitiei.
Chimirul lucrat de un colectiv din Cimpulung-Moldovenesc, (Casa de lira), foloseste un gen de
decoratie introdus in arta populara mai tirziu, ne impodobirea cu cusaturi (si margele). Caprioarele
sint stilizate si alca-esc o friza continua de jur imprejur. Deasupra lor este o banda de motive netrice.
Plasarea elementului nou este facuta cu dibacie pe clapa buzunarului. Zoperta de carte executata de un
colectiv de la Combinatul poligrafic Scinteii» din Bucuresti, este un obiect de arta decorativa aplicata
lucrata r-o piele foarte fina supusa unui proces tehnologic de tabacire perfectionat. erta este destinata sa
inveleasca o carte de arhitectura. Impodobirea ei este aptata perfect acestui scop: pe marginile copertii,
sint infatisate in relief doua serpuite cu capifeluri inspirate din vechea arhitectura romaneasca. )
loanele sustin o arcada trilobata construita in blocuri de piatra masiva. Tehnica perfecta a executiei
elementelor decorative, fac din aceasta coperta un Bodel de aplicare a principiului imbinarii frumosului
cu utilul.

CERAMICA

Se stie ca in centrul de olari vilcean de la Hurez, se lucreaza una din cele frumoase ceramici
populare din tara noastra. Despre acest centru se poate chiar ca are_productie de lux, datorita atit
formelor perfecte pe care le xecuta mesterii olari de aici, cit si decorului foarte delicat, realizat cu
cornul i'mai ales cu gaita, vechi unelte traditionale. Unui din taierek prezentate la prima ISpozitie bienala
de arta populara din 1959 de Stelian Ogrezeanu are toate insu-ile ceramicii hurezene. De format mic,
avind in sectiune un profil plat, nl are un fond de smalt alb-galbui, foarte frumos si uniform ars.
Ceea ce ! intereseaza desigur este mai ales decorul lui si, in primul rind, felul in care
' mefler Niculae Vasin lucrind la impodobirea unui chimir 61
elementul nou este integrat in cadrul vechii ornamentatii specifice centrului,
De la inceput trebuie sa spunem ca insasi compozitia decorului respecta legile
ornamenticii artei populare romanesti, in general, cit si pe cele locale. Marginea
taierului este conturata de mici dintisori lucrati cu pieptenele, dupa. care urmeaza
cinci motive spiralate numite in terminologia locala « coada catelii», alternind
cu cinci motive dreptunghiulare numite «altite». Aceasta alternare de cite
cinci motive de acelasi fel nu este intimplatoare, ci ea a fost judicios aleasa de
mester pentru a sublinia si a completa motivul central, asezat pe fundul taierului
si care este steaua. Steaua este realizata prin trecerea cu pieptenele peste o
fina spirala continua formats din vreo zece volute trasate cu cornul. In intregul
lui, taierul incinta privirile prin compozitia sa echilibrata, prin tehnica perfect!
prin maiestria cu care mesterul a izbutit sa. incadreze elementul nou in schema
decorativa traditionala.
Acelasi mester a prezentat inca un taier care in genere are aceleasi calitati
ca si eel prezentat mai sus. Aceeasi respectare a formelor locale de tehnica si
decor, aceeasi stiinta de armonizare a ornamentelor si a culorilor. El prezinta
un interes special datorita faptului ca in acest caz mesterul a incercat sa introduca
si elementul nou, si credem ca poate fi vorta intr-adevar de o reusita, dar numai
in sensul ca a incercat o alta solutie. Extinzind desenul stelei pe marginile
taierului, mesterul a incercat sa evite repetarea primei scheme decorative in
care steaua ocupa centrul taierului. Aici centrul este impodobit cu o serie de
cercuri concentrice. Desenul stelei urmind conditiile de lucru ale trasarii cu
cornul in timpul miscarii de rotatie a rotii de olar, nu mai are insa unghiurile
ascutite formate din unirea unor linii drepte, ci are un contur usor rotunjit,
plin de farmec.
In nord-vestul tarii noastre sint situate citeva cunoscute centre ceramice,
printre care Varna, Lapusul, Baia Mare. In acesta din urma lucreaza. si unu]
din creatorii care au participat la multe concursuri ale artistilor amatori, mesterul
Bogosi. In anul 1959 mesterul a trimis la expozitie mai multe obiecte printre
care si doua cam mart. Cele doua cani se incadreaza. in traditia ceramicii
baimarene. Mai precis spus, ele imita acele cani mari avind de multe ori un
rol ornamental si care erau confectionate cu prilejul vreunei aniversari sau sarba-
toriri ale vreunei bresle, organizatii mestesugaresti mostenite din perioada
feudala si care in Transilvania si-au continuat pina tirziu existenta. Canile sint
de format mare si smaltuite uniform in brun inchis sau verde. Ornamente
in relief impodobesc aceste cani. Printre ornamente, pe fata vasului, se punea
si emblema breslei respective, care de multe ori, in aceste parti ale tarii, era
o emblema a minerilor. Pe cealalta cana. se vad cele doua ciocane incrucisate,
vechiul semn distinctiv al minerilor. Ambele embleme sint realizate potrivit
traditiei locale intr-un relief puternic si sint smaltuite in alb pentru a contrasta
cu fondul intunecat al canii. Forma frumoasa, smaltul bine aplicat, vorbesc
despre maiestria creatorului popular.

62
 0 alta creatie a mesterului Bogosi, pe care o consideram remarcabila, este
vasulin forma de por umbel. Se stie ca in ultimii ani, porumbelul ca simbol al luptei
pentru pace a devenit o forma folosita des in creatia artistilor nu numai amatori,
cisiprofesionisti. Am amintit acest lucru pentru a sublinia faptul ca din aceasta
cauza s-au produs inevitabil unele repetari ale motivului si de aci oarecare
tnonotonie. Meritul principal al mesterului olar din Baia Mare este ca a evitat
tocmai aceasta repetare. Porumbelul lui este original si vadeste o imaginatie
puternica, servita de o stapinire perfecta a mestesugului. Gindit decorativ,
porumbelul este bine proportionat. Smaltul alb compact da grade si defineste
formele. Realizindu-1 ca ulcior, mesterul a fost nevoit sa-1 inalte putin si sa-i
ingroase picioarele. Cu toate acestea, datorita justei echilibrari a volumelor,
porumbelul este, in ansamblul sau, elegant. Nici toarta pusa pe spate, spre a
putea fi apucat si utilizat ca vas de adus apa, nu dauneaza compozitiei, ci dimpo-
triva il face atragator.
Vasul de capacitate lucrat la Corund impresioneaza in primul rind prin decorul
sau. Ca forma, vasul nu are nimic original; este de o forma oarecum neutra,
apropiata mai degraba de oalele mari moldovenesti, cu deosebire ca ii lipsesc
tortile pe care se vede ca artisul popular le-a suprimat pentru a-si putea desfasura
decorul. Aceasta const! in trei registre orizontale ce inconjoara vasul de jur
Imprejur, despartite si delimitate de patru benzi late. Fondul este alb, iar decorul
trasat cu pensula si poate si cu cornul, este albastru inchis, urmind in aceasta
privinta traditia ceramicii sasesti. Fiecare din registre are infatisate cite o suita
de imagini. In eel de sus sint imagini ce simbolizeaza fratia intre poporul
roman si minoritatea secuiasca. Grupuri de flacai si fete in costume populare
romanesti si secuiesti sint aratate in pozitii de joe si cintec. Registrul de mijloc
contine motive de inspiratie populara: pasari si flori. In registrul de jos,
aceleasi motive florale si pasari incadreaza copii ce merg cu steagul la mani-
festatie si femei pornind la lucru cu grebla. Decorul este fara indoiala naiv
realizat, mesterul olar neposedind prea bine tehnica desenului, dar el impresio-
neaza prin sinceritatea exprimarii. Alaturi de forma buna a vasului si de cali-
tatea smaltului, continutul desenului, vorbind de realitati ale zilelor noastre,
constituie o calitate a creatiei olarilor din Corund.
Mesterul Teodor Faur din tara Zarandului este cunoscut pentru desavir-
sita arta cu care lucreaza vasele de pamint. De multe ori el a fost premiat
la concursurile republicane. Strachina de Birsa pe care a prezentat-o la
expozitia din 1959 este de asemenea un exemplu de stapinire a mestesu -
gului. Perfecta forma, arderea in cele mai bune conditii, decorul rafinat
prin simplitatea lui, situeaza strachina printre cele mai izbutite realizari
ale sale.
Mesterul V. Tudorica din Curtea de Arges, regiunea Arges, a fost prezent
la concurs cu un ulcior frumos lucrat, desi nu gasim justificarea celor doua toarte
necunoscute in ceramica noastra populara. Smaltuit si ornamentat in modul

63
 |ditional al centrului de la Curtea de Arges, ulciorul prezinta o reusita imbinare
tre motivele stravechi, — cum este de pilda spirala — si eel nou al stelei.
Admirabilul uleior lucrat de Stefan Stefan, in tehnica si cu decorul caracte-ttic
marelui centru de olari din Binis, regiunea Banat, este o realizare izbutita !
integrare a elementului decorativ nou.
Vestitul mester mos Mitrita Viscol din Oboga isi marturiseste tineretea irumii
a mintii prin prezentarea elementelor noi din viata Olteniei. De fiecare data
sa cind trimite o figurina, de predilectie un tractor, la expozitiile regionale
iu republicane, batrinul mester nu uita sa se afle in pas cu vremea si« la nivelul
shnicii celei mai inaintate». Nu numai ca nu repeta modelul trimis o data, dar
? fiecare data, trimite un alt tip de tractor. Este si aceasta fara indoiala un mod
de a gindi emotionant pentru virsta pe care o-
are mesterul. De asta data tractorul facut de
22. Uleior lucrat de Mitrita Viscol mos Mitrita este pe senile. Remarcabila este
puterea de inventie pe care o dovedeste in
realizarea detaliilor tehnice, precum si propor-
tionarea justa a diferitelor piese componente
ale complicatei masini. Se cunoaste marea
traditie in materie de figurine a centrului
de la Oboga. In aceasta traditie, dar aducind
elemente noi, revolutionare prin continutul
lor, se inscrie si creatia lui Mitrita Viscol.
Luctate in tehnica traditional! a acestui vechi
centru de ceramica olteneasca, cele doua
ulcioare executate de mos Mitrita Viscol, repre-
zinta doua creatii valoroase de arta populara.
Ornamentele in relief sint realizate prin apli-
carea de fisii de pamint framintat. Motivele
stravechi ale sarpelui si leilor sint combinate
cu tehnica numita a pastilajului de veche
traditie. Forma vaselor este perfecta.
Mos Mitrita este un «caz» ce nu se
poate prezenta in aceste scurte rinduri. Pro-
ductia sa are o mare varietate tematica. Simpla
enumerare este suficienta: doua tipuri de
tractoare, unul cu plug, altul fara; sonda cu
motorul de foraj; astronaut in cosmos, figurat
in conteiner facut din gitul unui uleior de
ioga a cami burta intretaiata de paralele si meridiane are ecuatorul insemnat |
Mitrita Viscol»; faraonoaica pe marginea scrumierei; doua ulcioare cu animale.
.ginatia si viziunea lui mos Mitrita sint deosebit de bogate. Integrarea lui
actualitate este de-a dreptul impresionanta pentru virsta lui de peste 70 de
ul Mitrita Viscol lucrind la roata 65
ani si pentru instructia lui (4 clase primare). El a mostenit arta arhaicelor figurinel
cu traditia neintrerupta din neolitic pe pamintul Obogii si Olteniei de sud
aproape de Cirna si Vadastra. El stie sa faca splendide ulcioare de nunta,|
cu animale venite la noi din lumea de basme a orientului. In aceasta productiej
de straveche origine, mos Mitrita isi arata perfecta stapinire a mestesugului.1
In cele noi, ineditul, pentru el, al situatiilor cosmice si industriale, este o barieraI
greu de trecut. Aici ramine artist numai prin conceptie si prin visare. Realizareal
tehnica este anevoie de implinit. Asupra lui mos Mitrita sa se apiece psihologiij
esteticienii si mai ales scriitorii inzestrati cu fiorul poeziei.

LEMN SCULPTAT
 Cele tret casete lucrate de Paul Farcas, din Odorhei, desi foarte asemanatoare
ca aspect general, se deosebesc totusi mai ales prin tematica exprimata in imagi-
nile sculptate pe capacele lor. Trasatura lor comuna fundamentals, este data
de ancorarea lor in actualitatea cea mai arzatoare si de legatura cu fondul folcloric
traditional.
Prima dintre ele are un caracter predominant emblematic. Pe capacul a
este infatisata intr-un decor unitar in ce priveste compozitia, ideea padi universale,
Mijloacele de expresie plastica sint luate din domenii foarte variate, imbinate
intr-o viziune unica. In centrul unei plante desfasurate bogat si decorativ se
ana figurat globul pamintesc. Deoparte si de alta a compozitiei centrale si spriji
nindu-se pe cite o ramura a plantei,
stau doi porumbei cu aripile desfi
surate in zbor. Ceea ce este inte-
resant, formind legatura cu fondul
folcloric este faptul ca in intregul
ei, compozitia reproduce fidel
vechea schema decorativa a pomu
lui vietii in care floarea centrala estt
inlocuita cu globul si steaua, in rest
nelipsind nici cele doua pasari si
nici forma radacinilor de la bazi
Floarea insasi este laleaua,
traditional transilvan.
A doua caseta are ca term
progresul tehnic general. In primul
plan, pe un ogor adinc brazdat,

23. Caseta lucrata de Paul Farcas

se misca un tractor. In partea dreapta se vede un brad inalt catre care
zboara o pasare. In stinga, dintr-o floare, porneste o racheta care se indreapta
spre doua planete ce o primesc rizind. Intreaga compozitie e strabatuta de
voie buna si optimism.
A treia caseta este consacrata cuceririi spatiului cosmic de catre om. Dintr-o
tufa uriasa de lalele ale carei flori si frunze acopera aproape toata suprafata
capacului si a caror forma pare ca ia linii aerodinamice tinzind sa creeze impresia
24. Strachind lucrata de Tofan
Uiu

25. Garniturd de mobila rom&-

neascd lucrata de Tofan Mill
de avint in marele spatiu, porneste o racheta purtatoare de satelit artificial.
In coltul de sus catre care se indreapta irezistibil racheta, este figurat soarele
zimbitor si cu miinile intinse, asteptind sosirea emisarului terestru. Traditia
folclorica este si ea prezenta: tufa de lalea rasare dintr-o inima.
Plosca lucrata de Alexandra Hutanu, unul dintre artistii amatori care a mai
trimis obiecte sculptate din lemn si cu alte prilejuri, reprezinta o interpretare
personala a unui obiect de foarte larga circulatie in tara noastra, utilizata mai ales
cu ocazia nuntilor. Lucrata intii la un strung special dublu pendulant, plosca este
acoperita cu frumoase motive geometrice inspirate din intinsa gama a cresta-
turilor populare in lemn. Intreaga compozitie este foarte bine organizata pe
principiul radial.
Tofan Miu din Bucuresti, este un admirabil mester in lemn. Lucrarile sale
au fost in repetate rinduri premiate in tara si in strainatate. Lada de zestre pre-
zentata este lucrata, ca si plosca si strachina, din lemn de paltin alb. Tehnica
este ireprosabila. La fel si decorul realizat in intarsio.
Nivelul la care este realizata garnitura de mobila romaneasca, socotim ca
depaseste stadiul lucrarilor de amatori. Aceste piese pot sta intr-un muzeu al

67
26. Fared de tors lucrata de Bistrean Ion

artei decorative romanesti contemporane. Lucrata ]

in lemn alb de paltin, cu o tehnica exceptionala,]
aceasta garnitura are mari insusiri artistice, do-j
vedind, ca realizatorul ei, Miu Tofan din Bucu- j
resti, are o adinca originalitate si o aptitudinej
cu totul deosebita de a prealua in mod creator j
stralucita traditie a artei noastre populare. For-
mele celor sase piese componente: o masa, douaj
taburete dreptunghiulare, doua taburete rotunde]
si o plosca, sint evident inspirate din mobilierulj
popular, mai ales oltenesc. Decorul alcatuit din]
motive geometrice este gindit doar ca un sistemj
de accente foarte discret plasate si menite sal
sublinieze liniile principale ale pieselor. Decorull
este realizat in incrustatii si intarsio facind dovadal
stapinirii perfecte a mestesugului. Plosca estel
tratata modern si decorativ. Garnitura este oi
demonstrate a faptului ca mobilierul nostrul
traditional se preteaza la o prelucrare modernal
capabila sa formeze un punct de plecare extre de
valoros in elaborarea unui stil nou caracteristic]
epocii noastre. Autorul trebuie sa staruie
aceasta linie si sintem siguri ca va izbuti
realizeze lucruri tot atit de frumoase ca
speram ca vor constitui prototipuri ale industriei
noastre de mobile si obiecte de export.
Obiect de utilitate practica, furca de tors estt
t otdeauna imbodobita cu crestaturi fine. Fur
lucrata de Bistrean Ion, din Clopotiva, regiune
Hunedoara, respecta intru totul specificul furcilo
din regiune. Executata cu multa migala si un
mare simt al proportiilor, ea are o valoan
artistica deosebita. Mesterul a izbutit sa integre
in decorul traditional al furcii elementul noul
reprezentat prin stea.
Furcik de tors, lucrate de Cernat Toma
comuna Sugag, regiunea Hunedoara si de Anto
Pogan din comuna Clopotiva, regiunea HuneJ
doara, desi din aceeasi regiune administrativi

27. Mesterul flnerar yintonie Constantin la mam

sint deosebite, fiind executate fiecare in felul caracteristic zonei etnografice'<
respective. Cea din Sugag este de factura margineneasca, cu aripi late la
mijlocul vergelii subtiri si rotunde. Cea din Clopotiva este de tipul uzitat in;
tara Hategului: plata si de aceeasi latime pe toata lungimea ei. Amindoua sint
remarcabile ca executie. Cei doi creatori populari sint cunoscuti pastratori ai
traditiei crestaturilor in lemn, lucrind numeroase obiecte pentru diferite
expozitii si concursuri.
Nicolae Cernat, din comuna Sugag, regiunea Hunedoara, este un vestit i
mester fluierar de pe valea Sebesului. La concurs a trimis un fluier mare si unul
mic. Amindoua sint impodobite in tehnica inciziei de suprafata innegrita cu
funingine amestecatacugrasime. Decorul delicat este alcatuit ditr-o imbinaredel
motive traditionale cu motive noi: porumbelul pacii, stele.
IV. SARCINILE CASELOR REGIONALE ALE CREATIEI POPULARE
PRIVIND ORIENTAREA SI MUNCA DE CUNOASTERE SI VALORI-
FICARE A ARTEI POPULARE

Miscarea artistic! de amatori in domeniul

creatiei plastice populare, se intemeiaza si isi trage seva din marea traditie de
arta a poporului. Arta noastra populara este baza pe care trebuie sa se dezvolte,
preluind tot ce este progresist si realizat artistic, creatia contemporana a artistilor
amatori. Pentru aceasta in tara noastra exista conditii favorabile, intrucit spre
deosebire de multe alte tari, la noi arta creatorilor si mesterilor populari este
vie si constituie una din formele principale actuale de manifestare a sensibilitatii
si a gustului pentru frumos al oamenilor muncii. O simpla privire pe hartile
etnografice ale Republicii Socialiste Romania dezvaluie marea bogatie si varietate
a costumelor populare din regiunile Oltenia, Suceava, Banat, Cluj, Arges, Brasov,
Bacau, a scoartelor oltenesti si maramuresene, a obiectelor sculptate in lemn
din Hunedoara si Ciuc, a ceramicii de Hurez, Vama si Marginea. Forta creatoare
a poporului nostru s-a manifestat in toate domeniile artei populare ale carei
obiecte intrunesc inalte calitati artistice, intemeiate pe principiile imbinarii
utilului cu frumqsul, a contopirii organice a formei cu decorul. Mesteri ai artei
populare, stapinind o tehnica. perfectionata de-a lungul veacurilor si minuind
unelte simple, deseori facute tot de ei, lucreaza inca si azi in numeroase centre
specializate in produse diferite in toate raioanele din tara. Privita din acest punct
de vedere, sarcina Caselor regionale ale creatiei populare, in a caror grija este data
indrumarea miscarii artistice de amatori, nu este din cale afara rde grea, dat
fiind ca au la indemina modele de arta populara demne de urmat si de prelucrat.
Cu alte cuvinte, selectia materialului de baza, etapa. importanta. in procesul
metodicii, este facuta de insasi traditia locala a raionului si regiunii respective,
activistii culturali avind insa datoria de a cunoaste acest material.
Pe aceasta arta populara traditionala. trebuie sa se intemeieze creatia noua
a zilelor noastre. Mostenirea artistica a poporului trebuie folosita. in crearea artei
noi, corespunzatoare cerintelor epocii noastre. Continuarea traditiei artistice
nu inseamna insa nici preluare necritica, nici imitare a unor obiecte care, oricit
de valoroasa ar fi reproducerea, nu vor insemna decit palide si searbede copii.
Traditia artistilor populari nu va capata viata decit daca va fi legata de nevoile
s.i aspiratiile prezentului. Aici sta, de fapt, sarcina principals si de raspundere
a Caselor regionale ale creatiei populare, institutii de indrumare metodica a
miscarii artistice de amatori.
Reflectarea actualitatii nu inseamna aplicarea mecanica a unor embleme
sau lozinci, ci inseamna crearea unor obiecte care sa reflecte conditiile noi de
viata, obiecte lucrate din materii prime si tehnici specifice epocii noastre dat
care prin sinteza si selectie sa pastreze tot ce este mai valoros in arta traditional!
Acestea nu sint sarcini usoare si nu pot fi realizate in actiuni de « asalt»
legate de imprejurarea unui concurs. Tocmai de aceea Comitetul de stat pentru
cultura si arta a prevazut aceste probleme si a definit sarcinile Caselor regionale
ale creatiei populare. Iar programarea expozitiilor de arta. populara din 2 in 2 ani
are acelasi scop de a lasa timp pentru indrumarea si pregatirea metodica a crea-
torilor populari. Rezolvarea acestor probleme necesita o munca sustinuta si
metodica, care este de competenta Caselor regionale ale creatiei populare. Prima
conditie necesara pentru indeplinirea lor o constituie cunoasterea te^aurului local \
al creatiei populare si a specificului regional. Metodistii caselor de creatie trebuie I
sa imbine munca practica de indrumare cu cea de cercetare, care singura le va j
putea asigura o baza serioasa. In aceasta munca ei vor fi ajutati de specialist^ ■
din muzeele de arta populara si etnografie care exista in fiecare regiune si in
numeroase raioane.
Cea de a doua conditie sta in intelegereajustd a problemei noului. Rostul Caselor I
regionale ale creatiei populare nu este acela de a dezgropa valori muzeistice
ci de a indruma creatia populara noua. In expozitie pot sa figureze si unele piese |
vechi de arta populara, in masura in care ele demonstreaza continuitatea de stil a
creatiei intr-o anumita zona. si fac legatura cu obiectele noi, ca sursa de inspiratie.
Nu trebuie six se uite ca expozitiile bienale de arta populara, ale caror etape j
pregatitoare sint expozitiile intercomunale, raionale si regionale, nu sint un scop
in sine, ci un mijloc, dintre cele mai importante si mai eflcace, in vederea
promovarii creatiei populare noi. Ele trebuie sa insemne un salt calitativ in
activitatea de indrumare a artei populare. Rezultatele lor trebuie sa duca la
tnfiintarea de noi cercuri de arta populara pe linga caminele culturale, casele de
cultura, cluburi, la infrumusetarea acestor lacase de cultura cu obiecte de arta |
populara specifice.
Cultivarea dragostei pentru arta noastra populara are un rol de seama. nu I
numai in educatia este tic a, ci si in cea patriotic a a oamenilor muncii din tara noastra,
Rezultatele acestei educatii vor fi concretizate in expozitiile viitoare care vot I
oferi, fara indoiala, un bogat material de analiza. si apreciere a roadelor obtinute
de miscarea artistica. de amatori in valorificarea artei populare.
Realizarea acestui tel final presupune in primul rind o cunoastere temeinici I
a artei populare din diferitele regiuni ale tarii. In cele ce urmeaza se prezinta
in linii mari cele mai valoroase realizari din domeniul artei populare. Facutal
pe regiuni si genuri, aceasta prezentare are rostul de a usura munca activistiloi I
culturali prin indicarea celor mai reprezentative zone si centre etnografice,
72 28. Costum femeiesc h \\
 1. REPERTORIUL CREATIEl POPULARE PE REGIUNI

