Sunteți pe pagina 1din 95

PORTUL POPULAR

E len a SECOAN

Costumul popular apartine unui domeniu de m are com plexitate al artei populare romaneti. Prin rolul ce-1 detine im bracam intea m existenta omului, costumul popular reprezinta
un document de viata ; descifrarea i analiza elem entelor din care se compune, fiind in masura
sa elucideze im portante problem e de etnogeneza.
Despre portul popular rom anesc din trecut avem putine documente istorice, iar din
m aterialul real, ne-ar putea aju ta in m unca de urm arire a etapelor de dezvoltare, prin
ca re a trecu t costum ul taranesc, nu s-au pastrat decit putin din secolul al X V III-le a i ceva
mai mult din secolul al X IX -lea . A stfel ne lipsete veriga de legatura m tre multe secole din
trecut, ceea ce face mai anevoios studiul portului popular sub aspect istoric.
Totui, ne sint de mare folos unele v estig ii arh eologice scoase la lumina pe teritoriul
tarii noastre, cum sint unele reprezentari figurative (figurinele din epoca bronzului descoperite la Cirna O ltenia) monumente funerare etc. C ele mai pretioase docum ente insa pentru
portul popular rom anesc sint m onumentele rom ane : rrTrophaeum T raiani" de la A dam clisi,
din D obrogea i Columna lui Traian" din Roma. Im aginile, care reprezinta poporul dac, de
pe aceste monumente, ne arata im bracam intea fem eilor $i a barbatilor in care descoperim elem ente identice, pastrate pina astazi in costum ul popular rom anesc.
C ercetarile arh eologice indreptate inspre cultura epocii feudale au scos la iv eala citev a
fragm ente de tesaturi, dintre care broderiile din seco lele al X V -le a i al X V I-le a gasite la
Suceava, ne arata modul de ornam entare a camaii, cu puncte de cusatura m otive identice
cu cele gasite i astazi in ornam entica textilelo r populare romane$ti.
V aloroase docum ente pentru studiul costumului sint
picturile murale ale ctitorilor
din b isericile O lteniei i M unteniei, unde num eroase chipuri de iarani apar im bracati in haine
sim ilare cu cele purtate astazi.
Urmeaza scrierile cronicarilor cu prezentari ale ocupatiilor
obiceiurilor, legate de
im bracam inte, diverse docum ente care ne sem naleaza date asupra unor sistem e tehnice sau
m ateriale (ca pivele de dimie, torcatoriile, im porturile de fire de cusut etc.), tranzactii com erciale, foi de zestre, care toate ne ofera inform ari asupra istoricului portului popular.
P retioase documente constituie $i notele de drum ale calatorilor straini, care prin descrieri
de detalii i mai ales prin ilustratii, ne aju ta la identificarea, pe linie istorica, a unor piese de port.
Dupa cum am aratat aceste dovezi in^irate peste veacuari i m ilenii de$i cu mari
goluri intre ele ne inlesnesc totu^i cunoa?terea elem entelor de baza ale portului popular ?i
in teleg erea evolu tiei m orfologice a dat costumului forma sa de astazi.
87

Dar cea mai valoroasa sursa de inform arc o constituie m aterialul etnografic real pastrat in muzee $i, mai ales, pe care-1 gasim m cercetarile pe teren. Prin analizarea form elor de
port, ce apar ln tr- anum ita zona, prin analogiile cu variantele acestora din alte zone, raportate la form ele traditionale, Vom reu$i sa stabilim caracterul spocific al costumului ^aranesc,
locul definut de acesta in via|a poporului i rolul pe 11 are in edificarea culturii $i artei noi.
Costumul popular s-a dezvoltat odata cu istoria poporului roman, fiind expresia traditiilor form ate de-a lungul veacurilor. Legatura strinsa intre im bracam inte ?i conditiile de
viata ale omului constituie una dintre caracteristicile fundam entale ale portului popular.
De$i portul rom anesc are o structura de baza unitara el a primit pe parcursul istoriei aspecte diverse de la o regiune la alta.
In epoca faram itarii feudale, pe teritoriul Rom aniei s-au desprins unitati teritoriale,
provincii storice, cu viata lor econom ica i politica distincta $i cu arta lor proprie. A stfel s-au
creat p articularitatile regionale, conditionate de un com plex de im prejurari care au determ inat ?i stilul portului popular, legat de fiecarc provincie in parte.
V arietatea costumului popular din aceste zone distincte se in scric insa in cadrul unei
puternice unitati de fond, care este men|inuta de structura unitara a costumului rom anesc, ?i
este prezenta m toate aspectele sale esentiale i anume :
1 . Intrebuintarea tesaturilor albe de cinepa, in, bumbac, lina, borangic, produse m gospodaria propric, coloritul alb fiind specific costum ului popular rom anesc.
2. U nitatea de croiala, care are ca lege de baza taietura in foi drepte (fara rascroituri).
Respectindu-se econom ia de m aterial, printr-o perfecta rationalizare se folosesc toatc
bu catile rczultate din taierea unei foi de tesatura.
3. Aceea^i unitate se vade^te ?i prin aspectul esential al costumului popular : decorul.
O rnam entica vestm intelor se caracterizeaza printr-o deosebita masura i pondere in com pozitia ornam entala, in dispozitia m otivelor decorative pe suprafata ornam entata, creatorul
popular avind o excep tionala precizie ln stabilirea unui perfect echilibru de valori.
In ornam entica costumului popular, decorul este plasat pe portiunile vizibile ?i nesupuse uzurii. Dispozitia ornam entului urmeaza linia d re a p ta ; m otivele ornam entale se inira
intr-o succesiunie ritm ica, in rinduri, care strabat fie de la o m argine la alta, fie pe suprafete delim itate tesatura pieselor de port.
In unele cazuri $i la unele tipuri de costum , aceste rinduri de m otive se unesc, formind un ornam ent com pact, denumit ,,tabla" sau llb lan a, , cum avem num eroase exem ple la costumul de M ehedinti.
In a r ta p o p u la ra , o rn a m e n tu l e s te le g a t o rg a n ic de fo rm a $i v o lu m u l o b ie ctu lu i, d e te rm in a t fiind 1 de m a te ria p rim a i te h n ic a de e x e c u t a r e a a c e s tu ia .

4. 1 patrulea elem ent care determ ina unitatea costumului popular este coloritul, care
se caracterizeaza prin prospetim e $i armonie. A laturi de culoarea de baza alba specifica portului popular rom anesc, coloritul de fond al unor piesc de port, ca i ornam entatia sint redate in
culori prim are : ro^u, negru, galben, albastru sau verde, arm onizate fiind numai prin tonurl
m ajore.
5. Com ponenta costumului prezinta de asem enea un elem ent de unitate a portului
popular, care apare in structura unitara, atit la costum ul fem eiesc, cit $i la cel barbatesc. Costumul fem eiesc se caracterizeaza printr-o com ponenta s im ila ra ; aceea?i cam a$a im bracata
direct pe corp, care este legata la m ijloc cu briul lat, piese croite deopotriva in forma dreptunghiulara im braca corpul de la talie in jo s. Capul se poarta descoperit la fete i acoperit
88

la neveste, iar sum anele $i co jo a c e le pastreaza acelea^i forme. La costum ul barbatesc, uniform itatea este atlt de mare, in cit numai unele detalii de croiala $i particularitati de ornam entica constituie o diferentiere de la o zona etnografica la alta.
Totui v arietatea portului popular rom anesc m entinuta m cadrul unei evidente unitati de stil este rem arcabila. Datorita condifiilor de viata diferite, fiecare din tim iturile
tarii noastre i-a impus o nota dominanta m caracteru l local al costum ului popular, iar in limitele acestor tinuturi, variantele tipului principal de costum prezinta, la rmdul lor, diferentieri de detaliu, care duc la o mare varia|ie $i bogatie de forme.
Inainte insa de a trece la analiza costumului de M ehedinti se cere a stabili care este
etapa
m dezvoltarea portuluipopular, ce prezinta forma valabila de costum, pentru a fi studiata $i v alorificata de noi astazi ?
Ca toate fenom enele de cultura m ateriala, costum ul popular este supus unei continue
evolutii. Legatura sa strinsa cu via^a sociala il face sa apara ca un fenom en in continua transformaro, adaptm du-se conditiilor mereu schim bate de viafa. In general costumul, pornit initial de la cele mai simple form e, s-a p erfectionat i com plicat msuindu-$i, pe linga functiunea sa de ordin practic i atribute estetice.
Factorii care au contribuit la evolutia costumului popular atohton, pina la form a complexa, pe care o cunoatem astazi, sint nenum arati i apar^in unor domenii diferite.
Vom incerca, prin selection area form elor valabile care pastreaza i valorifica cele mai
intacte elem ente traditionale pozitive reprezentind valoare de document sa urmarim
etapa
culm inanta in evolutia portului popular, care !mboga|it pe parcursul istoriei cu elem ente noi, patrunse $i stratificate pe fondul stravechi, s-au cristalizat intr-un ansam blu armonios de im bracam inte, ce imbina utilul cu frumosul $i serve^te in mod firesc cerintelor
de viata.
Ocupindu-ne de costum ul acostei etape de evolutie, vom incerca, ca deodata cu
selectio n area i v alorificarea form elor traditionale, sa eliminam ori ce elem ent hibrid de
natura artificiala care contravine legilor de crea|ie ?i nu se poate integra organic in componenta ?i arm onia costum ului autentic.
Costumul fem eiesc, in raport cu cel barbatesc prezinta o tipologie mai variata $i o
mai m are bogatie a decorului, de aceea, ne va fi ju stificata preocuparea noastra sus|inuta in
d escrierea costum ului fem eiesc.
In clasificarea generala a portului popular fem eiesc deosebim trei tipuri principale de
costum. Tipizarea costum ului este determ inata de form a i functiunea pieselor de port, care
im braca corpul de la talie in jo s $i care se incadreaza in trei mari categorii i anume :
1) ,,fota" apartinind costum ului de M oldova i partial de M u n ten ia; 2) vilm cu r' apartimnd
costum ului de O ltenia ?i 3) catrinta" apartinind costumului de Transilvania, dar purtata deopotriva, atit m O ltenia, cit i m M untenia.
*
*

Costumul fem eiesc de M ehedinti se incadreaza,prin structura sar atit in tipologia costumului cu vilnic, cit i a costumului cu catrinte.
Costumul cu viln ic reprezinta costum ul tinutei de sarbatoare, dar serve^te in mod practic i ca im bracam inte de iarna, pe cind costum ul cu catrinte este purtat mai mult in tinuta
de m unca ?i reprezinta totodata costumul de vara.
89

in am bele formule, costum ul fem eiesc se compune din : im bracam intea capului,
(pusa direct pe corp), briul ?i b etele incinse la m ijloc, iar de la. talie in jo s, prinse de m ijloc,
fie vilnicul, fie catrin tele (una in fa{a ?i alta m spate). In p icioare m caltam intea. In anotimpurile racoroase co jo cu l $i haina.
Pentru o mai bun& cunoa^tere a pieselor ce compun im bracam intea i o mai buna
in teleg ere a rolului acestora m structura costumului, vom in cerca sa prezentam fiecare piesS
in parte, ca la urma sa aratam costumul in com ponenta sa, conturind $i tipurile zonale, ce se
desprind din tipologia generala a portului popular m ehedintean.
Ca un proces firesc, determ inat de conditiile lo cale de v iata $i de interpenetrarile
rezultate din contactul cu zonele etnografice vecine, constatam i m jude^ul M ehedinti desprinderea $i conturarea anum itor zone mai restrinse, in care costum ul popular pastreaza particu laritati strict locale.
Din cele doua mari en clav e etnografice opuse, zona de nord m cepind cu colinele
Poroinei i a Livezilor, pina la Obiria de munte, i zona de sud care cuprinde Cim pia Dunarii,
tipologia portului popular se mai desprinde m ca in alte doua zone, mai restrinse : zona
(11{, $ie 5 tir M alovat, Prunior), care reprezinta prin elem entele sale esentiale cel
rruai valabil tip de costum m ehedintean $i zona din coltul de est al judetului (Breznita Motru,
Stingaceaua, Groze$ti, Butoe^ti) al carei costum cu ,,zavelca cu b eteala" prezinta o forma unica
m tipologia costum ului oltenesc cu vilnic.

A. COSTUMUL FEMEIESC
1. I m b r A c a m i n t e a c a p u l u i
Im bracam intea capului ln portul popular fem eiesc constituie unul dintre elem entele
im portante privind studiul costumului. Legata de stravechi cutume care au impus o anumita
tinuta fem eii casatorite, m velirea capului nu are la baza intentia de infrum usetare fiind greit
num ita gateala capului" ea sem naleaza trecerea fem eii de la o stare civ ila la alta i sub
acest aspect are un rol de sim bol social.
Fem eia supunmdu-se acestei stravechi legi nescrise, care nu-i ingaduie sa -91 mai dezvaluie podoaba capului, parul, dupa ce s-a casatorit, $i-a acoperit capul, folosind o tesatura,
care a luat de-a lungul timpului diverse forme.
Invelitul capului m iresei in ziua nuntrii este subiectul unui cerem onial, pastrat m unele
regiuni pina astazi cu un convins respect fata de aceasta traditie.
Form ele de im brobodire a capului in portul popular fem eiesc la romani sm t diferite,
apare insa aceeai piesa de baza, $tergarul, care sta la originea tuturor sistem elor folosite in
invelitul capului la fem ei de pe intreaga suprafata a tarii noastre.
In p r a c t i c a de in v e lire a ca p u lu i su rp rin d e m tre i e le m e n te p rin c ip a le : 1) p ie p ta n a tu l $i
strin su l p a r u l u i ; 2) cu p rin su l a c e s tu ia cu a ju to ru l u n e i p ie se a u x ilia re (c o n c i, le g a to a r e e tc.)
care -1 tin e a d u n a t ?i 3) im b ro b o d ire a ca p u lu i cu ^ terg aru l.

!n M ehedinti unde se mai pastreaza portul tergarului de cap, sub forma n ealterata,
diferentierile ce apar intre cele doua zone distincte zona de nord $i cim pia dunareana
90

apartin mai mult sistem ului de fixare a parului. Felul de im brobodire cu $tergarul (numit aici
cirpa", proboada", ,,pechir" sau cirpa de borangic"), conditionat i de anotimp, v irsta ?i
ocazie, are multe sim ilitudini m cele doua zone, totu?i surprindem $i unele note locale.
F etele poarta capul descoperit, cu parul im pletit in 2 coade din dosul urechilor, care
atirna pe spate, legate fiind la capete cu fonte". Iarna poarta basm ale.
!n zona de nord, m ireasa se cununa cu sovon" sau cujjm a", o gluga facuta din cirpa"
($tergarul) de cm epa sau in, care este cusuta pe lungim ea unei margini m forma de gluga.
Sovonul se a$eza pe capul m iresii, tras adinc po ochi ; in v irf se prindea o crengu|a de
busuioc.
Im broboditul tinerei n eveste se incepea prin adunarea parului, strins im pletit m doua
cozi, cornite", incepmd de la cararea din m ijloc ?i duse spre spate, sub cre^tet (,,mai sus
decit virful urechilor") unde se adunau m ,,ciuciuloi" 1 ,(un coc legat cu coadelor) sau 111
doua m ocioace" 2, (doua cocuri alaturate). In unele zone ale M ehedintiului, fem eile ii ingroaa
coadele cu pleteri", trei v ije de par false (din lina sau par cazut) pentru a-i mari dimensiunea cocului.
P este parul adunat in modul amintit, se a^eza conciul", care cuprindea strins cocul.
Conciul reprezinta un tub, sau o forma tronconica, con fection at din co a ja de tei, frasin sau
din corn de vita (in dimensiuni cca 8 cm diametru $i 7 cm lungime) avind la baza 2 gauri, prin
care se infigea un bruconi" 3 sau un ,,piroi" ' (ace lungi cu gam alia rasucita) pentru a fixa
conciul de coc. Conciul (care mai recen t se confectiona i din tabla) era in velit in pinza alba
pentru a se putea prinde de el tergarul, pus deasupra.
In M ehedinti, ^tergarul poarta denum irea generala de ,,clrpa'\ primind in zonele de
nord (lim itrofe cu Transilvania) i num ele de ,,proboana" sau proboada de co n ci", iar m
zonele din v est ?i sud de ,,pe$chir", care reprezinta un $tergar de cap mai putin prefuit, purtat de batrine i in tinuta de munca a fem eii (dar totodata $i $tergarul de perete pentru lmpodobirea interiorului).
Tesuta initial din cinepa, apoi din in, cirpa (sau proboana) are dim ensiunile mai mari
(cca 3 m lungime $i 0,60 m latime) fata de pe$chirul mai nem sem nat (cca 2,50 m lungime $i
0,45 m latim e). O rnam entatia liniara a cirpei realizata initial din fire de cinepa $i in, colorate
casnic in cafeniu, s-a dezvoltat !n ,,vargaturi" din grupe de fire, albe de bumbac, care se
aglom ereaza la cap etele cirpei m sens orizontal. Cu patrunderea bum bacului in industria casnica din mediul rural, cirpa s-a con fection at din aceasta fibra, folosindu-se diverse calitati :
,,bum bacel", ,,ata", ,,saciz", ,rini$or", ,,coton" etc., ceea a determ inat ?i evolutia decorului
in m otive ornam entale mai com plicate, depa^ind decorul simplu de vargi orizontale.
Dar cirpa de cap i$i atingo apogeul cu patrunderea borangicului, inca din secolul trecut, in mediul rural. C reterea 'derm ilor de m atase, ca i industria casnica a borangicului
mai ales in zonele de sud ale M ehedintiului a dus la o pronuntata productie a ,,cirpelor de
borangic", care au inlocuit cirpa de bumbac in tinuta de sarbatoare a fem eii.
Sistem ele de prelucrare ale borangicului, incepind cu oparitul gogoliilor" de m atase,
erau diferite. Firul se tragea din gogo^i fie cu mma in tr- sita, in care se punea faina de
porumb (ca sa nu se m curce firele) fie ca se tragea cu fusul ?i sim ultan se i torcea. Adunat
pe m osoare in ,,ceacir" (o virteln ita speciala) se ,,ra 5 ch ia" apoi se ,,urzea pe gard" i se
introducea in razboiul de tesub ca orice alt fir textil. M aestria urma la tesutul borangicului totdeauna in 2 i|e care reclam a o desavir$ita practica.
1 Bala ; 2 Obira de munte ; -1 Podeni.

