Comercial 1 Versiune Finala 2017

Drept comercial I
UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE DREPT CLUJ NAPOCA
Conf. univ. dr. Rodica Diana Apan
DREPT COMERCIAL (I)
MANUAL DE STUDIU INDIVIDUAL
CLUJ NAPOCA
2017
1
Drept comercial I
CUPRINS
UNITATEA DE INVATARE 1
TIPOLOGIILE PROFESIONISTILOR DIN ETAPA (PRE) SOCIETARĂ
1.1. Clasificarea profesionistilor- schema (pre)societară

1.1.1. Etapa pre-societara –tipologii (forme) ale profesionistilor persoane fizice autorizate care
desfasoara activitati economice
1.1.2 Etapa societara - tipologii societare/ asociative fara personalitate juridica /cu personalitate
juridica
1.1.2.1 Etapa societara - tipuri societare/ asociative fara personalitate juridica
1.1.2.2 Etapa societara - tipuri societare cu personalitate juridica
PROCEDURA GENERALĂ DE INSOLVENȚĂ REGLEMENTATĂ DE LEGEA 85 DIN 2014;

DOMENIUL DE APLICARE; NOȚIUNI; PRINCIPII; ORGANELE PROCEDURII;
2.1 Definirea conceptelor: procedura de insolvență, procedura falimentului, procedura generală,

procedura simplificată
2.2. Interferenta dintre tipologiile profesionistilor si domeniul de aplicare al procedurii insolventei
2.3. Organele care aplică procedura insolventei
2.3.1. Instanţele judecătoreşti si judecătorul-sindic
2.3.2. Administratorul judiciar si lichidatorul judiciar
2.3.2.1 Administratorul judiciar
2.3.2.2 Lichidatorul judiciar
2.4 Citarea și comunicarea actelor de procedură; Procedura speciala de citare prin Buletinul
Procedurilor de Insolventa- BPI
2.5 Cheltuielile procedurii
PATRIMONIULUI PROFESIONISTILOR; TEORIA PATRIMONIULUI DE AFECTAȚIUNE;

PATRIMONIUL DE AFECTAȚIUNE AL PERSOANEI FIZICE CARE DESFAȘOARĂ
ACTIVITATE ECONOMICĂ AUTORIZATĂ;
3.1.Teoriile care guvernează conceptul de patrimoniu al persoanei fizice si al persoanei juridice. Privire
speciala asupra patrimoniului profesionistilor.
3.1.1 Despre teoria patrimoniului de afectatiune al persoanei fizice care desfasoara activitate economică
autorizata;
3.2 Patrimoniul societatii simple
3.3. Patrimoniul societatii/asocierii in participatie
2
Drept comercial I
UNITATEA DE INVĂŢARE 4
PATRIMONIUL PROPRIU DISCTINCT SI AUTONOM AL TIPURILOR SOCIETARE CU
PERSONALITATE JURIDICA REGLEMENTATE DE LEGEA 31/1990;
TEZA RASPUNDERII (NE)LIMITATE A ASOCIATILOR PENTRU OBL IGATIILE SOCIETATII
REGLEMENTATE DE LEGEA 31/1990;
4.1 Despre conceptul de patrimoniu al persoanei juridice

4.2 Separatia de patrimonii vs confuzia de patrimonii; teorii aplicabile patrimoniului tipurilor societare cu
personalitate juridica reglementate de Legea 31/1990
4.3. Înfrângerea tezei răspunderii limitate a asociaților pentru obligațiile societății și consecințele acesteia
4.4. Poziționarea creditorilor sociețății în raport cu patrimoniul propriu al asociatului societatii in nume
colectiv si ai societatii in comandita simpla si in comandita pe actiuni
4.5. Interferențe cu procedura insolvenței a pentru urmarirea parimoniului asociatului societatii in nume
colectiv si ai societatii in comandita simpla si in comandita pe actiuni
4.6. Teza răspunderii limitate a asociaților pentru obligatiile societății și consecințele acestora
STRĂPUNGEREA VĂLULUI CORPORATIST ÎN DREPTUL SOCIETAR;

ASPECTE PATOLOGICE PRIVITOARE LA PERSONALITATEA JURIDICA A SOCIETAȚILOR
REGLEMENTATE DE LEGEA 31/1990;
5.1. Străpungerea vălului corporatist in dreptul societar; Reglementarea;

5.2.Străpungerea vălului corporatist in conditiile prevazute de art. 2371al legii 31/ 1990; Reglementarea;
5.3. Despre frauda în dauna creditorilor
5.4. Perspective doctrinare inedite și interferențe cu procedura insolvenței
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6
STRĂPUNGEREA VĂLULUI CORPORATIST IN DREPTUL INSOLVENTEI;