M O L D O V A

REGIUNEA GALATI

!n regiunea Galati zona cea mai bogata in manifestari artistice populare

este vechea Tara a Vrancei — raionul Focsani.
Costumul popular de aici se incadreaza in tipologia costumului cu fota. Nota
caracteristica a costumului de Vrancea este bogatia si stralucirea ornamentatiei,
IDeh
scare abunda in fir, beteala (« tel ») si — mai nou — in paiete. O alta particularitate
[a costumului de Vrancea o constituie patrunderea unor elemente de port din
jjzona Muscel si din Transilvania, explicate prin imigrari de populatie, care s-au
jjsuprapus pe tipul autohton moldovenesc.
Camasa costumului femeiesc prezinta doua forme: camasa cu altita si |
dmasa cu un riu pornit de la umar pina jos. Un element caracteristic camasilor |
de Vrancea este cusatura peste creturi, « curelusa » de la spate, care sustine |
creturile camasii din portiunea superioara a spatelui. Fota veche, cu vargi, a
post inca de mult imbogatita prin alesaturi cu linica si fir metalic.
Capul este imbrobodit cu stergar iar parul este pieptanat cu « coarne »,
Icare sint invelite cu «legatura ».
Costumul barbatesc pastreaza elementul specific Moldovei: are itarii incretiti;
•: dmasa este insa ornamentata mult mai bogat decit cea din costumul din regiunea
Suceava sau Bacau. Camasa este larga si lunga, foile sint unite cu cheita, care
este brodata cu cusaturi in fir, iar gulerul este de asemenea ornamentat compact
cu fir auriu si cu linica. Este denumita camasa « batrineasca ».
 30. Tipar de cas («pd-
pusar») de Vrancea

•
 Peste briul rosu barbatii poarta o curea batuta cu tinte de cositor, confec-
tionata de mesteri specializati in prelucrarea metalelor pentru podoabe.
In Vrancea deosebim trei tipuri sub-zonale de port: 1) costumul din Vrin-
cioaia si Birsesti, 2) costumul din Naruja si Nereju; 3) costumul din Soveja.
\ Detaliu de camasa femeiascd de Vrancea 75
31. Interior de Vrancea cu laicere, stergare, perne, plocadd mitoasa, traista, scditnek, cofe pirogn
'avail

Tesaturile de »% casnic sint reprezentate prin laicere denumite aici « paretare», care
pastreaza ornamentul in «vistre ».
Tesaturile din fibre vegetale sint simple, ornamentate cu dungi. Into ele, cele
mai realizate artistic sint «servetelele », utilizate in impodobirea interiorului.
Centru de ceramica cunoastem numai unul: Iresti, unde se confectioneaza vase rosii
smaltuite si nesmaltuite.
Lucrul artistic al kmnului are o mare dezvoltare in Vrancea. Tiparele de cas care
prezinta doua forme (una rotunda locala si una dreptunghiulara, asema-

7G
 cu cea din Muntenia si din Transilvania), sint obiecte care se bucura
[■mare pretuire. Sint multi creatori populari care mai lucreaza si astazi aceste
ire de cas. Furcile de tors, tiparele de cas si alte obiecte din lemn se fac in
ire sat; totusi tiparele de cas se lucreaza mai mult in comuna Birsesti. In
catunele dinspre munte, din zona Nerejului, s-a dezvoltat mestesugul
:lordin lemn, ornamentate cu pirogravura. Aceste produse specifice Vrancei :
valorificate pina departe in regiunile invecinate.
Vrelucrarea metalului s-a practicat in trecut; dpvada Q gasim in tintele de
■iitor cu care se impodobesc curelele barbatilor.
Ouale incondeiate se lucreaza de femei. Motivele ornamentale frecvente
Blinga cele geometrice, reprezinta elemente din mediul inconjurator si din
■lbolica traditionala.

REGIUNEA BACAU

In cadrul regiunii Bacau, se intilnesc variate manifestari artistice in cele

zone etnografice distincte: Valea Bistritei, zona Neamt, zona Roman si
Trotusului.
Zostumul popular femeiesc are aceeasi components comuna Aloldovei si
Bte definit de prezenta fotei. In zonele de sud-est, la_rasarit_de^ire^_gasim
fin mod izolat — fota inlocuita cu r«androcuf» (fusta de Una tesuta\
icasa).
Camasa, care se incadreaza in tipologia camasilor « cu altita », are guler, :
ornamentata cu motiye geometrice monocrome (spre deosebire de camasile
giunii Suceava). Riurile pe brat sint in majoritate oblice. Fota este sobra,
namentata cu vistre — cele noi cu alesaturi — si are o consistenta a tesaturii .
tare deck fota din regiunea Suceava. Briiele sint verzi sau rosii; betele sint .
vargi.
Un element specific costumului femeiesc din Neamt si de pe valea Bistritei
il constituie stergarul de cap, care este deseori tesut din «lina tigae ».
Barbatii au portul caracteristic moldovenesc; un caracter local il dadeau
in trecut gUaiiajcu borurile mari si briul verde sau rosu.
Un element de mare valoare artistica in portul regiunii Bacau, il constituie
cojocul, care este exceptional de bogat ornamentat. Deosebim trei tipuri de
cojoaceiQJicojocul de pe valea Bistritei, creatia centrelor cojpcaresti din Sarul
Dornei, Panad, Borca^2) cojocul de Neamt (cu blana brumarie) creat in zona
Piatra Neamt, la Ghindaoani, Darmanesti, Tarcau etc.; 3), cojocul purtat in
egala masura de romani si ceangai din zonele Roman si Bacau.
Populatia ceangaiasca, care poarta costumul romanesc, a pastrat fidel ele-
mentele traditionale ale vechiului port moldovenesc.

77
32. Panott cu obiecte de arid popular* din regiunea Bacdu: suman din raionul Roman; costum barbatesc it
Neamt; fote (« cdtrintef,) de Neamt; ndframd de ginere de Neamt; bete de Roman

Cele mai frumoase costume se gasesc in satele:

- Costumul de Valea Bistritei: in Borca, Sabasa, Cotirgasi, Farcasa s.a.
- Costumul de Neamt: in Pipirig. Costumul barbatesc cu cojoc brumariu
in Ghindaoani, Baltatesti, Tarcau, Mastacan s.a.
- Costumul ceangaiesc: in Sabaoani, Luizi-Calugara, Valea-Seaca, Fara-
oani s.a.
- Costumul de Valea Trotusului: in Dofteana, Larga, Plopu, Bogdana,
Buciumi s.a.
Intre tesaturile de casa locul de frunte il ocupa laicerul, care a evoluat in
covorul de astazi cu ornament floral. Centrul specializat in covoare este Humu-
ia"-.Tesaturile din lina si cele din fibre vegetale (stergare, fete de masa, pernef
au de asemenea o mare dezvoltare, femeile fiind specializate in tesaturi complicate
cu ite multe.
Ceramica neagra si smaltuita este confectionata in numeroase centre, ca
Tirgul-Neamt, Roman, Bira, Vulpasesti,_ Calugara, Sagna, Bahnaseni, Cucueti,
78 33. Costum femeiesc de la Liu^i-C
34. Pieptar de Roman

35. Vas mare de Neamt

Grozesti, Solont, Frumoasa. Ca motive se folosesc: « punctele », valul si frunza de brad.

Obiectele din lemn, lucrate in zonele de sub munte mai ales, sint: furca de tors tipic
moldoveneasca «cu maciuca », bite ciobanesti, tipare de cas, vase de lemn. Mobilierul de pe
valea Bistritei si din Neamt, are mari afinitati cu acela din re-giunea Suceava, fund lucrat .
artistic.
Partea muntoasa a regiunii, vaile mari ale Bistritei si Tro-tusului, precum si cele mai
mici, ale Tazlaului si Oituzului, ofera un variat material in ce priveste decorul arhitectonic in
lemn. Sint sate in care s-a dez-voltat o frumoasa sculptura in lemn a portilor si !stilpilor de
36 Vurcd de tors de pe valea
Bistri/ei
casa, cum sint Berzuntul, in partea de sud si Grumazestii de linga Tg.j
Neamt. Alaturi de sculptura in lemn, traforajul este raspindit in aproapel
toata regiunea.
Specifice regiunii Bacau sint buciumek Jnvelite in coaja de copac,ca sil
diferite fluiere si cavale.
Prelucrarea metalului este prezenta in podoabele de alama aplicate pe curele I
si chimire. Podoabele de ghiordane din margele sint confectionate mai ales del
populatia ceangaiasca.

REGIUNEA IASI

Regiunea Iasi este vestita in ceea ce priveste arta populara, mai ales pri
creatiile din domeniul ceramicii si al tesaturilor de lina. Realizari demne
mentionat se intilnesc insa si in celelalte domenii ale artei populare.
Costumul popular femeiesc se incadreaza. in tipologia costumului cu fota|
de Moldova. Camasa dreapta. este frecventa. Costumul barbatesc are i
incretiti; camasa este adeseori tesuta din fir de lina; se poarta briul rosu, pes
care se pune curea cu tinte de metal. Se foloseste astazi numai la nunti
sarbatori.

37. Scoartd moldoveneasca

.

38. Ceramica det Tansa

Tesaturik de u^ casnic s-au dezvoltat mai ales pe valea Prutului si

in zona Cotnari-Hirlau, unde gasim scoartele mari, leprezentind
tipul" scoartei tnoldovenesti.
Ceramica pastreaza forma strachinilor inalte de Moldova si oale
inaltate, gavanoase, borcane etc. Pe linga ceramica neagra cu decor
lustruit sau pictat cu pensula, se confectioneaza in toate centrele si
ceramica smaltuita, ornamentata cu stilizari florale, puncte si linii.
Centre importante sint: Nicolina—Iasi, Bivolari, Sipote,
Stefanesti, Hirlau, Cotnari, Podul Iloaiei, Schitul Stavnic, Tansa
s.a.
" hemnul. In zonele mareTuT codru moldovenesc din tinuturile
Vasluiului, Falciului si Birladului de sus, se gasesc inca numeroase
exemplare de stilpi sculptati in lemn de stejar la case. Valoarea
artistica a unora dintre acesti stilpi, cum sint cei de la Dragusenii
Negrestilor, este deosebita. si ofera o idee despre vechea arta
moldoveneasca din aceste parti.

83
 In aceleasi tinuturi se afla si foarte interesante piese de mobilier sculptat,
Lazi de zestre, paturi, dulapuri scaune, mese, mai pastreaza. inca elemente de
sculptura care trebuie neaparat valorificate. Dulapuri de o frumusete remarcabila
din partile Husilor, de la Vutcani, se afla la Muzeul Etnografic al Moldovei
din Iasi.
Acelasi lucru se poate spune si despre categoria obiectelor mici. Bineinteles
ca obiectele de lemn sculptat nu se gasesc aici in aceeasi abundenta ca in regiunea
Suceava sau ca in regiunea Cluj, de pilda.
39. Scoarta
moldovemasc
a
 REGIUNEA SUCEAVA

Regiunea Suceava prezinta o mare bogatie a creatiei in domeniul artei

populare.
Costumul popular femeiesc din regiunea Suceava se incadreaza in tipologia
costumului cu fota. Este unitar pe intreaga suprafata a regiunii, prezentind mici
particularitati zonale. Elementele sale caracteristice sint: camasa incretita la
gitcu « brezarau », fara sa aiba guler. Mineca este ornamentata cu altita; incretul
este colorat intr-o cromatica specifics; p_e brate riurile au pozitie oblica. Orna-
mentatia este geometrica si florala, fiind realizata cu linica sau arnici, fir metalic
si, uneori, cu margele.

w. Panoti at obiecte de arid populara din regiunea Suceava: costume femeiesti; «pieptar» cu poale; fold
(«catrinfdii) ; bete; pieptar (« bonditd))) ; ceramicd neagrd; ceramicd de Rddduti albd; stergare.
V
42. Stergar de Arbora si
strachina de Radaufi '
 Fota neagra are ornamentul de « vriste » la capete, care a evoluat in motive alese in razboi.
Jos are o « bata » rosie. Briul este in dungi, iar betele se disting prin decorul bogat de
alesaturi. Pe cap, femeile maritate poarta, «stergar» tesut in multe ite; sub stergar parul
pieptanat cu « coarne » este sustinut de « fesut ». Un element de port principal este bondita
deschisa in fata, ornamen-tata cu motive florale.
Barbatii poarta camasa dreapta, itarii strimti, cu creturi pe picior. La mijloc, se incing cu
briu tesut, cu bete, sau chimir de piele. Bondita este la fel cuJ aceea a femeii.
Costumul specific regiunii Suceava este destul de unitar. Semnalam totusi unele comune
sau zone, care prezinta forme deosebit de frumoase ale costu-mului: Cimpulung, Fundul
Moldovei, Bosanci, Arbora, Horodnic, Vicov, si Straja. Populatia hutula din nordul regunii
poarta costumul romanesc; dife-rente apar in colorit.
Intre tesaturile de casd, piesa caracteristica este laicerul ornamentat in vriste, Stergarele le
gasim — in zonele de sud — ornamentate cu alesaturi in linica; policroma. Traistutele tesute
in vergi perpendiculare formind patrate se poarta frecvent.
Industria casnica. textila este foarte dezvoltata, femeile fiind specializate mai ales in
tesaturile cu multe ite.
Ceramica specifica regiunii este ceramica neagra, care se lucreaza in diverse i centre. Cel
mai important centru de ceramica neagra este Marginea. Ceramica \ smaltuita, din centrele:
Radauti, Mihaileni, Cacica, Gura-Humorului, Paltinoasa,; Botosani se caracterizeaza prin fondul
alb, ornamentul linear si decorul in puncte. Forma tronconica si dimensiunea mare a strachinilor
este caracteristica acestei regiuni. Aproape fiecare centru de ceramica produce si ceramica
neagra carac-terizata prin decorul lustruit cu piatra.
Arta lemnului este foarte dezvoltata si o gasim manifestata in diverse obiecte crestate ca:
furci de tors, de forma specifica moldoveneasca — ornamentate.) in zona Vama cu
intercalari de cositor —iite, balercute si diverse vase de lemn, care sint impodobite
cu pirogravura. Specific acestei regiuni este mobilierul ornamentat bogat cu crestaturi,
colorat fiind cu negru si caramiziu, ca: lazi (de format mic), mese cu «sacrlu », dulapuri
(blidare), polite etc.
Arta lemnului este in special dezvoltata pe cursul superior al Sucevei si al Moldovei.
Prelucrarea metalului se practica in cositor si alama, sub forma de aplicatii de cositor pe
curelele traistelor si ale cornurilor de praf de pusca sau ale inelelor si ale diverselor catarame
si podoabe confectionate din alama; de asemenea este confectionat din alama si
«toporetul » de nunta.
Din os si corn se lucrau recipientele de sare si de praf de pusca, care aid sint exceptional
de artistic realizate.
88 44. Oald neagra
<l»

45.
Scoartd
moldovene
asci
 Un element de podoaba
este ghiordanul din margele, pe
care femeile il confectioneaza
in variate modele.
Instrumente mu^jcale se lu-
creaza si azi. In zona Cimpu-
lung se fac buciume, in Frasin
si Vama cimpoaie, pe valea su-
perioara a Sucevei, cobze. Flu-
iere gasim pretutindeni.
O indeletnicire artistica
frecventa in regiunea Suceava
este incondeiatul oualor, care
— mai ales pe valea superioara
a Sucevei — a atins o mare
perfectiune. Motivele specifice
sint cele geometrice.
~
46. Balercuta de /emu
 T R A N S I L V A N I A

REGIUNEA MARAMURES

Arta populara din regiunea Maramures este bogata si variata, pastrind

ftnulte elemente traditionale.
Costumul popular prezinta mai multe tipuri distincte din care notam:
|1) costumul din Tara Oasului; 2) costumul de Maramures; 3) costumul din
fTara Lapusului; 4) costumul din Tara Chioarului.
Costumul femeiesc din Targ> Oasului are camasa cu umeras sau platca,
Ipoale largi (in forma de fusta creata) si sort incretit in fata. Barbatii poarta camasa
Iscurta cu mineci largi si « gacii »-(ismenele) largi si incretiti in talie. Elementele
[caracteristice sin1» pinza groasa de cinepa si ornamentatia in colorit viu reali-:a
prin cusaturi foarte complicate. Costume frumoase sint la Certeza, Moiseni, Tur,
Qlinesti s.a?
Costumul de Maramures, se aseamana in parte cu eel osenesc prin camasa
femeksca cu minecile prinse — incretite fiind — din umar, decoltata in forma
de patrat la git. Elementul caracteristic al acestui costum este «zadia »

47. Panou cu obiecte de artd populara din regiunea Maramures: costum bdrbatesc din tara Oasului; costum
femeiesc din tara Oasului; pieptar bdrbatesc de Valea I%ei; costum bdrbatesc de Maramures; costum
femeiesc de Maramures; pieptar femeiesc fricotat din Tara Oasului; %pdie din Tara Chioarului; fusta
de Cimpulung pe Tisa; gubd; desagi de Maramures si de tara Oasului
-ejDj\r sp issip
-.ipq mittsoj -
 3S3l,nU!)f fflltfSQJ 'jfyl

(catrinta) cu vargi late, in colorit puternic de rosu sau

portocaliu asociat cu negru.
Piese importante ce intra in componenta portului de Maramures sint
cojocul si guba. Un element de mare valoare artistica in costumul
femeiesc de Maramures sint creturile camasilor lucrate in tehnici de
exceptional! finete si ori-ginalitate.
 53. Zgardan de Maramures

54. Scoartd maramuresand

I Ceitum femeiesc din tara Lapmului

55. Ceramicd
din Tara Oasuhd

56. Ceramicd k
57. Victor («oh)
din Tara Oasuhn
 Costume frumoase se gasesc pe Valea Marei la Giulesti, Sugatag etc. (cu
zadii colorate), pe Valea Izei la Birsana, Rozavlia etc. (cu zadii rosii). Cele mai
frumoase camasi se gasesc la Sapinta.
Centru specializat in cojocarii este Salistea, unde se confectioneaza excep-
tional de frumos cojoacele de Maramures. Gubele se tes intr-o tehnica speciala.
Vechi centru de gube este catunul « gubasilor » din Negresti (Tara Oasului).
In zona de nord, populatia slava (din Poienile de sub munte, Ruscova
etc.) poarta acelasi tip de costum ca si romanii.
 58. Donifd, chste de alum si
gdvan

Tesaturile de casa au atins un mare nivel artistic. In Tara Oasului, s-au dezvol-tat
tesaturile din fibre vegetale, iar in Maramures acelea de lina. Centre de
covoare in Maramures sint Botiza si Poenile Glodului.
Ceramica de Maramures are multe afinitati cu ceramica de Moldova, in
forma, si colorit. Centre de ceramica: Ieud si Sighet, Viseu, Sacel.
In Tara Oasului, centru important este Vama, unde se produce o ceramica
specifica acestei zone. Alte centre importante si foarte productive sint Baia
Mare si Lapusul romanesc.
Prelucrarea artistica a lemnului in Maramures este foarte raspindita; gasim
valoroase elemente de arhitectura (grinzi, stilpi de casa) mai ales pe Valea Marei; ?
de asemenea porti monumentale care strajuiesc gospodariile. Unelte ca: furci de
tors, indreptare de pinza, spargatoare de alune etc., vase de lemn s.a. gasim %.
fiecare sat din zona Maramuresului.
Mobilierul regiunii se caracterizeaza printr-o anumita masivitate care favo-
rizeaza sculptura puternica, in volume in relief. Paturile, mesele, scaunele, au
picioarele sculptate. De asemenea dulapurile, politele, coltarele sint decorate
cvKcrestaturi.
Podoabele din margele, zgardanele, sint mult folosite.