Initial borangicul s-a iolosit numai la bateala in urzeala de bumbac sau ca ornam ent
de vargi batute in pinza" la cap etele cirpelor. C onfectionarea cirpelor integral din borangic
a urmat a dus la ornam entatia somptuoasa, reaiizata prin alesaturi cu m otive specifice
m aram elor (,,seb a cer ,,puit r,b o b o ci"r ,,cadrele cu pui" etc.) care a inlocuit simpla vargatura
ale vechilor cirpe, dobindind valori artistice deosebite. Dar cele mai pretioase atribute estetice ale acestei tesaturi vaporoase sint nuantele de culori cu care este agrem entat decorul
realizat din alesaturi, ceea ce confera o deosebita valoare, mai ales costum ului din centrul
judetului, zona Ilovat, $i?e?ti i M alovaR
O nota caracteristica a cirpelor de borangic din zonele de sud ale judetului M ehedinti, pe care o mentionam, este decorul de vargi longitudinale, raspindite pe intreg fondul
cirpei, sau numai, ca delim itari, pe margini.
Un alt elem ent com ponent din im bracam intea capului la fem ei este legatoarea" (tulpanul) denumita m sud cornurar" sau ", datorita form ei sale triunghiulare. Reprezinta
un triunghi din pinza alba, cu danteluta spituri" $i margelu$e, m $irate pe m argine. Legatoarea a urmat conciului din zona de nord, iar m cimpia Dunarii, unde nu s-a purtat conci pe
par, ea a folosit in mod curent la acoperirea i stringerea parului sub cirpa a^ezata peste
legatoare. Dar legatoarea se poarta i independent, la suprafafa, folosindu-se un sistem generalizat de a se lega cu capetele innodate lateral, pe cretet in fonta". Este portul modest
de m unca al batrm elor.
Felul de a se im brobodi cu cirpa peste conci sau legatoare este diferit, fiind determ inat
In afara de factorii a m in titi: virsta, anotimp, ocazie, de categoria cirpei, ca $i de stilul i tipologia zonala a costumului respectiv. A ltfel i?i leaga capul fem eia cu pe?chirul, altfel cu cirpa
din fibre v eg etale i altfel cu cirpa de borangic. Cu privire la tipologia zonala, semnalam inainte de toatc diferentierea bine conturata dintre zona de nord, unde se poarta conciul i
cea de sud, unde se poarta numai legatoarea.
In zona de nord, peste conci, care cuprindea cocul, se punea cirpa, care se fixeaza
dc conci cu spelcile" (ace decorative) numite i ,,m arginele", con fection ate din argint sau
alam a. A ceste interesante podoabe populare, avind i o functie practica, reprezinta un elem ent caracteristic al portului popular fem eiesc din M ehedinti. Cu aspect de pandantive, spelcile sint compuse din cite 3 lanti^oare cu banuti ,,zvantuci" m capete, sau cu oglinzi rotunde,
m cadrate in cercuri de m etal. Se mfig, cite doua pe fiecare parte a conciului, peste cirpa.
Este u$or de inteles ca in im brobodirea capului cu conci, |aranca evita acoperirea
spelcilor, de aceea niciodata nu v a arunca cap etele cirpei peste cre?tet. A cestea atirna sau la
spate sau unul in fata i altul pe spate, dupa ce au fost trecu te pe sub barbie. Cirpa de
borangic fiind m ai bogata in dimensiuni, atirna, lunga ,,de bate cllciie le ", la spate.
In z o n a d e sud, lipsind co n ciu l, fe m e ia i-a lu a t m ai m u lta lib e r ta te i a d at cu rs fan te z ie i i in v e n tiv ita fii, cre in d d iv e rs e fo rm e de im b ro b o d ire a cap u lu i. C u p e^ ch iru l e a u rm a re $ te in m od c u re n t u n ele ro stu ri p r a c tic e ; d a r 111 im b ro b o d e lile c u c ir p a m a i a le s c u c e a
de b o ra n g ic fe m e ia re a liz e a z a u n e le fo rm e in tu ite cu o su b tila in te le g e re a fru m o su lu i, re u $ind sa c r e e z e d e o s e b ite v a lo r i a rtis tic e .

A ici cunoa^tem portul cirpei cu cap etele atirnate drept (din cretet) pe linga obraji,
m fata, sau atirnate, to t drept (dupa urechi) pe spate. Cunoa$tem im brobodirea rrcu fonta", cu
unul sau am bele capete incruci$ate la spate (dupa ce au fost trecute pe sub barbie) aduse in
92

fa{a $i v lrite am bele, sau unul, cu un colt, la obraz. O bservam ca aici cirpa se leaga drept
peste frunte, cu cap etele duse spre spate, unde se in cearca diverse mi^cari, care dau capului
un aspect vaporos $i o linie de o mare pretiozitate de stil.
Recent, de la razboiul din 1918 au patruns in portul popular basm alele industriale, sub
denum irea de testem el", basm a", broboada cu iglita" etc., au scos din uz traditionalele forme dc im brobodire cu $tergarul de cap.

2. CA'MASA
Cama?a, care sc Im braca direct pe corp, este piesa principala m com ponenta costumului
popular. Se confectioneaza, m mod obi$nuit, din fibre vegetale, cinepa, in sau bumbac ; m
unele regiuni ale tarii :?i din borangic, iar in M oldova gasim cm a?a confectionata i din lina.
In judetul M ehedinti, unde cultura cm epii a constituit o indeletnicire im portanta a
fem eii, pina la inceputul secolului al X X -lea, tesatura destinata cam a$ii cra din rrtort" de
cinepa in trecut. Inul, cu ltivat in m asura mai mica, servea numai ca b ateala in urzeala de
cinepa, pentru cam a$ile ,,de sus", din tinuta de sarbatoare a fem eii. Cu patrunderea bumbacului
in mediul rural, cele doua fibre prelucrate m gospodarie, cm epa i inul, au fost m locuite
treptat cu firul industrial de bumbac, raspindit in multiple calitati, ceea a determ inat m area
varietate a pinzei folosite in aceste locuri.
In zona de nord pinza are o consistenta mai pronuntata, datorita nu numai firului
mai gros de bumbac utilizat, ci i sistem ului de tesdtura practicat aici, pmza fiind navadita in
4 ite, dar tesuta in 2 , ,,ca sa iasa mai adunata". Coborind spre Cimpia Dunarii, gasim
pinza cu m argini" sau ,,pmza invargata", mai subfire, care prezinta o variata suita de dungi,
tot albe, rezultate, fie din urzeala, fie din bateala, m care sc introduc, din loc m loc, grupe
de firc mai groase, pentru a realiza ornam entul de vargi al pinzei.
Tn unelc cazuri, aceste fire se incrucieaza, realizindu-se ,,pmza m cadreluri". In
zona dc sud, datorita cre^tcrii vierm ilor de m atase, se introduceau m {esatura $i fire de borangic, care dadeau o nuanta galbena vargilor.
Pinza se tese in razboi orizontal raspindit !n sud-estul Europei $i totdeauna m
2 ite, ceea ce perm ite execu tarea cusaturii pe fir.
se croie?te in foi drepte (de cca 45 cm latim e), respectindu-se sistem e simple,
de v ech e traditie. G rija pentru econom ia de m aterial duce la o chibzuita im partire a pmzei,
din care se folose^te, g u un calcu l precis, i cea mai m ica buca^ica de tesatura, fara risipa.
In im bracam intea fem eii gasim doua tipuri principale de cam a?a : cam a?a in cretita in
jurul gitului i cam a?a dreapta, am bele tipuri apartinmd celor mai vech i forme din istoricul
portului popular rom anesc.
,,Cma$a Incretit" in jurul gltului, denumita in graiul m ehedintean ,,cam a 5 a creata dupa
g it", sau ,,ciupag cu m m eca de sus" este atestata de im aginile monumentului istoric Trophaeum Traiani, ca fiind purtata $i de fem eile d acilor. Prezinta cea mai simpla croiala : foile
drepte din fata (stanul din faia"), acelea din spate (stanul din spate") i foile m inecilor sint
in cretite in ju ru l gltului. Cre^urile sus|inute de o simpla ata (cum se mai pastreaza inca la
cam a?ile din Moldova) au fost fixate pe parcursu] timpului intr-un gulera? ingust, denumit
bcn tita".
93

In forma sa arhaica, cama$a este lunga, pm a la glezne, fiind cro ita intr-una, (din
aceeaipi foaie de pmza) de la umeri pina jo s, numita in M ehedinti cu totul" sau
,,cama$a de-a-ntregul" ; eia se compune din ciupag" ( de sus, propriu-zisa)
$i ,,poale" (portiunea inferioara). In M ehedinti form ula Ircam a$ii cu totul" a fost parasita inca
din secolul trecut, datorita structurii mai com plicate a ciupagului, fata de aceea a poalelor,
i astazi, de?i gasim ciupagul unit de poale printr-o cusatura, aceste doua piese de port smt
con fection ate individual, in mod separat.
Dei la prima vedere, croiala ciupagului in cretit la git pare a fi uniforma, ea prezinta
evidente diferentieri, in functie de sistem ele de largire, aplicate la subratul cam aii i care
reflecta aceea$i ingeniozitate, caracteristica creatorului popular.
Elem entul de largire, generalizat m croiul cam a$ilor, este broasca" sau ,,pava", un
mic patrat in tercalat la subraR Dar pentru a facilita m icarea, cam a?a se largete pe linga
broasca i prin ,,clin", o fa$ie de pinza aplicata in iverse formule intre foile stanului din
fata, a stanului din spate $i a foilor m inecii, a primit diverse denumiri ca : largam int'1,
,,clin ascu tit", ,,pui sub m m a", ,,pui sub m ineca" etc., dupa form a sa i ddpa locul unde este
introdusa.
M in eca cama$ii poate fi larga jos, poate fi in cretita pe o ben ti{a, denumita m M ehedinti i pumn", sau este term inata intr-un volan, cu num ele de pilnie", " sau riieca"
in graiul m ehedintean. ,,Gura cama^ii" se deschide in mod frecven t in fata, pe m ijlocu l pieptului. In functie de asam blarea foilor din care se compune (2 foi m fata, 2 in spate $i
2 foi m ineca) fie ca foaia de pinza trece intreaga peste m ijlocu l pieptului (cam a?a largindu-se
pe par|i cu doua ju m atati de foi) fie ca c.ele doua foi care compun pieptul cama^ii se unesc la
m ijloc, gura cam a$ii poate sau sa despice pinza cama^ii (m primul caz), sau sa se form eze din
m arginile celor doua foi de pinza, carc se unesc In fa^a (in al doilea caz). In functie de fie caz, gura cam a$ii este intarita adecuat. O caracteristica a cam a$ilor din M ehedinti este
gura espicata pma la talie.
Poalele se compun in mod curent din doua foi drepte (fata
spate) $i cite doi clini
pe parti (croiti oblic) c e e a ce reprezinta 4 foi intregi de pinza a cca 0,80 m lungime. O nota
cara cteristica a costumului de M ehedinti este structura poal&lor din 4 foi de pinza, drepte, oare
se prind, in cretite la $olduri, de ciupag.
In unele zone din M ehedm ti se foloseau la costumul ,,de sus" (finuta do sarbatoare)
a fem eilor in starite poale mult mai largi croite din 6 foi ca un semn distinct al categoriei sociale cu posibilita^i m ateriale supcrioare.
Initial foile cama^ii au fost unite cu o cusatura pe m uchea m arginilor m uchiata" avind
un rol pur utilitar. D ezvoltata m ,,cheita" i primind valoroase atribute estetice, aceasta cusatura de unire a foilor a evoluat intr-una din cele mai savante realizari in arta cusutului, care
in M ehedinti prime^te sugestive denumiri, ca : cheie cu acu l", ,,gura papu^ii", furculita",
furnica", unghia cap rei", puricel" ctc. i reprezinta una dintre p racticile tradi^ionale in arta
tGxtila mehGdinteana.
Aceea^i cale de la funcfia practica, la rolul artistic a urmat i m aestria creturilor, cu care ,,se aduna" cam a?a in jurul gitului ?i m ineca, la benjtita. Denumita in M ehedm ti
bratarie", pomezar" sau curpenea", ea perpetueaza o cusatura peste muchGa creturilor, de
v ech e traditie i cu o larga arie de raspm dire, atit in portul popular rom anesc, cit i in
acela al altor popoare.
94

O rnam entatia camaii, i a celorlalte piese de port, este dispusa pe suprafetele


vizibile i nesupuse uzurii. Dintre aceste suprafeie, m ineca a fost destinata ca detinatoare a
celui mai bogat decor, care constituie totodata $i elem entul de baza m critoriul de clasificare
al cam ailor i de orientare in tipologia acesteia.
In functie de sistem ul de ornam entare al m m ecii, cam aa in cretita la git a costumului
m ehedintean se inscrie 1x1 m area fam ilie a cam ailor cu altita", raspindita, deopotriva, in cele
trei provincii istorice : M oldova, M untenia i O ltenia, ceea ce atesta i stravech ea unitate, ce
a legat aceste trei teritorii. Prin organizarea sa, decorul cu origini m departate ?i necunoscute se grupeaza pe m ineca in trei categ orii de ornam ente distincte $i anume : ,,{"
pe umar, incret'ul" sub altifa i riurile" pe brat.
A ltita constituie ornam entul principal, plasat pe locul cel mai vizibil, umarul. Initial
alti^a constituia o bucata de pinza dreptunghiulara, ce se cro ia separat $i se integra in structura cama^ii, prinsa de la git i acoperind umarul. In continuarea altitei, care era m ica (atit cit
acoperea umarul) se prindea m ineca" incretita, fiind mai larga decit altita (pentru a perm ite
m i$carea libera a bratului). Ornam entul plasat pe altifa $i-a insu^it acela$i nume, iar cusatura de in cretire a m inecii situata sub altita a primit denum irea de in cret'1. A stfel a generat ornam entatia ciudata care im parte suprafata m inecii in cele trei portiuni : altita $i
incretul m sens orizontal, iar riurile pe brat m sens v ertical.
La cam a$ile de M ehedinti ca $i de altfel in general decorul altitei se supune unor
reguli precise de com pozitie. Este compus din rinduri orizontale (de la 3 la 8 rinduri) alaturate strins, a caror m otive m arunte se repeta omogen, acoperind m mod com pact suprafaja
ornam entata. In graiul m ehedintean rindurile orizontale ale altitei (numita aici $i ,,umara")
poarta denumiri plastice ca rinduri cu lcate" sau rinduri de doua". Rindurile sint delim itate
Intre ele prin cusaturi lineare de piezuri", rrla un fir", ,,abacit" etc. adeseori realizate cu
fir m etalic.
La cama^ile vechi alti|a croita separat ,,ba$ca" este unita de m m eca $i stani printr-o
cusatura de cheita, care ingradete cele trei laturi ale altitei (sus ram ine liber !). La cam a$ile
recen te cu altita incorporata in croiala m inecii (facind corp comun cu m ineca) num ita i altita
cu totul" se pastreaza aceasta m cadrare, m arcata printr-o cusatura numita ingraditura",
sau im bracatura altitei".
Un fenom en interesant, ce apare la cam a$ile vechi ($i deopotriva $i la cele noi, care
pastreaza elem entele traditionale) este faptul ca rindul de sus se desprinde din corpul altitei
printr-un interval alb. al pinzei, formind o unitate independentS, avind $i decorul mai dezvoltat. Rindul de sus" sau rindulet pe lm ga altita" se num e?te acest rind desparjit de altitS,
care se-nscrie intre acelea^i stravech i canoane, pastrate prin traditie in structura decorului de
astazi $i ale caror rosturi $i origini s-au pierdut in timp.
Pe structura clasica a alti^ei ,,in rinduri cu lcate" mai apar, ca o excep tie i alte
form ule de decor, legate de sistem ul de ornam entare a bratului, astfel este ^ in blana"
cu decorul omogen, raspindit in mod com pact, altita cu izvod sabiat", cu rinduri oblice, sau
,, 1 cu boboci prerupti" cu m ici m otive, dispuse izolat. !n zona de cim pie gasim o alti^a
care ne am intete forma initiala a acestui elem ent de croiala, fiind decorat cu un singur chenar pe m argine m arginar la altita", centrul altitei fiind alb, neornam entat. Surprindem de asem enea o particularitate lo cala a zonei dunarene prin am plasarea ornam entului alti^ei foarte
sus, pe umar, acesta pornind de la guler.
95