ASPECTE PATOLOGICE ALE PERSONALITAȚII JURIDICE A SOCIETAȚILO R
REGLEMENTATE DE LEGEA 85/2014
6.1. Străpungerea vălului corporatist in conditiile prevazute de art.169 al Legii 85/2014 a insolventei;
Reglementare
6.2. Tipologia faptelor care pot atrage starea de insolventa
6.3. Tipologia raspunderii pentru insolventa
OBLIGAȚIA PROFESIONIȘTILOR DE PLATĂ A UNEI SUME DE BANI ÎN NUMERAR ȘI

PRIN VIRAMENT BANCAR; LIMITĂRI ÎN MATERIA PLĂȚILOR ÎN NUMERAR
EFECTUATE DE CĂTRE PROFESIONIȘTI;
7.1. Perspective juridice asupra obligaţiilor profesionistilor în ipoteza plăţilor în numerar

7.1.1. Plata: reperele definiției
7.1.2. Moneda platii
3
Drept comercial I
7.1.3. Locul plătii

7.1.4. Data plăţii
7.1.5. Dovada platii
7.1.6. Interdictii si limitari in materia platilor in numerar efectuate de catre profesionisti
7.2. Termenul legal și termenul contractual de plată în reglementarea dată de Legea 72/2013
7.3. Clauze contractuale şi practici abuzive în reglementarea dată de Legea 72/2013
7.4. Plata prin virament bancar; operaţiunile de transfer credit şi debitare directa; emiterea şi utilizarea
instrumentelor de plată electronică
7.4.1. Proba plății efectuate prin virament bancar
7.4.2 Data plății prin virament bancar
7.5. Reglementarea in materia serviciilor de plata
7.5.1 Prestatorii de servicii de plata
7.5.2 Operatiunile care constituie servicii de plată
7.5.3 Raportul contractual dintre prestator si utilizator
INSTRUMENTE DE PLATA; CAMBIA; BILETUL LA ORDIN; CECUL
8.1. Consideraţii privind definirea, reglementare si conditiile de fond in materia instrumentelor de plată şi
de credit
8.2. Tipologia instrumentelor de plată şi de credit
8.3. Formalismul si autonomia instrumentelor de plata si credit
8.4. Girul şi avalul instrumentelor de plată şi de credit
8.4.1.Girul instrumentelor de plată şi de credit
8.4.2. Avalul instrumentelor de plată şi de credit
8.5. Plata şi refuzul la plată al instrumentelor
UNITATEA DE ÎNVATARE 9
NEINDEPLINIREA LA SCADENTA A OBLIGATIEI DE PLATA A UNEI SUME DE BANI DE
CATRE PROFESIONISTI; SANCTIUNI APLICABILE
9.1. Punerea in intarziere; Debitorul se afla de drept in intarziere daca „nu a fost executată obligaţia de a
plăti o sumă de bani, asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi”; Interdictia acordarii
termenului de gratie;
9.2. Principiul curgerii de drept a daunelelor interese moratorii pentru orice obligatie de plata a unei sume
de bani neîndeplinita la scadenta.
9.3. Dobanda renumeratorie si dobanda penalizatoare; Prevederi speciale privitoare la dobanda in
raporturile juridice care decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ/ fara scop lucrativ
9.4. Dobanda legala; Dobanda legala remuneratorie si dobanda legala penalizatoare
9.5. Clauza penala moratorie
4
Drept comercial I
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 10
PROCEDURA GENERALA DE INSOLVENTA REGLEMENTATA DE LEGEA 85 DIN 2014;

CEREREA DE DESCHIDERE A PROCEDURII;
10.1. Caracteristicile creantei care poate fundamenta o cerere de deschidere a procedurii insolventei
10.2. Deschiderea procedurii insolventei la cererea creditorului
10.3. Deschiderea procedurii de insolventa la cererea debitorului
10.4. Conceptul de insolvență si cel de insolvabilitate; insolvabilitatea in materie civila si fiscala-comparatie
PROCEDURA GENERALA DE INSOLVENȚA REGLEMENTATA DE LEGEA 85 DIN 2014;

EFECTELE DESCHIDERII PROCEDURII; PRIMELE MASURI;
11.1. Interferenta a două categorii de proceduri, a celei de drept comun reglementata de Codul de Procedura
Civila şi a celei de insolventa generata de aceeasi creanţa
11.1.1. Un prim efect al interferenţei- suspendarea acţiunii în pretenţii urmare a deschiderii procedurii de
insolvență a debitorului;
11.1.2. Realizarea comunicarii hotararii de deschidere a procedurii prevazută de art.37 din Legea 85 din
2006, respectiv de art.76 din Legea 85 din 2014 ;
11.1.3. În ce modalitate si de la ce data opereaza suspendarea judecatii acţiunii de drept comun;
11.1.4. Data de la care opereaza suspendarea termenului de prescriptie a acţiunii de drept comun;
11.2. Cadrul procesual dat de procedura insolvenței in scopul realizării drepturilor creditorului a cărui
acţiune de drept comun a fost suspendată de drept urmare a deschiderii acestei proceduri
11.3. Exceptia de la regula suspendării de drept – nu se suspendă acțiunile pornite împotriva codebitorului
debitoarei falite.
11.4. Primele măsuri: Notificarea deschiderii procedurii
11.5. Primele măsuri; Ridicarea dreptului de administrare a debitorului in cadrul procedurii
insolventei:conditii; proceduri; efecte
TABELUL PRELIMINAR SI TABELUL DEFINITIV AL CREANTELOR ASUPRA AVERII