99
 REGIUNEA CLUJ

Portul popular din regiunea Cluj se caracterizeaza prin marea sa varietate

zonala. Exista insa unele elemente care dau o nota de unitate mai ales portului
femeiesc. De pilda camasa cu ciupag ornamentata cu «pui peste cot » si
zadia vinata, se intinde din Muntii Apuseni pina in Nasaud.
Iata care sint principalele tipuri zonale de costum:
Pe teritoriul Muntilor Apuseni din cuprinsul regmnii Cluj gasim doua
tipuri de port: 1) al motilor si 2)" al mocanilor.
Costumul femeiesc mofesc.se. incadreaza in tipologia costumului cu catrinta
la spate si sort in fata. Camasa are « cheie » dezvoltata pe mineca si « cureluse »
(ciupag) la git, ornamentul caracteristic fund « puii peste cot ». Catrinta este
neagra, iar sortul invargat.
In croiala pieselor de port barbatesti a patruns de mult influenta orasului.
Costumul local, bine pastrat il intilnim in satele: Avram Iancu, Vidra, Albac,
Scarisoara etc.
Costumul motilor din satele Bucium (Cerbu, Poeni etc) si de pe valea
Ampoiului (Zlatna, Patrinjeni) are un aspect de lux si eleganta; se caracterizeaza
prin coloritul de negru pe alb si prin finetea materialului.
Costumul femeiesc al mocanilor este colorat. Elementul caracteristic il
constituie ciupagul mare la camasa si zadia vinata sus,_si rosie portocalie jos
asa cum era in trecut si in sudul si central Transilvaniei. Pieptanatura cu « cioci*»
(cozi) la urechi este specifica.
59. Camasa bdrbdteasca
mocaneasca de pe Valta
Ariesului din Muntii
Apuseni

60. Costum
mocdnesc de
Ariesului din
Apuseni
62. Costtim bar-iatesc de Nasand

Barbatii poarta camasi cu barburi. Acest costum il gasim pe Aries incepind

de la Cimpeni, in satele de pe vaile Posaga, Ocolis, Iara, Hasdate si — sub o
forma putin transformata, pe versantul nordic al Muntilor Apuseni, pina la
Huedin.
Costum frumos mocanesc se intilneste la Salciua, Posaga, Ocolis. Pe ver-
santul nordic al Muntilor Apuseni: la Margau, Rechitea, Giurcuta, Maguri
Calata.
I. Costum femeiesc mocanesc de pe valea Ariesuh/i din Miintii Apuseni 103
63. Chimir de. Nasd/id

64. Stergar de Nasditd

Acelasi tip de port se intinde

si in zona Cluj unde insa apare
sortul incretit in fata.
Cos turn ui din. Nama4 se
caracterizeaza prin zadia rosie
cu dungi colorate, camasa
ornata —adeseori—cu margele
in motive florale; palaria cu
pauni la barbati si cojoacele
cu ciucuri. In zona Bistrita
femeile poarta zadia vinata.
Costume frumoase se ga-
sesc la: Mocod, Salva Nasaud,

104

Singeorz, Maieru, Birgau. In zona Bistrita: la Blajeni, Magherus, Sieu,

Soimus.
Variante ale. costumului de Nasaud se intilnesc pe valea Somesului
(zona Dej) pina in Tara Lapusului.
Costumul sasilor din zona Bistrita pas-treaza tipul costumului cu
fusta creata si sort. Este complicat si somptuos. De ase-menea
costumul maghiar din Huedin, are o components similara si aceeasi
stralucire. Exceptional de luxos este costumul maghiar de origine
germana din Trascau (Bimetea).
Tesaturile de casa in zona Cluj nu prezinta creatii artistice exceptionale.
Ornamentatia in

65. 7urea de tors de Singeorz—Ndsaud 66. Costum femeiesc unguresc din

Huedin

tdungi este specified tesaturilor de lina; la tesaturile din fibre vegetale apare — in
|zonaNasaudului—motivul floral. ln_tesaturi este specializat.satulBirgauXBistrita).
Ceramica se confectioneaza la IarajQV[untii Apuseni), la Zalau, si la Birgau
fi};- Ceramica de Iara pastreaza unele forme traditionale. Ceramica de IBi|
gau are multa afinitate cu ceramica de Moldova si cu cea de Vama, din nordul
Imnsilvaniei.
hemnul. Mobilierul prezinta si el insusiri artistice. Pe valea Ariesului, ca
|de altfel si in alte zone ale regiunii si ale Transilvaniei, se intilneste des masa
Imasiva de tip gotic, patrunsa aici prin intermediul sasilor. Unele exemplare
|lucrate injemn de nuc, au picioarele sculptate cu motive geometrice, alcatuind
ro interesanta combinatie de motive romanesti pe forme germanice. Paturile
Suspendate de grinda, ca si paturile cu « coviltir » sint alte piese de mobilier
ce merita sa fie amintite.
105
Scaunele, dulapurile si politele lungi cit peretele, ca
$i cuierele de blide, sint ornamentate cu crestaturi. In zona Bistrita—Nasaud,
se remarca si prezenta mobilierului pictat, de influenta saseasca.
67. /e»z« pirogravate de la Vidro din Munfii
Apuseni
 Intre obiectele marunte, se cuvin a h citate in primul rind furcile dgjxjrs,
care sint exceptional de frumos lucrate din lemn de paltin. Alaturi de ele stau
si « acaritele » sau « spamnaritele », micT* bucatele de scinduri acoperite cu
crestaturi si servind drept mosoare pentru ata. Clestele de spart nuci, caucele
mici, cutiile de brici, teocurile de coasa, sint tot atitea serii de obiecte, admirabil
impodobite, lustruite de trecerea anilor si de folosirea lor, impresionind prin
eleganta ornamentatiei.
Motii lucreaza cu o mare indeminare vase de doage, pe care le pirograveaza
cu motive simple, dar de efect. Strinse la un loc, o data pe an, la tirgul de pe
muntele Gaina, toate aceste obiecte marunte de lemn, alaturi de oalele multi-
colore si de tesaturi, formeaza unul dintre cele mai impresionante spectacole
de arta populara vie.
Podoabele «latite » sau «bertite » din margele sint foarte frecvente
mai ales pe Valea Somesului, unde, bertitele sint purtate deopotriva de barbati
(pe palarie) si de femei (la git).
Un centru reputat in confectionarea obiectelor de metal este Trascaul
(Rimetea).

10G
 REGIUNEA MURES-AUTONOMA MAGHIARA

Aspectele creatiei artistice din regiunea Mures -Autonoma Maghiara sint

diverse, datorita conlocuirii celor doua populatii: romanii cu secuii, si datorita
contactului continuu cu Moldova.
Costumul romanesc prezinta doua tipuri distincte^ 1) qostumul din zona
Reghin—Deda care se incadreaza in tipalogia costumului cu camasa cu ciupag
si cu zadie vinata, purtat in Hodac, Ibanesti, Solovastru, Deleni, Alunis, Dum-
I brava, Deda etc., 2) costumul de tip moldovenesc cu fota si camasa cu altita
I care este identic cu costumul de pe valea Bistritei. Se poarta.: in Toplita,
I Bilbor, Corbu, Tulghes, Putna etc.
Costumul popular al secuilor, unitar pe intreaga suprafata a regiunii, se
caracterizeaza. prin: fusta larga, ornamentata cu dungi verticale si vesta strinsa
pe corp la femei si cioarecii albi, strimti si ilicul ornamentat cu sireturi negre
la barbati.
Micile diferentieri locale sint determinate de coloritul dungilor la fustele
femeilor, ca si de culoarea rosie care intervine in ornamentul cioarecilor la barbati.

Zadii romanesti
69. Costtim femeiesc de Hodac

Cele mai frumoase costume sint in Ciuc si Odorhei. Cojoace frumoase

sint in Odorhei (datorita contactului cu populatia saseasca).
La granita, spre Moldova, (in Ciuc) gasim costumul ciangailor, care este
de fapt eel romanesc din Moldova.
Tesaturile de casa. Reprezentative sint in primul rind scoartele « secuiesti»,
care sint foarte asemanatoare cu scoartele de Maramures si cu cele moldovenesti.
Tesaturile de cinepa, in si bumbac, se lucreaza mult, mai ales in satele dinspre
munte, de unde se comercializau (stergare, fete de perini, fete de masa) pe Valea
Bistritei si a Trotusului.

108
 70. « C/upag» la cdmasd jemeiascd de Irlodac

Arta metalului a fost de asemenea dezvoltata in zonele de pe cursul Muresului,

unde gasim inca si astazi podoabe de lanturi si discuri din alama, purtate de
ciobani.
Ceramica din aceasta regiune prezinta un foarte mare interes datorita
faptului ca aici se afla unul dintre cele mai rare centre de producere a olariei
fara roata. Este vorba de vechile sate romanesti de pe valea Muresului, din
imprejurimile Toplitei. Exemplare numeroase ale acestei ceramici romanesti
se afla la Muzeul din Tg. Mures.
De asemenea in regiune se lucreaza si ceramica neagra, de veche
traditie, la JMadaras si Danesti linga Miercurea Ciucului. Tehnica, decorul
si formele sint asemanatoare si uneori identice cu cele ale ceramicii negre
din Moldova.
La Corund se lucreaza ceramica de catre olarii secui. Este unul dintre cen-
trele mari de olarie din tara noastra in care, alaturi de micile ateliere mestesuga-

109
 resti, fiintau in trecut si ateliere
semi-industriale. Nu se lucreaza
forme mari de capacitate ci mai
mult cani, cancee, vaze de flori si
figurine lucrate cu sablonul.
Smaltui verde sau albastru este
de buna calitate. Se folosesc si
motive geometrice si motive
florale.
l^emnul. La izvoarele
Muresului si Oltului, si pe cursul
lor superior prins intre munti
impaduriti, era normal ca arta
lemnului sa se dez-volte intr-un
grad superior, asema-nator cu eel
din tinuturile vecine ale
Moldovei, Clujului si Maramu-
resului.
In domeniul arhitecturii
populare avem si aici admirabile
exemplare de case la care decorul
consta in stilpi si grinzi
impodobite cu crestaturi, La cele
71. Costum fe-
v/eiesc secniesc
vechi decorul este geometric ca si
in alte parti ale tarii. La cele mai
noi au intervenit influence sa.
sesti, aducind ecouri ale stilurilor
culte cum ar fi de pilda barocul,
Aceasta este evident mai ales la
portile taranesti, tot asa de
monumentale ca in Gorj'si
Maramures. Alaturi de rozete si
alte motive geometrice, apar si
elemente florale mai recente.
Si in domeniul mobilierului
ob-servam aceeasi dualitate de
factura a ornamentatiei. Stratul
vechi al mobilierului folosea
decorul geometric, Cel mai nou
72. FI litere este pictat si utilizeaza mai ales
de Hodac
motive florale.
In categoria obiectelor mici
re-marcam prezenta caracteristica
a tiparelor de turta dulce si a
cutiilor sculptate. In regiune se
afla multi mesteri, buni
cunoscatori ai tehni-cilor de
prelucrare a lemnului.
 REGIUNEA BRASOV

Regiunea Brasov cuprinde, in mare, patru zone etnografice: Marginimea

Sibiului, Tara OltuluiJTara Birsei, si zona Tirnavelor, in fiecare din ele dezvol-
tindu-se anume particularitati ale artei populare.
Costumul femeiesc specific zonei Sibiului este costumul zis de Saliste
in colorit de alb cu negru, cu doua catrinte negre. Barbatii au camasa cu barburi.
Cojoace exceptional de fin ornamentate, se lucreaza la Salistea, Gales -Tilisca,
Orlat, Cacova, Sibiu etc.
O varianta a acestui costum (cu sort in fata) gasim la Rasinari unde camas,a
si cojocul sint ornate cu rosu. Acesta din urma are si o structura de croi si
de'corativa diferita.
Costumul de Tara Oltului se caracterizeaza prin pomeselnicul cu caita
purtat pe cap de femei si prin.'pastura, sau sortul, care se poarta in forme diferite
dfc la" o_ comuna la alta. Costumul barbatesc are camasa dreapta, iar cele noi
cu platca. Cojoacele aici sint mai colorate.
Tara Oltului prezinta mai multe variante de port.
Gasim costume frumoase in Vistea de Sus, Dragus, Simbata, Lisa, Copacel,
Buciumi, Rucar etc.
Costumul de Bran are mari afinitati cu costumul de Muscel. Fota aici este
insa^ incretita la spate, iar camasa are altita redusa. Costumul barbatesc are si
el asemanari cu costumul de Muscel. II gasim in: Moeciu, Bran, Tohanul Nou,
Risnov etc.

73. Costume de \~agdras

 Costumul de Tirnave nu se asea-
mana cu costumul din Marginimea
Sibiului; o diferenta mai evidenta o
constituie J?ortul ornamentat colorat
si « velitoarea » purtata de femei pe
cap. II gasim in componenta originala
la Palos, Cata, Rupea, si in zona
Agnita, Sighisoara, Blaj si Tirnaveni.
Populatia saseasca poarta costum
confectionat in mare parte din ma-
teriale industriale. Costumul sasesc
are un aspect plin de stralucire prin
portul unor podoabe frumoase de
metal cu pietre.
Cojoacele din regiunea Brasov
sint deosebit de frumoase. Centre
vestite sint la Saliste, Dragus.
Tesaturik de casd din Una sint
ornamentate simplu, liniar. Tesaturile
din fibre vegetale au atins o mare
dezvoltare. Cele mai frumoase sint in
zona Sibiului: la Vale-Salistea, Tilisca,
Rasinari, Racovita, Avrig, Gura Riu-
lui, si in toate satele din zona Fagaras,
 76. Cost urn femeiesc
de Kit car pe 01 t

77. Sorf !'«. pasturdv) de

['agdras

74. Costum femeiesc de Saliste—Sibin

75. Costum bdrbatesc de Saliste — Sibin


78. Cost urn femeiesc sasesc
79. Cbimm
Centre specializate in tesut: Rasinari,
Dragus, Sacele, Purcareni etc.
In ceramica romaneasca produsa in
cele citeva centre din regiune, Fagaras,
Tohan, se resimte si influenta saseasca a
centrelor invecinate. Formele caracteristice
sint: strachinile mari si adinci cu pereti
curbi, canceele svelte. Decorul este simplu:
un element floral central dispus circular
sau stelar este inconjurat de linia ondulatS
continua, de spirale mici, sau de frunze de
brad. Albastrul, albul si rosul sint culorile
folosite. Smaltul este de buna calitate.
Ceramica saseasca se producea in nu-
meroase centre care au incetat sa lucreze
inca din secolul trecut. In Tara Birsei ss
lucra o ceramica in care albastrul de cobalt
producea un frumos efect pe fondul alb.
In zona Sibiului si a Sighisoarei erau de
asemenea sate de olari ce lucrau o ceramica
foarte decorativa. Pe linga flori, apareau des
si motive animaliere, precum si inscriptii.
Formele cele mai frecvente erau canceele,
canile mari bilobate, strachinele, oalele.
80. Tolicd din Mdrginiwea Sibiidiu

81. Ceramica veche smaltutia

82. Fared de
tors din Margi-
nimea Sibiului
 Astazi ceramica saseasca poate fi vazuta numai in muzeele care poseda
colectii bogate de vase.
"Lemnul. Mobilierul este de doua categorii: eel vechi, romanesc, ornamentat
cu motive geometrice, si eel nou, de influenta saseasca, vopsit in culori vii si
folosind cu predilectie motiye flqrale.
Dintre obiectele mici, se detaseaza furcile de tors din Marginimea Sibiului.
Delicatetea cu care sint lucrate, precum si frumusetea maruntelor crestaturi
geometrice, fac din ele unele din cele mai de seama realizari ale artei populare
romanesti in lemn. Demne de luat in seama sint si micile obiecte de lemn pictat,
cutii, prisnele, lucrate de mesteri/sasi, cu osebire in satul Viscri, de linga Rupea.

117
 REGIUNEA HUNEDOARA

Regiunea Hunedoara bogata in manifested folclorice, prezinta si in arta

populara unele din cele mai originale si variate aspecte.
In costumul femeiesc apar doua tipuri distincte^l) jtostumul PSdurenilor
cu doua catrinte drepte s^2)^jfcostumul cu catrinta numai la spate si surt incretit
in fata, care este generalizat pe o mare suprafata a regiunii. Camasa este incretita
in jurul gitului, iar ornamentatia minecii variaza.
Costumul de Hunedoara este caracterizat prin robustete iar eel batrinesc
si prin sobrietate.
In cuprinsul regiunii Hunedoara gasim urmatoarele tipuri zonale de port:
1. Portul din zona Brad, cu camasa ornamentata cu « pui » peste cot sau
« brazi » peste umar, si « cureluse » peste creturi (ciupag in jurul gulerului);
catrinta rosie foarte ingusta cu vargi orizontale in spate si surt incretit in fata,
Acest costum se poarta. in: Magura, Stanija, Buces, Mihaileni, Curechiu,
Bucuresti etc.
2. Portul padurenesc cu camasa ornata cu tabla compacta, de culoare rosie
(la batrine culoarea este neagra), cu doua catrinte negre denumite oprege, si
cu seria de podoabe in cositor si alama ca: inele, chei, lanturi, balti, baer etc,
Pieptanatura se poarta cu « ciocoti » pe frunte, iar pe cap ceapsa. Cojocul este
83. Camasa feist-
iascd de Hatep

4. Costum de PM
85. fesdturi de casd din
%pna Ordslie; ulcioare de
Obirsa
86. Jesdturi de casd de Ordstie; furci it
tors de Hateg; educe de Pddureni
87. Detaliu de broderie pi cdmasa de Padnreancd
 89. «£«///» si « cbei pe chicin din
cositor purtate la costumul de Padnreancd

90. Podoabe de Padnreni: inele si ace de

napsd

brodat cu Una in rosu. Opincile

au gurgui mari si se poarta cu
«toloboni». Cele mai frumoase
costume sint in: Cerbal, Ulm,
tf Feresti, Socet, Poenita Tomii,
''Muricelu Mare, Muncelu Mic.
Costumul barbatesc il ga-
sim in cea mai frumoasa rea-
lizare in Poiana Rachitele;
3.JCostumul femeiesc de
Hateg, specific zonei de vest a
raionului Hateg, are ceapsa cu
coarne; camasa prezinta doua
sisteme de ornamentare: 1) cu
tabla sau 2) cu « rinduri peste
umere». Sub guler creturile sint
sustinute cu « bratari» (ciupag).
Piesele de la talie in jos
apar_sub_ doua forme: ff)jcu
opreg cu ciucuri in spate si cu
sort in fata, 2) sau cu «,catrin-
toi» (larg, incutat) in fata si
in spate.
Cojocul este asemanator cu acela de pe Valea Bistrei. Costume frumase
Pieptar barbdtesc de Orastk
se gasesc in: Meria, Lunca Cernii, Rachitova, Densus, Gradistea, Clopotiva,
Hobita, Paucinesti etc.
4. Costumul de pi valea Jiuluiare camasa cu umeras la femei si camasa
cu barburi la barbati1.
Femeia poarta catrinta in spate si sort incretit in fata. Parul se poarta cu
cozi groase in jurul urechilor, iar pe cap stergar. Acest costum il gasim la Live-
zeni, Iscroni, Petrila, Jiet, Brioni, Uricani, Cimpul lui Neag etc.
5. Costumul de Orast:e se incadreaza in linii mari in acelasi tip de « costum
de Marginime », cu exceptia ca femeile poarta sort vargat, avind jos alesaturi
policrome iar barbatii nu poarta « barburi » la camasa, (care aici este impodobita
cu cheita). II gasim in Beriu, Sibisel, Orastioara, Romos, Romosel etc.
 6. Costumul de Valea Sebesului si Jina se caracterizeaza prin « proboada »
purtata pe cap de femei si prin camasa cu « barburi » la barbati. O nota specifica

123
o constituie ornamen-
finetea tatiei dominant
in colorit camasi cit si la
negru, atit la cojoace.
Camasa costumului feme-
iesc este ornata cu « umeras si
sira » pe mineca; la spate,
femeia poarta catrinta «vinata»,
iar in fata, « surt » negru.
Aria de raspindire este:
Valea Sebesului de la Sebes pina
la Sugag, Deal, Carpinis, Do-
bica, Jina, Poiana.
In regiunea Hunedoara
este foarte dezvoltat mestesugul
cojocaritului si a chimirelor.
Centre: mai importante sint:
Ilia, Dobra, Cristior, Baita,
Hateg, Orastie, Sebes, Cugir,
Poiana Sibiului etc.
91. Seoarfd de
Hateg

92. Desagi ft
bita
ciobaneasca
93. Cauce de Pddureni

94. Fits de arnici de Pddureni

■ I
 Tesaturik de casd sint frumoase mai ales in raioanele Hateg si Orastie. Scoar-
tele din Hateg se gasesc in sate nemesesti ca: Baesti, Paros, Riu Alb etc. Tesaturi
din cinepa si bumbac se lucreaza in raionul Orastie: Beriu, Orastioara, Turdas,
Geoagiu etc.
Obiectele artistice din lemn frecvente aici sint: furci de tors, fuse de arnici,
de tors, dude de ac, codoriste de bici, bite ciobanesti, raboaje, cauce, cutite
in teaca, plosti, blide de lemn.

125
 Cele mai frumoase furci de tors in Marginime sint « furcile cu coarne ».
Gasim minunate fuse cu pristane, apoi bite ciobanesti si plosti in urmatoarele
comune: Poiana, Jina, Capilna, Sugag, Sascior etc.
Furci de tors de forma plata, ornate perforat, exceptional de frumoase,
de asemenea si bite ciobanesti, se afla in raionul Hateg la Clopotiva, Paucinesti,
Hobita etc. Tot in raionul Hateg, in satele Paros, Pestera, Corbesti, pe linga
furci de tors cu coarne aflam bite si sararite din coaja de copac. Obiecte din lemn
de mare valoare artistica gasim la Padureni ca de exemplu: cauce, fuse de arnici,
cutite in teaca, codoristi, de bici, « dude de ace », furci de tors, bite. Aici se
practica turnarea cu cositor, pe linga ornarea cu crestare si incizie. Se lucreaza
pretutindeni, dar in special in Bunila, Runcu Mare, Cerbal, Socet, Batrina,
Muncelu Mare etc.
Intre creatiile artistice amintim si mobilierul, lazile de zestre, podi-
soarele (blidarele) si politele din Padurime, scaunele frumoase din Hateg si
Orastie.
Podoabele din cositor, aluminiu si alama le confectioneaza padurenii in mod
curent: inele, brose, ace de ceapsa turnate din cositor ca si « baltii » din tinte
de cositor, lanturi din alama. Mesteri specializati gasim in Bunila, Runcu Mare,
Ulm, Batrina, Muncelu Mare, Muncelu Mic etc.
■ Instrumente muzicale se fac diverse: fluiere artistice in Sugag, Livezeni,
Iscroni, Pesteana; fluiere simple in Blajeni, June, Bulzesti (Muntii Apuseni).
Cimpoaie cu caraba «legata cu cositor » in Florese, Sohodol, Runcu Mare,
Batrina, Muncelu Mare si Mic, Lapus, Meria.
Tobe se fac in Almasu-Salistea in raionul Ilia.
TCeramica yf. confectioneaza in Hateg (vechi centru), Sascior, Baru Mare
si ©birsa, Tinde gasim vase smaltuite.

REGIUNEA CRISANA

Cost urn ul popular specific Bihorului, s-a pastrat mai ales in raioanele Beius
si Vascau. El se incadreaza in tipologia portului popular din vestul tarii, cu
poale largi, sort incretit in fata, fara catrinte la spate. Camasa este ornamentata
pe mineca, fie cu o banta verticala, fie cu doua benzi circulare. Piesa specifics,
este « zadia » (sortul) tesut din lina in motive mari geometrice.
Cojoacele (de Beius si <Jb Vascau) sint colorate viu.
Barbatii poarta camasa scurta, larga; de asemenea si ismenele sint largi.
O piesa caracteristica este sumanul, care se deosebeste prin unele detalii
de la sat la sat.
Important centru de sumanari este satul! Sirbesti.