Sub altita se m tinde in acela?i sens orizontal, incretul" care a avut, initial, functiunea practica de a in creti portiunea m inecii, mai larga decit altita. In acest scop incretul se
realiza cu un anumit punct de cusatura organizat in a?a fel, ca fiecare fir tras sa increteasca
rindul de pmza prin trece. Cusut pe dos, incretul pastreaza o tehnica de veche traditie,
cu un aspect de reliefuri consistente. In ca din secolul trecut incretul i-a pierdut rostul utilitar, prin cre$terea altitei la dimensiuni potrivite cu largim ea m m ecii ce se prindea, de acum
intinsa, de altita.
Incretul a ramas totu$i m com pozitia ornam entala a m inecii ca un simplu chenar
decorativ, pastrat de fem eie pe acela$i loc, ca un semn al unor legi apuse.
Punctul vechi al incretului a fost inlocuit cu puncte noi de cusatura decorativa, iar
culoarea galbena a cinepii cu care se tncretea rmneca in trecut, s-a schim bat in nuan^e de
albastru, galben sau alb ,,ca s se despartS de altita".
In M ehedinti incretul poarta multiple denumiri ca ,,rind sub 1", ^ la altita",
,,rind cusut cu alte m ode", rind ravarsat" etc. i apare adeseori ales m razboi, la cam a$ile
recente. Constatam ca incretul este adeseori elim inat din decorul m inecii, m zona de cim pie, ca un elem ent cu functia practicS pierduta, care nu-$i mai are locul i considerat inutil in
com pozitia ornam entala. A stfel riurile de pe m ineca, pornesc de la baza altRei, fara interm ediul incretului.
Bratul m inecii, denumit $i simplu m ineca" (ca dovada ca m ineca pornea abia de la
incret, deasupra fiind umarul, a ltita ) ofera prin suprafafa sa larga un bun p rilej de ornamentare.
Pe m ineca se intind ,,n u rile , a treia categorie din com pozitia ornam entalS a m m ecii. !n
M ehedinti, riurile" cam a$ii prezinta o mare varietate de sensuri ?i com pozitie. Dispozitia clasica
a riurilor este sensul v ertical : unul, trei sau cin ci dungi, brazdeaza m ineca de la in cret pina
jo s, fie delim itate de linii drepte, fie in conture libere. Dungile v erticale cu denumiri de rinduri
drepte", riuri in deal i v a le", rinduri lungi pe m m eca", rinduri de pene", ,,rind tinut", ,,'mzelat" sau ,,riuri batuti" etc. in graiul m ehedintean, s-au dezvoltat in rinduri sabiete" sau chiti",
avind sensul oblic, din care au generat rindurile in furci" sau ,, cu coturi" 111 form a de
unghiuri.
Dar cel mai raspindit sistem de ornam entare al cama$ii de M ehedinti este blana pe
m ineca" un ornam ent com pact, dispus omogen peste intreaga suprafata superioara a m inecii.
Ingradita intr-un dreptunghi ,,blana" se intinde de la incret (sau altita) pina la tivul m inecii,
form atS din m otive m arunte ce se succed ritm ic i alternat fie in sens vertical, fie in sens oblic.
Denumirile sugestive ne arata v arietatea acestui decor : blana nasipita" compusa din m otive
marunte, rrblana sabiata" m otive dispuse m sens oblic, ,,blana cu b o b o ci cu m otive izolate etc.,
care se desfa$oara intr-o mare boga^ie $i opulenta.
Ca o excep tie de la form ula clasicS a camaii cu altitS, apar in Mehedin^i mai ales m
zona subcarpatica, unele camai cu un sistem de ornam entare mai sim plificat. Renuntindu-se
la decorul altR ei riurile pe m in eca, ca i ,,blana de-a-ntregul" pornesc de la umar i brazdeaza
m ineca, fara intrerupere pinS jo s. La tivul m m ecii gasim ,,rindul de la pumn", ce se inira m
sens orizontal.
Pieptul cam a$ii urmeaz modelul bratului, in mod curent acesta repetindu-se pe ,,foilc
din piept", unde apare m treg repertoriul de ornam ente : rinduri drepte", sabiete", ,,nasipite", ,,furci", ,,blana" etc. O caracteristica a cama^iJor de M ehedinti este dim ensiunea larga
96

rindului de piept, care acopera, ca un strat portiunea de linga gura cama^ii. A rareori,
acest decor, denumit $i ,,bata" se compune din mai multe rinduri, el pastrindu-$i forma de
,,b lan a com pacta.
Spatele cama^ii, cu num ele de ,,spatoi'\ spre deosebire de alte regiuni este ornam entat
de asem enea bogat cu ,,blana" (ceva mai ingusta) sau cu fragm ente din ornam entatia m inecii
ca ,.rinduri m utate", boboci prerupti" etc., dezvoltate citeodata in cite patru rinduri.
Gulerul ingust ofera p rileju l valorificarii m otivelor m arunte, delicate, care apar m
m are v arietate pe aceasta m ica bentita". In mod general gulerul este ornam entat prin cusatura in mu^te", piezuri", ,,1a un fir sau ,,cusatura pe dos". La m argine gulerul se intarete
printr-un brina?" sau streja" cu aspect de im pletitura.
Poalele, fata de ciupag, prezinta o mai redusa ornam entatie Deasupra tivului, facut
cu gaurele, se m $ira de obicei un rlnd de m otive izolate, cu denumire de virteln ita", boboci
rupti", tuturoci" etc. !n zona de sud gasim ornam entul de ,,rind tinut" sau ,,prejuroi". Pe
m arginea tivului este o dantela cro$etata denumita m argine" m nord i ,,?pituri in sud.
d rea pt reprezinta al doilea tip principal din portul rom anesc, avind de
asem enea o cro iala simpla in foi drepte. F oaia din fa^a m tinsa trece peste umeri spre spate ;
la git se rascroie^te i se despica gura cama$ii. M in ecile se prind drepte de la umar $i sint
largi jo s, pe parti sm t in tercalati cite doi clin i (pe o parte, taiati cite doi dintr-o foaie), la
subrat se introduce broasca" ; gulerul mic, drept se leaga cu o cheptoare", care are un
sm oatec" (ciucure) la capat. In M ehedinti cama$a dreapta este denumita ,,cama$a cop ilareasca".
Ornam entatia cam a$ii drepte este reusa : se plaseaza la gura cama^ii, sub form a de
,,riu pe piept" $i la m ineca deasupna tivului, pastrind m otivele ornam entale $i tehnica de cusatura a cama^ii in cretite. Pentru a com pensa lipsa ornam entatiei mai bogate, constatam la
cam aa dreapta o preocupare deosebita pentru ornam entarea tivurilor la gura $i m ineca
cu ,,abace", iar la m argine cu ,,colti$ori cu acul" sau bebiluri", o danteluta m aestrita, realizata cu acul prin innodarea firului.
Cama?a dreapta, considerata mai modesta, este purtata de batrine i in Unuta de
munca ; are o mai pronuntata frecven ta in zona de cimpie.
De$i nu se incadreaza in tipologia cama^ilor originare a costumului popular, rom anesc
,,cma$a platca", patrunsa in im bracam intea tarancii inca de la inceputul secolului al X X -le a
?i purtata pina astazi, se impune a fi prezentata ca un produs al industriei casnice tarane$ti.
Cama$a cu platca se compune din ,,platca" un dreptunghi aezat pe umeri i rascroit
rotund la g i t d e aceasta se prind ,,foile din piept" $i din spate, incretite. M in eca se prinde
to t de platca, la umar, fie incretita, fie dreapta, jo s avind o ,,ban ta, man$eta. Din cama$a cu
platca s-a dezvoltat cu um era?", sim plificata, avind doua dreptunghiuri ,,um era?ii
aezate pe umeri, de care se prind fetele, spatele in cretite i m m eca ; la g it este decoltata in patrat, ceea ce rezulta din structura camaii cu umera$i.
A ceste camai, care reflecta o influenta a bluzei de ora$, sint co n fection ate de obicei
din pinza invargata m culori : vinat sau cafeniu, denumite fiind i ricama$i in varg ate". Ornamentul de cusatura sau alesaturi este plasat la gura cama^ii, pastrind forma de riuri". De
asem enea, apar in zona de sud ,, cu acul" sau ,,bebilurile" la tivurile cama$ii.
97

M otivele ornam entale ale cama^ii pastreaza in general caracteru l artei populare romane?ti prin perpetuarea unor im agini cu valoare de simbol, sau al unor aspecte luate din natura,
din viata in con ju ratoare, care, prin stilizare i adaptare la posibilita|ile teh nice de cusut $i
tesut, au primit contururi de linii drepte, m otivele fiind schematizat-e in figuri geom etrice.
F iecare portiune ornam entala a cam a$ii i?i are genul propriu de ornam entare, adaptat
locului i valorii, ce prezinta in com pozitia ornam entala portiunea respectiva. Gulerul i$i are
m otivele sale sp ecifice de ,,co vei", m usculite", ,,piezuri" etc. ca i tehnica totdeauna cusatura m puncta adecuate, din. care nu lipse$te brinelul" de intarire la m arginea gulerului.
Tivurile lu crate cu puricel", gaurele" sau ,,$abace" raspund
functiei de m tarire a
m arginei, iar cretu rile curpenea sau bratarie" pastreaza m otive totdeauna geom etrice,
rezultate din aceasta tehnica.
M otivele ornam entale ale m inecii prezinta genuri diferite, fiecare categ orie detinind
repertoriul propriu. A ltita se distinge prin m otive m arunte 1 d elicate tratate m puncte adecvate de piezuri", ,,1a un fir", ,,5 ab acit", ce dau relief $i forma distincta m otivelor indesate
strins in rinduri.
Incretul care stringea pinza m m ecii este rezolvat in puncte de cusatura savante, cutate cu multa m aiestrie pe dos, tehnica specifica, de in cretire a pinzei.
Riurile de pe m ineca ?i piept ofera cea mai larga posibilitate de v alorificare a unor
m otive variate ca ,,postai", suveicuta", rrpitute", ,,bobocel', boboci inchi^i, " etc.
care in^irate fie in rinduri drepte '1 fie ,,sa b ia te"r ,,in furca" sau ,,nisipit m blana" ele constituie cel mai bogat i opulent decor al cam a?ii femeie^ti. Cusatura m ,,punct b atrin esc",
bom bata, care da relief m otivului, se m cadreaza m p articularitatile sp ecifice cama^ilor
m ehedintene.
C usatura decorativa a atins inalte virtuozitati tehnice m portul popular din M ehedinti
?i poate fi considerata insa^i ca o creatie artistica, datorita unei perfecte intuitii de care dispune taranca m ehedinteana m interpretarea m otivelor ornam entale, $i a ingeniozitatii sale,
prin care $tie sa dea expresie ornam entului cusut. Punctele de cusStura folosite se leaga
organic de structura m otivului ornam ental.
T eh n ica cusaturli ornam entale, considerata fiind ca cea mai veche tehnica de ornam entare a cam ailor, a fost inlocuita treptat fara insa sa dispara cu tehnica alesului in
razboi, ce asigura o mai m are rapiditate in execu tarea decorului. Incepind cu alesul cu mina,
apoi cu ajutorul spetezei, aceasta tehnica a evoluat in alesul ,,cu co cleti" (o serie de suplim entare introduse 111 dosul itelor principale) care perm ite realizarea unor m otive mai complicate. A ceasta tehnica impune insa anum ite conditii de confectionare, ingradite in posibilitatile m ecanice ale razboiului de ^esut: prin nevedirea in ite $i alesul cu speteaza motivul
ornam ental se repeta, acela^i, in mod automat peste intreaga suprafata tesuta i nici un alt
motiv, decit cel nevedit ini^ial, nu se poate realiza pe parcursul alesului. A stfel se de
ce m otivul umarului (altitei) se repeta acela$i $i peste incret (care doar i$i schim ba culoarea !)
$i peste intreg bratul.
M aterialul folosit la ornam entarea cam ailor in M ehedinti a fost in itial firul de cinepa
i de linS, produse casnice. Cu patrunderea borangicului m mediul rural, acest fir pretuit, a
constituit m aterialul preferat in ornam entarea cam a$ilor ,,de sus" (de tinuta) vopsit fiind cu.
98

coloranti vegetali : m poroinic" (ro?u inchis) nucariu" (cafeniu) i vinat". Contem poran cu
borangicul a aparat i linuta", produs industrial, care se folosea in fir su bjire dezdoit". Dar
cea mai m are raspindire a avut-o arniciul, bumbac dezlinat $i fara stralucire, care prin coloritul sau in ro$u $i negru, a determ inat $i crom atica cam ailor intr-o anumita perioada. Dar
taran ca mehedinteana. a intervenit i la colorarea acestui fir, realizind din firul ro$u o culoare
sobra de vinat, denumit arnici stricat" sau modur", nuanta caracteristica pentru cama^ile
vechi din M ehedinti.
Pe linga firele am intite, ornam entul a fost agrem entat cu firul m etalic ?i beteala,
am bele strSlucitoare, ca $i cu m argelutele colorate diferit, care inviorau coloritul monocrom
al cam aiIor de Mehedin|i.
In general cam a$ile de M ehedinfi se integreaza in crom atica cam ailor oltene$ti, coloratc monocrom, cu excep tia incretului care se diferentiaza in culoare $i a gulerului cu mici
accen te policrom e.
*

