Valorificarea resurselor autohtone în turism pentru Județul Hunedoara

1. Aspecte etnografice și folclorice

Frumusețea și varietatea cadrului natural, precum și bogăția elementelor cu caracter

cultural (artistic, etnografic, istoric) conferă județului Hunedoara un potențial turistic remarcabil,
obiectivele fiind grupate în 5 zone principale: "Ținutul Pădurenilor", "Țara Zarandului", "Valea
Mureșului", "Țara Hațegului", "Valea Jiului".

Totodată este de remarcat, aspectul folcloric care diferă, deoarece este împărțit în mai
multe zone, fiecare având specificul ei: Țara Hategului, Țara Moților, Ținutul Pădurenilor, Zona
Orăștie și Ținutul Momârlanilor.

 În Ţara Haţegului - mobilierul (lăzile de zestre, scaunele, mesele etc.) este confecţionat
din lemn de fag, la fel și furcile de tors, căucele, bâtele ciobănești. Țesăturile populare
executate în gospodăriile țărănești - covoare, tindeie, păretare, pricoiţe
 În Țara Moților - cunoscut pentru valoarea sa este Târgul de fete de pe muntele Găina,
care se ține în fiecare an , aproape de sărbătoarea religioasă Sf. Ilie ( mii de moți și alți
români se adună aici pentru a petrece și târgui obiecte populare )
 Ținutul Pădurenilor - Evenimentul dedicat tradiţiilor locale şi folclorului hunedorean -
Festivalul Pădurenilor „Drăgan Muntean"
 Zona Orăștie - a fost întotdeauna renumită pentru meşterii cojocari, iar piesele realizate
de aceştia cu multă măiestrie în centrele de cojocărit de aici au fost cunoscute şi apreciate
în întreaga ţară.
 Ținutul Momărlanilor - păstrează unele obiceiuri păgâne precum spovedania la brad,
copac pe care îl consideră sacru.
 2. Arhitectura populară

Gospodăria permanentă, aflată în vatra satului este formată din curte și grădina de legume
și pomi fructiferi. Pe lângă acestea există construcții anexe care ajută localnicii să-și întrețină
familia (adăposturi pentru animale și cereale)

Totodată, cele mai vechi exemplare de case aparțin secolului 18, structura acestora fiind:
registrul 1- soclul și pivnița , registrul 2 - odaia și tinda, registrul 3 – podul

Acestea pot fi confecționate din piatră (fundația), tavanul pivniței din grinzi de stejar și podit cu
scânduri groase, pereții sunt realizați dintr-un singur material ( cărămidă, piatră, lemn ), iar
acoperișurile erau de obicei configurate din stuf, șiță si mai tarziu cu țiglă.
 3. Portul popular

Cămașa femeiască de Hunedoara (Pădureni, Hațeg) este cea cu tablă și fodori. Se croiește
din patru foi încrețite la gât. Pentru a fi mai largă, se introduce sub braț clinul, numit și
„lărgitură”, și pava numită „zoltac”. Broderia se face pe mâneci, piept și guler. Se poartă cu
catrințe negre, țesute în casă, în două sau în patru ițe. Catrințele apar de cele mai multe ori fără
ornamentație, iar catrința din față este mai scurtă decât cea din spate. Poalele fac corp comun cu
cămașa și sunt bogat ornamentate jos și pe clini în sus cu motive sau cu cheițe. Peste cămașă se
poartă pieptare cu broderii policrome, compacte. Peste șold se poartă podoabe de metal alcătuite
din bani, inele, cheițe înșirate pe lănțișoare. Pe cap se poartă „ceapsa” ornamentată cu motive
bogate și compacte cusute cu negru sau negru cu roșu. Pe margini ceapsa este ornamentată cu o
dantelă albă cusută cu acul. Sub ceapsă se poartă cârpa sau marama albă de bumbac care se
prelungește pe sub cojoc, în spate, de-a lungul catrinței.

La bărbați cămașa avea ochi colorați. Iarna purtau pantaloni (nădragi din lână) , vara
(pantaloni din cânepă). De sărbători purtau laibărul, era influența din lumea Castelului lui Iancu
de Hunedoara, a domeniului nobiliar.
Portul bărbătesc- în zona de vest și nord a Transilvaniei (Oaș, Sălaj, Bihor, Maramureș) se purta
cămașa scurtă cu „gaci”.

4. Meșteșuguri populare

Printre cele mai renumite meșteșuguri populare specifice zonei Hunedoara, care în ziua
de azi se mai păstrează foarte puțin sunt: prelucrarea artistică a lemnului, țesut și cusut de
costume populare, arderea pietrei de var , căutător de aur.

5. Folclorul muzical și coregrafic

Folclorul muzical şi coregrafic este reprezentat de „haţegane”, „line”, la care se adaugă şi

alte obiceiuri cum ar fi: „Strigarea peste sat”, ca obicei de primăvară sau „Încununarea boului”,
ca obicei de vară.

Jocul în pereche este caracterizat prin deplasarea pe linia cercului în sens invers acelor de
ceasornic, unde băiatul ține mâna dreaptă ,,pe după gâtul fetei” , iar cu mâna stângă ține degetele
fetei de la mâna dreaptă. ,,Ardeleana pe sub mână” este unul dintre cele mai reprezentative
dansuri ale pădurenilor de pe raza județului Hunedoara.
 Considerat un adevărat simbol al Ţării Moţilor, tulnicul este un instrument muzical
străvechi, care face parte din moştenirea culturală a poporului român. De obicei, în trecut la acest
instrument cântau nevestele şi fetele, anunţând evenimentele din cadrul familiei sau din
comunitate.
6. Aspecte gastronomice+preparate

Mâncarea tradițională în zonă este ciorba de cartofi, ciorba și friptura de miel, cârnați,
tocana de cartofi cu carne și plăcinte. Pentru plăcintă se face un aluat din făină, apă, zahăr,
drojdie și puțin ulei. Alături faci o compoziție din brânză dulce cu smântână, ouă amestecate cu
puțin lapte, un pic de griș. Se întinde foarte subțire aluatul, se adaugă compoziția, împăturești
plăcinta ca un plic. Fructele în marea lor majoritate sunt folosite la consumul propriu, prin
fermentare la obținerea țuicii (obișnuită -32 grade - 35 grade sau întoarsă de la 50 de grade în
sus). Din țuica cu diferite fructe puse la macerat, vișine, afine, coarne îndulcită cu miere de
albină sau zahar se obțin lichiorurile în casă (vișinata, cornata, zmeurata, afinata).