B. furci de tors de Hateg 96. Costum femeiesc de Ineu

97. Cos turn femeiesc de Sicula
/~f-*i|,»,: !, .J

98. Panou at obie'cte de arid populard din regiuma

Crisana: costum femeiesc de Bihor; suman bdrbdkst
de Bihor; suman femeiesc de Simleu; cojocel it
Vascdu; cojocel de ButerJ; sjergar de Arad; stergar
de Bihor; traistd de Bihor; cerarnica de Vah
Crisului (alba), de Blrsa, de Cristior

99. Suman de Sirbesti

100. Camasd bdrbdteascd de Inn

101. Stergar de Sicula (Arad)

102. Latite de Bihor

 Centre de cojocarie: Beius, Vascau, Leheceni, Cimpani, Cris-tior, Poeni etc.
Tesaturik de casd se confectio-neaza in mare masura din cinepa si bumbac. Se disting prin
ornamen-tatia geometrica si coloritul viu.
Obiectele din lemn. In satele apropiate de munte au luat nastere unele centre de prelucrare a
lem-nului, astfel: Budureasa produce lazi de zestre, iaFGmpanii diferite vase din lemn. Demne
de mentio-nat slnt furcile de tors, inalte pina la 2 m din lemn de brad crestat.
Ceramica. Pornind din nord spre sud centrele de olari din Crisana pot fi clasificate in
trei grupe, fiecare dintre ele fund situata pe unul din cele trei Crisuri.
Vadul Crisului. Caracteristica esentiala a ceramicli de Vadul Cri-
131
 105. Ulcior de Blrsa

104. Ulcior de Vadu Crjsiiliti

sului este culoarea ei alba. Ceramica este nesmaltuita. Fondul vaselor este intot-
deauna jJb mat, facut dintr-o huma iina. Decoratia este facuta cu cornul intr-o
culoare brun inchis. Formele sint identice cu cele din centrele din"Tara Bihariei.
. jfTaFa BifiarTet) Satele din aceasta zona sint asezate pe Crisul Negru. Princi-palele
centre de olari sint Leheceni si Cristior. Alaturi de ele insa mai trebuie amintite si
Poieni si Lelesti. Productia de ceramica din aceste centre este dominata de olaria
nesmaltuita. Formele foarte frumoase ale ulcioarelor amintesc traditia romana. Se
lucreaza strachini, oluri, oale mari, tigai etc. Impodobirea colorata se face cu
negru si alb pe fondul rosu al pastei. Motivele geometrice, dintre care «
creasta » este foarte frecventa, sint trasate cu cornul. Cu toate ca motivele
ornamentale sint simple, iar numarul culorilor este limitat, efectul decorativ
este deosebit.
Birsa este un sat de olari asezat pe Crisul Alb. In trccut acest centru numara
multi olari. Astazi el este in^ decadere. Totusi productia ceramica de Birsa este
socotita a fi una dintre cele mai reprezentative pentru arta olariei romanesti.
Formele sint aceleasi cu cele din restul Crisanei, iar decorul foloseste aceleasi
motive geometrice dispuse cu foarte multa masura. Caracteristica este culoarea
roz-portocalie.
In regiunea Crisana s-a practicat multprelucrarea fierului: unelte gospodaresti
.si diferite ustensile casnice erau lucrate, in cele trei sate Varzari (de Jos, de
Mijloc, de Sus).

132
 B A N A T

Costumul popular din Banat are unele elemente caracteristice care ii dau
o nota aparte in ansamblul costumului romanesc.
Costumul femeiesc are doua piese de port specifice: conciul sau ceapsa
purtate de femeile maritate, si opregul cu fire. O alta nota caracteristica este
data de camasa cu tabla pe mineca, care in multe regiuni este cusuta cu alb.
Camasa este incretita in jurul gitului. Ornamentatia costumului este geometrica.
Deosebita valoare artistica au cojoacele cu suprafata complet acoperita de orna-
mente brodate sau aplicate.
Costumul pastreaza aceeasi components in intreaga regiune, avind fie
doua oprege cu fire, fie o catrinta in fata si opreg in spate. Costumul barbatesc
se caracterizeaza prin camasa lunga si cioarecii ornamentati cu birnase.
Deosebim urmatoarele tipuri zonale de costum:
1. Costumul din Lunca Timisului (din zonele de cimpie Lugoj si Timisoara)
abunda in ornamente cu fir si este considerat ca eel mai luxos costum: cu conci

6. Panou cu obiecte de artdpopulara din Banat: costum femeiesc din %pna Lugoj; costum femeiesc de Carbu-
nari; suba femeiasca de Almaj; chintus barbatesc de Oravita; camasa femeiascd de valea Bistrei ;
camasa femeiascd de Almaj; camasa femeiascd din %pna Sinnicolau; conci de mdrgele de Oravita; oprege
de Oravita; desagi de valea Cernei; traistd din zona Lugoj; stergare din %pna Lugoj; stergare din %pna
Vaget; ceramicd de Binis, Jupinesti si Ldpusnic (tara Almdjulidj
107. Costum femeiesc din zona Lugoj

108. Costum barbatesc din %ona Lugoj

109. Detaliu la o cdmasa bdrbd-teascd din %pna Lugoj
din fir 3. Costumul de Valea Bistrei are « tabla » neagra pe mineca, lucrata compact.
metalic Pe cap, ceapsa cusuta cu lina. Cojoace mai mari brodate cu lina, se lucreaza la:
, Glimboca, Iaz, Obreja, Crisma, Marul, Marga etc.
catrinta 4. Costumul de Almaj (raion Bozovici) prezinta asemanari cu costumul
si de Valea Bistrei, avind insa tabla minecii mai aerata, iar pe cap ceapsa triunghiu-
opreg lara. Satele in care il aflam sint: Prilipet, Patas, Bania, Lapusnic, Moceris etc.
cu 5. Costumul din zona Oravita cu conci din margele si bani si opreg excep
tabla tional de larg. Camasa cu tabla cusuta cu alb. II gasim in Naidas, Racasdia,
de fir. Vrani, Varadia, Greoni etc.
Cojoac
ele au 136
bumbi
de
piele
sau
oglinzi.
Se
poarta
in
Hitias,
Racovit
a,
Belint,
Chizata
u,
Topolo
vat,
Izvin,
Sinmih
ai,
Giroc
etc.
2. C
ostumul
de
Faget-
Birchis
are pe
mineca
«tabla »
in
colorit
inchis si
opre-
gele cu
alesatur
i in lina.
II
gasim
in
Faget,
Rachita,
Birchis,
Capilna
s,
Bilciu
etc.
110. Costtim femeiesc de valea
histrei
'
<
 6. Costumul de Valea Cernei, are opregul cu fire rasucite in grupe rare,
pe cap ceapsa cu coarne. Se poarta in Mehadia, Plugova, Cornea, Teregova,
Cornereva etc.
7. Costumul din zona Sinnicolaul mare are camasa brodata cu fir de aur
in tehnica orientala, catrinta si opregul cu alesaturi largi de fir. Conciul din catifea
are broderie de fir si bani. Cojocul este cu oglinzi. II gasim in: Igris, Sarofola,
Secusigi, Vilcani etc. In Banat se mai gasesc multiple variante ale costumului
cu opreg. Astfel costumul din zona Lipova, care a suferit influentele Aradului
sau acela din Luncani, Romanesti, Tomesti etc. (raionul Faget) care prezinta
mari afinitati cu costumul padurenilor.
Costumul barbatesc variaza, de asemenea, de la o zona la alta; luxos si bogat
omamentat in Cimpia Timisului, devine mai sobru in regiunile de munte.
Minoritatile nationale au costume specifice. Costumul svabesc cu fusta
si sort, largi, confectionat din material industrial (Guttenbrun, Lovrin, Liebling

137
 111. Cojocel femeiesc din
Lugoj

112. Suba de valea histrei

etc.); costumul sirbesc cu fusta imprimata manual si cu catrinta tesuta (Moldova Veche);
costumul bulgaresc cu vilnic si peschir pe cap (Besenova Veche, Brestia), si costumul
crasovenilor cu fota scurta peste poale lungi si conci din fir (zona Carasovei).
 De regiunea Banat tine si raionul Arad, al carui costum se incadreaza in tipologia
portului popular din vestul tarii: camasa cu umeras, poale largi si sort incretit. Barbatii au
ismene largi si camasa scurta. Aceste costume se poarta la Ineu si Sicula.
Cojoacele de Banat si Arad prezinta calitati artistice exceptionale. Centre de cojocarie:
Ciacova, Oravita, Lugoj, Buzias, Caransebes etc. In raionul Arad: Buteni, Mocrea, Pincota,
Ineu etc.
Tesaturile de u% casnic sint variate. Ornamentate geometric, ele au un colorit viu. In zonele
din vest tesaturile sint subtiri, confectionate din « misir» (bumbac subtire). Scoartele banatene
sint renumite.
In Banat cerarnica a pastrat formele ceramicii greco-romane: ulcioare cu baza
ingusta si cu buza trilobata, si strachini cu picior. Centrul eel mai important este Binis, unde se
lucreaza vase nesmaltuite. Alte centre: Jupinesti, Tomesti, Lapusnicul Mare, Bogodinti,
Socolari, Sasca Montana, Potoc etc.

113. Oprege din %pna Oravifa (Ticvimul Mare, Naidas)

^'" - s^JIS&QljB^KjgP ''JLtff
M
 &0

114. Ceapsl

115 §i 116. Conciiiri

117. Scoarta («poniapd») din Tara Almajului

Wv.Scoartadin
Xpna
 121. Ulcior de Jupinejti

Obiectek din lemn se fac in regiunile de munte, unde gasim frumoase vase
de lemn (raionul Oravita, raionul Bozovici, raionul Orsova) si cauce (raionul
Faget, zona Luncani). Furcile de tors din toate zonele sint impodobite cu orna-
mente geometrice.
Impktituri se lucreaza la Peciul Nou, Sacalaz, Silha, Frumoasa (Arad) etc.

O L T E N I A
 Una din regiunile cele mai bogate in manifestari artistice este Oltenia, unde
gasim dezvoltate toate genurile de arta populara.
Costumul popular femeiesc se grupeaza in doua mari categorii: 1) costumul cu
vilnic si 2) costumul cu doua catrinte. In zona Dolj gasim o varianta: costumul
cu doua « pestelci» (Segarcea, Birca, Goicea etc.) incutate (forma de vilnic)
purtate in fata si in spate. In linii mari se pot stabili urmatoarele tipuri zonale
de port:
1. Costumul de Romanati (cu vilnic ori cu doua catrinte, sau avind vilnic
la spate si catrinta in fata) se distinge prin finetea materialului si al ornamen-
tului si prin cojoacele artistice. Localitati: Visina, Brastavat, Vadastra, Celeiu,
Grojibod, Dabuleni, Izbiceni etc.
2. Costumul de Dolj -Mehedinti cu vilnic cusut cu beteala (fond negru
ornamentat stralucitor cu beteala), avind camasa cu altita mare, lucrata marunt,
Fratostita, Buicesti etc.

143
122. Cost urn femeiesc de Gorj

3. Costumul de Gorj cu catrinte sau cu vilnic, caracterizat prin camasile

de o exceptionala valoare artistica, il gasim in zona Tirgu Jiu: Curtisoara,
Arcani, Bradiceni, Stroesti, Birsesti etc.
Costumul barbatesc din Oltenia prezinta doua tipuri distincte: 1) costumul
din zonele de nord, cu cioarecii strimti, ilic ornamentat cu gaietane negre si
2) costumul zonelor de sud, cu camasa lunga si cioarecii ornamentati cu gaitan
vinat. Aici costumul barbatesc este completat cu cojoace frumoase si epingele.
Ceramica. Centrele din regiunea Oltenia se grupeaza in doua mari familii:
a) cele din nord-vestul regiunii, si b) cele din sud-estul regiunii.
144 123. Costum femeiesc de ]
 a) In nord-vestul regiunii, incepind de la Dunare, mergind
de-a lungul Carpatilor pina la apa Oltetului, se aria o serie de
sate de olari care produc vase avind numeroase elemente
asemanatoare. Toate aceste centre cunosc imbrinarea vaselor
mari, atit a celor smaltuite cit si a celor nesmaltuite. Motivele
decorative comune sint: linia ondulata, picaturile scurse,
spirala asezata pe fundul vasului, cercurile concentrice si
steaua. O alta importanta trasatura comuna este culoarea rosie
a fondului. Formele sint cele ale ceramicii de traditie
romana.
Centrele mai importante sint:
Glogova: specializat in producerea strachinilor si
ulcioarelor. Strachinele de dimensiuni mari, au fundul mic.
Valoarea artistica a vaselor consta in eleganta formelor; decorul
este simplu, realizat cu huma alba sau rosie, aplicata cu cornul
si pensula.

124. Cost urn jemeksc de Mehedinti —Dolj si costum bdrbdtesc de Gorj (« schileresci>)
126. Catrink
cele i>) de
Romaiuji

127. Detaliu tkellm

at betea din %ona
Filiasi—Dolj
 Sisesti: productia se caracterizeaza prin prezenta oalelor mari cu brine.
Se fac vase de muraturi, oale de foe, borcane. La vasele mari manusile sint asezate
fata in fata, legind gura cu partea cea mai proeminenta a pintecului. In afara
128. Cojocel de Dabuleni —
Komatiati
de 149
brine,
la
vasele
vechi
se
folosea
si
smaltui
rea.
Astazi
cele
mai
multe
vase
ramin
nesmalt
uite.
Gal
esoaia:
formel
e
produs
e sint
variate
: oale
mari cu
fundul
gaurit
(pirlau)
servind
la
oparitul
rufelor
cu lesie,
ulcioare
,
strachin
i mari si
mici,
sacsie
(vase de
flori),
plosti.
Uneori
se
aplica si
smalt.
Vasele
mari
imbrina
te au o
capa-
citate
de pina
la 20
litri.
 Tg. Jiu: cele mai frumoase vase lucrate in acest centru sint ulcioarele
mari cu forme foarte elegante. In majoritatea cazurilor ramin nesmaltuite,
pasta avind o culoare caracteristica galbuie-roscata. Ornamentele realizate cu
cornul sint rosii, negre si albe.
b) Sud-estul regiunii este mult mai sarac in centre de olari. De fapt, sint
numai vreo patru sate grupate la un loc si cunoscute sub numele centrului de
olari Oboga, in apropiere de Bals. Acest centru este insa unul din cele mai
importante din tara noastra atit ca vechime cit si ca volum de productie. Vasele
din Oboga sint cautate in tot sudul Olteniei, intr-o buna parte a Munteniei I de sud
si chiar in Dobrogea.
La Oboga se executa toate formele de vase: vase mari, ulcioare, cani, plosti,
strachini, figurine. Vasele mari au gitul alungit amforoid si sint imbrinate.
 130. Chiup de Oboga

131. Strachina si tdcior de Oboga

I. Sloarta olteneasca
Toata productia este smaltuita. Motivele mai des folosite sint linia ondukta,
picaturile scurse, flori, animale: lei, ciini, serpi si pasari. Uneori motivele sint
lucrate in relief. Culorlle obisnuite sint: verdele, galbenul, brunul inchis
si rosul.
Lemnul. In ceea ce priveste decorul arhitectonic este sigur ca Oltenia ocupa
primul loc pe tara, in ce priveste atit abundenta acestui gen ornamental cit si,
mai ales, exceptionala lui calitate artistica. Portile oltenesti, e drept ca devenite
azi din ce in ce mai rare, constituie mindria marilor noastre muzee si obiecte
rivnite de muzee etnografice din alte tari. De asemenea, stilpii si grinzile de la
case sint exemple stralucite ale artei in lemn romanesti. Lemnul de stejar masiv
in care sint cioplite portile, grinzile si stilpii, confera o si mai mare valoare
estetica acestor admirabile produse ale artei populare. Frumusetea stilpilor
oltenesti au inspirat in mod direct si pe unul dintre marii sculptori de renume
132. Victor
Oboga

133. Ulcior-fi-
gurind <
mondial ai epocii noastre, Brancusi, gorjan si el, atunci cind a creat Coloana
fara sfirsit de la Tg. Jiu.
Este greu sa indicam aici toate punctele din Oltenia in care se pot gasi
exemplare de sculptura in lemn, demne sa serveasca drept model. Vom aminti
totusi unele zone, cum ar fi, de pilda, satele mehedintene din preajma Baii de

152
Arama, satele de pe valea Motrului, satele de pe vaile Bistritei si Jalesului,
apoi cele de pe Amaradia si Gilort. In sudul regiunii splendide exemple de sculp-
tura in lemn pot & gasite la casele semiingropate din cimpia Romanatilor,
vestigii ale unor vremuri trecute dar si marturii ale dragostei de frumos a
poporului.
In domeniul mobilierului, Oltenia are de asemenea realizari remarcabile.
0 gama intreaga de piese de mobilier, dulapioare scunde, dulapuri inalte,
lazi de zestre, sint lucrate din lemn de fag despicat in tablii subtiri si impodobite
cu scrijelaturi geometrice. Mesele rotunde si joase, scaunelele de acelasi tip,
cu trei sau patru picioare, picioarele sculptate ale paturilor, constituie modele
ce pot fi cu folos urmate in proiectarea si executarea de catre artistii amatori
de mobile moderne. Centrele in care se lucreaza aceste mobile sint raspindite
in toata. Oltenia.
134.
Ceramicd de
Tlrgu-Jiu
 Ca obiecte mici de lemn, cioplite si impodobite cu motive simple, citam
capetele, plostile, lingurile de lemn, caucele de apa.
O categorie aparte o formeaza tiugile, care in unele parti dinspre
Dunare si Olt sint frumos decorate. De asemenea furcile de tors, bas-
toanele si alte unelte daltuite sau pirogravate pot furniza modele de orna-

153
mente ce se pot aplica pe alte categorii de obiecte, corespunzind noilor
necesitati de viata.
In raioanele Tirgu-Jiu si Baia de Arama s-a dezvoltat arta prelucrarn
artistice a metalului aplicata la diverse obiecte de uz casnic (din fier), ornamen-
tate cu motive stantate. La Nadanova si in alte sate se lucreaza cutite cu
plasele metalice si de os, precum si securi si frigari lungi. Motivele stantate
sint de cele mai multe ori cercuri mici cu un punct in centru.
135. Undrea si stllpi de
casd gorjenesti
 M U N T E N I A

REGIUNEA ARGES

Regiunea Arges este exceptional de bogata in arta populara, genul textil

si ceramic fund aici remarcabile.
Costumul popular femeiesc prezinta 3 tipuri zonale distincte: 1) costumul
cu fota de Muscel; 2) costumul cu fota si zavelca de Arges si 3) costumul cu vilnic
si zavelca, sau cu doua zavelci de Vilcea.

136. Costum femeiesc de Arges

137. Costum femeiesc de Muscel

Catacteristice costumului de Muscel sint bogatia si stralucirea ornamen-

tatiei realizata printr-o mare abundenta de fir metalic. Camasa — cu altita —
cu mineci lungi si largi este cusuta deobicei cu negru avind ornamentatia
desfasurata somptuos cu motivul de « fusti» dispus in riuri care traverseaza
incretul.
Localitatile unde se confectioneaza si se poarta cele mai frumoase costume
de Muscel sint: Cimpulung, Namaiesti, Rucar, Dragoslavele, Leresti etc. La
Leresti este un centru de tesut marame.
Costumul de Arges este de asemenea un port fastuos, bogat in fir metalic,
beteala si paiete. Ornamentul compact al fotei si zavelcii este cusut si nu tesut.
Camasa cu altita are un aspect pretios, cusuta cu borangic rosu-ciresiu; incretul
este policrom.
156 138. Costum femeiesc de
Costumul de Arges il gasim in satele din nord: Arefu, Suici, Salatruc, Valea Danului, dar
 si in zona Curtii de Arges.
Elementele caracteristice ale costumului de Vilcea sint: zavelca vinata cusuta cu bumbac alb
si vilnicul rosu incretit in cute mari. La spate se poarta si zavelca rosie (similara vilnicului).
Zavelcile din fata au multe variante: zavelca cu margele, zavelca cu beteala sau zavelca cusuta
compact cu lina si beteala. Camasa din Vilcea se caracterizeaza prin ornamentul aerat, dispus
pe portiuni mari. Ornamentul indesat, cu margele, apartine camasilor mai recente.
Aceste variante le gasim in urmatoarele zone: costumul cu vilnic si zavelca cu beteala si
camasa bogata in margele: Pausesti-Maglasi, Silha, Olanesti etc.

141. Ceramica de

139. Costum femeiesc de Vilcea

140. Camasa femeiascd de Muscel
Costumul cu zavelca rosie la spate si zavelca vinata in fata: Bodesti, Barbatesti,
Dobriceni, Costesti etc.
Costumul cu doua zavelci vinete sau cu vilnic la spate si cu camasa
cusuta aerat pe brat: Maldaresti, Otesani, Hurezu, Stroesti, Rimesti,
Ciresu etc.
Costumul cu zavelca cusuta compact se poarta in zonele de nord: pe valea
Lotrului si spre Ciineni.
Costumul barbatesc are camasa dreapta, ornamentata bogat cu sabace albe,
cioarec albi cu briu rosu sau chimir de piele.
Intre tesaturik de casa mentionam «zavastra», scoarta mare in motive
geometrice specifice Munteniei.

142. Taier de
 Industria tesutului este practicata pe scara larga. Centre specializate in
scoarte si costume sint Topoloveni, Moroieni, Rucar, Dragoslavele, Leresti,
Namaiesti etc.

Ceramica. In aceasta regiune deosebim doua grupe principale de centre:

a — cele din nord-vestul regiunii, si b — cele din nord-estul regiunii.
a) In nord-vestul regiunii, in zona Vilcea, sint asezate o serie de sate de
olari. Intre acestea un loc aparte il ocupa Hurezul, mare sat de olari, cu o stra-
lucita traditie de ceramica smaltuita. Productia specifica este cea a strachinilor.
Fondul vaselor vechi era alb sau galbui deschis. Astazi frecvent este fondul
galben si brun inchis. Ornamentarea este una din cele mai bogate, desi motivele
decorative folosite sint simple: steaua, spirala, cercurile concentrice, punctele.
Ele sint trasate cu cornul si cu gaita, o unealta veche facuta din citeva
fire de par.
Celelalte sate de olari din Vilcea produc o ceramica de o calitate mai putin
buna, fund aproape totdeauna nesmaltuita. Vasele nesmaltuite produse la

Ki-J
Slatioara si Daesti sint decorate cu valuri late de var alb dat cu pensula. La
Vladesti si Buda se produc atit strachini cit si vase de capacitate, iar uneori
vase imitind forma cratitelor de fabrica.