In cadrul tipologiei celor doua forme de cama$a din portul popular fe m e ie sc: camaa
in cretita in jurul gitului $i cama$a dreapta, constatam o frecven ta mai mare a cam a$ii incretite fa^a de cea dreapta, m costum atia judetului M ehedinti. Pina cmd cama$a dreapta este
purtata mai mult de batrm e $i tinuta de munca, camai?a in cretita $i-a m entinut o mare
frecven ta peste intreg teritoriul M ehedintului purtata de toate virstele.
In functie de |inuta costum ului (de sarbatoare sau purtare) i de v irsta fem eii, cama$a
in cretita variaza in sistem ul de ornam entare, pastrmdu-!?i neschim bata numai structura. Diferen tierile cc apar in ornam entarea cam aii sint eterm inate de tipologia zonelor mai restrin.se,
impuse de conditiile locale, care au generat particularitati, ce se refera la m ateria prima,
tehniea $i ornam entica, privite ?i prin prism a evolu tiei istoriee.
In judetul M ehedinti extin s intre Carpati i Dunare, cam aa costum ului fem eiesc a primit diverse aspecte dintre care tipul cam a$ii din zona centrala, cuprinsa intre colinele Livezilor
i a Poroinei din partea de sud, iar spre nord de Izvorul Birzii, Ilovat, Si$eti i Cazane$ti,
reprezinta cam a?a autentica de M ehedinti cu valoare de document. N ota caracteristica a
acestei cam a$i cu privire la croiala este dim ensiunea larga (cite 2 foi fiecare stan $i 2 foi
m ineca), croita in abundenta din pinza neteda (fara dungi), cu m ineca jo s larga $i gura despicata pina la talie. Aten^ia ce se acorda m icilor detalii cheifa, tivurile, cretu rile este impresionanta, m scriindu-se fiecare elem ent in perioada de apogeu al costumului popular meheintean. ", care une$te foile, ,,|" de sub guler, tivul intarit discret cu piezuri" sau
gaurele" (fara rind la pumn) sint calitati de originalitate, care confera valoare de autenticitate cam a$ii. O rnam entatia specifica tipului rnehedintean se incadreaza in sistem ul de decor
cu ,,1\ in cret" $i ,,riuri" pe m ineca, care in M ehedinti se m archeaza prin anum ite particu laritati lo cale cum sint : altita (croita separat
in tercalata in corpul cama^ii) compusa din
rinduri alaturate strins ; incretul cusut in tehnica specifica cu cinepa sau borangic ; m ineca
(bratul) cu ,,riuri sabiate" com puse in ,, 1". piept blana" lata, fara alte rinduri, iar spatele cu 2 4 rinduri de ,,pui rupti" (izolati). O rnam entatia caracteristica legatS i de tehnica,
este de tipul ,,nasipit" cu m otive marunte, repetate, lasind vizibil ?i fondul alb al pinzei. Teh99

nica de punct reliefat este legata de ornam entul nasipit. Firul de cusatura este , borangicul
$i arniciul In co lo rit vinat, vi^iniu, ,.nucariu" (cafeniu), negru $i modur" (arnici vopsit m
liliachiu).
In zona de nord, cama^a fem eiasca reflecta o sobrietate prin ornam entul tratat robust
m linii largi i preferin^a pentru solutii simple, altita fiind adeseori elim inata, ,,blana" intinzindu-se de la umar pina jos. Tehnica alesului in razboi, p racticata i m trecut se valorifica $i astazi in frum oase cama$i alese m cocleti, sp ecifice zonei de munte.
In Clm pia dunareana apar unele formule care se inscriu m varietatea cara cteristica
acestei zone : alaturi de tipul specific ce apare in zona cen trala in mod masiv, gasim aici unele
particularitati locale legate de aria larga dunareana. ,,Pinza cu m argini" este primul elem ent
de diferentiere m tre cam aile de la munte i cele de la cimpie. A ltita tratata m puncte
de
cusatura delicate cu un efect rafinat din Cimpia dunareana, apare adeseori singura pe m ineca,
incretul fiind elim inat, ca inutil, iar m ineca ram ine alba, fara riuri".
O alta particularitate a acestei zone este am plasarea decorului altitei foarte sus, pe
umar, ornam entul pornind de la guler. Legat de aceasta dispozitie amintim i fenomenul
interesant ce apare la cama$a din lo calitatile apropiate de Dunare a carei altifa m ica, plasata sus pe umar (pornind de la guler) este lipsita de ornam entatia obi^nuita, avind numai
un simplu chenarel pe m argini (,,m arginar la altita"). A ceste forme, care pastreaza elem ente
originare, ne arata func|ia practica i rostul initial al altitei ca elem ent de largire in structura
cam a$ii ?i nu ca elem ent de decor.
Prin continua evolutie i m dorinta de a gasi solutii noi ipi practice, surprindem m
aceasta zona o m odificare in croiala tradi|ionala a cama$ii, prin retezarea sau scobirea" porliunii superioare a m inecii i a stanilor ,,ca sa nu se ingram adeasca cre|urile". Sm t transform ari $i noi adaptari de astazi, ce vor contribui pe parcurs la parasirea vechilor canoane,
ce au dus timp de secole $i m ilenii firul traditiei, cu legile nescrise ale portului popular
stravechi.

3.

VlLNICUL

OPREG CRET, CATRINTA, ZA'VELCA, VlLNIC


V ilnicul, denumit in M ehedinti ,,opreg cret", catrin ta, zavelca" sau riv iln ic" este
piesa caracteristica portului fem eiesc din O ltenia, 'in tipologia caruia se incadreaza i costumul de M ehedinti. Im bracat de la talie in jos, are infati$area unei fuste, care fiind in cretita
(incutata) da siluetei o linie evazata. Form a lui deriva dintr-o tesatura dreptunghiulara de
cc a 3,50 m larga $i cca 0,75 m lunga care, de$i in cretita asem enea unei fuste, ea se poarta
despicata, cu cap etele suprapuse lateral, dat fiind ca m portul popular rom anesc nu exista
forma de fusta incheiata.
V ilnicu l este tesut de mina, ini^ial cu urzeala $i b ateala din lina, mai recen t $i cu urzeala
din bumbac, sau chiar integral din bumbac. M aterialul principal, folosit in con fection area v ilnicului este Hna, parul" firul de calitatea I-a, servind la urzeala, iar calitatea a - denumita ,,$tim" se folose$te la bateala. ^timul este enumit sub form a de fir tors i ,,cicic".
C icicu l reprezinta lina adecvata batelei, ,,lina de zav elca", toarsa foarte subtire in zona de sud a
judetului $i mai gros m zona de munte.
La sfir^itul secolului trecut, s-a introdus in mediul rural bumbacul, care a inlocuit
firul de par de lina, folosit la urzeala. Dar firul de bumbac, patruns sub diverse calitati, a
100

-determinat i con fection area integrala a unor v iln ice din arn ici", ,,ati$oara" sau coton", o
Im bracam inte uoara i agreata vara, avmd in vedere greutatea i consistenta viln icelo r confcction ate din lina.
Pentru
ornam entatie s-a utilizat de calitatea a Ill-a , canuri", toarsa i vopsita
casnic, fie cu
coloranti v eg etali (sovirf, serpet, patlagina etc.) fie cu produse industriale ,,bob"
sau ,,zgrunz de lu laic" (piatra vinata), ,,boabe de c ic ic ", sau coloranti de fabrica. In cazuri
izolate se folosea la m otivele alese i m atasa de gogo$i", prelucrata i colorata casnic. Cel
mai pretuit m aterial pentru ornam entare a fost insa " industriala, care s-a bucurat de
o larga frecven ta i care a adus cu sine i noua $i straina ornam entatie florala ,,flori de pe
h irtie" difuzata prin cataloag ele fabricilor de prelucrare a linei i a colorantilor.
Sistem ele de tesut, atit ale fondului, cit 51 cele de ornam entare ale vilnicului, determinate de posibilitatile razboiului de tesut orizontal, sint m ultiple
variate, cuprinzind princip alele tehnici, frecven te in industria textila taran easca astfel : bataia cu suveica, alesatura
cu mma, alesatura cu speteaza, alesatura cu co cleti ?i navaditura. D atorita v arietatii ce o prezinta, vilnicul de M ehedinti o varietate nem aiintilnita in alte regiuni ale tarii , tehnicile
am intite apar 111 mod curent in tipologia acestuia, e^alonate cronologic, de la cele mai simple,
arhaice, pina la cele mai com plicate.
Je s a tu r a curenta a v iln icelo r i totodata cea mai v ech e se face m 2 , care
apare sub doua formule, am bele cu o mare frecven ta in M ehedinti :
tesatura denumita ,,v iln ic"r in zona de nord $i ,,batuta" sau calcata" in zona de
cimpie, reprezinta o textu ra deasa cu firele de urzeala acoperite, aparind la suprafata numai
stratul form at din firele dese de bateala. ,,C atrinta batuta" sau calcata" cu urzeala ascunsa"
sau ,,cu urzeala im bracata" este denum irea m zona de sud i simplu vilnic" in zona de munte,
a acestui viln ic, pre^uit pentru consistenta sa
pentru consumul m are de m aterial ;
a doua form ula a tesaturii in 2 ite este aceea denumita pinziului" m zona de nord
i pinze^te" in zona de sud, care lasa vizibile, in mod egal atit firele de urzeala, cit $i cele
d e bateala, asem anator tesaturii de pmza. In cazul acesta se impune ca firele care se incruci^eaza sa fie de aceea$i calitate (lma) $i de aceea^i grosim e. Je s a tu ra ,,in pinza" este mai
u^oara $i dat fiind ca se preteaza mai putin la alesatura cu mina pe rost (a rindurilor"),
a c e s t gen de viln ic constituie categoria a Il-a in ierarhizarea valorica, fiind ?i ornam entat
mai simplu.
Un alt sistem de tesatura, de asem enea de v ech e traditie m M ehedinti, este neveditura
m 4 ite, denumita m nord dimiului", iar in sud ,,dim ie?te' (referindu-ne la tesatura dimiei)
rezolvata in diverse fo r m e : fie in ,,coaste" sau rinduri" (linii diagonale), fie in ,,coaste
m toarse" (m linii zigzag), fie ,,in ochiu ri", m ici romburi). Cum aceste m otive apar m reliefuri, ca un strat pe suprafaja tesaturii, se rezolva deodata $i problem a ornam entatiei, care se
com pleteaza, la acest vilnic, cu simple vargi colorate.
Un sistem sim ilar il constituie tesatura in 5 ife, p racticata in vechim e $i reven ita la
v iln icele de tip nou din zona de nord a M ehedintilor, avind m otive m relief, specifice aici,
denum ite sugestiv ,,pitute" sau ,,mura".
M ult obi?nuita in aceste locuri este formula de nevedit in 4 sau 5 ije, dar tesut in
2 ite (printr-o m anevra a calcatorilor), realizindu-se astfel o tesatura rezistenta.
Ultimul ?i recentul sistem de tesatura este ,,m co cleti" (ite suplim entare adaugate in
numar mare, celor dou ite principale), prin care se execu ta m otive de alesatura, raspindite
om ogen peste intreaga suprafata a tesSturii, rezolvindu-se prin tesatura de fond, sim ultan i
ornam entul vilnicului.
101

O rnam entatia vilnicului este realizata prin tesut (sistem generalizat la toate piesele din
lina (purtate de fem ei de la talie m jo s), totu$i surprindem o excep|ie la vilnicul cusut cu
beteala, din coltul de est al judetului M ehedinti.
D ecorul urmeaza $i la viln ic aceea$i orientare lineara, caracteristica ornam entatiei portului popular rom anesc : vargute", ,,tangi", ,,zim ti$ori"r speteze", rinduri alese" $i m argin ari" strabat in sens v ertical intreaga suprafata a vilnicului, ln tr- succesiune ritm ica ?i
sim etrica.
Cel mai simplu ornam ent este ,,varguta", denumita in zona de nord $i chinguta",
,,tanguta" sau trasura", realizata prin bataia cu suveica a 2 fire dus i intors , colorate distinct de coloritul fondului, ceea ce nu reclam a o tehnica diferita de aceea cu care se
tese fondul vilnicului. V argat cu suveica" este denum irea acestui procedeu. Num ele de ,,vargi
batrine$ti" ne confirm a vechim ea acestui decor simplu, raspindit peste intreaga suprafa|a a
M ehedintiului, cu o pondere deosebita in zona de nord, muntoasa, unde acest ornam ent mai
persista m forma sa initiala. Cind aceste dungulite se dezvolta in dimensiuni mai largite i in
colorit policrom, ele primesc denumirea de ,,vargi" (,,varga m are") ?i se repeta in la^imi diferite, respectind o succesiune ritm ica prin reven irea acelora^i grupe de vargi de la un capat
la altul al vilnicului.
Simplul ornam ent aratat, se imbogate^te pe parcurs cu zimti^orii", m arunte m otive (iniruite ln doua culori alternate), realizate cu doua suvcici, fiecare introducind cite un fir de
culoare diferita de a celeilalte.
Printre vargi i zimti, apare rindul" sau ,,rind de riuri", rind a le s cu mina pe rost,
sau ,,cu rostul in ch is", ornam ent ce confera odeosebita pretiozitate ,,opregului', catrintei"
sau zavelcii alese" din portul popular m ehedintean. Denum irea acestuia ?i de rind in
p icioare" sau ,,rmd in deal
v ale" ne indica orientarea in sens v ertical al acestui decor,
care nu se abate de la traditia ,rcanonului" ce sta la baza ornam entarii vilnicului din
aceste locuri.
D ecorul de ,,rind ales" nu exclude decorul de vargi, care apare alaturi de rinduri,
brazdind cimpul" (tesatura de fond) a vilnicului. Vargu^ele i v arg ile ramin, primind insa
un rol secundar (auxiliar) alaturi de ornam entatia evoluata a rindurilor alese, ele nu mai
variaza in latim e $i colorit, ci se in$ira modeste, subtiri ?i egale pe in tervalele dintre rinduri,
sub denumirea de ,,vargatura" sau ,,vargute pe cim p".
Decorul principal al vilnicului rindul a le s '1 detine intregul repertoriu de m otive, specifice ornam enticii din aceste zone, cu denumiri care ne sugereaza mediul in con ju rator i
confirm a spiritul inventiv al creatorului popular : ,,suveici", postai", pitute", ,,cirligu l",
berbecul", ,,flori", izvoade cu papu^i" etc., ,,rind Unut" sau inzelat" (cind ornam entul rindului se intinde legat) i ,,boboci rup.ti" sau m utati" (cind m otivele inirate apar izolate).
O rnam entatia rindurilor alese la v iln icele vechi este geom etrica i suparator de florala ca
rezultat al cataloag elor la cele noi.
O particularitate, ce apare la rindurile alese este delim itarea acestora prin vargu^e
de ingradea", m arginar la rind", ,,im bracatura rindului" etc., ce apare la unele v iln ice (mai
ales in zona de sud) cu m ici m otive inirate, fie delim itate in linie dreapta, fie in conture
libere, ce se intind pe lungime, la m arginea rindului ales.
O alta particularitate a rindurilor alese este variatia lor ; la v iln icele de tip vech i apar
$i cinci mode" sau ..neam uri" (moele) diferite de rinduri. La v iln icele ce au urmat, regula
era de trei variante de rinduri, iar la cele recente numai de doua.
102

Tehnica de realizare a rindurilor esto alesul cu m ina pe rostul Inchis" trecind cu


degetele firul m otivului c e -1 urmarim calcind i ridicind" tot cite un fir din urzeala prin care
tragem firul colorat al ornamentului. A cest sistem de alesatura numit ,,ales pe ro st", ,,ales cu
pinza", sau , tangala", sau ,,alesatura m sec" s-a dezvoltat in doua form ule tehnice, dintre care
ce a mai veche este alesatura n elegata" sau ,,m toege", caruia i-a urmat alesatura leg ata" sau
,,m u$cata". La prima apare, printre m otive, m ici spatii libere, ca un aju r (genul Caramani)
iar la a doua, m otivele sint unite prin firele de alesatura care ,,se leag a", cum spune taranul atit de sugestiv ,,se mu$ca firele intre e l e " . *
-
Un alt sistem de ales, mai recent, este acela cu firul ornam entului dus peste mai multe
fire de urzeala, realizindu-se un m otiv bombat, sistem numit alesatura pe deasupra" sau ,,pe
tangala".
Din alesul cu mina s-a dezvoltat alesul cu speteaza", prima faza m ecanica, care a ccelereaza operatia alesului. Din acest sistem rezulta alesatura co jo c a re a sca ", introdusa mai
recent in tehnica de ornam entare a vilnicelor.
Toate sistem ele de tesut, in mai multe i|e decit doua, prin care se realizeaza fondul
tesaturii de vilnic, privesc i ornam entarea, dat fiind ca reliefu rile ce rezulta din aceste
sistem e, constituie insui ornamentul.
In coloritul vilnicului deosebim doua elem ente : culoarea fondului (a tesaturii insa$i)
denumit cimp" i culoarea ornam entatiei. Pe intreaga suprafa|a a O lteniei, vilnicul apare
in colorit de fond ro$u, excep|ie facind M ehedintiul, unde vilnicul detine $i un colorit mai
sobru : negru, vi^iniu i cafeniu, m zonele de munte, mai pu^in sobru m zona cen trala i colorat mai intens in Cimpia Dunarii, unde frecven ta vilnicului ro$u cicic" este mare. V ilnicu l
ornam entat cu ,,rinduri alese" are cimpul ro$u cicic", sau ro^u mai potolit (in zonele din
nord, purtat ch iar $i de fem eile m virsta cu ocazia de mare sarbatoare).
Avind o largim e mare, vilnicul se poarta incre|it sau incutat la talie, ceea ce in zona
de nord se nume^te in cretit ca dupa cap" (sistem ul vech i fiind in crelirea), iar incutarea
Irm b etit sau ,,rochiu lui (referire la rochia ora$ului plisata).
Incutarea viln icelo r se face cu vechi practici acum ulate printr-o experienta indelungata, reflectind ingeniozitatea ?i abilitatea creatorului popular. Doua sistem e se folosesc la
,,stringerea m cu te" a vilnicului : cel mai vechi este ,,incutarea din degete pe blana", sau ,,postava" (cutele intinse, legate pe o scindura, sau pe dosul unei albii) careia i-a urmat ,,incutarea pe jo ard e" prin introducerea unor betiga$e din trestie sau brad sub fiecare cuta. M aterialul umezit $i incutat astfel se a$aza, legat strins, pe pammt pentru a se usca incet. C utele
realizate astfel sint marunte, cu m uchia ridicata (identic cutelor govrate) m portul taranesc
neexistm d pina recen t ,,cute cu lcate", realizate cu fierul de calcat. V iln icele de factura
mai noua, acelea cu rinduri alese, se incuteaza ,,cu lcat, in cute late, avind g rija sa se vada
rindurile alese : scoatem numai rindul $i cimpul il bagam m dos" 4.

Din m area v arietate m unitate, ce o prezinta vilnicu l pe teritoriul juetului M ehedinti, se desprind unele particularitati lo cale conturate pe zone etnografice mai restrinse. Denumiri diferite ale acelora^i forme, sau a unor form e ce se izoleaza intr-un anumit loc, ne arata
interpretari $i concepfii, ce rezulta din alte conditii de in teleg ere 51 gindire in zona m untilor
$i altele in Cimpia dunareana.
4 Pristol.