DEBITOAREI; CONTESTATIILE LA TABELUL PRELIMIAR SI LA TABELUL DEFINITIV;
12.1. Categorii de creditori si categorii de creante relevante pentru intocmirea tabelelor in cadrul procedurii
insolventei
12.2. Tabelul preliminar de creanţe
12.3. Inregistrarea creantelor in tabelul preliminar; procedura de verificare si de inregistrare a creantelor
12.4. Contestatiile la tabelul preliminar de creante
12.5. Tabelul definitiv de creante; contestatiile la tebelul definitiv de creante
5
Drept comercial I
INTRODUCERE
Disciplina Drept Comercial I este înscrisă în planul de învățământ în cadrul disciplinelor obligatorii având în
vedere necesitatea însușirii de către studenți a cunoștințelor juridice privitoare la mediul de Pentru a analiza
complexitatea problemelor de drept comercial s-a utilizat o amplă biliografie cuprinzând atât studii de
doctrină cât și de jurisprudneță / studii de caz care reflectă reglementarea în materia dreptului comercial în
vigoare la acestă dată.
Prezentul curs este structurat astfel incat sa raspunda cerintelor învăţământului cu frecvenţă redusă. Prin
conținutul și alcătuirea sa manualul se adresează învățământului juridic, forma de învățământ cu frecvență
redusă și tuturor celor interesați să cunoască fenomenul și raporturile de afaceri din perspectivă juridică.
OBIECTIVELE CURSULUI
Manualul îşi propune să prezinte studenţilor o serie de aspecte teoretice din domeniul dreptului comercial si
urmăreşte cunoaşterea instituţiilor fundamentale ale dreptului comercial român prin raportare la dispoziţiile
legale în materie, doctrina existentă şi jurisprudenta. Prin utilizarea de studii de caz / spețe se urmăreşte
fixarea cunoştinţelor teoretice şi rezolvarea aplicatiilor practice.
Obiectivul central al acestui curs constă în însuşirea şi analiza principalelor institutii de drept comercial, în
acord cu reglementarea noua, generata de intrarea in vigoare a Codului Civil și a Codului Insolvenței.
COMPETENŢE CONFERITE STUDENTULUI
După parcurgerea acestui curs, studentul va fi în măsură:

 Să cunoască și să utilizeze în mod adecvat a conceptele, teoriile, paradigmele şi procedurile din domeniul
dreptului comercial.
 Să utilizeze corect și să aplice tehnicile şi instrumentele specifice dreptului comercial.
 Să dobândească capacitatea de a interpreta și corela instituţiilor juridice din dreptul comercial naţional.
 Să dobândească abilități și cunoștințe necesare în culegerea datelor şi informaţiilor referitoare la o problemă
concretă de drept comercial.
 Să aibă capacitatea de a utiliza legislaţia în vigoare din materia dreptului comercial în analiza situaţiilor
juridice, în încadrarea lor corectă şi în soluţionarea lor.
RESURSE ŞI MIJLOACE DE LUCRU
Cursul dispune de prezentul manual scris care va fi studiat individual de catre studenţi, precum şi de trimitere
la surse jurisprudentiale. În timpul convocărilor, în prezentarea temelor sunt folosite echipamente audio-
vizuale, metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea
practică a noţiunilor predate.
6
Drept comercial I
STRUCTURA CURSULUI
Continutul cursului cuprinde 14 unitati de invatare. Fiecare unitate de invatare cuprinde: obiectivele,
structura, prezentarea descriptiva a conceptelor si institutiilor juridice, întrebări de control și teme de
dezbatere, teste de autoevaluare cu indicarea raspunsurilor corecte, aplicații / studii de caz, bibliografie
obligatorie și bibliografie suplimentara la finele fiecărei unității de învățare.
Nr.
Unităţi de învățare
ore
1. Tipologiile profesionistilor din etapa (pre) societara 2
2. Procedura generala de insolventa reglementata de Legea 85 din 2014; Domeniul de 4
aplicare; Notiuni; Principii; Organele procedurii; (I) (II)
3. Patrimoniului profesionistilor; Teoria patrimoniului de afectatiune; Patrimoniul de 2
afectatiune al persoanei fizice care desfasoara activitate economică autorizata;
4. Patrimoniul propriu disctinct si autonom al tipurilor societare cu personalitate juridica 2
reglementate de Legea 31/1990; Teza raspunderii (ne)limitate a asociatilor pentru
obligatiile societatii reglementate de Legea 31/1990;
5. Străpungerea vălului corporatist in dreptul societar ; 2
Aspecte patologice privitoare la personalitatea juridica a societăților reglementate de
Legea 31/1990;
6. Străpungerea vălului corporatist in dreptul insolventei; 2
Aspecte patologice ale personalității juridice a societăților reglementate de Legea
85/2014.
7. Obligația profesioniștilor de plată a unei sume de bani in numerar si prin virament 2
bancar; Limitari in materia platilor in numerar efectuate de catre profesionisti;
8. Instrumente de plata; cambia; biletul la ordin; cecul (I) (II) 4
9. Neindeplinirea la scadenta a obligatiei de plata a unei sume de bani de catre 2
profesionisti; Sanctiuni aplicabile;
10. Procedura generala de insolventa reglementata de Legea 85 din 2014; Cererea de 2
deschidere a procedurii;
11. Procedura generala de insolvența reglementata de Legea 85 din 2014; Efectele 2
deschiderii procedurii; Primele masuri;
12. Tabelul preliminar si tabelul definitiv al creantelor asupra averii debitoarei; 2
Contestatiile la tabelul prelimiar si la tabelul definitiv;
TOTAL ORE 28
7
Drept comercial I
TEMATICA ÎNTÂLNIRILOR FAȚĂ ÎN FAȚĂ
Tematică seminar/laborator/proiect Nr.