143. Ceramica de Rial Doamnei

144. Cbiup de Arges

Motivul decorativ caracteristic este spirala asezata pe fundul strachinilor

sau pe peretii oalelor mari. Vasele albite in intregime cu huma au spirala
smaltuita. in verde.
b) Nord-estul regiunii cuprinde satele de olari asezate in zonele Arges
si Muscel. Cel mai important centru de olari este eel de la Curtea de Arges,
vechi oras in care si azi una din strazi se numeste Olari. In sapaturile facute in
acest oras^s-au gasit numeroase cioburi de ceramica luxoasa din secolele trecute.
Productia acestui centru este foarte variata. Aci se lucreaza vase mari smaltuite
in verde, ulcioare, oale de fiert, tigai, strachini, bolduri de case. Pe linga. smaltuire,
se foloseste si sistemul decorarii in relief.
In afara. de acest centru important, olaria se practica si in alte sate:
Leicesti, Valsanesti, Clucereasa, Petresti, Poenita. In aceste centre nu se lucreaza

163
decit mai rar vase mari. Strachinile sint
smaltuite numai pe fata. Motivele decorative
sint in majoritate, azi, florale.
~Lemnul. Decorul arhitectonic in lemn
este mai dezvoltat in zona Vilcea, lucru
explicabil prin integrarea acestei zone din
punct de vedere geografic si istoric in Olte-
nia. Aici in Vilcea pot fi intilnite grinzi, porti
si stilpi, asemanatori cu cei ciopliti din
Gorjul vecin.
Mestesugurile bazate pe lemn sint de
asemenea dezvoltate in Vilcea.
Frumoase lazi de zestre si dulapioare pot
fi gasite la: Maldaresti, Pietrari, Otesani,
Romani, Barbatesti, Tomesti, Pausesti, Mu-
ereasca etc.
In Arges si Muscel, decorul arhitectonic
in lemn este ceva mai putin frecvent, desi se
intilnesc si aici exemplare frumoase. In toata
regiunea, in schimb, adica atit in nord cit
si in partea de cimpie, se pot vedea foarte
frumoase piese de mobilier sculptat, intre
care lazile de zestre ocupa un loc principal.
Exista si un centru producator de lazi, eel
de la Salatruc, si desigur ca si in alte locuri
mai putin cunoscute, cum ar fi cele 4—5
centre din Tara Lovistei sint mesteri care
lucreaza aceste exemplare frumoase de arta
populara.
Numeroase obiecte mici de lemn sint
lucrate in partile de deal ale regiunii. Teocuri
de coasa, furci de tors de un tip aparte se
intilnesc pe Valea Riului Doamnei, pe la
Badesti, Leicesti. Linguri de lemn, capete,
bastoane, piepteni de cilti, trocute, se lu-
creaza in numar mare.
La Vaideeni si Ursani mesteri populari
specializati lucreaza fluiere ornamentate cu
alama.

145. Fluier de Ur.u

 REGIUNEA PLOIESTI

Regiunea Ploiesti cuprinde trei zone etnografice, carora le corespund trei

tipuri zonale in portul popular femeiesc:
1) costumul femeiesc cu fota, purtat in raioanele Rimnicul Sarat, Buzau,
(Lopatari, Gura Teghii, Plostina), Teleajen si Tirgoviste; 2) costumul cu androc
purtat in raionul Cislau si zonele de sud ale raioanelor Rimnic si Buzau si 3) cos-
tumul cu fota incutata « de Breaza», purtat in raionul Cimpina.
Costumul cu fota pastreaza caracterul local al costumului de acest tip.
Camasa veche cu altita care avea rinduri inguste colorate monocrom, a revenit
in portul actual, sub denumirea de « camasa mocaneasca ».
Nota distincta, de diferentiere zonala a acestui costum, o constituie fota,
care se prezinta sub trei forme: 1) fota de Buzau cu capetele ornamentate in vargi
alese (care in zona Goidesti apare cu ornament floral, pe un fond intesat, compact
cu fluturi); 2) fota de Jitia cu capatiiele invargate simplu, pe un fond rosu aprins
si 3) fota de Dumitresti—Buda, care este larga, incretita la spate, cu capetele
si poala fotei ornamentate foarte bogat si stralucitor.
Costumul cu androc din zonele Mizil si Valenii de Munte se caracterizeaza
prin portul camasii drepte si prin « androc», fusta creata, confectionata din
tesatura de lina.
Costumul de Breaza si Traisteni are fota larga incutata de jur imprejur,
avind ca ornament o singura banda colorata (rosie) pe marginea de jos. Camasa
costumului de Breaza are un caracter specific local prin ornamentul dispus

146. Costum femeiesc de Bu%du; costum bdrbatesc de Jitia — Rimnicul Sarat; costum femeiesc de Jitia
Kimnicul Sarat

14v. Costum bdrbatesc de Jitia — Rimnicul Sarat; cimpoi

148. Costum femeiesc de Jitia — Rimnicul Sarat
 147

intr-una sau doua benzi orizontale, care brazdeaza mineca; sub guler, creturile sint
sustinute de « ciupag», element patruns aici probabil din Transilvania.
Costumul barbatesc este unitar prin forma si componenta: camasa dreapta
(purtata si cu fusta), cioarecii simpli, drepti, briul rosu sau chimir. In costumul mai
recent a patruns camasa cu platca.
Tesaturile de u% casnic pastreaza forma laicerului, care aici s-a dezvoltat in
scoarta de dimensiuni mari, denumit «fundar». Ornamentul caracteristic
 154. Camasa de
Prahova

155. Scoarta
Prahova

este mot ivul geom et ri c; in scoartele mai noi insa, s-a general izat mo- tivul floral.
$tergarele si alte tesaturi din fire vegetale sint ornamentate in dungi din tesatura; gasim
insa, frecvent, si stergare ornamentate prin cusatura cu arnici, mai ales in raionul Cimpina.
Ceramica. Centrele de olari din regiunea Ploiesti se grupeaza in doua zone, una asezata in
vestul regiunii, alta in estul ei.
156. Ceramica
de
Ddrmanesti
 a) In vestul regiunii, in imprejuiimile Tirgovistei si Ploiestiior sint mai multe
sate de olari. Cel mai important dintre ele este Darmanesti. Aici se lucreaza
vase mari de muraturi, ulcioare, taiere, strachini. Caracteristice sint strachinile
mari smaltuite in verde si galben. In citeva sate apropiate: Gheboaia, Odobesti
se lucreaza o ceramica mai putin ingrijita, decoratia cu brun si verde fiind asezata
pe fond alb sau rosu.
b) In estul regiunii, in raionul Cislau, sint grupate celelalte sate de olari:
Calvini, Toca, Olari, Saseni. Olaria produsa este smaltuita. Culorile obisnuite
sint galbenul si verdele, nu totdeauna de cea mai buna calitate. Felurile de vase
produse sint variate ca forma si marime: castroane, taiere, cani de vin, borcane
de untura, oale si cani, ulcioare cu tita., chisele de dulceata, solnite, tepe pentru
case. Ornamentatia se face cu cornul si cu pensula de par de pore.
hemnul. Decorul in lemn este destul de putin uzitat in aceasta regiune, sub
varianta sculpturii; este insa. frecvent sub forma traforajului, mai ales pe vaile
Prahovei, Teleajenului si Buzaului.

1G9
 153. Costum femeiesc de Vh
■

Mobilier frumos se gaseste in zona Prahova, pe apa Doftanei ca si in zona

Buzau si Rimnicu Sarat. Foarte reusite «tronuri» se lucreaza in partea de nord
a Buzaului, inspre Bisca Chiojdului si in satele de sub Penteleu. Masute joase,
scaune, coltare, dulapuri se lucreaza in numar mare.
Intre obiectele marunte, citam pe linga uneltele legate de industria casnica
textila, fundurile de mamaliga inflorate si cutiile mici in forma de tronuri.

REGIUNEA BUCURESTI

In regiunea Bucuresti au o mare dezvoltare textilele, remarcindu-se tesa-

turile de borangic.
Costumul femeiesc are aspecte variate, din care desprindem patru tipuri
zonale:
1. Costumul cu doua « boscele» de Teleorman (raioanele Turnu Magurele,
Zimnicea, Alexandria, Rosiorii de Vede) compus din doua boscele rosii ornamen-
tate bogat cu alesaturi, camasa dreapta sau cu altita, cusuta cu fir de borangic.
t ■ 152. Costum femeiesc din %ona

Bucuresti; stergar de Teleorman; cojocel de Plosea

148. Catrinta (« bosceay>) de Pfrlita
Stergarul de cap, este exceptional de mare. O variants a acestui costum o gasim
in raionul Rosiori, unde boscelele sint inlocuite cu doua vilnice incutate.
Costumul cu boscele il gasim in: Slobozia Mindra, Saele, Lita (unde sint si
cojoace minunate), Traian, Baneasa, Salcia, Tudor Vladimirescu, Dracea, Ologi
etc. In Peretu, Plosca, Magureni, Maldaeni gasim costumul cu doua vilnice
incutate. In Plosca, Izbiceni, Giuvaresti (dincolo de Olt) se lucreaza cojoace.
2. Costumul cu pesteman este compus din pestemanul negru, incutat de
la spate si zavelca rosie, verde sau galbena in fata, ornamentata cu vargi orizon-
tale si camasa cu altita. Aria sa de raspindire este Cimpia dunareana, de la Pietro-
sani pina la Gostinu. Costumul cu boscea neagra cu doua borduri rosii laterale
si cu sort in fata se poarta la Greaca, Prundu, Baneasa, Daia etc.
3. Costumul cu fota incutata in spate si zavelca in fata se poarta in satele
din nordul regiunii: Balaci, Beuca, Dobrotesti, Baldovinesti, Ciolanesti, Corbu
si toate localitatile din zonele limitrofe cu regiunea Arges.
4. Costumul cu fusta, cu ciupag si sort il gasim impamintenit in raioanele
Calarasi, Fetesti, Slobozia, Urziceni unde costumul traditional s-a pierdut de mult.
Costumul barbatesc se caracterizeaza prin camasa foarte lunga. II gasim
in zonele de sud ale regiunii. In unele sate se poarta « poturi», pantaloni largi
de culoare inchisa. albastra.
In regiunea Bucuresti abunda stergarele de borangic, cu care sint impodobite
interioarele. Tesaturile din Una. nu prezinta calitati artistice deosebite: ornamente
liniare, in unele zone mai mult dezvoltate prin motive alese in razboi.
In prelucrarea artistica a lemnului trebuie sa remarcam ornamentele caselor
sub forma de friza, compusa din placi de lemn sculptate, insirate sub cornisele
fatadei. Le gasim, in mod deosebit, in Vieru, Hodivoaia, Putinei, Gogosari,
Ralesti etc.
150. Fluiere-figurine de
Pise
i

Impletiturile se produc in zona baltilor Dunarii, la Gostinu.

Ceramica. In regiunea Bucuresti se ana un singur grup de sate de olari
asezate in preajma Snagovului: Pucheni, Pise, Herasca, Cocioc. Productia
acestor centre este importanta mai ales prin cantitatea ei. Aceste sate de olari
isi vind marfa si in Bucuresti, in marile piete ale orasului. Cea mai mare parte
a productiei o reprezinta strachinile si oalele. Vasele sint in cea mai mare parte
smaltuite. Decoratia este simpla, fiind facuta. prin stropire sau scurgere. O specia-
litate a acestui centru o formeaza productia mare de figurine folosite ca jucarii
pentru copii.

DOBROGEA

Regiunea Dobrogea este locuita pe linga romani de mici grupe de

populatie minoritara, ceea ce a determinat aspectul specific al creatiei
artistice populare de aici.
Fiecare populatie isi are portul sau specific, ca si sistemul de
organizare al interiorului; totusi se pot observa unele elemente comune,
care apar mai ales in portul grupelor de populatie care convietuiesc in
aceeasi localitate.
'Portul romanesc reprezinta forme diferite, in parte" original locale
si in parte legate de locul de provenienta, a populatiei romanesti, asezata.
aici in diverse epoci. In Dobrogea se poate vorbi, de exemplu, de
catrinta de Gorj, fota de Muscel, sau de costumul mocanilor din
zonele de sud ale Transilvaniei.
Costume romanesti ^echi dobrogene gasim la Beilic, Mirleanu,
Ostrov, Oltina, Pecineaga. Cel femeiesc, de o mare eleganta, se
caracterizeaza prin contrastul puternic dintre albul camasii si culorile
celor doua catrinte. Camasa alba este foarte lunga. Are cusaturi plasate
discret la umeri, la capatul minecilor largi si pe piept. Cheitele sint
impodobite si ele cu marunte cusaturi.
Catrintele sint alese cu motive mari geometrice. Cea din fata este in
genere mai simpla, decorul ei constind in dungi verticale.
Nota caracteristica a costumului barbatesc este data de prezenta
ilicului, rosu, negru sau cafeniu. Ilicul este impodobit cu gaitane negre.
Populatia macedo-romana. a pastrat in mare masura un costum
unitar cu toate elementele sale, autentice: caciula, basmaua neagra,
camasa, cheptarul, rochia cu pieptarul rascroit, ilicul cu gaietane si fireturi
si catrinta aleasa in razboi la femei.
Costumul barbatesc se caracterizeaza prin pantalonii largi si prin
dulama ornamentata cu gaietane si fireturi.
Costume autentice de macedo-romani gasim la: Ceamurlia de jos si
sus, Camena si Tariverde.

175
 158. Piese de port,
ceramicd, stergare,
chisek, ndframe, ca-
vale si fluiere

159. Sort ji ciorapi

aceda-romani

I Coslum femeiesc din siid-vestul Dobrogei

 X % Si * S % *■ "* H *k "I %

160. Pestelcd
de Ostrov
161. Vasvechi
dobrogean
 Cos lofca, Mahmudia si Slava rusa.
tumul Costumul turco-tatar se caracterizeaza prin elementele orientale:
populat materiale pretioase de matase si catifea, decor somptuos de gaietane, fireturi
iei si broderie. Femeile poarta fie rochie (costum mai recent) fie fusta larga cu
lipoven pieptar, fie salvari.
esti Barbatii au costumul specific cu fes, ilic si salvari.
este Costume tataresti se gasesc in Ciocirlia si la Tataru; frumoase
confect costume turcesti sint la Fintina Mare.
ionat Tesaturik de casa le gasim in aceeasi varietate ca si portul.
din Notam frumoasele stergare mari romanesti, la fel cu cele din
materia regiunea Bucuresti. Pe pinza lor subtire sint cusute pasari mari, cocori
l si berze, si plante inspirate din mediul natural inconjurator.
industri Ceramica se face la Cogealac, Alba si Tulcea.
al, mai Cele trei centre produc vase de uz casnic, avind forme frumoase. Se
ales remarca grosimea peretilor lor si simplitatea decorului redus de cele
catifea, mai multe ori la linii albe trase cu cornul.
matase
grea in
colorit
viu.
Costum
ul
femeies
c se
compun
e din
bluza
de
diferite
tipuri si
din
fusta.
Barbatii
poarta
camasa
de tip
rusesc
incheiat
a la o
parte si
pantalo
nii
largi.
Cos
tum
e
fru
mo
ase
se
gas
esc
la:
Sari
chi
oi,
Juri
 2. RECOMANDARI METODICE CU PRIVIRE LA MUNCA DE
CERCETARE §1 CUNOASTERE A ARTEI POPULARE

Indicatiile date in paginile anterioare cu pri-

vire la tipurile de obiecte de arta populara si la centrele de creatie din toate
regiunile tarii constituie un fond bogat de informatii pentru casele regionale
respective. Utilizarea acestor informatii precum si completarea lor necesita
folosirea unor instrumente de lucru adecvate precum si a unor tehnici de cercetare
pe care le vom indica in prezentul capitol.
Indrumarea creatiei populare, sarcina importanta a Caselor regionale, nu
poate fi efectuata fara cunoasterea diferitelor aspecte si domenii ale artei populare.
Cunoasterea temeinica a artei populare regionale sta de fapt la baza activitatii
Caselor regionale ale creatiei populare si conditioneaza justa orientare a creatiei
noi. Pentru a obtine aceasta cunoastere trebuie sa se infaptuiasca o serie de actiuni,
unele mai simple, altele mai complexe.
1. Este necesara in primul rind stabilirea unei bibliografii cit mai complete
cu privire la creatia populara din regiunile respective. A tit in trecut, cit mai ales
in ultimii ani au aparut lucrari despre diferitele domenii ale artei populare din
aproape toate regiunile tarii. In bibliografie vor trebui sa intre tipariturile de
diferite categorii: lucrari generale, tratind si aspecte din arta populara a regiunii
respective, monografii, articole, albume, culegeri etc. Pentru stabilirea bibliografiei
metodistii si instructorii se vor adresa bibliotecilor regionale, bibliotecilor
universitare precum si celor aflate in cele mai apropiate centre culturale impor-
tante. Ei vor trebui sa consulte, de asemenea, Biblioteca Academiei R.S.R.
din Bucuresti. O sursa importanta de documentare o constituie bibliotecile
marilor muzee de arta populara si etnografie, cum sint cele din Bucuresti
(Muzeul de Arta Populara, Muzeul Satului), Cluj, Sibiu, Iasi, Timisoara.
La fiecare din aceste mari muzee se gaseste o evidenta bibliografica a
lucrarilor de specialitate, de asemenea si fise bibliografice, care ne pot ajuta
la selectionare celui mai indicat material, necesar fiecarei regiuni in parte.
Odata selectionat materialul documentar necesar fiecarei regiuni, realizarea
unei biblioteci de specialitate ramine o simpla problema de posibilitati materiale.
Trebuie sa amintim aici necesitatea unei colaborari strinse intre muzeele
de etnografie si arta populara, casele regionale ale creatiei si casele de cultura.
Se stie ca muzeografii au fost antrenati in munca de depistare a creatorilor
populari. Prin insasi natura muncii lor de specialitate muzeografii sint cei care
cunosc aprofundat sursele de arta populara ale regiunii in care lucreaza. Muzeo-

180
grafii au fost prezenti si in munca de selectare si de participate la juriile expo-
zitiilor si concursurilor, tocmai pentru ca ei cunosc eel mai bine specificul
local al artei populare. Este util insa sa subliniem aici ca muzeografii trebuie
mai puternic atrasi in munca de cercetare efectuata de casele de creatie si cultura.
Sprijinul de specialitate al muzeografilor este absolut necesar in aceasta actiune
atit de important! pentru activistii culturali, care este munca de teren.
2. O a doua operatie este cea a cunoasterii materialului de arta populara din
ngiunea respectiva, aflat in colectiile muzeelor. Se stie ca in ultimii zece ani muzeele de
arta populara si etnografie precum si sectiile de acest gen din cadrul muzeelor
regionale si raionale si-au imbogatit colectiile cu zeci de mii de obiecte. Fara
indoiala ca nu in toate regiunile exista colectii de arta populara satisfacatoare.
Pe de alta parte insa, nu exista regiune a carei creatie populara sa nu fie prezenta
in marile muzee mentionate. Am da drept exemplu regiunea Crisana, in care
s-a dezvoltat o admirabila arta populara si in ale carei muzee nu exista nici o
sectie etnografica. In schimb, insa, in muzeele din Bucuresti, Cluj, Sibiu,
Timisoara, exista sute de obiecte de mare valoare reprezentind arta populara
din aceasta regiune.
O evidenta a obiectelor din muzee insotita de studierea lor, de clasificarea
pe genuri in cadrul tipologiei regionale si de fotografii constituie o necesara
sursa de inspiratie pentru indrumarea creatiei noi.
In inventarele muzeelor gasim adeseori obiecte disparute pe teren, care
ne ofera o pretioasa indicatie documentary pentru studiul diferitelor faze de
dezvoltare a creatiei artistice populare in evolutia sa istorica.
Studiul materialului de muzeu se face insa in mod organizat, folosindu-se
atit indicatiile muzeografilor din acel muzeu, cit si fisele de obiect, care ne pot
furniza pretioase sugestii.'Un studiu al materialului de muzeu, fara a se consulta
si fisa obiectului, duce la rezultate minore.
In cadrul muzeelor mai gasim si materialul documentar pe care ni-1 ofera.
fototeca muzeului, si care pot servi cu prisosinta aceluiasi scop de cunoastere
a creatiei artistice populare in general si mai ales de cunoastere a tipologiei regio-
nale care trebuie sa intereseze in mod special atit casele regionale, cit si
casele de cultura.
Intr-o fototeca bine organizata, fiecare fotografie este insotita de o fisa,
care ne ofera toate lamuririle necesare asupra continutului imaginii.
3. Nici lectura literaturii de specialitate si nici vizionarea colectiilor muzeistice
nu pot insa inlocui cercetarea directa, pe teren, a creatiei artistice populare. Primele
doua. actiuni sint etape necesare in procesul cunoasterii artei populare, dar nu
suficiente. Ele nu reprezinta decit faze de initiere, primul contact — realizat
partial — cu creatia artistica populara. Bogatia artei populare in oricare din
regiunile tarii noastre este atit de mare, variind nu numai de la zona la zona
etnografica ci si de la vale la vale si de la sat la sat, iar transformarea ei in
conditiile vietii de azi ia forme atit de diferite incit cercetarea pe teren se impune

181
cu necesitate. Ea este o conditie fara a carei indeplinire nici nu se poate concepe
munca de indrumare care se cere activistilor caselor regionale ale creatiei
populare.
Terenul este eel mai de seama. mijloc, care ne ofera posibilitati complexe
de cunoastere si de intelegere a fenomenului insusi de creatie.
Terenul ne pune in contact cu creatorii populari, cu sistemele de confec-
tionare a obiectelor, cu materia prima, care serveste la realizarea acestora; ne
pune in contact cu conditiile de viata, care determina crearea anumitor obiecte
legate de modul de trai specific fiecarei regiuni in parte.
Altfel de obiecte vom gasi in regiunile de munte, unde ocupatia principal!
a oamenilor o constituie alaturi de agricultura, pastoritul sau paduraritul
si alte obiecte contine inventarul gospodariilor din zonele agricole sau
din zonele din preajma apelor mari, unde oamenii se indeletnicesc cu
pescuitul.
AM structura are costumul popular din zona subcarpatica a raionului Muscel
si alta este aceea a costumului din Cimpia Dunarii, din vaile Muntilor Apuseni
sau de pe podisul Moldovei.
Numai cercetarea pe teren ofera in cea mai larga masura, posibilitatea de
a cunoaste si a intelege particularitatile locale. Terenul r^e.invata sa intelegem rostul
anumitor forme ale obiectelor care sint determinate de functia pe care o inde-
plinesc aceste obiecte; ne invata sa intelegem anumite sisteme de ornamentatie
legate de natura materiei prime si de procedeele tehnice prin care se realizeaza
ornamentul. Terenul ne pune in contact cu toate aspectele de viata din cadrul
rural, cu mentalitatea si aspiratiile poporului, cu conceptia sa despre frumos
rezultata din interpretarea mediului inconjurator. Contactul cu terenul va desa-
virsi cunostintele activistului cultural, asupra multiplelor aspecte ale creatiei
artistice populare si ii va inlesni intelegerea fenomenelor care stau la baza proce-
sului de creatie in domeniul artei populare.
Ridicindu-si astfel nivelul cunostintelor de specialitate, activistul cultural
va putea selectiona in mod critic, cele mai realizate obiecte din cadrul tipologiei
regionale, care vor fi valorificate ca elemente pozitive in actiunea de indru -
mare a creatiei artistice cu continut nou.
Cercetarea pe teren se va efectua conform unui plan esalonat pe o durata
de 3—4 ani, in raport cu intinderea regiunii. Cercetarea se va face pe raioane,
studiindu-se concomitent toate genurile de arta populara.
In planificarea deplasarilor trebuie sa se tina seama si de etapele periodice
ale unor ramuri de productie, ca de exemplu olaria, care este confectionata,
de obicei, numai in unele perioade ale anului (inainte de tirguri si de diferite
ocazii) sau unele produse textile, care sint legate de anotimpuri. Este indicat
ca cercetarea pe teren sa coincida cu perioadele de confectionare ale obiectelor,
pentru a putea asista la procedeele tehnice de creare a diferitelor genuri de arta
populara.