103

In Izverna sau Cireu, vilnicului i se spune opreg cret" (spre deosebire de opregul
ingust, prezent $i el m portul fem eiesc de aici) ; m Pristol sau Gruia este numit catrinta calcata", iar la Salcia, Cujm ir i Opri$or zavelcS aleasa", denum irea de opreg fiind trecuta in
Cim pia dunareana unui vlln ic de categorie mai m odesta. In izolarea zonei de munte surprindem pastrarea unor elem ente arhaice, cum este opregul cret m tangala" cu simple vargi
uniforme (mai rar cite o bratarie" sau un ,,riu:?or de zim ti") fara rinduri alese, in colorit potolit, rezultat al colorantilor vegetali. Este opregul cret" autohton al M ehedintiului, creat i
pastrat fara alterari. De asem enea surprindem aici $i urma opregului cre{, purtat cu un ,,fistic in fa^a, ca dovada a dezvoltarii opregului
cret din opregul ingust de la spate, singurul
care s-a purtat pe vrem uri in asociatie cu fisticul m fa{a, forma de opreg cret fiind patrunsa
aici din zonele din sud.
Un alt elem ent pastrat m aceste locuri este ornam entul de ,,straza" sau poala", un grup
de vargi orizontale albe, rinduri cu lcate" care se mtind, ca o bordura, la poala opregului crei.
Straza sau poala apar|ine vechilor oprege crete.
S ob rietatea coloritului i ornam entul de poala" s-au perpetuat plna astazi in aceasta
zona. O pregele crete de astazi, denumite tot
,,cu poala", au portiunea de jo s a aglomerare de vargi, de data aceasta insa v erticale
(una lunga pina sus $i alta intrerupta la jum atate) acoperind dens poala opregului. A laturi de acestea, s-a mai dezvoltat opregul ,,cre| cu cot"
cu aceleai vargi v ertica le intrerupte la jum atate, dar la nivele diferite, crescind
scazind
in scara (in form a de zigzag) pe portiunea de jo s a opregului cretJe s a tu ra de fonid in 4 i 6 , cu navaituri in diverse m otive reliefate, ca de exem plu
m ura", este curenta $i astazi la opregele crete. V argile sint realizate fie din simpla bataie cu
su veica" a unui fir de cu loare distincta {cele scurte) urmind mjadelul reliefat al fondului, fie
ca sint alese (cele lungi) in cocleti.
Coborind spre centrul judetului, gasim o mai m are im belugare a decorului, interpretat
i tratat insa cu respectul form elor traditionale. In aceasta zona, bogata in m arturii ale portului autentic m ehedintean, este nelipsit opregul-vilnic" cu im presionante rinduri alese" m
m otive geom etrice pe cimpul ro$u lnvargat al opregului. Este prezent de asem enea $i ,,opregul
cret marunt" tesut, pinziul" (dei navadit m 4 ). Straza" din. v&rgile culcate" este nelipsita la poala acestor oprege, care pastreaza $i aici esenta specificaiilui m ehedintean.
In Cimpia dunareana, unde contactul cu zona D oljului i mai ales unde pe substratul
autohton s-au suprapus elem ente patrunse din cultura balcanica, apare o n eintiln ita v arietate
in portul popular local, care se reflecta, m mod special in factura vilnicului.
Denum irile m ultiple ale acestei piese de port, fie din aceea?i categorie, fie sub
aspectul varietatii, care se schim ba aproape de la o comuna la alta, produc unele confuzii la
primul con tact cu costum ul fem eiesc din aceasta zona.
Putem stabili totu^i, de la bun inceput. doua mari categorii ale vilnicului purtat aici :
1 ) catrinfa sau zdvelca aleas" $i 2) o p regu l.
C atrinta" sau Frzav elca" aleasa din Cimpia dunareana este sim ilara cu ,,opregul-viln ic" din zonele de centru i de nord am intite, caracterizata in primul rind prin sistem ul de
tesatura ,,batuta" (cu urzeala ascunsa) i in al doilea rind, prin ornam entul de rmduri a lese".
A cest tip de viln ic se prezinta in mod m asiv i in form a opulenta in zona de cimpie, constituind piesa tinutei de sarbatoare, a costum ului fem eiesc, i fiind riguros respectata ca indispensabila in vestim entatia de cerem onie a m iresei
a naei.
C atrinta aleasa are totdeauna cimpul ro?u ,,c ic ic r invargat fie cu vargi marunte, fie
mai late. Intre particu laritatile lo cale ale catrintei, se inscrie, in primul rind, sistem ul de deli104

m itare de-a lungul rlndurilor alese, prin ,,ingradeala" sau m arginar", care aici apare frecvent
$i adeseori in conture libere de m otive m eandrice (,,cod ricei", ,,pui" etc.). O alta particularitate locala este ?i policrom ia vargilor de pe cimpul catrintei, colorate uneori m nuante de
verde, galben, albastru etc., reflectm d aceea^i bogatie i opulenta in conceptia decorului din
aceasta zona m sorita. Firul de cicic, tors subjire, din care rezulta. o tesatura deasa $i fina,
se inscrie de asem enea m tre caracterele locale ale acestei piese de port.
In timp ce catrinta aleasa" prezinta o puternica unitate pe intreg teritoriul zonei de
sud, opregul" apare intr-o m are v arietate de ornam entatie $i tehnica de execu tare.
Rem arcam in primul rind factura de piesa de partare a opregului, facut mai mic, mai
scurt, din tesatura pinzeasca" 111 2 ite, sau dim iasca" in 4 : ,,Sa fie u$or i sprinten la
purtare" r>.
O caracteristica fundam entala a opregului o constituie cu loarea de fond, care niciodata nu este ro$ie (ln contrast cu catrinta), ci m nuante potolite de cafeniu, vi^iniu, vinat sau
negru, surprinzmd $i cazuri cind opregul in 4 i|e este tesut m 2 nuante (una coloritul urzelii
$i alta a batelii).
Form ula cea mai simpla este tesatura simpla fara ornam ent, sau cu vargatura '1 a
,,opregului incutat pe jo ard e", cutele marunte, neperm itind un ornam ent com plicat, in afara
de decorul linear. In schimb acest ornam ent de vargi se dezvolta intr-o m are v arietate de
dimensiuni, sensuri $i colorit, ceea a determ inat $i diversele denumiri ale acestor oprege :
,,opreg invargat cu v ristele" (cu vargile m onocrom e), opreg cu vargi" (din fire colorate diferit), ,,opreg lacrat" (cadrilat) etc.
Un tip de opreg mai evoluat este ,,opregul cu rmd la poale" sau ,,cu im prejuroi", o
bordura de alesaturi cu speteze pe por|iunea de jo s sau opregul m ite", o formula noua de
opreg ornam entat pe toata suprafata cu m otive geom etrice alese in cocleti.
!n tipologia opregelor din zona de sud apare un exem plar putin m tilnit, care ridica
problem a unor interpenetrari cu zonele vecin e : este ,,opregul cu ochiuri", cu m aruntc m otive,
ce apar policrom pe m uchia cutelor ?i form eaza un ornam ent de romburi in tercalate. O ticu laritate a acestui opreg este urzeala din borangic ,,pentru a fi mai scortos" 6. Opregul in
ochiuri reprezinta o creatie pre|ioasa, de o m are virtuozitate tehnica.
Ca o m arturie a tim purilor trecute apare in zona de cimpie a M ehedintiului ,,valanicul", sub formula cea mai originara a acestui tip de vestim entatie. Compus din doua foi m guste
de tesatura cu fondul ro$u vi^iniu, valanicul pastreaza prin vargile colorate
rindurile alese,
mguste, ca ?i prin tesatura de o deosebita finete i subtirim e, traditionalele calitati ale acestei
piese, specifice Cimpiei dunarene.
Parasind zona sudica a M ehedintiului, cu m area sa v arietate de forme, ne mdreptam
inspre 1 din extrem a estica a judetului, unde descoperim un fenom en izolat in tipologia
vilnicului ?i anume : ,,zavelca cu b etea". De origine necunoscuta zavelca cu betea raspindita
intr-o restrinsa enclava, unde se intilnesc trei jude|e : M ehedinti, Dolj $i G orj, apar^ine unei
forme de ornam entatie inca n eintiln ita in tipologia viln icelor. Pe fondul negru de tesatura
din lina pinzeasca" sint cusute cu beteala argintie ornam ente reliefate. Com pozitia decorului
se centreaza la poala zavelcii, unde gasim ,,ghenarul din erpi" $i ,,prejuroiul din chite de
be$ici" (m otive de buline), iar pe partea superioara ,,flori m utate" $i cracute", care ne amintesc de motivul sim bolic arborele v ietii". Z avelca cu betea prezinta un caz izolat in tipologia viln icelo r $i ofera o interesanta temS de cercetare.
5 Pristol.
6 Danceu.

105

Repertoriul bogat al diferitelor forme de vilnic, ce apar pe suprafata judetului M ehedinti, ne arata spre deosebire de celelalte jude|e din O ltenia rezultatul conditiilor de
viata, ce apar m ereu altele pe intinsa arie a judetului, dintre Carpati $i Dunare.

OPREGUL INGUST, FlSTICUL, PRESTELCA (ZUVELCA)


Piese de port dreptunghiulare, purtate in sens perpendicular, prinse fiind la talie, una
in fata $i alta la spate, cu poalele vizibile pe parti, se incadreaza m tipologia costumului cu
doua catrinte, raspindit m mod general in Transilvania i cu o mare frecven ta i m O ltenia.
In judetul M ehedinti acest port are o mai pronunfata utilizare in zona de nord, unde
este considerat de v ech e traditie, anterior costum ului cu vilnic, despre care se presupune a
fi de provenienta din Cimpia dunareana. Fiind mal putin pretuit decit portul cu viln ic, este
folosit la munca, de catre batrine ?i in Unuta m odesta a fetelor, iar in anotimpul de vara de
catre toate fem eile.
A ceasta piesa dreptunghiulara este tesuta de asem enea din lina, in teh nica uzltata
vilnicului, obi$nuita finid tesatura in 2 ite batuta", cu urzeala ascunsa. In mod izolat insa se
tese ?i in 4 i|e. O rnam entatia urmeaza de asem enea aceea^i regula ca i la vilnic.
aici ca ?i la vilnic, constatam o distincta diferentiere intre ,,opregul ingust" cu ,,fisticul" din zonele de nord $i centrala i ,,prestelca' Cimpiei dunarene.
,,Opregul in gust '1 se poarta numai la spate, fiind mai lat (cca 50 cm X 80 cm) decit
,,fisticu l" purtat in fat (cca 40 cm X 80 cm). A m bele reprezinta o tesatura ornam entata
linear opregul in sens orizontal ,,rmduri de-a doua" sau ,,rinduri cu lcate", iar fisticul in
sens v ertical rinduri drepte" sau ,,rinduri in picioare" care se Jese in lungime nelim itata
$i din care se taie atit cit cere dim ensiunea piesei respective. Deci ornam entul se repeta in
mod egal, fara borduri i fara delim itari. Ca i vilnicul zonei de nord ?i aceste piese, prezinta
a ici un colorit mai sobru i o mai redusa ornam entatie. Dat fiind suprafata m ica a acestora,
m otivele ce se inira in rinduri, fie orizontale, fie v erticale, sint marunte, repetindu-se acelea$i
la o pereche : opreg i fistic. Ineepind cu sim plele vargi, denumite rrtan gi", ornam entatia
urmeaza in, evolutia sa, toate fazele : ,,ridicaturi", ,,speteze", zim toaica", rinduri cu pui
schim bati" etc.
Pe Cim pia Dunarii prestelca" (in vechim e denumita ,,zuvelca") apare sub alta forma,
fiind purtate perechi, am bele ornam entate egal in sens vertical. A ici confectionarea prestelcii
se sim plifica prin faptul ca se taie din ^esatura ,,catrintei alese" cite o latim e de cca 50 cm
pentru prestelca din spate cu trei rinduri alese i cca 40 cm pentru cea din fa^a cu doua
rinduri alese. In transform arile ce au urmat, prestelca din fata cre^te in pretuire, tesuta fiind
special cu alt gen de ornam entare de ,,boboci sariti", raspinditi omogen pe toata suprafata
prestelcii.
O alta categ orie de prestelca mai recen ta,este aceea ,, chenar la poala" sau ,,impreju ro i", o bordura pe portiunea de jos.
Ca o influenta patrunsa din zona lim itrofa a Doljului, apare in partile estice ale zonei
de cim pie prestelca de trei co ti", o prestelca lata (1 m) purtata in cretita pe doua ^, care
se stringea, sa se ingusteze, vara, cind tinea prea cald.
A tit in nord cit i pe cimpie, s-a dezvoltat m ultimul timp portul prestelcilor perechi,
cu ornam entul orientat orizontal, cu un chenar mai dezvoltat in portiunea de jo s.
106

Dei nu prea variat, portul acestor piese reprezinta o form a interesanta $i importantS
sub aspect istoric, avind radacini adinci infipte m traditia locala, ce s-a perpetuat pina in
zilele noastre.

4. SUMNA TESUTA
De$i m forma de fusta incheiata, reprezentind o influenta a ora$iilui, calitatile estetice i mai ales preluarea unor elem ente traditionale de ornam ent $i tehnica, confera ,,sumnei tesute" un loc intre creatiile artistice din portul popular fem eiesc de pe Cimpia dunareana.
IntegratS in costum ul fem eiesc ca o replica a opregului, sumna Jesuta este con fectionata casnic din fir de bumbac, vopsit in gospodarie, pastrmd nuantele de fond specifice opreg u lu i: vm at, cafeniu, vi^iniu $i negru. Larga $i mai lunga decit opregul (acoperind poalele)
in cretita pe baer la talie (cea veche) sau incutata pe degete" cu procedeele traditionale
(aceea mai recen ta). Tesuta numai din bumbac (niciodata din lina), sumna reprezinta o piesa de
port de vara $i pretuirea de care se bucura intre piesele de port, au situat-o dupa ,,catrinta
cu rinduri alese" in tinuta de sarbatoare a costumului fem eiesc.
Sumna, produs al industriei casnice, este tesuta m mod obi$nuit in 2 , cu urzeala
,,batuta" (ascunsa), apar insa ?i sumne tesute in 4 ite, navadite in ochiu ri". Ornam entul caracteristic sumnei este ,,varga", care se desfa^oara intr-o m are v arietate de com pozitie ?i o bogata
crom atica. V argi dispuse vertical, sumna in p icio are", vargi orizontale ,,de-a doualea", vargi
in tretaiate sumna lacrata", sau ,,cad rilata"r sau grupe de vargi, ce form eaza o bordura la
poala ,,rind la poala", ,,varga ", ,,im prejuroi" sau ,,cerc" sint dispuse intr-o m are diversitate de sensuri ?i in pronuntate nuan^e de culori clare.
Printre vargi apare in cazuri izolate $i cite o alesatura m arunta facuta cu speteaza la sumna pe speteze".
In partea de vest a zonei de cim pie gasim denum irea de cita" la sumna, denumire pe
care o poarta i opregul din aceste locuri.
Portul sumnei tesute se lim iteaza numai la zona de cimpie, ca o dovada a varietatii ?i
bogatiei de form e ce detine aceasta parte a judetului M ehedinti.

5. BRlUL ?I BETELE
Cama$a se incinge cu briul, iar peste briu se incing betele denumite in M ehedinti
,,bracira".
Briul reprezinta o faie lunga de tesatura de cca 3 m ; avind o latim e variabila, intre
0,20 0,30 m se poarta indoit pe lungime, servind i ca loc de pastrare a diverselor obiecte
necesare.
Functia briului fiind pur utilitara, fie de a stringe cam aa pe m ijloc, fie ca are i
un rol in pastrarea sanatatii, el este con fection at din firul rezistent al linei ,,parul", tesut fiind
in 4 ije.
In itial briul a fost alb, dar fem eia a preferat culoarea roie, care s-a perpetuat m crom atica briului.
107

Bracira, mai ingusta decit briul (de cca 5 cm) se incinge fie peste briu, fie deasupra,
peste opreg. Fiind lunga, depa$ind 3 m, ea cuprinde m ijlocul de 3 4 ori, infa$urindu-se
resfirat".
Bracira, care se tese cu urzcala navadita in mod speeial, este ornam entata cu m otive
marunte ,,ochiuri", ,,$erpi", ,,co d ricei, clrligu", ,,pui" etc. in colorit policrom , derivat din
urzeala care modelul. Bateala este un fir de culoare inchisa, care batut prin urzeala,
ram ine invizibil, ca un fir de suport.
In M ehedinti, ca $i in G orj, bracira adeseori inlocuie?te briul in portul barbatilor i
in acest caz ea se confectioneaza mai lata de cca 8 cm i intr-o tesatura mai solida. In
zonele din sud, bracira barbateasca este denumita i ,,cicic", atunci cind coloritul acesteia
este rou, fara modele ornam entale.
B racirile din MehedinU prezinta un bogat repertoriu de ornam ente i culoare.

