Ie (vestimentație)

3 limbi




 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric

Unelte














De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard.
[[wiki]] Ștergeți eticheta la încheierea standardizării.
Acest articol a fost etichetat în septembrie 2013
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau
inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a
afirmațiilor pe care le conține.

România revoluționară, pictură de Constantin Daniel Rosenthal (modelul este Maria Rosetti)

Ia este o bluză, componentă a costumului tradițional românesc. Este confecționată
din pânză albă de bumbac, in sau borangic[1]. Este împodobită cu broderii în motive
populare românești mai ales la mâneci, pe piept și la gât. Unele ii sunt împodobite și
cu mărgele sau paiete.
În comunitățile românești din întreaga lume, ziua universală a iei este sărbătorită la
data de 24 iunie (la Sânziene sau Drăgaica).

Caracteristici[modificare | modificare sursă]
Elementele de bază în compoziția iei sunt umărul (cusătura ce unește mâneca de
părțile din față și spate ale iei), încrețul, altița (bandă lată, bogat decorată pe mânecă
care este elementul definitoriu al modelului și care nu se repetă în nici o altă parte a
iei), râurile (benzi drepte sau oblice pe piept și mâneci)
și bibilurile sau cheițele (cusături de îmbinare a bucăților de material).
Modelele broderiilor și podoabelor diferă de la o zonă la alta de la Nistru până în
zonele vestice ale arealului de răspândire a etniei românești. În Moldova s-au purtat
în special râurii costișați / chezuri / piezuri – adică oblici. În sud, s-au purtat râurii în
șiruri verticale; fie multe și fine, ca în Râmnic sau Ilfov, fie râuri copleșitori, compuși
din motive mari și late, cu nume specifice, pentru Muscel "codri", "șerpeasca", etc. Pe
ambele maluri ale Oltului și în Oltenia, s-au purtat mai mult râurii "înfurcați" ca niște
ramuri (furci) care pleacă dintr-un ax de simetrie numit "cosoi". In Gorj apare tipul de
râuri numiți "săbiate"; cosoiul dispare și fostele ramuri sunt acum benzi evidente,
care se întâlnesc pe centrul mânecii, în unghi.
După ce încrețul și-a pierdut rolul funcțional, a fost păstrat totuși ca bandă
decorativă, aproape nelipsit în compoziția mânecii. Sunt excepții iile mai noi din
Muscel și Prahova, unde râurii pleacă direct din altiță, repetând aceleași modele. Altă
excepție sunt iile mai noi (1900) de pe Valea Oltului, unde toată mâneca este
acoperită de broderie fină, numita "tablă". Tot atunci iile din sud s-au îmbogățit cu
fluturi (paiete) și fir (metalic). În Bucovina s-au folosit mărgele – în special pentru a
îmbogăți încrețul; dar apar și pe altițe câteodată.

Cromatica[modificare | modificare sursă]
Ia de Suceava are culori sobre, dar plăcute, naturale: brun, cafeniu, negru, verde
închis.
Cea de Câmpulung e plină de roșu și negru și se lucrează cu fir gros, buclat, care dă
volum.
În Vrancea, apare o geometrie puternică și culori tari: roșu, negru, albastru, verde,
ocru – contraste; dar și o croială specială a mânecii: efectul de spirală nu e dat de
râuri costișați ci de croiala mânecii, care este răsucită.
În Vlașca și Ilfov se folosesc culori calde, mai multe nuanțe de roșu, auriu, ocru.
În Romanați se folosește o combinație de albastru tare cu roșu și vișiniu, pentru
modele delicate, mici, dar de mare rafinament. În Gorj, mai ales în nord, se folosește
doar negru (și ocru pentru încreț) – influență clară dinspre zona "Săliște". În schimb
compoziția, motivele, sunt foarte dinamice: colul morii, stele, spirale, coarnele
berbecului, cârlige, etc. În Argeș și Vâlcea, de asemenea apar
compoziții monocrome, dar e vorba de roșu închis și vișiniu, mai rar doar negru.
Cămășile specifice din Dobrogea, din Banat, Oaș, Maramureș, Transilvania:
Hunedoara, Săliște, Apuseni, Bihor, Năsăud, Târnave, fiecare are o personalitate
aparte deși unele sunt și ele compuse tot din 4 foi și încrețite la gât, au și elemente
aparte în croială: ciupag, fodor, platcă. Ornamentele sunt specifice: în tablă,
ciocănele, picături, umeraș, 'peste cot' etc.
„Costumul românesc este un monument în sensul propriu al cuvântului. El nu stă în
căsuța sociologică sau etnografică a îmbrăcămintei, ci în linie cu piramidele egiptene,
cu catedralele franceze și cu digurile Olandei. El are acest drept pentru că este o
probă adusă la maturitatea existenței unei civilizații închegate. El este una din
mărturiile vizibile și tangibile ale civilizației satului de pe pământul nostru. Costumul
românesc ne scoate din domeniul artei și ne duce în acela al istoriei. Pentru mine el
nu se asociază cu hora satului, cu cimiliturile și cu poveștile populare ; el rimează cu
perfecta și armonioasa așezare a comunității libere, care a știut să străbată toate
intemperiile istoriei prin neântrecutul său sistem de autoghidare și adaptare.” [2]

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]



Ii din Muscel
 

Ii din Argeș
 

Țăranca din Muscel - Nicolae Grigorescu

 
 

Principesa Ileana în costum popular

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Cămașă

Note