182
 Pentru a realiza o cercetare bine organizata, casele regionale, trebuie sa
fie prevazute cu utilajul necesar acestei actiuni, si anume: un aparat fotografic
cu care sa se realizeze materialul documentar — fotografiile — care va servi
la elaborarea studiului ce urmeaza cercetarilor, apoi diferite caiete pentru note
si desen, cu toate ustensilele necesare desenului de schita si de detaliu
de ornament.
Este recomandabil ca cercetarea sa se intreprinda in tovarasia directorului
de camin care trebuie sa cunoasca atit materialul local de arta populara cit si
informatiile orale pentru a fi in masura sa duca. mai departe munca de cercetare
si indrumare in localitatea unde functioneaza. Directorul caminului cultural
trebuie sa fie veriga de legatura intre casele regionale ale creatiei populare si
creatorul popular. El trebuie sa cunoasca toate posibilitatile pe care le ofera
comuna sa.
Cercetarea are ca tel final depistarea acelor obiecte care vor servi ca elemente
pozitive de inspiratie si valorificare in creatia noua. Aceste obiecte trebuie sa
exprime specificul local si sa aiba. valoare artistica.
Descoperirea se face cautind. Se examineaza inventarul de imbracaminte
si de tesaturi de casa, ustensilele de gospodarie, uneltele, podoabele si orice
alte obiecte care se gasesc in casa si curtea omului. Facem asociatie intre diferite
obiecte care s-au utilizat concomitent (de exemplu la un costum: ce fel de fota
sau catrinta s-a purtat cu o anumita camasa sau cojoc, ori cu ce s-a acoperit
patul, cind pe perete se prindea un anumit laicer). Astfel vom putea stabili o
contemporaneitate, o convietuire intre obiectele din aceeasi epoca, care au format
impreuna acelasi complex (costum, interior etc.).
Repetind aceasta depistare in mai multe case, — care ofera un material
mai abundent, — vom reusi sa stabilim creatia artistica cea mai reprezentativa
apartinind unei anumite epoci.
Aceasta este problema cea mai importanta, pe care trebuie sa o rezolvam
in munca de documentare: descoperirea si fixarea tipului reprezentativ de creatie
artistica, care constituie prin forma, ornamentatie, reguli de compozitie, colorit
si acordul intre aceste elemente cu materia prima si tehnica de confectionare,
faza cea mai valoroasa, pe care creatia artistica a atins-o in evolutia sa.
De exemplu, in raionul Lugoj din regiunea Banat, cautind tipul de costum
reprezentativ pentru aceasta zona si descoperind dupa o cercetare temeinica
camasa femeiasca lucrata din pinza groasa, incheiata. cu cheita. si ornamentata
cu «urzori», pe mineca, vom incerca sa compunem acest costum cu toate
piesele contemporane acestei camasi: opregul cu tabla de aur,«catrinta» aleasa
cu «fir» si «conciul» cu « pui marunti» si cu «bata» ingusta, briul ales si
«bracinara in pierti».
O data fixat acest costum in structura sa, il vom cauta in mai multe exem-
plare, ca sa ne documentam asupra elementelor care contribuie la definirea tipo-
logiei portului femeiesc din aceasta zona.

183
 Procedind astfel in toate domeniile artei populare, depistind si cercetind
fiecare gen pe care 1-a produs o anumita zona sau localitate, vom reusi sa cuprin-
dem in studiul nostru toate posibilitatile de creatie pe care le-a desfasurat
populatia din acele locuri.
In munca de documentare pe teren se cere multa persistenta si rabdare
si o profunda intelegere a fenomenului de creatie.
Pentru o mai buna organizare a documentarii pe teren vom urmari fisa
de obiect, ghidindu-ne dupa problemele pe care le cuprinde fiecare din punctele
ei. Daca vom urma cu atentie fisa de obiect care — in mod restrins — incearca
sa epuizeze problemele principale ce se pun intr-o astfel de ancheta de teren,
rezultatul cercetarilor va fi satisfacator.
In afara de raspunsurile persoanelor anchetate, este necesar ca sa notam
si toate constatarile si observatiile noastre; de asemenea si diferite relatari
generate ale populatiei, referitoare la materialul cercetat.
Informatiile orale sint foarte importante. Ele se refera de obicei la utili-
tatea obiectului, frecventa, istoric, sau la obiceiuri legate de confectionarea sau
utilizarea obiectului. De aceea, alaturi de materialul concret, ne vom putea
folosi si de informatiile orale ale oamenilor batrini, unii fosti mesteri sau aparti-
nind familiei mesterilor.
Un document important este fotografia. De aceea, fotografierea obiectelor
si a diferitelor complexe (costume imbricate, interioare, ateliere de mesteri,
procedee tehnice de confectionare etc.) este imperios necesara, atit pentru studiul
materialului cercetat, cit si pentru organizarea unei fototeci documentare.
Fotografia este completata cu desenul, prin care redam, mai ales, detaliile
de croiuri, ornamentica etc.
Iata un formular de « fisa de obiect».

1. Denumire generala ......................................

2. Denumire locala .........................................
3. Satul................................................ Catunul
4. Comuna ........................................................
5. Raionul .......................................................
6. La cine a fost gasit: numele .......................
virsta ............................
profesiunea ..................
7. De cine a fost lucrat: numele ....................
virsta ........................
profesiunea ..............
8. Locul unde a fost lucrat: satul ...................
regiunea ............
9. Vechimea obiectului: anul ............................
epoca ...............................................
10. La ce se foloseste.....................De cind nu se mai foloseste
11. Din ce este facut; materia prima ........................................
12. Tehnica si uneltele cu care a fost lucrat...............................

184
 13. Descrierea pe scurt a obiectului ..............................................
14. Dimensiuni .....................................................................................,
15. Ornamentatie: tehnica..................................................................
motive....................................................................
culori.....................................................................
16. E un obiect rar........................ sau se intilneste frecvent
17. Obiceiuri legate de obiect: la confectionarea lui .................
la utilizarea lui ........................
18. Fisa intocmita de .........................................................................
virsta . .■.........'................................................
profesiunea ................................................
19. Data .................................................................................................

Socotind numai 10 fise completate pe zi, inseamna ca intr-o luna se string

300 fise de obiecte, ceea ce reprezinta un fond de cunostinte apreciabil — putind
sta la baza unui studiu.
Ceea ce este insa si mai important este faptul ca intocmirea fiselor il va pune
pe activistul cultural in legatura nemijlocita cu insusi procesul de creatie al
obiectelor de arta populara. O convorbire cu un mester popular este un prilej
de nesecate invataminte ce pot fi utilizate cu mare succes in munca de indrumare.
Completarea fiselor va prilej ui, de asemenea, cunoasterea conditiilor de viata
in care au fost create obiectele respective. Vor fi intelese astfel mai usor
acele caracteristici ale obiectelor de arta populara legate de respectarea principiului
imbinarii utilului cu frumosul.
Fireste ca o data cu cercetarea genurilor de arta populara si cu descoperirea
celor mai izbutite obiecte, se vor depista si creatorii populari, spre activarea
si indrumarea carora trebuie sa-si concentreze atentia Casele regionale ale creatiei
populare. - .i
Este recomandabil ca in timpul cercetarilor de teren sa se utilizeze,
pentru inregistrarea convorbirilor cu creatorii, magnetofonul precum si aparatul
de filmat care poate surprinde tehnicile de lucru.

Pentru a avea o evident! operativa si utila a creatorilor, fiecaruia dintre

ei i se va face o fisa in care se vor inscrie urmatoarele date:

FISA DE CREATOR POPULAR

1. Raionul .......................... Satul ........................... Catunul ...........................

2. Numele ..................................................................................................................
3. Pronumele ..............................................................................................................
4. Porecla.......................................................................................................................
5. Nascut la data ....................................... localitatea ...........................................
6. Profesiunea ...........................................................................................................
7. Scoli urmate ..........................................................................................................

185
 8. Calatorii facute (cu prilejul armatei, la tirguri, spitale etc.)

9. Ce orase a vazut ................................................................

10. Alte profesiuni stiute; munci obstesti indeplinite ...............
11. In ce domeniu este creator .................................................
12. Unde a invatat sa lucreze in respectivul domeniu de creatie

13. Ce mesteri vechi a cunoscut; de unde erau, pe unde umblasera

14. Vrea sa mai invete, sa se perfectioneze ? ..........................

15. La ce expozitii a participat ....................... a fost premiat
16. Fisa intocmita de ................................................................
virsta ......................................................
profesiunea ...........................................
17. Data.......................................................................................

In cursul cercetarii pe teren se va alcatui un repertoriu al motivelor decora-

tive pe genuri, notindu-se denumirea locals, vechimea lor si localitatea de unde
au fost culese. Repertoriul va fi insotit de schite sau fotografii in detaliu.
Cind se fac fotografii pentru obiecte sau detalii pentru care nu s-au completat
fise, se va face o fisa. sumara de fotografie, avind continutul:

FISA DE FOTOGRAFIE

1. Denumirea obiectului fotografiat.................

2. Satul ............................................. Raionul
3. Utilizarea obiectului .................................
4. Vechimea obiectului .................................
5. Materialul din care este lucrat.....................
6. Data fotografierii.........................................
7. De cine a fost fotografiat............................
8. Numarul filmului ....................................
9. Numarul cliseului .....................................

Intreaga actiune de cunoastere a artei populare din regiune trebuie sa se

concretizeze in mici monografii pe genuri, dedicate: 1) arhitecturii populare;
2) portului popular; 3) ceramicii; 4) mobilierului; 5) tesaturilor de interior;
6) cojocaritului si lucrarilor in piele; 7) obiectelor de lemn; 8) obiectelor de
metal.
Fiecare din aceste prezentari poate sa cuprinda 30—40 pagini de text,
insotite de 50—60 fotografii.
Aceste inceputuri pot fi dezvoltate apoi in editarea unor albume, care sa
reprezinte arta populara din regiune.

186
 FOTOTECA

Un ajutor de mare pret in munca activistilor culturali insarcinati cu indru-

I marea artistilor amatori plastici este fototeca. Am spune chiar ca nu se poate
I concepe o actiune sistematica. de stringere a materialului documentar servind
I apoi interpretarii creatiei artistilor amatori, fara o fototeca proprie. Fototeca
I este o colectie de fotografii aranjate in asa fel incit sa poata fi lesne utilizate.
I Bineinteles ca organizarea unei fototeci este legata in primul rind de dotarea
I cu materiale tehnice: un aparat fotografic de tip Leica, plicuri de pastrat copiile
I fotografice si filmele, cutii sau un dulap cu sertare mici.
Organizarea interna a fototecii se face pe domeniile de arta populara. Se
I va clasifica asa dar, materialul pe urmatoarele rubrici mai importante:
1. detalii de arhitectura;
2. piese de costum;
3. textile de interior
4. ceramica
5. obiecte de lemn sculp tat
6. obiecte de piele
7. obiecte de fier, os, paie etc.
In cadrul fiecarei rubrici se pot face bineinteles subdiviziuni, dintre care
I cele mai importante sint: 1) obiectele fotografiate in intregul lor si 2) detalii.
I Este absolut necesar ca motivele decorative sa fie fotografiate de aproape pentru
1 ca fotografiile sa poata fi utilizate.
Fara indoiala ca fotografierea propriu-zisa necesita unele cunostinte de
specia-I litate ce pot fi cu folos luate dintr-o serie de manuale aparute in Editura
Tehnica I in ultimii trei ani. .,,
In ceea ce priveste organizarea fototecii trebuie ca fiecare fotografie sa
A aiba o fisa care sa contina urmatoarele date:

FISA DE FOTOGRAFIE
1. Denumirea obiectului fotografiat sau subiectul .......................
2. Satul............................................. Raionul ...........................
3. Vechimea obiectului .................................................................
4. Materialul din care este lucrat ...............................................
5. Data fotografierii ............................. Data copierii ............
6. De cine a fost fotografiat ............... De cine a fost copiat
7. Numarul filmului ....................................................................
8. Dimensiunea filmului .............................................................
9. Numarul cliseului ....................................................................
10. Dimensiunea cliseului .............................................................
11. Dimensiunea fotografiei ..........................................................

Alcatuind o bogata fototeca in care sa fie cuprinse aspectele cele mai de

seama ale artei populare din raionul sau regiunea respectiva, se pun bazele unei

187
documentari riguroase ce va send nu numai la cunoasterea artei populate
locale, ci va constitui, in acelasi timp, un repertoriu variat de motive ce pot fi
folosite de artistii amatori din centrele urbane. De aceea fototeca are o deose-
bita important! in munca de indrumare.

BIBLIOTECA

Casele regionale ale creatiei populare precum si Casele raionale de cultura

trebuie sa-si formeze, in cadrul bibliotecilor lor, o colectie de carti de arta
popular! care sa stea la indemina indrumatorilor ce au in sarcina orientarea
muncii artistilor amatori plastici. In afara de cele ce am spus la capitolul despre
bibliografie in care am indicat sursele principale de documentare pe care trebuie
sa le consulte activistii culturali din acest domeniu, vom da aici o lista de carti
necesare si care pot fi cu usurinta procurate dat fiind ca au aparut mai ales
in ultimii ani.
I. Lucrari privind arta populara de pe tot teritoriul tarii.
t•
1. Arta populara in R.P.R. Port, fesaturi, cusdturi, ESPLA, 1957.
2. Arta populara in R.P.R. Ceramica, ESPLA, 1958.
3. Uart populaire en Roumanie, Editura in limbi straine, 1955.
4. Broderiile la romdni, 1959

II. Lucrari privind arta populara a unei provincii sau a unei minoritati
nationale.
1. Paul Petrescu, Costumul popular romdnesc din Tramilvania p Banat, ESIP, 1959.
2. Julius Bielz, Portal popular al Sasilor din Transihania, ESPLA, 1956.
3. Gh. Focsa, Evolutia portului popular din z°"a Jiului de sus, ESPLA, 1957.

III. Lucrari privind arta populara dintr-o zona.

1. Arta populara din Valea Jiului, Bucuresti, 1963.
2. BanSteanu T. V., Portul popular din tara Oasului, Bucuresti, 1956.
3. Butura V., Risculita un sat de spdtari din Tara Zarandului, Cluj, 1948.
4. Dima Al., Impodobirea portilor, interioarele caselor, opinii despre frumos (Dragus, un sat din
Tara Oltului), Bucuresti, 1945.
5. Dunare N. si Focsa Marcella, Portul buciumanilor din Muntii Apuseni, Bucuresti, 1958.
6. Florescu F., Ceramica neagrd lustruitd de la Marginea, Bucuresti, 1958.
7. — Portul popular din Moldova de nord, Bucuresti, 1956,
8. — Portul popular din Muscel, Bucuresti, 1957.
9. — Portul popular din Tara Vrancei, Bucuresti, 1959.
10. Hoffmann Herbert, Din istoria si tehnica artei ceramice sdsesti din sudul Transilvaniei, Sibiu,
1956.
11. Irimie C. si Hoffmann H., Ceramica din Sdsciori, Sibiu, 1958.
12. Irimie C, Pivele si viltorile din Mdrginimea Sibiului si de pe valea Sebesului, Sibiu, 1956.
13. Irimie C, Portul Popular din Tara Oltului, %pna Avrig, Bucuresti, 1957.

188
 14. Irimie C, Portul popular din Tara Oltului, %pna Fdgdras, Bucuresti, 1957.
15. Irimie C, Portul popular din Jara Oltului, %pna Persani, Bucuresti, 1958.
16. Itimie C, Portul popular din %ona Branului, Bucuresti, 1960.
17. Netoliczka L., «Ewersthimt» si «Kaartel». Contributii la istoria portului sdsesc din Transil-
vania, Cluj, 1958.
18. Pascu Viorica, Consideratii asupra evolutiei portului popular din Transilvania, Cluj, 1958.
19. Petrescu P. si Stahl P., Ceramica din Hurez, Bucuresti, 1956.
20. Petrescu P., Stahl P. si Dimboianu A., Arhitectura din Mu^eul Satului, Bucuresti, 1954.
21. Stahl PH., Planurile caselor tdrdnesti, Sibiu, 1958.
22. Stanculescu F., Gheorghiu A., Petrescu P., Stahl P., A-rhitectura populara romaneascd. Kegiunea
Hunedoara, Bucuresti, 1956.
23. Stanculescu F., Gheorghiu A., Stahl P., Petrescu P., Arhitectura populara romaneascd.
Kegiunea Ploiesti, Bucuresti, 1957.
24. Stanculescu F., Gheorghiu A., Stahl P., Petrescu P., Arhitectura populara rom&neascd.
Kegiunea Dobrogea, Bucuresti, 1957.
25. Stanculescu F., Gheorghiu A., Stahl P., Petrescu P., Arhitectura populara romaneascd. Kegiunea
Bucuresti, Bucuresti, 1958.
26. Stanculescu F., Gheorghiu A., Petrescu P., Stahl P., Arhitectura populara rom&neascd. Kegiunea
Pitesti. Bucuresti, 1958.
27. Vuia Romul, Portul popular al Pddurenilor, Bucuresti, 1958.
28. — Portul popular din Tara Hategului, Bucuresti, 1961.
29. Zdericuc B., Tilisca, un sat din Mdrginimea Sibiului, Bucuresti, 1963.

IV. Cataloage, Buletine, Anuare

1. Catalogul Mu^eului de Arid Populara al R.P.K., Bucuresti, 1957.
2. Mu^eul Satului, Bucuresti, 1959.
3. Anuarul Aiu^eului Etnografic al Transilvaniei, Cluj, 1958, vol. I.
4. Anuarul Mu^eului Etnografic al Transilvaniei, Cluj, 1964, vol. II.

V. Periodice
Se vor consulta pentru numeroasele articole de specialitate pe care le contin, urmatoarele reviste:
1. Studii si cercetdri de istoria artei (apare de doua ori pe an, incepind cu anul 1954).
2. Art a plastic d.
3. Arhitectura R.P.R.
4. Contemporanul, saptaminal.
5. Tribuna, Cluj, saptaminal.

Organizarea acestei sectii precum si fisele de carti se vor face conform

normelor generale pentru bibliotecile publice asupra carora vor fi consultati
bibliotecarii de specialitate.

COLECTIILE DE OBIECTE

Cu prilejul cercetarilor pe teren, se vor putea colecta o serie de obiecte

sau mostre, reprezentind fragmente de obiecte care ar putea servi la valori-
ficarea artei populare traditionale in munca de indrumare a creatiei noi.

189
 In felul acesta s-ar putea organiza la sediul Caselor regionale ale creatiei
populare o colectie care constitue un pretios material documentar.
Colectarea acestui material trebuie facuta cu multa competenta selectionind
numai obiecte representative, dat fund ca acestea vor servi ca documente si ca
sursa de inspiratie in creatia noua. Se recomanda ca aceasta colectare sa se
intreprinda, numai dupa ce s-a cunoscut specificul creatiei artistice populare
din raionul respectiv.
Obiectele colectate pot fi de natura diversa: obiecte intregi, ca piese de port,
sau tesaturi de wz casnic, vase de ceramica, obiecte din lemn etc., sau fragmente
de obiecte, care reprezinta motive de tesaturi, cusaturi sau portiuni crestate
in lemn, sau de alte genuri.
Aceste mostre care vor face parte din viitoarea colectie a Caselor de creatie
vor fi insotite de cite o fisa documentara, care va contine urmatoatele date:

1. Denumirea locala a obiectului din care a facut parte fragmentul;

2. Utilizarea obiectului;
3. Locul si data confectionarii obiectului;
4. Cine 1-a realizat (autorul);
5. Unde au fost plasate motivele ornamentale din fragment (pe mineca camasii,
pe piept, pe coarnele furcii de tors etc.);
6. Denumirea motivelor ornamentale; *
7. Materialul si tehnica, cu care au fost executate;
8. Daca astazi se mai utilizeaza (de cind nu se mai poarta? unde si la ce se
mai poarta azi?);
9. Adresa persoanei de la care a fost obtinut modelul;
10. Fisa intocmita de ................................................................
la data de................................................................................
in comuna................................... regiunea...........................

Obiectele colectionate ajunse la Casa regionala a creatiei populare trebuie

inainte de toate inregistrate intr-un registru-inventar, purtind fiecare obiect
un numar de inventar (conform registrului). Registrulva. avea urmatoarele rubrici:

1. Numarul de inventar;
2. Data intrarii obiectului;
ai: <( lit
I lo
literara
3. Denumirea obiectului.
locala
4. Locul de provenienta a obiectului, satul, raionul;
5. Valoarea obiectului (daca s-a cumparat, donat)
6. Observatii.

Dupa ce au fost trecute in evidenta, obiectele vor fi reconditionate, curatate,

dezinfectate (de molii, carii etc.) si reparate dupa nevoie. Vor fi grupate dupa
genuri (textile, ceramica, lemn etc.) si pastrate — dupa posibilitati — in conditii
bune. Mostrele de textile pot fi aplicate pe planse separate. In acest caz se va
urmari gruparea lor potrivit locului de provenienta si datei confectionarii.