B. COSTUMUL BARBATESC
Fata de im bracam intea fem eii, costum ul barbatesc prezinta o com ponenta mai simpla
i o mai redusa ornam entatie. Sub raportul diversitatii, costumul barbatesc apare unitar, compus fiind peste m treaga suprafata a judetului M ehedinti din acelea?i piese de port, diferentierile ce le consem nam se inscriu, mai de graba, in fazele cronologice de evolutie, care au supus
costum ul barbatului la anum ite transform ari pe parcursul timpului.
Costumul se compune din : caciu la sau palarie, cama$a, cioareci, briu, bete, vesta $i incaltam inte. H ainele de dimie i co jo a cele com pleteaza costumul m anotimpurile racoroase.
C a c i u l a , confectionata din piele de miel neagra se face in forma ascutita ,,|iata" i se poarta frinta intr-o parte" in zonele de munte i ,,cu motul induplecat spre spate"
in cimpie. Se mai poarta de catre ,,cei fuduli '1 i rotunda cu tarc", avind motul indesat in
m ijloc i in cercu it de o indoitura a caciulii.
C aciula m ocaneasca" purtata de ciobanii ungureni nu apartine tipului de costum
m ehedintean.
Pina la razboiul din 1940 palaria purtata de taranim e pastra forma particulara portului popular, confectionata special pentru mediul rural : neagra rotunda, cu borul u$or ridicat
$i calota bom bata, purtata fara indoituri. In timpul din urma au patruns in portul popular
palariile de moda curenta, sistindu-se con fection area speciala a palariilor tarane^ti.
C m a a b a r b a t e a s c d prezinta doua forme principale, care sint raspindite in
mod general in portul popular barbatesc $i se inscriu totodata $i m evolu^ia cronologica a
form elor de Im bracam inte barbateasca : este dreapta, care reprezinta tipul vech i i
camaa cu platca, legata prin croiala de forma cama$ii de ora$. Camaa este confectionata
din pinza tesuta din fibre veg etale in 2 i|e pm ziului". Cinepa, cu ltivata m mod intens pina la
inceputul secolului al X X -lea, a fost treptat inlocuita cu bumbacul, astazi fiind folosita numai
la con fection area cam a$ilor de munca.
C ea mai veche forma, ,, dreapta" prezinta o structura simpla : aceea$i foaie de
pinza din fa^a (,,stanul din fata") este trecuta peste umeri spre spate plna jo s (,,stanul din
spate") ; la git foaia este rascroita, $i in fata se despica ,,gura cam a$ii". Pe parti sint intercalati
cite 2 clini, croiti dintr-o foaie de pinza taiata in diagonala, iar la subra^ este introdusa
108

b ro a sca ", sau ,,pava" pentru largirea cama^ii. M ineca dreapta, intinsa compusa dintr-o foaie
largam intul", sau clinul" (o jum atate de foaie) se prinde de la umar , jo s este largS,
fara m an?eta. In itial cSmaa dreapta nu a avut guler, era tiv ita in ju ru l gitului $i legata in fata
cu ,,cheptori" sau ,, cu topi" (cu ciucuri). Gulerul a urmat era drept
mgust, dupS
cum confirm a i denum irea de ,,betit&". Cama$a este tiv ita la gura, la m ineci (,,la pumni')
i la poala cu tiv cu g au rele, ceea ce constituie singurul ornam ent, al&turi de citev a puncte
de tigh ele, cusute in alb pe guler.
1 doilea tip de , a urmat, care insa s-a purtat i paralel cu cam aa dreapta,
este cu p latca", care se deosebe$te de camaa reapta prin croiala i prin ornam entatia
mai bogata. P latca reprezinta un dreptunghi plasat pe umeri care este rascro it la glt, unde este
prins gulerul rasfrint (frint"). De platca sint prini $i stanii", din fata $i din spate, ambii
incretHi, compu^i fiind, fiecare, din cite 2 foi de pinzS. La subra^ cam aa este largita cu clinul i cu broasca", sau ,,pava". M ineca prinsa la umar, fie intinsa, fie incretita, este compusa
dintr-o foaie $i jum atate, iar jo s este in cretita i sustinuta de o ,,banta".
cu platcd ornam entul plasat pe piept sub form a de cercurele, bete", reali^zate cu tighel de mina, i ,,sabace" (un sistem de cusatura perforat). Gulerul ram ine, m mod
curent,
neornam entat, iar platca prime^te arareori un decor de chenar de ju r im prejur.
In general ornam entatia cSma^ii barbate$ti este simpla, realizata m alb, policrom ia
fiind rara chiar i la cam aile mai recen te. Un elem ent de decor, care la cama^ile barbate^ti
devine mai pretios dat fiind ornam entatia acestora mai redusa este ", cusatura
de unire a foilor de pinza, care apare uneori dezvoltata intr-o pretioasa creatie artistica.
In tipologia cam aii barbateti, de$i unitara ca fond, apar unele p articularitati locale,
c a re m archeaza anum ite elem ente de diferentiere mai ales intre zona de nord $i cea
de cimpie a juetului M ehedinti. Intre aceste elem ente se inscrie calitatea pinzei i dimensiunea cam ailor.
In timp ce, in zonele de nord, barbateasca ,,m cro$nata" este con fection ata din
pinza mai con sisten ta (m care a persistat firul de cinepa pina recent), neteda, fara ornament
de linii, m aterialul folosit m zona de cimpie este ,,pinza cu m argini", cu vargi dlspuse pe lungime, care constituie insu$i ornam entul cam a$ii. Pmza supla, {esuta din fir de bumbac subtire este invargata cu dungi, tot albe, realizate din fire mai groase, introduse m urzeala, fie
cite o dunga singura, fie m grupe de dungi, ce se succed ritm ic pe intreaga suprafata a pinzei.
C iteodata bum bacul vargilor este vopsit in ,,co aja de corcodu$" sau ,,calecan \ m nuant& de
cafeniu, iar m zonele de sud vargile sint facute din borangic de nuanta galbuie. Dupa spalat
pmza se adunS $i vargile mai groase se onduleaza. Pinza cu m argini" se face zglrcita"
dupa spalat, vargile se in cre{esc $i se mir ca m argelele. A$a este pinza barbatilor, spunea
C uretin Gheorghe, de 94 ani, din D evesel.
O alta nota de diferentiere Intre cama^ile celor doua zone opuse este dimensiunea.
Cam a?a din nord nu depa$ete dim ensiunea obi^nuita de IV 2 2 foi la stan, $i '/2 foaie la clini,
iar lungim ea ajunge pina la genunchi. din sud, specifica Cim piei unarene, are dimensiuni neobi$nuite : larga, ajungind pina la 3 foi stanul cu ,,clini m fundati", avind in plus $i clinul
de la subra{. Lungimea ,,bate ca lciile" ^i, pentru a facilita mersul, ca m a ja se m cinge cu sin"
(ridicind m iinile se leaga la m ijloc, ca apoi sa atirne bluzata peste briu).
O rnam entatia este de asem enea mai abundenta 111 cimpie, unde pe linga decorul vargilor apar 5 ! cusaturi de sabace" pe piept, ca $i ,,bebilurile" (m ici coltiori dantelati, facuti
cu acul) la m arginea tivurilor.
109

Deci diferentierile de detaliu ale cam a?ilor din cele doua zone opuse ale jude^ului sint
evidente, rem arcm elem entele specifice cama^ii barbate?ti din zona de sud, care se incadreaza in tipologia Intinsei arii a cim piei dunarene.
C i o a r e c i i prezinta o m are varietate de c r o ia la ; de asem enea se deosebesc i
prin dimensiuni, purtati fiind mai strim ti In zonele din nord i mai largi In zonele de cimpie.
Sint confectionati din dimie stofd taraneascd tesuta din lina (urzeala din "
b ateala
din canura") in 4 i^e ,,dimiului in rinduri" i data la piua, ca sa se indeseasca i sa devina
im perm eabila. In zona de cimpie, cu clim a mai calda, gasim dimia tesuta $i cu urzeala din
bumbac, iar piua este inlocuita aici cu gratia" (o im pletitura de nuiele pe care se freaca ?i se
bate dimia udata).
C io arecii sint structura^i in mod general din urm atoarele elem ente de croiala : foile din
fata $i din spate, care form eaza ,,cracii" i',,tu ru l". am plasat fie la spate, sub talie, fie intre
picioare. La talie cioarecii au o tivitura lata denumita betila", beteica" sau b etelca", prin
care se introduce brm isorul" (o ata rasucita) sau cureaua, pentru fixarea cioarecilo r pe corp.
Pe cele doua pSr^i din fata apar nite deschizaturi ovale, denumite pozonari" sau
ghizde", care se intind pinS la talie, unde despica i tivitura i astfel din fatS a
cioarecilo r devine rabatabilS, pentru a facilita im bracarea lor. Jo s, cracul este adeseori rasfrint, formind o man^eta.
Pe a ce a st structurS de baza se axeaza de la o zona la alta diversele variante
in sistem ul de croiala a cioarecilor, cea mai m are diferenta prezentind-o cioarecii din Cimpia
dunareana. Largi (cu un crac din 2 foi) fara tur, avind in tercalati numai ni$te ,,clini lunguieti"
intre picioare, cioarecii acestei zone se incadreaza in tipologia hainelor cu dimensiuni mai dezvoltate, a Cim piei dunrene.
Ornam entaUa cioarecilor, ca i a hainelor albe, este realizata prin aplicarea de $iret
negru, denumit ,tbirna$" (cel vechi), ,,gaetan" (cel nou) prelucrate casnic din lina, $i ,,uita\
produs industrial. Procedeele tehnice de con fection are a birna^ului, prin rasucirea a 2 i 4 fire
cu aju torul uneltei, denumita popic" i a gaetanului, prin im pletirea unui singur fir cu aju torul fu rchitei", se inscriu intre m ultiplele sistem e ingenioase de con fection are a pieselor de
port, ca rezultat al spiritului inventiv de cared a dovada creatorul popular $i al p racticii de
m ilenii, acum ulata m industria casnica taraneasca.
$iretul se aplica pe cusatura de unire a foilor de dimie, ,,pe vinele cracilo r" $i tur,
unde se intind liniile curbe i drepte ale ireturilor negre. De asem enea, birna^ul servete i
la intarirea tivurilor, la man^ete, i mai ales la pozonari", unde decorul se com plica in mai
m ulte rinduri i In m otive numite ,,flori de g aetan 11.
Spre deosebire de zona de nord, unde cio arecii sint brazdati de decorul negru al gaetanelor, pe Cimpia dunareana ei se poarta, in mod curent, simpli, albi, neornam entati. E xceptie
face, costum ul de tinuta din unele comune ,,cel de sus", cu cioarecii (confectionati din
,,$aic" o dimie fina, speciala"), ornam entati m g rijit cu sireturi in m otive de ,,roti" $i cu aplicatii de postav colorat, la ,,pozonare.
A laturi de cio arecii din dimie, se mai poarta ism enele din pinza, croite simplu, cu
un tur patrat i fara ornam ente, apartinlnd costum ului de vara.
Briul, sau bracira, incinge m ijlocul, deasupra cioarecilor. Rem arcam i aici, ca $i in
intreaga O ltenie, obiceiu l de a purta cio arecii numai pina la olduri, lasind vizibila cam aa
intre ,,beteica" cioarecilo r i briu. In unele localitati din zona de nord briul rou (sau ales),
110

lat, purtat indoit, il gasim in asociatie cu bracira" ingusta aleasa in ochiuri" sau irerpi"
care se incinge peste briu. !n zonele de cim pie se poarta numai bracira (mai lata, cc a 8 cm) care
poate fi i aleasS cu m otive i numai simpla roie, denumita cicic ". R ecen t briul a fost
inlocuit mai ales in nord cu chim irul" sau cureaua de piele.
Barbatul poarta peste cam aa o vesta de dimie alba, denumita je le tca ", care este incheiata cu nasturi m fata, neornam entata, are uneori m arginile tiv ite cu iret negru.
Peste aceasta im bracam inte se purta haina alba" sau co jo cu l simplu, lung, care serve?te la drum in timp de iarnS.

C. PIESE DE PORT DIN DIMIE SI BLANA, COMUNE COSTUMULUI


FEMEIESC 1 ELUI BARBATESC
Costumul popular este com pletat, in anotim purile racoroase i la drum, de haine confectio n ate din dimie stofa taran easca pe care, in portul popular din M ehedinti le gasim
sub doua form e principale : haina alba" i iepingeaua".
,,Haina alba", prin croiala in linii suple, de o lungime nem aim tilnita la alte haine din
costum ul rom anesc, prin ornam entatia discreta in sens linear, care-i accentueaza silueta lansata $i prin coloritul alb, reprezinta una dintre cele mai elegante piese din im bracam intea
taranului roman. Purtata deopotriva atit de femei, cit i de barbati, ea este legata mai mult
de tinuta de sarbatoare a costum ului popular.
In itial a fost con fection ata integral in gospodarie, ca apoi sa treaca in atelierele meterilor din cadrul rural croitorii de dimii" , care s-au specializat in croiala, devenita
tot mai com plicata a acesto r haine $i mai ales m ornam entarea cu birna^e, gSetane i $uita.
A stfel a ram as m sarcina fem eii numai con fection area dimiei, a birna^elor $i a gaetanelor.
Dimia este tesuta din calitatea cea mai buna a linei, ,,parul" (tors sub^ire ?i rasucit
pentru urzeala) ?i ,,timul" (lina mai m oale toarsa deslinat") pentru bateala. Pentru a-i asigura rezistenta, tesatura se face m 4 ite, navadita ,,dimiului" i odata tesuta se ,,da la piu a;
pentru a se indesa i a deveni im perm eabila. C onsistenta dimiei variaza, fiind foarte groasa
la munte i mai sub^ire in zonele de cimpie, unde apare i o calitate de dimie specifica Cimpiei dunarene, tesuta cu urzeala din bumbac $i numai b ateala din lm a. De asem enea gasim in
aceasta zona i un sistem lo cal de a indesa dimia prin piua cu apa de fintinS, sau ,,1a gratie"
(cu dimia intinsa i frecata pe o im pletitura de nuiele ?i stropita cu apa), din care rezulta
dimia supla ,,uoara" a hainelor din aceste locuri.
Initial haina se croia in foi drepte, lara clini. A stazi cunoatem o form a evoluata a
acestei piese de port, croita destul de com plicat, in care nu lipsesc clinii. Principiul urmSrit
in cro iala hainei este in primul rind de ordin practic, de a largi portiunile, unde forma
corpului o cere i de a nu im piedica m icarea. A stfel au generat clinii de la $olduri, de la
miini i broasca de la subrat, acestea fiind elem ente principale in structura hainei. Felul cum
se aplica, sau cum se am plifica clinii in jurul celor doua foi drepte din fa^a i spate a hainei,
este diferit de la o zon& la alta, variantele de croiala filnd determ inate $i de consideratii estetice i categorii sociale.
111

O rnam entatia hainei o constituie aplicatiile de sireturi (in mod curent negre) denumite
,,birna?e", gaetane", co n fection ate casnic, <?i ,,uita", produs industrial. Birnaul, mai vechi
decit gaetanul, se realizeaza prin rasucirea firelor de lina cu ajutorul uneltei, numita popic",
odata in doua fire i apoi presucite" in patru, din care rezulta un iret rotund. G aetanul se
implete^te dintr-un singur fir, cu ajutorul unei unelte, furculita de g aetan 1', printr-un sistem
ingenios, ca racteristic spiritului de in ven tivitate al meterului popular.
Dispozitia ornam entala urmeaza aceea$i regula la toate tipurile de haine, birnaul (gaetanul) fiind aplicat in primul rind la unirea foilor de dimie ,,pe vinele m inecii i ale clin ilor" ?i
la tivurile hainei (guler, man$ete, fete $i poala), de asem enea la pozunare", servind i pentru
intarirea acestor cusaturi. Ornamentu] principal insa se centreaza pe fetele din piept", (de la
guler, pina la talie), unde se inira m tr-un strat dreptunghiular diverse m otive, coltu rei", ,,pui",
,,spicul griului", $erpi" etc., term inate la baza cu o ,,floare innodata", m otiv de im pletitura a
birna^ului. Unele tighele, sau cusaturi cu bumbac, ce fixeaza din lo c m loc birnaul, ca mici
accen te albe pe $iretul negru, agrem enteaza ornamentul.
La prima vedere hainele albe par egale, din toate zonele, exam inind insa mai atent
sistem ul de croiala vom observa ca in zona de nord spre Banat haina are o singura
foaie in fata, care despicata, este largita cu doi clini ascutiti, ,,clinii fetelor", spre deosebire de hainele din zona cen trala i din sud, unde fiecare fata este compusa dintr-o foaie
intreaga, fara sa necesite clinii de largire. Gasim multe variante la sistem ele de largire la
subrab unde se intercaleaza ,,broasca", sau clinu^ul", sau de unde porne^te clinul m are chiar
de la subtioara.
Dar cea mai m are diferenta apare intre ,,haina dreapta' i ,,haina in clin i" (ce apar^ine
categoriei sociale instarite) din zona de cimpie. In timp ce haina dreapta pastreaza dispozitia
obi$nuita a clinilor m sens vertical, ,,haina m clini'' adopta un alt sistem , cu clinii (pu$i in
patru foi intregi de dimie) m sens orizontal, care in cadere dau o m are largim e ,,polpoanei"
din clini, ceea a sugerat denum irea de ,,haina roch iata" sau ,,pilniata" a acestui tip de haina.
Dat fiind ca pentru confectionarea acesteia sint n ecesare 10,50 m dimie, avind i ornam entatia
de gaetane mai luxurianta, nu a fost con fection ata decit in putine sate $i numai de catre
oam enii m stariti, constituind un privilegiu al acestora.
Intre hainele fem eie$ti ?i cele barbate^ti intervin diferentieri m ici de ornam entare ; ceea
ce este m sa de retinut, e faptul ca fem eia nu a purtat ,,haina m clin i", inlocuind-o in tinuta
de sarbatoare cu scurteica" facuta din m aterial industrial (mai rar din dimie colorata) avind
gulerul i fetele garnisite cu blana de vulpe.
Pretuirea co lectiv a fata de haina alba, care constituie im bracam intea ,,de sus", i-a
con ferit rolul de vestim entatie de cerem onial, fiind nelipsita (in trecut) in tinuta mirelui $i a
m iresei ; de asem enea exista obiceiul, ca oam enii sa m oara im bracati m haina.
Iepingeaua" denumita i ,,manta v o in iceasca" este hnbracam intea practica, care ocrotete omul la drum, in viafa de pastor ?i la vrem e rece ; ,,este scutul vietii omului" spune
venerabilul batrin Ilie M irescu, de 82 de ani, din Patulele.
Se im braca peste co jo c, peste alte ,,haine cald e", deci sint ju stificate dim ensiunile mari
ale acestei piese de port. A tit croiala, cit
$i elem entele din care se compune, servesc numai
n ecesitatile practice.
Deosebim doua form e de ipingea, aceea cu m ineca $i aceea in forma de pelerina,
numite lo cal i iepingea o arba". A m bele categorii, servind aceleiai n ecesitati, sint croite
largi in volcate", cu clini multi, prevazute cu un guler mare, patrat, la spate ,',
care, ridicat, se Incheie pe cap in forma de glug.
112

Dat fiind frecven ta mai pronun^ata a iepingelei oarbe", aceasta apare m doua sisteme de croiala : cu clini dispu$i vertical, sau cu foile de dimie puse orizontal (4 foi unite
prin cusatura) i cu in tercalari de clini$ori la git. ln am bele cazuri croiala iepm gelei reflecta
idei inedite ?i multa originalitate.
Iepingeaua este confectionata de asem enea din dimie, dar de culoare inchisa : neagra
sau bruna, vopsita in gospodarie. Putinul decor ce-1 are este plasat pe gulerul mare, ,,chepeneagul", sub forma de u ita"r $ireturi colorate, facute rIcu cirligu l" i m odeste aplicatii
din postav colorat.
M entionam ca de$i inform arile orale confirm a existen ta iepingelei m trecut [ in zona
subcarpatica, aria de raspindire, m mod m asiv, a iepingelei s-a dovedit a fi Cimpia dunareana,
dat fiind originea de stepa a acestui tip de haina, patrunsa in tara noastra prin contactul
cu populatia slavS.

C o j o c u l sau p i e p t a r u l s-a
rile racoroase. C onfectionate din blana de
dat (inch eiat pe umeri), pieptarul despicat
judetului M ehedinti co jo a c e le nu prezinta

purtat alaturi de hainele de dimie, in anotimpuovine prezinta mai multe form e : pieptarul infunin fata i co jo cu l lung, folosit la drum. In aria
deosebit interes sub raportul artistic al decorului.

D. INCALTAMINTEA

in M ehedinti, ca pretutindeni m tara noastra, m caltam intea traditionala a taranului


a fost opinca. Confec|;ionata din piele de vita sau porc, argasita sau ,,cu parul n eras", era
in cretita lateral, unita cusuta" la virf, unde se term ina in ,,gurgui" sau ,,cioc" $i unde tineretul prindea $i un ciucure rour , din ". Barbatul ii in velea piciorul in obiala de dimie
alba, sau pestrita" (in zona de nord, unde se purtau o biele cu cadrele" negre). Iarna inveleau obiala peste cioarec.
Fem eile purtau caltuni" din dimie, in forma de tureci (fara laba) care le inveleau
pulpele pina peste genunchi. M arginea de sus rasfrinta era ornam entata cu gaetane. Peste caltuni, de la pulpa in jo s, se punea obiala alba din dimie, tivita
batuta cu
c ic ic " (lina ro?ie),
care infaura piciorul m linie diagonalS.
In zona de munte, caltunii aveau $i talpa, primind forma de cizma, ?i serveau ca o buna
m caltam inte in timp de iarn.
O pincile se legau de picior cu ,,n o jite', curele din piele de vita, infaurate de trei ori
pe glezna i prinse cu o copcie de fier, denum ita ,,goanga".
Inca de la m ceputul secolului al X X -le a a patruns m mediul rural incSltam intea confectionata industrial, m cepind cu im ineii" papucii femeie^ti, purtati m zona dc sud.
B in ein teles ca din incaltam intea de ora, s-au im pam intenit in primul rind bocancii, dat
fiind ca lita tea lor de rczistenta.
113

. COMPONENTA SI TIPOLOGIA COSTUMULUI POPULAR


1. COSTUMUL FEMEIESC
Pe teritoriul judetului M ehedinti, portul popular
fem eiesc prezinta doua forme principale, care se incadreaza m tipologia generala a provinciei isto rice O ltenia i anume : 1 ) costumul cu vilnic denumit opreg ^" in zonele din nordul judetului ; catrin ia", zavelca" sau
,,opreg" in zona de cim pie i 2 ) costum ul cu oua catrinfe dreptunghiulare (perpendiculare),
numite ,,opreg ingust" ?i fistic" in nord ?i prestelca" sau zuvelca" in Cimpia dunareana.
Com ponenta costum ului cu camaa lunga (sau deosebit ciupagul ?i poalele), incinsa
la talie cu briul $i bracira, unde se prinde fie vilnicul, fie cele doua catrinte (una in fata i
alta la spate), ram ine aceea$i la toate variantele, ce le prezint diferentierile zonale mai
restrinse de pe teritoriul M ehedintiului. D eosebiriie de detaliu, care se desprind din aceste
doua form e de port, de la un loc la altul, nu privesc com ponenta costumului, ci structura
insai $i com pozitia ornam entala a pieselor ce compun costumul. Singura excep tie care
insa se refera la ordinea in im bracare a pieselor de port apare la felul de im perechere a
briului cu bracira (prezente am bele in costumul fem eiesc) dat fiind ca in unele zone, la costumul cu doua catrinte, peste briul incins pe cama$a se incinge im ediat i bracira, ca cele doua
catrinte sa fie prinse, pe urma, peste acestea (mod de a se im braca i in Banat). In alte zone
insa ordinea ram m e cea obi^nuita, cu bliul incins peste cam a?a, apoi prins vilnicul (sau
catrintele) peste care se incinge bracira, ce, in mod normal, fixeaza aceste piese de talie.
Pe harta etnografica a judetului M ehedinti, privind portul popular, se contureaza intre
cele doua zone extrem e : zona subcarpactica de munte iCimpia dunareana (cu aspecte net
diferentiate) o larga zona centrala, cuprinsa intre colinele Livezii i a Poroinei la sud,
acelor
dintre Izvorul Birzei, Ilovat, Sieti ?i Cazaneti la nord. In aceasta enclava etnografica, ce
cuprinde com unele M alovat, Hu^nicioara
Pruni^or, costumul fem eiesc pastreaza elem entele
traditionale cele mai valabile, care reflecta, in contururi bine definite, v aloarea docum entara a
costumului autentic, specific M ehedintiului.
Vom prezenta acest tip de costum pentru a arata apoi filiatia ce il leaga de portul
fem eilor din celelalte zone, cuprinse in teritoriul judetului Mehedinti.
C ea mai simpla form ula a costumului fem eiesc, care reprezinta totodata i com ponenta
stravech e a vestim entatiei din aceste locuri, este costum ul cu dou catrinfe, denumite local
,,opreg ingust"
fistic", avind ornam entatia lineara : opregul de la spate cu vargile orizontale iar fisticu l" din fata, cu vargile v erticale (,,ca sa se cunoasca din opreg"). N ota caracteristica a acestor piese este, m ainte de toate, sensul divers al vergilor (orizontale ?i verticale)
ce se succed uniform fara intreruperi (fara chenare) reprezentind m otive m arunte modeste,
alese in mod curent, cu speteaza. Fondul ro^u (mai aprins sau mai inchis) este de asem enea
specific acestor piese, care se poarta perechi, ornam entate fiind cu aceleai m otive. P oalele
cama^ii rm in descoperite pe parti. Este costum ul de vara, purtat frecven t de batrine i de
fete tinere. P otrivit i in acord cu factura m odesta a acestui costum, cma$a prezinta in mod
cronologic toate fazele celor doua tip u r i: camaa dreapta, sau cam aa in cretita la git, incepind cu ornam entul redus la un singur rind orizontal pe umar um era?", din portul
batrinelor,
pina la decorul cu altita, in cret i riuri pe m ineca.

Capul este im brobodit cu pe$chir, sau cirpa, peste parul adunat in conci" ; la munca
se poarta legatura triunghiulara.
Din acest costum a evoluat aa-numitul costum n ational", cu opregele inguste egale,
ornam entate am bele cu vergi orizontale, care se aglom ereaza la m arginea de jo s intr-un chenar dezvoltat cu o varga m are" sau ,,rind m are la poala".
1 doilea tip de costum, cu vilnic numit local ,,opreg cret", reprezinta costum ul sarbatoresc purtat insa m form a mai simpla i ca lm bracam inte de iarna. A spectul sau diferit fata
de costumul cu 2 catrm^e apare in primul rind in linia evazata a siluetei, vilnicul fiind in cretit
la talie, largit la poala i cuprinzind de ju r im prejur corpul fem eii. In mod firesc, poalele cama^ii
sint acoperite, $i ceea ce se vede din ele fiind mai lungi decit opregul este portiunea
tivului de jo s.
In zona centrala, de care ne ocupam, gasim form ele de baza ale m ultiplelor categorii,
ce le prezinta vilnicul in judetul M ehedinti :
1 . Cea mai veche categ orie este ,,opregul cret'1, {esut integral din , ,,pmzete"
(navadit in patru i|e i tesut in doua, p ractica specifica M ehedintiului), denumit $i ,,opreg
m arunt". O rnam entatia o constituie vargile subtiri i dese m sens v ertical vargat cu su v eica
i un grup de vargute $i orizontale, jo s la bordura, denumite streaza". Tivul este batut" (un
drug din cusatura) cu fir de lma.
2. Gasim opregul fesut v iln ic (cu urzeala ascunsa) ornam entat cu .,riuri alese", vertical, pe cimpul ro$u r,c ic ic , ceea ce-i confera o m are pretiozitate, in ap recierea colectiva.
A cest opreg viln ic" raspm dit peste intreaga suprafata a M ehedintiului reprezinta, atit prin
tehnica tesaturii, cit $i prin ornam entatia de rinduri alese, piesa costum ului de sarbatoare.
3. Gasim aici opregul ^esut in 4 , dim iului1', sau in ochiuri".
4. Este prezent i opregul de traditie locala, lesut m 5 , cu m otive reliefate, de
Mpitute" $i ,,murS".
5. $i ln fine, ,,opregul cu ite" cea mai recenta form a realizat din alesatura cu
cocleti.
Camaa purtata la costum ul de sarbatoare cu opregul cret prezinta cele mai
valabile elem ente ale tipului autentic de M ehedinti. La prima vedere costatam abunden^a
m aterialului folosit $i som ptuozitatea decorului. C elor patru foi de pinza ale stanilor, se alatura cite doua foi ale m inecilor, care ajung pina la talic prin largim ea lor. Gura cama$ii
este despicata pina la briu. Sp ecifica acestei zone de ba$tina a costum ului mehedirgean, este
decorul nasipit" al cama$ii, desfa$urat larg.. m m otive m arunte bine conturate $i dispuse de
obicei m riuri sabiate" (oblice) pe m m eca. O nota caracteristica apare in decorul fetelor
cama^ii, totdeauna m ,,blana de riu ri", lata, plasata mai indepartat de gura. Alti^a croita separat, compusa din rinduri alaturate strins i ,,sabacite" intre ele, respecta canonul stravechi al
decorului, avind rindul de sus totdeauna desprins. Incretul este prezent i cusut, m mod
curent, in tehnica traditionala.
O rnam entatia cam a?ii execu tata prin cusatura (arareori prin tesatura) in puncte specifice, dintre care ,,punctul batrin esc nasipit" realizeaza aspectul reliefat, pastreaza coloritul
natural al linei sau al borangicului
nuantele de vinat poroinic" (rou inchis) $i nucariu"
(cafeniu) ai colorantilor casnici. A rniciul negru $i cel ro?u, a urmat, apare adeseori vopsit
in modur" (o nuanta liliachie).
115

M ijlocu l este incins totdeauna cu briul ro$u, iar peste briu cu bracira nevedita In
,,ochiuri" sau ..^erpi".
Fem eia l?i invele^te capul cu ,,cirpa de borangic" bogat ornam entata, cu accente de
culori, adeseori pe fondul g&lbui al borangicului. C onciul, care cuprinde parul, este nelipsit, de asem enea 91 ,,spelcile" sau scalu^ele" cu care se fixeaza cirpa de conci.

Dupa cum am m entionat, cele doua forme de costum : 1) cu doua catrinte i 2) cu


vilnic, le gasim raspindite peste intregul teritoriu al M ehedintiului. Indelungatul proces de evolutie, d ictat de diver^i factori locali intre care influentele p eriferice au avut un rol important a dus ?i aici la cristalizarea unui stil propriu fiecarei zone mai restrinse, care a dat
form a de astazi portului popular m ehedintean.
In zona de nord, care se intinde de la poalele Carpatilor, plna la zona centrala amintita, surprindem m anifestarea unei arte viguroase, printr-o pronuntata sobrietate m decor,
culoare ca ?i prin preferinta fata de m ateriale ?i tehnici, ce asigura rezistenta.
De asem enea se resim te aici respectarea form elor traditionale locale, care par mai
putin alterate de influente straine. Transform arile $i suprapunerile intervenite 111 timp reflecta
o filiatie directa cu conceptia i stilul local traditional.
O pregele cu fondul negru, vi$iniu sau nucariu pastreaza decorul originar de vSrgi
$i robustetea dim ensiunilor m ai largi. Decorul de rinduri alese pe cimpul rou cicic", atit de
prefuit, este rar. Un elem ent traditional ,,streaza" (bordura de la poala opregului) este nelipsita la opregele tesute pinziului" sau ,,dimiului".
A ceeai sobrietate caracterizeaza ?i cama^ile cusute sau aleso in razboi cu arnici
negru sau vi^iniu, in m otive mari, conturate sever, care se incadreaza intr-o ,,blana pe
m m eca $i pe piept. A ltita este adeseori elim inata din decorul cama$ii in aceasta extrem itate a
M ehedintiului.
Capul, cu parul cuprins in ,,conci" este invelit in aceea?i cirpa, denum it aici ,,broboada", care a ramas din bumbac, borangicul fiind un m aterial cu o frecventa redusa 111
aceasta zona.
Ca o nota caracteristica a m icrozonei, de munte, constatam persisten|a tipului de
costum cu doua catrinte : ingust $i ,,fistic" (purtat frecven t ?i pe teritoriul v ecin al
G orjului) form a de port cu viln ic ..opregul cret" fiind considerata ca patrunsa mai recent
aici din zonele de sud. A ceasta o confirm a ?i inform arile orale ale batrinilor din Obir^a de
munte ?i Godeanu, ca ?i faptul ca 1x1 unele lo calitati de aici, s-a purtat pmS recen t opregul cre^
in asociatie cu fisticu l m fata, ca o rem iniscenta a form ei de port ba^tina?, cu opregul ingust
in spate $i fisticu l in fata. !n aceasta zona, costumul zilelor noastre prezinta cum mai rar
intilnim in alte parti o ju sta valorificare, ca ?i o potrivita solutionare tehnica a eleraentelor
traditionale. Cama^a cusuta sau aleasa 1x1 razboi cu mina, odinioara, este astazi aleasa cu
co cleti m variate m otive geom etrice, pastrind stilul lo cal in organizarea decorului. De asemenea, opregul cret a pastrat dispozi^ia ornam entala ,,cu poala", fiind decorat astazi cu o
suita de vargute dense pe portiunea inferioara, ceea ce-i confera denum irea de opreg ,,cu
poala" sau ,,cu co t". C oloritul sobru este de asem enea mentinut.
116