190
 CERCURILE DE ARTA POPULARA

Pe baza cunoasterii aprofundate a artei populare, Casele regionale ale creatiei

populare trebuie sa indrumeze munca de organizare a cercurilor de arta popu -
lara. la sate si orase in care sa activeze creatorii. In aceasta directie sint mari
posibilitati care, trebuie sa spunem, azi nu sint decit in mica masura folosite.
In acest domeniu se cere o activitate sustinuta din partea instructorilor si meto-
distilor de la Casele regionale ale creatiei populare si de la Casele de cultura
raionala.
Cercurile de arta populara pot ft cu succes constituite daca se ia in considerare
atit specificul muncii din unitatea (uzina, institutie, cooperative agricola de pro-
ductie etc.) respective, cit si caracterele locale ale artei populare. Esential este,
adica, sa se armonizeze preocuparile artistice ale oamenilor muncii cu profesia de
baza pe care o exercita. Astfel, fara indoiala ca sanse mari de reusita poate avea
un cere de arta populara, axat pe crearea de scoarte, stergare si alte textile desti-
nate impodobirii interiorului, in cadrul unei tesatorii sau fabrici textile. Casele
de cultura, caminele culturale, pot organiza cercuri de arta populara in care sa
fie practicate genuri specifice zonei sau satului respectiv. Sigur ca tarancile
muncitoare vor fi atrase de posibilitatea ce li se ofera de a lucra altite pentru
camasi, sau sa-si impodobeasca fetele de masa. In localitatile in care exista
traditia lucrului ceramicii, este potrivit sa se infiinteze cercuri de arta. populara
avind acest specific. La fel in centrele de cojocarit sau lucrul lemnului.
In aceste actiuni trebuie antrenate si unitatile de pionieri, in cadrul carora
cercurile de miini indeminatice pot fi profilate si pe specificul artei populare locale.
Astazi, cind in fiecare sat exista cooperative agricole, cercurile de arta
populara au mari po.sibilitati de dezvoltare. In fiecare localitate se gasesc creatori I
populari in diverse ramuri: femei specializate in tesut sau cusut, barbati care se
ocupa cu prelucrarea si crestarea lemnului, sau cu alte genuri de arta populara.
Acei creatori, care s-au evidentiat prin talent, gust si abilitate se vor mobiliza
pentru a fi instructori la cercurile de arta populara. Se vor crea mai multe
sectii: de tesaturi, cusaturi, crestaturi in lemn, os, prelucrarea metalului, imple-
tituri, pictura. pe sticla si pe lemn, ceramica si ori ce alt gen, care se practica
intr-o localitate.
Printr-o buna organizare a acestor cercuri, unde se vor utiliza ca instruc-
tori cei mai buni mesteri populari specializati din comuna, se vor putea creste
cadre noi, invatind metodele de creare de la cei batrini, care altfel ar duce cu ei
multe din secretele creatiei.
Prin cercurile de arta. populara s-ar trezi interesul pentru creatia artistica
si pentru procedeele tehnice cu care se pot realiza obiectele de arta.
Sint sate specializate, ca de exemplu Ohaba—Forgaci din Banat, in tesaturi
din fir, exceptional de fine, sau de exemplu satele din Padureni in confectionarea
podoabelor din metal, sau Clopotiva unde crestatul lemnului este o indelet-

131
nicire care a devenit o specializare. Daca acesti mesteri ar fi pusi sa instruiasca
generatia tinara cite talente noi nu s-ar ivi! Dar cu ocazia aceasta s-ar putea
valorifica si motivele traditionale executate in tehnici care astazi nu se mai
cunosc. Sint sute de puncte de cusatura si de alesatura in razboi, care se pierd,
din cauza ca generatia tinara nu mai stie sa le faca.
Aceste motive, cusute maiestrit, nu trebuie sa se perpetueze negresit in
altite de camasi; ele se pot plasa pe fete de masa, sau pe bluze cu croiala
noua. Crestaturile in lemn pot fi valorificate in alte obiecte utile astazi: casete,
rame, mobilier etc. De asemenea prin sistemele de confectionare ale podoabelor
in Padurime, Vrancea si Suceava s-ar putea reveni in forme noi la confectio-
narea de brose, lanturi, inele, accesibile modei actuale.
Printr-o buna organizare a cercurilor de arta populara se va putea aduce
o pretioasa contributie la preluarea elementelor pozitive din arta traditionala,
valorificindu-le in produse.
Intr-o planificare practica a acestei actiuni, sarcina de organizator si animatot
al cercurilor o are directorul caminului cultural. El si cu ajutorul cadrelor
didactice trebuie sa dea lamuririle si orientarea ideologica necesara tinerelor
generatii, care sint chemati sa creeze o arta populara cu un nou continut, luind
elementele pozitive din arta traditionala. Mesterii populari locali ii vor invata
cum se realizeaza tehnic anumite forme si ornamente, utilizind materiile prime
indicate.
Aceste cercuri de arta populara pot avea o utilizare practica servind
interesul caminului cultural prin confectionarea de costume necesare pentru
echipele de cintece si jocuri.
Instruite fund de catre batrinele din sat, tinerele fete vor tese materialul
necesar costumelor, ornamentindu-1 cu motivele specific locale, cusute in
punctele de cusatura adecvate.
Numai avind o retea larga de cercuri de arta populara se poate face o indru-
mare eficienta a creatorilor prin cursuri periodice, prin materiale ilustrate,
consfatuiri metodice. Altfel, lipsind cadrul organizatoric, indrumarea se va
limita la contactul direct, individual, foarte valoros si el, dar restrins ca posibi-
litati, daca se are in vedere caracterul de masa al miscarii artistice de amatori.

ORGANIZAREA EXPOZITIILOR DE ARTA POPULARA

Expozitiile de arta populara, avind drept scop stimularea si dezvoltarea

activitatii artistice de amatori, sint organizate din doi in doi ani. Ele se desfa-
soara. in mai multe etape.
Cea dintii etapa este expozitia intercomunala, care se organizeaza pe grupe
de 3—4 comune invecinate. Expozitia intercomunala constituie baza pe care

192
se construieste actiunea de organizare a expozitiei bienale, dat fiind rolul excep-
tional de important, pe care il detine: de a servi ca mijloc de promovare si stimu-
lare a creatiei populare noi, tocmai la locul de productie artistica.
Mediul rural ne ofera in sensul acesta mari posibilitati; centrele specializate,
creatorii populari specializati si marele numar al creatorilor individuali, care
confectioneaza in mod obisnuit obiectele necesare vietii de fiecare zi, isi desfa-
soara activitatea in cadrul comunelor si a satelor de pe intreaga suprafata a
tarii noastre.
In organizarea expozitiilor intercomunale — actiune care va fi realizata
prin contributia directorilor de camine culturale, a cadrelor didactice, a comi-
siilor de femei si organizatiilor de tineret — trebuie sa se aiba in vedere, in
primul rind gruparea comunelor in nuclee, care se incadreaza in aceeasi tipologie
locala, unitara, a manifestarilor artistice populare. Astfel se vor uni, intr-un
grup, comunele vecine, care au acelasi tip de costum, produc covoare sau alte
tesaturi in acelasi stil ornamental si sint legate printr-o unitate de stil a produselor
din toate genurile (ceramica, lemn, podoabe etc.)! Formind nuclee unitare, vom
reusi ca expozitiile intercomunale, sa oglindeasca, fiecare in parte, caracterul
specific local al unei zone restrinse (de citeva comune), iar materialul bine selec-
tionat al acestor expozitii sa serveasca si ca un pretios material documentar in
organizarea expozitiilor in etapele care urmeaza.
O alta conditie care se impune in munca de pregatire a expozitiilor inter-
comunale, este cunoasterea posibilitatilor de creatie pe care le ofera comunele
unite intr-un nucleu de expozitie. In functie de aceste posibilitati vom stabili
si care dintre comune va servi ca centru, unde se va monta expozitia. Daca
in cadrul acestor 3—4 comune, exista si localitati specializate, ca de exemplu
sate de olari, de mesterj in lemn, sau de tesatoare (in covoare, borangic,
conciuri etc.), expozitia va fi montata in acest centru specializat, data fiind
prezenta unui numar mai mare de creatori populari aici.
In acelasi sens vom proceda si cu genul de creatie populara (ceramica,
obiecte in lemn, tesaturi etc.) care va avea o pondere mai mare intre exponate,
daca expozitia va fi montata in zona (centrul) care produce genul respectiv.
Astfel, de exemplu, o expozitie montata la Leresti (raion Muscel), unde femeile
sint specializate in tesutul maramelor de borangic, va contine in masura mai mare
toate tipurile si variantele de marame sau o expozitie montata in centrul de
ceramica Oboga (regiunea Oltenia) va contine multa ceramica. In zone unde
portul popular este inca utilizat se vor expune costumele populare noi si totodata
si cite un costum sau citeva piese de port traditional, pentru a arata sensul evolutiei
si in acelasi timp, pentru a servi si ca material documentar (motive ornamentale,
colorit, tehnici etc.) din care se inspira noile creatii.
Indicat este ca expozitia sa contina toate genurile de creatie populara care
se produc in comunele care concureaza la expozitia intercomunala. Care sint
genurile ce vor figura in expozitie?

193
 Vor fi prezentate urmatoarele genuri:
1. Produse textile, grupate in cele doua mari categorii: costume populare
si tesaturi de uz casnic.
1. Costumul popular reprezinta in aceeasi masura cele doua mijloace de
ornamentare in domeniul textil: cusaturih si tesaturile.
a — Cusute artistic sint camasile, unele stergare de cap, unele zavelci
si bete, ca si bluze, tulpane, veste etc.
b — Arta tesutului va fi reprezentata prin elemente de costum care se
poarta de la talie in jos, ca fotele, vilnicele, opregele si seria intreaga de catrinte,
zavelci, boscele etc., ca si briie si bete. In aceeasi categorie vor fi considerate
si fustele, cordoanele tesute. Maramele si materialele de bluze, tesute cu mare
maiestrie din fir de borangic, constituie una dintre cele mai izbutite realizari
in arta textila.
2. Tesaturile de uz casnic sint, in mod general, ornamentate prin alesaturi
realizate in razboiul de tesut.
In functie de materia prima din care sint confectionate, acestea se grupeaza
in doua. mari categorii: a — tesaturile din lina, care sint: covoarele, laicerele,
paretarele, macatele, cuverturile, carpetele, asternuturi si cergi si — in unele
cazuri — si fetele de masa, care reprezinta o realizare artistica exceptionala de
pretioasa, si b — tesaturile din fibre vegetale (bumbac' in, cinepa) avind de ase-
menea vadite calitati artistice ca: fetele de masa, fetele de perini, stergarele,
servetele, perdele, milieuri, ca si diverse alte tesaturi de uz casnic.
II. Obiecte din piele, reprezentate prin seria variata de cojoace, chimire, curele,
pungi si genti. In creatia noua, acest gen a fost imbogatit prin produse de utili-
zare actuala, ca posete, cordoane, coperti de carte, casete etc.
III. Cerarnica care constituie un domeniu important in creatia artistica
populara, va fi reprezentata prin vase de toate categoriile, ca: chiupuri, ulcioare,
gavanoase, oale, cani, plosti, strachini, blide, talere, cescute, farfurii, servicii
de cafea, ceai, fructe, figurine.
IV. Obiectele din lemn au un domeniu foarte vast, incepind cu elementele
de arhitectura pina la marunte ustensile casnice. Se vor expune a — elemente
de arhitectura, ca: stilpi de casa, undrele, usi; b — mobilier, ca: lazi, blidare,
mese, scaune etc; c — ustensile casnice, ca: vase din lemn, butoiase, solnite,
plosti, linguri, cauce, cutite, rame, casete etc.; d— unelte, ca: furci de tors,
fuse, suveici, tipare de cas si de turta dulce, spargatoare de alune etc.
e — instrumentele muzicale sint construite in mare parte din lemn. Dintre
acestea, fluierele vor fi reprezentate prin toate formele si variantele. De asemenea
si instrumentele muzicale mai complicate ca naiul, cimpoiul, cobza si toba,
precum si buciumele si tulnicele.
V. Impktiturile din nuiele, papura, pai, etc care in ultimul timp au luat
o mare dezvoltare in tara noastra: cosurile de diferite categorii, gentile, palariile,
papucii, carpetele, tavile, sticlele imbracate etc.

194
 VI. l^ucrarile in metal se grupeaza in doua categorii distincte: unelte si
podoabe. Podoabe confectionate in unele regiuni din cositor, aluminiu si arama:
inelele de cositor si aluminiu, acele de ceapsa, brosele, cordoanele si curelele
confectionate sau ornate cu tinte de cositor, de asemenea si inelele din arama
si seria de lanturi care prezinta o mare varietate. Din metal se confectioneaza,
in prezent, placi decorative pe casete, sau coperti de carte si bibelouri si alte
obiecte de uz cotidian.
VII. Obiectek de os au avut in trecut o intrebuintare mai redusa. In os sau
corn s-au lucrat recipientele de sare si de praf de pusca, care astazi nu se mai
utilizeaza; in schimb, astazi osul serveste la confectionarea unor obicte decora
tive, ca: vase de flori, casete, podoabe, rame, bibelouri, lampi. Osul se utili
zeaza si in incrustatii in lemn si metal.
Trebuie sa se acorde atentie deosebita tipologiei locale a creatiei populare.
Astfel, de exemplu, intr-o expozitie din zona Lugoj (regiunea Banat) sa se
puna accent pe costumul femeiesc cu « conci » si « catrinta » de fir, sau pe
sistemul de ornamentare ale covoarelor cu ornamentul dispus in dungi, asa
cum este frecvent in aceasta zona, dupa cum la Radauti trebuie sa se prezinte,
in primul rind, ceramica neagra. si costumul cu catrinta in vriste.
O buna colectare si selectionare realizata in cadrul unei zone restrinse, in
prima faza, pe care o constituie expozitia intercomunala, asigura un material
corespunzator, pentru expozitiile etapelor care urmeaza. Expozitiile intercomu-
nale reprezinta sursa cea mai importanta, care va alimenta expozitiile raionale,
regionale si republican;!.
A doua etapa in esalonarea expozitiei bienale, o constituie expozitia raionala,
organizata de casele de cultura, in orasul-resedinta al raionului. Expozitia raionala
va fi o sarcina usoara, da^ca expozitiile intercomunale din raionul respectiv au
obtinut un rezultat bun.
Materialul expozitiei raionale se mai completeaza insa prin imbogatiri
si corectari ale colectiilor provenite din expozitiile intercomunale. In organi-
zarea expozitiilor raionale, trebuie sa avem in vedere, inainte de toate, centrele
specializate din raion, evidenta mesterilor populari si caracterul specific local
al diferitelor zone etnografice cuprinse in raionul respectiv. Expozitia raionala
trebuie sa fie oglinda creatiei artistice populare din acel raion; ea trebuie sa
reprezinte toate genurile de creatie, care se produc in cadrul raionului, prezen-
tate fiind — cantitativ — in masura pe care o indica intensitatea productiei
fiecarui gen. Astfel, de exemplu, in raionul Tg.-Neamt vom expune in masura
mai mare covoare, facute in centrul reputat de la Humulesti, sau in raionul Cimpu-
lung moldovenesc, vom expune mai multe cojoace, data fiind productia intensa
a acestor articole de port aici.
Expozitia raionala isi largeste continutul prin creatii ale artistilor
amatori din oras, care aduc o pretioasa contributie in valorificarea artei
populare.

195
 Materialul din expozitiile raionale va fi unit in expo^itia regionala care va
ilustra in larga masura creatia artistica de pe intreaga suprafata. a regiunii. Expo-
zitia regionala va contine produsele caracteristice tuturor centrelor specializate
din regiunea respectiva; va contine costume populare si tesaturi, ca si alte genuri
care reprezinta caracterul specific local din toate zonele cuprinse in cadrul regiunii.
Astfel, materialul expozitiei regionale va constitui o parte integrant! a
expozitiei republicane din Capitals, unde fiecare regiune va reprezenta in mod
unitar toate posibilitatile de creatie de pe teritoriul sau.

Montarea expozitiei se face intr-una sau mai multe sali, in raport cu posi-
bilitatile locale. Fireste ca este de dorit ca sala unde se vor expune obiectele sa
fie spatioasa si luminoasa, situata intr-o cladire centrala, accesibila publicului
vizitator. Se stie ca o expozitie montata in conditii bune, contribuie la valorificarea
materialului de arta populara expus.
Se va elabora, in prealabil, o tematica a expozitiei si se va trece apoi la
intocmirea unui plan de expunere, care va fi determinat de cantitatea, genurile
si specificul local al obiectelor ca si de spatiul pe care ni-1 ofera localul expozitiei.
Incaperea expozitiei va fi amenajata cu toate utilajele necesare expunerii
obiectelor de arta populara, care prezinta genuri diferite, necesitind deci si
sisteme de expunere adecvate.
In cadrul expozitiilor intercomunale, obiectele se vor expune pe genuri.
In acelasi fel se poate proceda si la expozitiile raionale. Expozitiile regionale
cistiga in interes daca sint organizate pe criteriul zonelor etnografice in cadrul
carora obiectele se expun pe genuri.
Pentru proiectarea si executia tehnica a montarii expozitiilor la nivelul
raionului si regiunii, este bine sa se apeleze la arhitecti, artisti plastici decoratori
sau unitati ale Fondului Plastic si cooperativelor mestesugaresti in cazul in care
acestea au sectii adecvate. Dam, totusi, aici unele detalii tehnice pentru cazurile
in care Casele regionale ale creatiei populare sau Casele de cultura raionale
procedeaza la organizarea expozitiilor cu forte si mijloace proprii.
Data fiind gruparea materialului pe genuri sau zone, expunerea va fi comparti-
mentata in unitati, care sa corespunda, ca spatiu, cantitatii de obiecte din cate-
goria respectiva. Divizarea salii in compartimente ne creeaza posibilitatea unei
expuneri distincte, etalind in fiecare compartiment produsele specifice unui
gen sau unei zone.
Compartimentarea salii in « boxe » se va face prin panouri, construite din
cadre de lemn imbracate cu pinza de cinepa. Acest sistem s-a dovedit a fi eel
mai bun. Inaltimea panourilor nu trebuie sa depaseasca 2,50 m. In fata panou-
rilor este indicat a se aplica o polita la inaltimea de 0,50 m pe care se asaza
obiecte de ceramica, lemn, podoabe si alte diferite genuri.
In afara de panouri mai este nevoie de urmatorul utilaj de expunere: podiu-
muri, pe care vom expune mobilier sau vase mari (chiupuri); pe podiumuri

19G
mai extinse putem expune si covoare; polite suspendate, pe care le aplicam la
nevoie pe cite un panou si care servesc la etalarea unor obiecte mici din lemn,
ceramica, podoabe etc.; mese mici pe care expunem, de asemenea, obiecte
marunte, si pe care le asezam in apropierea compartimentelor din aceleasi zone;
vitrine pentru expunerea ceramicii; vitrine verticale pentru ceramica, care se
asaza la perete si «vitrine mese » pentru obiecte marunte, care se pun in
mijlocul salii.
Grupind obiectele pe genuri sau zone ele vor fi montate in sistemul de
expunere, potrivit naturii lor. Astfel, piesele de imbracaminte vor fi fixate pe
panouri, in componenta completa a costumului, in jurul caruia se vor mai etala
piese de port izolate din aceeasi regiune. De asemenea si covoarele, stergarele
vor pastra in prezentarea lor, pozitia fireasca, indicata de utilizarea lor, punindu-le
deci atirnate pe peretii verticali.
In etalarea obiectelor din lemn se va urma aceeasi regula; furcile vor fi
prinse vertical pe panourile de la intervale, iar piesele mici vor fi asezate pe
polite sau vitrine-mese.
Ceramica, dat fiind fragilitatea ei, se expune in vitrine.
Expunerea va avea o ordine geografica in succesiunea zonelor. Vom acorda
o atentie deosebita obiectelor noi care vor fi expuse in mod distinct, intr-o
vitrina central!, sau in alt loc vizibil.
Pentru a da lamuririle necesare publicului vizitator, se vor pune texte expli-
cative si etichete.
Textele cuprinzind lamuriri asupra anumitor procedee de confectionare,
asupra specificului local sau asupra creatiei cu continut nou, vor fi scrise pe
panouri care se vor pune la locurile indicate. Texte explicative pot sa fie asezate
si in incaperea de la intrare. Aceste texte vor avea un continut general despre
creatia artistica populara regional! sau raionala.
Etichetele confectionate din carton, lemn sau sticla au rolul de a da explicatii
referitoare la un singur obiect sau la un grup de obiecte similare. Eticheta va
contine: 1) denumirea obiectului (literara si local!) 2) localitatea de proveni-
enta. 3) numele creatorului popular.
Se recomand! ca seria obiectelor expuse sa fie insotit! de fotografii artistice
care sa ilustreze procesul dezvoltarii creatiei populare in conditiile construirii
socialismului. Ele vor prezenta aspecte din viata economic! a regiunii sau
raionului, vederi de locuinte de la orase si sate, elemente de arhitectura populara,
tipuri de oameni in costume specifice regiunii sau raionului, portrete de creatori
populari, faze din prelucrarea tehnica a obiectelor expuse. Ca material auxiliar
este indicat sa se prezinte o harta etnografica a regiunii sau raionului, precum
si grafice care sa arate dezvoltarea culturii de masa in regiunea sau raionul
respectiv.
O deosebita grija trebuie acordata pastrarii in buna stare a obiectelor pre-
zentate de catre creatori la expozitie. In acest scop se va tine o evident! rigu-

197
oasa a obiecte 1 or. Evidenta se va asigura prin intocmirea de procese-verbale
de predare-primire, prin inscrierea obiectelor in registre inventar si prin etiche-
tarea fiecarui obiect in parte. De asemenea se va intocmi o fisa documentary
pentru fiecare obiect, dupa modelul artatat anterior.
In expozitie vor sta supraveghetori care raspund de materialul expus in
sectorul pe care 1-au luat in primire prin proces-verbal. Este bine ca un ghid
instruit sa stea la dispozitia publicului pentru a da lamuririle necesare. La nivelul
expozitiilor regionale se pot tipari cataloage sau pliante frumos realizate grafic.
La terminarea fazei respective (intercomunala, raionala, regionala,) obiectele
care nu au trecut in faza superioara vor fi imediat trimise inapoi creatorilor,
insotite de o scrisoare de multumire. Se stie ca unele intirzieri datorate organiza-
torilor de la raioane si regiuni au provocat neincrederea creatoriloi si implicit
refuzul de a mai trimite obiecte cu prilejul altor solicitari.

MUNCA ORGANIZATORICA A UNEI CASE REGIONALE

A CREATIEI POPULARE

Pentru a da exemplu concret de felul in care trebuie dusa munca de prega-

tire a unei expozitii bienale de arta populara, vom infatisa rezultatele obtinute
de regiunea Brasov asa cum se oglindesc ele in raportul prezentat de Casa regio-
nala a creatiei populare.
Pentru a putea aprecia la justa lor valoare rezultatele expozitiei din anul
1962, sa ne intoarcem putin privirea spre rezultatele primei expozitii bienale
din anul 1959. Prima bienala. a fost organizata in cele 8 centre de raion, parti-
cipind in total 506 creatori populari cu un numar de 1 186 de lucrari.
Din totalul obiectelor expuse, comisia regionala a selectionat un numar
de 381 de obiecte pentru expozitia regionala din care la faza republican^ au
participat 82, fiind premiate 17 lucrari ale creatorilor populari din regiunea
noastra, iar un numar de 12 lucrari fiind retinute pentru achizitionare.
Intreaga munca de popularizare si de organizare a expozitiilor de arta
populara din anul 1959, a fost desfasurata aproape exclusiv de metodistul secto-
rului respectiv din cadrul Casei regionale a creatiei populare, din care cauza
si rezultatele au fost destul de slabe fata de posibilitatile regiunii noastre.
Meritul incontestabil al organizatorilor bienalei a Il-a din anul 1961, este
insa acela ca au intocmit si aplicat un plan de actiune stiintirlc, intocmit sub
indrumarea organelor de partid si cu sprijinul Comitetului executiv al sfatului
popular regional, pe baza analizei critice a rezultatelor cit si a experientei expo-
zitiei din 1959. Pentru aceasta a fost antrenat nu numai activul cultural, ci si
cadrele de specialitate de la muzee si Sectia Academiei RSR din regiunea
Brasov.