Fata de sim plitatea, uniform itatea ?i sobrietatea din zona de nord, costum ul fem eiesc
din Cimpia Dunarii, extrem a de sud a M ehedintiului, prezinta o m are v arietate de forme, o
exu beranta coloristica i o virtuozitate tehnica, ce reflecta o continua cautare de noi $i rafinate
atribute estetice. Dar aspectul com plex al costum ului popular din aceasta zona se datorete i
filierii cu stravech ea cultura a spatiului dunarean, care a cuprins deopotriva zona de nord,
ca i cea de sud din cursul batrinului fluviu. M area unitate a form elor de cultura de pe
intreaga Clmpie dunareana se inscrie $i in tradi^ia stravechilor legaturi ale acestei zone cu
aria culturala bizantino-orientala, al carei strat de civilizatie s-a suprapus pe trunchiul viguros
autohton din aceste locuri.
U nitatea tipologica a costumului rom anesc sc pastreaza, puternica i bine inchegata,
dat fiind ca elem entele de suprapunere, ce m archeaza caracterul local al portului din Cimpia
dunareana, vizeaza mai mult detaliile de decor $i tehnica, fara sa desprinda forma costumului
de tipologia sa de baza $i, m cazul nostru, de structura costum ului m ehedintean.
Elem entul caracteristic al costumului in aceasta zona este vilnicul, pe care il mai
gasim aici sub aspectul sau originar : compus din doua foi, tesut subtire, ornam entat cu vargi
i alesatura m guste ?i purtat scurt, cu poalele cam aii pronuntat vizibile. Este denumit local
,,valanic.
Tipul de costum cu doua catrinte perpendiculare, denumite aici p restelci", are o frecventa redusa i nu pare sa apar^ina portului de origine locala. P restelca deriva din vilnic,
din tesatura caruia se taie ; deci preocuparea pentru con fection area p restelcii in sine, pe baza
unei forme traditionale (a$a cum o gasim in zona de nord, la opregul ingust" $i la fistic")
este in existenta aici.
In schimb vilnicul, care prezinta o n eintiln ita varietate, este purtat in toate tinutele,
forma lui cea mai prefuita r,catrinta" sau zavelca" cu ,,rmduri alese" pe cimpul ro$u ,,cicic",
fiind raspindita masiv peste intreaga suprafa^a a cim piei $i purtata !n componen^a cu o cama$a
de calitate, avind decorul clasic de altita, incret i riuri cusute cu borangic, sau arnici.
A ceea?i com ponenta apare $i cu opregul In ochiuri", de asem enea prepiit, dar apartinind insa unei arii de raspindire foarte restrinse.
Cirpa de borangic, care im braca capul in aceasta tinuta de sarbatoare, nu se leaga
peste ,rco n ci" (inexisten t aici) ci peste legatura triunghiulara, care sustm e parul.
A laturi de im bracam intea cu aspect luxuriant a ,,catrintei alese" i a opregului in
ochiuri" s-a dezvoltat in mod inevitabil 91 tinuta de m unca a fem eii, m arcata prin opregul
invargat" de factura modesta, asociat cu cama^a simpla numai cu un rind peste umar" sau
alti^a cu ingradea" fara de in cret
riuri pe bra^.
O forma noua de port este sum na", o fusta din bumbac tesuta i incutat. artistic,
care se poarta cu cam a?a cu platca, am bele prezentind form e influentate de im bracam intea oraului. A ceste piese de port apar numai m Cimpia dunareana, m zonele din nord, fiind inexistente.
In coltul de est al judetului M ehedinti, gasim o interesanta categ orie de viln ic negru
(mai rar galben sau ro$u) cu origini necunoscute, zavelca cu b etea", ornam entata prin broderie cu b eteala argintie. Costumul cu aceasta ,,zavelca" stralucitoare se incadreazS in tipologia unei restrinse enclave $i reprezinta o tinuta de sarbStoare in vestim entatia fem eii.
117

2. COSTUMUL BARBiAtESC
Costumul barbatesc are o com ponenta m ai simpla decit cel fem eiesc, reflectind o mare
unitate peste m treaga intindere a tarii noastre. Se compune din aceleai piese pretutindeni :
caciu la sau palaria, cSm a$a im bracatS direct pe corp, care se poarta peste cioareci sau izmene
(cu excep tia unor cazuri, cind cam a?a se vira in cioareci), briul cu care se m cinge m ijlocul,
cio arecii i m caltam intea. Costumul este com pletat, in unele regiuni, cu v esta din dimie i m
altele cu pieptarul din blana de ovine.
Pastrind aceea$i com ponenta, costumul barbatesc de M ehedinti se incadreaza in tipologia mai restrinsa a O lteniei, avind
ca nota caracteristica portul cam aii v irite in cioareci
la tinuta de iarna sau cea de sarbatoare, iar briul incins m a$a fel, in cit camaa ram ine
vizibiia sub talie, dat fiind ca cioarecii ajung cu betelia numai pina la olduri.
F ata de costum ul fem eiesc, cel bSrbatesc prezinta o mai redusa varietate, de la o enclava
etnografica la alta, totuidiferenta intre portul barbatilor din zona subcarpatica i aceea de Cimpia dunareana este evidenta. Elem entele definitorii care determ ina diferenta intre cele doua
tipuri principale de port m ehedintean apar atit In m ateria prima i tehnica dc confectionare,
clt i m croiala pieselor de port.
La munte s-a pastrat in mai mare m asura cam aa dreapta, care s-a purtat paralel cu
cam aa cu platca pina astSzi. De asem enea, s-a perpetuat aici i utilizarea firului de cinepa, care
indoit cu firul de bumbac da pinzei o con sisten ia specifica ; suprafa^a neteda ne arata ca aici
nu a patruns decorul de dungi (m argini") in tesdtura pinzei. In croiala, cama^a din nordul
M ehedintiului pastreaza structura obi^nuita, cu cele doua foi drepte ale stanilor ?i cei doi clini
pe parti. Lungimea cam a$ii nu depa$e$te genunchii. O rnam entatia redusa a cama$ii din aceasta
zona este com pensata prin r,cheita" decorativa, ce une$te foile camaii.
!n Cimpia Dunarii, camaa prezinta tipul specific acestei zone, cu o larga arie de raspm dire pe cursul m arelui fluviu. Este cam aja de dimensiuni mari : larga, cu stanii din trei
foi, cu cite trei clini pe parti $i lunga, ca ,,bate ca lciiele''. Se poarta suflecatS la m ijloc ,,cu
sin ". Dar cam aa de cim pie prezinta i in m ateria prima esentiale diferentieri fata de cea de
munte, folosindu-se aici bumbacul $i borangicul, din care se te se o pinza mai supla, crea|a,
ornam entata cu dungi din tesatura (m argini" sau ch en are"). O rnam entatia mai bogata aici,
apare sub forma de ,,sabace" pe pieptul cam a?ii, iar la tivuri gasim ,,bebilurile", specifice
nelipsite cam ailor de aici.
C ioarecii din zona subcarpatica, facuti din dimie, ^esuta integral din lm a, indesata la
piua, sm t croiti mai strim ti pe picior, avind in fata, sub betelie, totdeauna, acele doua deschizatori ovale, m ju ru l carora se centreaza decorul de birna?e i gaetane negre. A plicarea gaetanului pe cusaturile de unire ale foilor $i in jurul turului subliniaza croiala cioarecilor de munte.
In Cimpia Dunarii, unde clim a indica o im bracam m te mai u^oara, dimia tesuta cu
urzeala de bumbac $i numai b ateala din lina, se da, pentru indesat, la gratie" care o pastreaza mai supla. !n croiala cioarecilor, ce se incadreaza in tipologia hainelor cu dimensiuni
dezvoltate ale Cim piei dunarene, lipsete formula cu ,,tur" a cioarecilo r de munte, aici, intervenind clinii mari, care dau acestei piese de port linia larga, sp ecifica zonelor din sudul
Ornam entul de gaetane negre lipse^te aici, apare insa la cioarecii de m are tinuta,
din ,,aic" un ornam ent de ireturi ce ocolete o ,,roata" de postav colorat, aplicat la buzunare ?i care prezinta sim ilitudini cu un stil propriu portului bSrbatesc de peste Dunare.
118

Barbatul i$i incinge m ijlocul cu briul, iar peste briu se infa$oara cu bracira". Briul ro^u,
specific costum ului barbatesc de pretutindeni, este, m M ehedinti, adeseori inlocuit cu ,,bracira" lata. M entionam sistem ul de a purta cioarecii numai pina la solduri, lasmd vizibila
ca m a ja intre betelia cioarecilo r ?i briul incins la talie.
D iferentierea m tre munte i cimpie apare ?i in form a i portul caciulii, care este tuguiata la munte, unde se poarta frinta intr-o parte" i rotunda la cimpie, purtata cu ,"
(m doituri circu lare po cre?tet). C aciula tuguiata, prezenta i la cimpie, se poarta m duplecata"
spre spate.

Din cele de mai sus putem desprinde tipologia portului popular din M ehedinti, atit
cel fem eiesc cit i cel barbatesc, din care reiese incadrarea sa m m arile categorii de tipuri
generale ale costumului popular rom anesc, dar totodata i conturarea sa m tipuri zonale i
subzonale, ce atit de pregnant m M ehedinti, care cuprinde in lim itele sale zone etnografice C arpaji i Dunare cu o pronuntata diferenta intre ele i cu un distinct caractor local.

LEGENDA
1. Costum fem eiesc cu vilnic ,,opreg cret" din zona centrala a judefului Mehedinti. Reprezinta tipul specific de
Mehedinti.
2. Costume din zona de noid a judetului Mehedin|i.
3. Costum femeesc din zona de sud a judetului Mehedinti.
4. Costum femeesc cu zavelca cu betea" din zona extrem a de est a judetului Mehedinti.
5. Costum femeesc cu { cu cot" de tip nou, din zona de nord a judetului Mehedinti.
6 . Costum fem eesc cu doua catrinte fistic" $i ,,opreg ingust de tip nou.
7. Femeie imbrobodita cu ,,cirpa de borangic" prinsa cu spelce" de ,,conci" din zona centrala a judetului
Mehedinti.
8 . Cirpe de cap" din bumbac invargate.
9. Marama ,,cirpa de borangic", ornamentata cu alesaturi de ,,ebace".
10. Femeie purtlnd ,,cirpa de borangic" cu capetele atirnate drept pe linga obraji. Zona de sud a judetului
Meheinti.
11. Femeie legata cu ,,cirpa de borangic" In sistemul ,,cu fonta" din zona de sud a judetului Meheinti.
12. Cam5$i femee?ti cu ornamentatia specifica de M ehed inti: altita din rinuri orizontale, situata sus pe umar,
increlul sub altita 51 rluri drepte, sau riuri ,,ln deal ?i vale" pe brap Coloritul modur" este de asemenea specific.
13. Ornamentatia camesii cu altita", incret" $i ,,riuri" pe brap Deasupra altitei observam rinul desus" care
sc desprinde de coipul altitei.
14. Cama$a femeiasca cu ,,blana nasipita pe mineca ?i piept, cusuta cu punct batrin esc din zona centrala
a judetului Mehedinti.
15. Camasa femeiasca cu blana cu bobici" pe mineca
pe piept. din zona centrala a juetului Mehedin{i.
10. Cama^i femeie$ti cu altite ?i bratul cu ..rinduri sabiete" (oblice i cu rinduriin furci" (unghiuri) din zona
de nord a judetului Mehedinti.
17. Cama$i femeie$ti cu riuri deantregul" pe mlneca : ,,riuri dreple" ?i rluri sabiete".
denumit .'Opreg cret". ..catrinta" sau zavelca" In graiul mehedintean.
19. V ilnic vargat cu suveica" $i vilnic ,,cu zimtiori printre vargi" din zona de nord a judetului Mehedinti.
20. V ilnicc cu ..rinduri alese" din zona de nord a judetului Mehedinti.
21. V ilnic cu rinuri alese"
vargute pe clmp" din zona de sud a judetului Mehedinti.
22. V ilnice oprege crete marunte cu straz" din zona de nord a judetului Mehedinti.
23. V ilnice ,,oprege cu rind la poala, sau cu im prejuroi" din zona de sud a juetului Mehedinti.
24. V ilnic ,,opreg in ochiuri" din zona de sud a juetului Mehedinti.
25. ..Fistic cu rinduri in picioare" i ,,opreg ingust cu rinduri culcate".
26. Fistic"
51 ,,opreg ingust" cu ..rmduri in codricei"
27. ..Fistic"
i opreg ingust" cu ..rinduri cu suveici"
28. ..F istic $i ..opreg ingust" cu tangi" ?i ..zimtoaica".
29. ..Ftstic" i ,,opreg ingust" cu ..rinduri cu pui schimbati".
30. Fistic" 51 opreg ingust" cu ..tangi 51 frunze inzelate".
31. Fistic"
$i , opreg ingust" de tip nou cu rindurile orizontale, rinduri cu lcate" uniforme.
32. Fuste ..sumne" din zona desud a juetului Mehedinti.
33. Bete ,,braciri" fem eie 5 ti.
34. Briu 51 braciri barbatesti.
35. La festival folcloric.

181

36.
37.
38.
39.
40.
41.

Costum barbatesc din zona de sud a jude(ului Mehedin(i.


Costum femeesc din zona centrala a jude(ului Mehedinti.
Cirpe de cap" din bumbac ornamentate cu vargi batute in plnza".
Femee legata cu cirpa din bumbac.
Marame in diverse zone ale jue(ului Mehedinti.
Cama?a incretita in jurul gltului, purtata de feraeile dacilor (imagine de pe monumentul Tropheum Traiani
de la Adamclisi Dobrogea).
42. Camaa femeiasca traditionalii ,,crea(a dupa git", ornamentata cu un singur rind, pe umar, ce sugereaza
,,altita". Purtata de batrine.
43. Cama$i femeesti, care prezinta forma ini(iala a alti{Gi, avind un singur chenar marginar de (,\ care o
incadreaza plna la guler. Zona de sud a judetului Mehedm(i.
44. Cheita , puricelu" cu se Inchee foile cama$ii.
45. Cusatura peste creturile de sub guler ale camaii femeesti, denumita bratarie", ,,pomezar" sau ,,curpenea'.
46. Cusatura specifica de m cret" sub altita, executata cu fir de cinepa.
47. Catna$i femee?ti cu ornamentatia specifica de Mehedinti, cu ,,blana nisipita" i a doua, cu rinuri
inzelate".
48. Camai femee 5 ti cu ornamentatia specifica de Mehedinti, cu ,,blana nisipita,
i a doua cu ,,blana sabiata".
49. Camai femee$ti cu ornamentatia specifica de Mehedinti, cu blana nisipita" cusuta in punct batrinesc cu lina.
50. Cama^a
femeiasca cu ,,blana de-a-ntregulpeimneca.
51. Caraaa
femeiasca cu ,.blana nisipita" pepiept.
52. Cama?i femeesti de tip recent cu ornamentatia aleasa in razboi ,,in 1".
53. Poalele camasii de Mehedinti.
54. Poalele camasii de Mehedinti.
55. V ilnice oprege {" specifice judetului Mehedinti.
56. Detaliu de tesatura a vilnicului in tehnica vilnic", sau ,,batuta" cu urzeala complet acoperita de beteala.
57. Detaliu de {esatura a vllnicului Intehnica plnziului" sau
,,pinze$te" cu aspect de pinza.
58. Detaliu de tesatura a vilnicului in 4 ite , ochiuri".
59. Detaliu de (esatura a vllnicului ,,ln ite".
60. Vargufe pe clmpul" vllnicului, printre rinduri alese".
61. V ilnic incutat pe degete pe blana" ?i ,,vilnic incutat culcat".
62. V ilnice ornamentate din nevediturS.
63. V ilnic zavelca cu b etea (detaliu.
64. Bete braciri" nevedite lu diverse modele.
65. Cama?a barbateasca ,,dreapta".
66. Cama$a barbateasca ,.cu platca.
67. Cioareci cu ornament de ,,b!rna$" din zona de nord a judetului Mehedinti.
68. Croiala cioarecilor din zona de sud a judetului Mehedinti.
69. Cioareci din zona de sud a judetului Mehedinti.
70. Haina alba din zona de nord a judefului Mehedin{i.
71. Haina in clini din zona de sud a juetului Mehedinti.
72. Ipingea oarba", In forma de pelerina.
73. Aspecte de port popular din Meheinti din secolul al X IX -lea. (1869
1898)