198
 Pentru pregatirea actiunii s-a tinut un seminar regional de doua zile la
Sibiu, intre 14—15 martie, cu participarea inspectorilor culturali, a directorilor
si metodistilor caselor de cultura, precum si a unor directori de camine culturale
din comunele de centru. Buna desfasurare a seminarului a fost asigurata de Casa
regionala a creatiei populare, datorita sprijinului Sfatului popular al regiunii,
dind de asemenea un concurs efectiv colectivul stiintific al Muzeului Brukenthal
si cadrele didactice ale Scolii populare de arta dm Sibiu. Au participat si delegati
ai Casei centrale a creatiei populare din Bucuresti. A fost prelucrat regulamentul
expozitiei si scrisoarea metodica, s-au dezbatut probleme de ordin teoretic,
in legatura cu definirea artei populare, cu dezvoltarea genurilor sale in regiunea
Brasov, cu continutul tematic si mesajul de idei noi pe care arta populara este
chemata sa-1 exprime tot mai mult. O atentie speciala s-a acordat pregatirii
practice si metodice, de organizare a creatorilor in cercuri si de indrumare a
lor pentru realizarea de opere noi.
La fel, de un real folos a fost seminarul organizat si instructajul facut intre
11 — 12 aprilie la Bucuresti, de catre Casa centrala a creatiei populare, la care
au participat delegati si din regiunea Brasov.
Dupa constituirea comisiei regionale si dupa organizarea seminarului de
pregatire a bienalei, planul de actiune prevedea o serie de masuri, in etape, la
nivelul si in cadrul raioanelor. In acest scop au fost constituite comisiile si
juriile raionale, din cadrul carora au facut parte cite un delegat al comisiei
regionale.
Conform prevederilor regulamentului si instructajului facut, in cadrul
fiecarui raion s-au stabilit centrele de cotnune unde sa se organizeze expozitii
intercomunale in prima etapa. In aceste centre s-a facut, apoi, instructaj cu
delegati ai tuturor comunelor si satelor respective, procedindu-se, in fine, la
popularizarea actiunii si la mobilizarea creatorilor, organizindu-se cu acest prilej
aproximativ 160 de cercuri de arta populara. Aceasta faza poate fi considerata
principals, de felul cum s-a desfasurat ea depinzind in cea mai mare parte rezul-
tatele pina in final. Rezultatele obtinute pe raioane reflecta felul cum s-a muncit
in prima etapa. Acolo unde pregatirea s-a facut temeinic, unde s-au organizat
cercuri si — mai ales — unde creatorii au fost ajutati si indrumati pe parcurs,
rezultatele nu au intirziat a se arata.
Intre 5 si 15 aprilie au fost organizate in intreaga regiune un numar de
43 expozitii intercomunale, in toate centrele stabilite anterior. Pozitiv este
faptul ca si orasul Sibiu a deschis o expozitie proprie.
In general, etapa pe centre a fost considerata reusita, prin faptul ca ea a
reprezentat o veriga in plus fata de prima bienala, cind nu s-au organizat decit
expozitii raionale.
Pe baza pieselor selectionate de catre juriile raionale din expozitiile inter-
comunale, s-au organizat si deschis cele opt expozitii raionale intre 1 — 15 mai.
Aceste expozitii au reflectat munca depusa de catre comisiile raionale si casele
de cultura, carora le revenea in mod direct raspunderea pregatirii, si organi-
zarii lor.
Intre 25 mai si 3 iunie, juriul regional a cercetat fiecare expozitie raionala,
selectionind piesele pentru faza regionala. Cu aceasta ocazie, impreuna cu dele-
gatii comisiilor raionale, s-au incheiat si procese-verbale in care s-au consemnat
constatarile, s-au facut aprecieri de ordin general si au fost date in fine indicatii
concrete pentru masurile ce mai trebuie luate in vederea completarii expozitiei
pina in faza regionala si chiar pe mai departe.
Acestor masuri, pe parcurs, li s-au mai adaugat si altele, menite sa intareasca
si sa sprijine direct munca in raioane. In acest sens, pot fi citate indrumarile
date pe teren de catre cadrele comitetului regional de cultura si arta si de catre
metodistii Casei regionale a creatiei, apoi sedinta de instructaj facuta la Fagaras
cu activul cultural de la raioanele care au participat la faza regionala a celui
de al Vl-lea concurs, in fine chiar ordinul circular nr. 14 693 al fostei
Sectiuni de invatamint si cultura privind in special expozitia bienala de arta
populara.
In acest fel, cu toata inceperea tardiva a pregatirii bienalei, se poate afirma
ca s-au creat conditii propice pentru ca ea sa reflecte stadiul general de dezvol-
tare a artei populare din regiunea Brasov si sa ofere prilej de afirmare a celor
mai buni creatori populari.
Din felul in care s-a prezentat expozitia regionala, din constatarile juriului
pe teren, cit si din situatiile intocmite de catre comisiile raionale, s-a putut —
in fine — face un bilant destul de precis al acestei importante actiuni culturale
de masa, in lumina rezultatelor sale concrete, iar de aici sa pornim mai departe
— ca de la o baza — pentru o activitate temeinica de viitor, in sensul promo-
varii si dezvoltarii artei populare prin creatii noi.
Larga participare a maselor la bienala este oglindita in primul rind prin
numarul de expozanti si de piese prezentate, cit si prin numarul de vizitatori
care au frecventat aceste expozitii, fapt care la multe raioane s-a facut in mod
sistematic, datorita programului de expozitie si popularizarii. Succesul expozitiei
bienale trebuie apreciat insa, in primul rind, prin nivelul sau artistic, sub aspectul
continutului si formei obiectelor prezentate.
In ceea ce priveste faza intercomunala, din situatiile statistice intocmite
de catre comisiile raionale reiese ca au fost organizate un numar de 43 expozitii
de centru de comuna, la care au fost reprezentate 257 localitati (sate si comune).
Numarul total al exponatelor in expozitiile intercomunale a fost de 6 084 piese,
iar al expozantilor de 2 486. Din totalul pieselor au fost selectionate pentru
faza raionala un numar de 1 591 piese, de la 795 expozanti. In fine, numarul
total de vizitatori la toate expozitiile de centre intercomunale a fost de 37 037
persoane.
La faza raionala, in cele opt expozitii au fost reprezentate 191 localitati,
cu 1 699 obiecte si 817 expozanti, intrunind un numar de 27 643 vizitatori.

200
I
Deci, in total, pina la faza regionala expozitiile de arta populara au fost vizitate
de 64 750 persoane.
Numarul mai mare de piese si expozanti la faza raionala, fata de ce s-a
selectionat de la intercomunale, se explica prin aceea ca s-au predat ulterior
piese noi.
Daca cifrele generale asupra rezultatelor actiunilor din cadrul bienalei
vorbesc de la sine despre interesul cu care masele de creatori au raspuns chemarii
de a participa la bienala, cit si interesul cu care masele au frecventat expozi -
tiile, analiza mai adinca a cifrelor pe fiecare raion, aprecierea pieselor cu care
diferitele raioane s-au prezentat si contributia lor in ceea ce priveste creatia noua,
ne ingaduie si ne obliga sa aratam mai precis si mai concret, felul in care comi-
siile raionale si — respectiv — Casele de cultura s-au achitat de sarcinile ce
le reveneau.
Agnita a prezentat o reusita expozitie raionala cu 299 obiecte de la
144 expozanti din 21 localitati. Un numar de 14 piese erau cu tematica. In faza
intercomunala s-au organizat cinci expozitii, cu 864 piese de la 487 expozanti
din 38 localitati. Cifrele arata un numar relativ mare de creatori-expozanti,
ceea ce inseamna o munca adincita. Numarul de 4872 vizitatori la expozitiile
intercomunale si 5 260 la cea raionala sint edificatoare. Buna prezentare a expo-
zitiei si respectarea programului de deschidere pentru public, cit si popularizarea
ei a facut ca expozitia sa se bucure de succes.
Ramine pentru raionul Agnita, deschisa problema indrumarii creatiei prin
cercurile permanente, fiind necesare studii de istoria artei asa cum s-au facut
in alte raioane. De asemenea, se pune in mod acut problema valorificarii tradi-
tiei ceramicii sasesti cu albastru de cobalt, integrindu-se atelierul respectiv
in munca unei cooperative mestesugaresti din regiunea Brasov.
Raionul Fagaras, datorita interesului si muncii depuse de activul Casei de
cultura, cit si indrumarii ce a avut comisia raionala, s-a prezentat cu o buna
expozitie, careia i s-ar putea reprosa doar ca ar fi putut prezenta mai multe piese in
faza raionala, iar unele piese (de ex. covoarele gen goblin) sa nu le selectioneze.
Din cele 983 piese prezentate de catre 266 creatori din 34 localitati la faza
intercomunala, s-au selectionat in expozitia raionala 170 piese de la 117 creatori din
29 localitati. Un numar de 30 piese noi au o tematica actuala, dovada ca in acest
raion s-a lucrat intens cu creatorii, care au raspuns chemarii de a participa la
expozitie. Tiparind un afis si popularizind expozitia, numarul vizita-torilor a fost
apreciabil (3 275 in faza raionala si 4 020 in faza intercomunala). In continuare, la
Fagaras va trebui sa reflectam la organizarea cercurilor permanente de creatori si
sa se creeze chiar mici unitati — grupe — de cooperatori I (de ex. cojocarii de
la Dragus), care sa fie incadrati intr-o cooperativa de specia-litate (eventual «Arta
manuala » Sibiu).
Raionul Medias nu s-a prezentat multumitor, nedepasind nivelul de la
prima bienala, cind s-a situat in coada tuturor raioanelor. Nu se poate spune

201
ca nu exista arta populara in cele 56 sate si comune, din care insa la faza inter-
comur.'la. au expus doar 29 localitati. Numarul expozantilor (281) si al expona-
telor (742) in aceasta faza constituie totusi o dovada graitoare ca se putea antrena
o masa mai larga de participanti.
Raionul Rupea, desi nu a fost sprijinit si indrumat in mod suficient de
catre comisia regionala, a reusit sa ofere un exemplu pozitiv, din multe puncte
de vedere. Din cele 39 localitati, un numar de 27 au prezentat 484 piese in cele.
5 expozitii de centre de comune, reprezentind 176 expozanti. Cifra de 5 773
vizitatori la faza intercomunala dovedeste interesul maselor pentru aceasta
actiune. Faza raionala a fost apreciata de catre juriul regional drept reusita,
atit din punct de vedere al continutului cit si al formei de prezentare. Datorita
popularizarii prin statia de radioficare, prin invitatii trimise organizatiilor si
institutiilor, numarul vizitatorilor la faza raionala a fost de 5 200 in interval de
22 zile, deci totalul vizitatorilor in acest raion a fost de 10 973 persoane. Buna
conlucrare a factorilor de raspundere, interesul si munca activistilor Casei
raionale de cultura. au facut sa se obtina aceste rezultate. O mai sustinuta munca
de indrumare a creatorilor ar fi facut desigur aci, ca numarul pieselor noi, sa
fie mai mare, iar lista de genuri <=a fie mai bogata.
Raionul Sfintul Gheorghe a strins un numar important de piese la centrele
de comune: 839 piese de la 199 creatori din 36 sate si comune (din cele
48 localitati) selectionind insa un numar relativ mic pentru faza raionala
(76 piese de la 41 expozanti) si nereusind sa dea o imagine reprezentativa
asupra varietatii zonale, nivelul artistic si specificul etnic al intregului raion.
Faptul ca in expozitia raionala s-au prezentat 16 piese noi este un fapt
pozitiv, desi piesele sint aproape dintr-un singur gen (jemnul). Bucurindu-se
de sprijinul Muzeului raional din Sf. Gheorghe, unde expozitia s-a si
deschis pentru faza raionala, succesul de masa. a fost evident, numarul de
vizitatori ridicindu-se la 4 900, carora li se adauga cei 3 647 de la expozitiile
intercomunale.
Raionul Sibiti a organizat o buna expozitie datorita faptului ca unele centre
de comuna (in special Avrigul, Rosia si Ocna Sibiului) au format expozitii inter-
comunale deosebit de puternice, (Avrigul de exemplu depasind cu mult — atit
ca amploare, cit si ca nivel — unele expozitii raionale din regiune). Sprijinul
organelor locale de partid si de stat, al Muzeului Brukenthal si al Scolii populare
de arta. a contribuit desigur si el la aceasta. La faza de centre de comuna au
participat 41 localitati din cele 56, cu 795 piese de la 391 expozanti. Desfasurata
intr-un spatiu corespunzator si prezentata sistematic, incadrata. apoi cu sase
ateliere demonstrative (de tesut, gherghef, impletituri in paie, lucrari in piele
si cusaturi) care au functionat tot timpul, expozitia a reflectat aproape
complet arta populara din raion prin cele 314 piese de la 207 expozanti,
stirnind mult interes in rindul celor aproximativ 4 000 de vizitatori timp
de 12 zile.

202
 Nivelul artistic si continutul tematic al expozitiei a fost sustinut, in principal,
prin piesele faurite de creatorii din cercul cooperativei « Arta manuals», cei
de la Avrig si Rosia, cit si de catre elevii Scolii populate de arta.
Slaba activitate a centrului Talmaci si Rasinari a facut ca localitati cu posibi-
litati insemnate (de exemplu Riul Sadului si Poplaca) sa lipseasca din expozitie
si sa faca chiar ca lucrarile artistice in lemn sa fie slab reprezentate in expozitie.
Raionul Sighisoara a desfasurat o activitate satisfacatoare, in faza inter-
comunala organizind 5 expozitii cu 659 piese din 28 localitati (din totalul
de 40) de la 456 expozanti si atingind 6 883 vizitatori. In faza raionala insa,
functionarea expozitiei nu a fost multumitoare, atingindu-se abia cifra de 1 088
vizitatori in curs de 25 zile. Numarul relativ mic al pieselor noi, apoi prezenta
unor lucrari in paie sub nivelul dorit, se adauga ca o lipsa in plus.
Raionul Tirgu secuiesc a realizat o expozitie insuficient de reprezenta-
tiva in faza raionala. Dovada o constituie faptul ca nici jumatate din localitati
n-au participat la faza intercomunala (23 din 52). Numarul de 709 piese de la
cei 230 expozanti, in aceasta faza, ar fi indreptatit o expozitie mai reprezentativa
zonal (de exemplu zona Intorsurii Buzaului). Faptul pozitiv ca s-au perindat prin
expozitiile intercomunale 4 676 vizitatori, iar in cea raionala 3 520, constituie
o dovada a interesului pe care masele il acorda si aici acestor actiuni si mai ales
o dovada ca exista posibilitati de a face mai mult si mai bine in viitor.
O caracterizare generals, se impune, dupa aceasta trecere — oarecum
sumarS — in revista.
Expozitia regionalS, organizata pe criteriul geografico-zonal, a incercat
sa dea o imagine cit mai fidela a artei populare din diferitele raioane sub aspectul
varietatii si in special al creatiei noi. Prezentind piese care atesta continuitatea
artei populare alaturi de piese care reflecta prin continut si forma actualitatea
zilelor noastre, avem un tablou viu si dinamic al procesului de dezvoltare a
acestui domeniu al culturii noastre.
Faptul ca in expozitie, in toate raioanele s-a constatat o preponderenta a
textilelor, isi gaseste explicatia in utilitatea lor larga, in rolul pe care tesaturile
si cusaturile il indeplinesc, atit din punct de vedere practic cit si decorativ.
Dorinta de a impodobi cit mai mult interiorul s-a accentuat in toate satele si
orasele regiunii noastre.
Felul in care au reusit cooperativele sa valoriflce in special acest domeniu
al textilelor si nu numai sa reproduca arta populara, deci sa stilizeze si sa. compuna
piese noi, care au caracter valabil de arta aplicata, este un fapt pozitiv, iar exemplul
cooperativei « Arta manuals » se impune si de data aceasta.
Ceea ce ne-a retinut atentria sint apoi lucrarile in piele, cele de cojocarit
mai ales; desi mai putine la numar, nivelul noilor creatii este demn de traditia
progresista a acestui gen al artei populare din regiunea Brasov. Cojocarii si
curelarii au, insa, nevoie de mai mult sprijin si de o indrumare atenta din partea
specialistilor si a Casei regionale a creatiei populare.

203
 Daca in domeniul ceramicii ne mindrim cu industria artistica a faiantei,
nu putem sa nu privim autocritic faptul ca de la prima bienala si pina astazi
nu s-a realizat nimic pentru valorificarea ceramicii artistice la Agnita, unde se
pot lucra vase cu albastru de cobalt.
In privinta lucrarilor artistice din lemn, o lipsa constituie putinatatea pie-
selor de acest gen din raionul Sibiu, din zona Branului si din raionul Tg. Secuiesc.
Atit scolile populare de arta de la Brasov si Sibiu, cit si cooperativele artizanale,
dar mai cu seama. cercurile de amatori vor trebui sa se preocupe de lucrarile
artistice in lemn.
Lucrarile in metal, pe masura ce arta populara s-a stabilit ca este buna sora
cu arta aplicata, avind ca teme decorativismul in strinsa legatura cu viata, se
cer dezvoltate si ele in viitor.
Daca despre port vorbim la urma o facem nu pentru ca. el ar fi un gen
minor, sau pentru ca n-ar fi actual. Dimpotriva, ne mindrim ca regiunea Brasov
se situeaza printre regiunile cu un port bogat, variat si in care se prezinta chiar
la marile concursuri cele mai bune formatii corale si de joe. Desi in ceea ce
priveste portul, atit Academia R.S.R. cit si muzeele s-au preocupat, facindu-se
studii si editindu-se publicatii, mai exista inca numeroase aspecte ce se cer studiate
tocmai in vederea valorificarii portului prin manifestarile formatiilor de
artisti amatori.
'. INCHEIERE

Valorificarea artei populare este o actiune vasta de caracter complex a carei

nplinire nici nu putea fl inchipuita in trecut. Ea necesita. mari mijloace materiale,
adre calificate si o orientare teoretica sigura, conditii care au fost realizate
[e-abia in anii nostri. Preluarea a tot ce este valoros in creatia poporului si
npletirea armonioasa a elementelor traditionale cu cele nascute din dezvoltarea
ocietatii contemporane sint premizele ce stau la baza activitatii miscarii noastre
e artisti amatori. Progresul in acest domeniu nu este posibil fara. o cunoastere
profundata a trasaturilor specifice ale culturii noastre populare. Numai
ceasta poate garanta o crestere normals, puternica, a diverselor domenii de
rta care atrag si preocupa pe artistii amatori din orasele si satele patriei
Loastre.
Privita din aceasta perspective arta populara contemporana romaneasca
si are asigurate caile de dezvoltare in societatea noastra noua in care ntitea din
echile trasaturi dispar si yint inlocuite cu altele noi. Faptul fundamental
e se cere subliniat este eel al infloririi artei populare in conditiile transfor-
aarii revolutionare a relatiilor sociale. Arta populara romaneasca traditionala,
irodus al unei lungi evolutii istorice caracterizata printr-o anume organizare
societatii, traieste azi o viata paralela cu industrializarea rapida. si masiva i
cu transformarea agriculturii. Ea este integrate azi in marele front cultural e-
si aduce o contribute de seama la schimbarile ce au loc in tara noastra. la
este chemata in acelasi timp sa. infrumuseteze viata de fiecare zi a oame-
lilor. Rolul ei este urias in opera nobila de formare a gustului pentru frumos,
ocmai din pricina marei ei raspindiri in masele populare. Legatura strinsa cu
iata, prezenta ei in variate domenii ale culturii populare, materiale si spirituale,
t confera o mare forta mobilizatoare. Prin cele mai reusite produse ale sale
rta populara romaneasca, de veche si stralucita traditie, isi gaseste locul in toate
ormele de viata obsteasca: in familie si in interiorul modern al noilor aparta-
nente, in blocurile de locuinte si in institutiile publice, in viata tumultoasa a
trazilor si a intreprinderilor. Rafinamentul coloristic, ornamentul sintetic,
ormele stilizate, confera artei populare romanesti un caracter modern apropiat

205
de intelegerea contemporana a frumosului. Aceste insusiri fac posibila integrarea
ei in viata societatii moderne.
Fireste insa ca problemele legate de dezvoltarea artei populare in conditiile
vietii noi a poporului, necesita o mare grija din partea celor care se ocupa de
indrumarea miscarii artistice de amatori. Iar aceasta grija trebuie sa se sprijine
in primul rind pe cunoasterea artei populare. Variatele capitole ale acestei carti,
in care problemele teoretice au fost imbinate cu material documentar si cu
indicatii metodice, au fost gindite tocmai ca un ajutor in munca de cunoastere
si de indrumare pe care sint chemati sa o duca cei ce lucreaza in domeniul muncii
culturale de masa.

r ■
 C U P R I N S

Pag.
I. INTKODUCEKE
Arta populara si preluarca traditiilor ei .......................... 5
Expozitii republicane de arta populara................................ 17

II. ARTA POPULARA TRADITIONALA CA SURSA DE

INSPIRATIE PENTRU CREATIA NOUA ...................... 30

III. ELEMENTE NOI IN CREATIA POPULARA CONTEM-

PORANA ....................................................................................... 46

IV. SARCINILE CASELOR REGIONALE ALE CREATIE1

POPULARE PRIVIND ORIENTAREA SI MUNCA
DE CUNOASTERE SI VALORIFICARE A ARTEI
POPULARE.................................................................................... 71
Repertoriul creatiei populare pe regiuni .......................... 73
Recomandari metodice cu privire la munca de cercetare
si cunoastert a artei populare................................................ 180
Fototeca................................................................................ 187
Biblioteca ........................................................................... 188
Colectiile de obiecte........................................................... 189
Cercurile de arta populara................................................ 191
Organizarea expozitiilor de arta populara ................... 192

V. INCHEIERE ............................................................................. 205

Dat la cules 15 Decembrie 1964.
Bun de tipar: 1 Februarie 1966
Hirtie cretata de 120 gr. m 8
Tiraj 3000 exemplare, bro§ate ?i 1000 exemplare legate
INTREPRINDEREA POLIGRAFICA «ART A GRAFICA»
Calea $erban Voda Nr. 133—135 Bucureeti