ore
1. Tipologiile profesionistilor din etapa (pre) societara 2
aplicare; Notiuni; Principii; Organele procedurii (I)
aplicare; Notiuni; Principii; Organele procedurii. (II)
4. Patrimoniului profesionistilor; Teoria patrimoniului de afectatiune; Patrimoniului de 2
afectatiune al persoanei fizice care desfasoara activitate economică autorizata;
5. Patrimoniul propriu disctinct si autonom al tipurilor societare cu personalitate juridica 2
reglementate de Legea 31/1990; Teza raspunderii (ne)limitate a asociatilor pentru
obligatiile societatii reglementata de Legea 31/1990;
6. Străpungerea vălului corporatist in dreptul societar ; 2
Aspecte patologice privitoare la personalitatea juridica a societăților reglementate de
Legea 31/1990
7. Străpungerea vălului corporatist in dreptul insolventei; 2
Aspecte patologice ale personalității juridice a societăților reglementate de Legea 85/2014.
bancar; Limitari in materia platilor in numerar efectuate de catre profesionisti; (I)
bancar; Limitari in materia platilor in numerar efectuate de catre profesionisti; (II)
10. Instrumente de plata; cambia; biletul la ordin; cecul 2
11. Neindeplinirea la scadenta a obligatiei de plata a unei sume de bani de catre 2
profesionisti; Sanctiuni aplicabile;
12. Procedura generala de insolventa reglementata de Legea 85 din 2014 ; Cererea de 2
deschidere a procedurii;
13. Procedura generala de insolvența reglementata de Legea 85 din 2014; Efectele 2
deschiderii procedurii; Primele masuri;
14. Tabelul preliminar si tabelul definitiv al creantelor asupra averii debitoarei; 2
Contestatiile la tabelul prelimiar si la tabelul definitiv;
TOTAL ORE 28
8
Drept comercial I
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
1. Apan, R.D., 2017, Drept Comercial (I), manual de studiu individual pentru învățământul cu frecvență
redusă;
2. Carpenaru S., 2016, Tratat de drept comercial român, ed.V, Ed. Universul Juridic, Bucureşti;
3. Turcu I, 2015,Codul insolventei, Ed.CH.Beck, Bucuresti;
4. Bufan, R.coordonator, 2014, Tratat practic de insolvență, Bucuresti, Hamangiu, 2014;
5. Piperea, G., 2012, Drept comercial. Intreprinderea, Bucuresti, CH Beck.
TEME DE CONTROL (TC)

Temele de control vor consta într-un test ce va fi stabilit conform calendarului disciplinei şi va avea ca subiect
patrimoniul profesioniștilor şi un alt test care va avea ca subiect deschiderea procedurii insolventei. Testul se
punctează fiecare cu maximum 1 punct care va face parte din nota finală de examen. De asemenea, studentii vor
avea de pregatit un studu de caz cares e puncteaza cu maxim 1 punct din nota finală de examen.Punctajele aferente
temelor de control si studiului de caz nu sunt supuse măririi de notă.
METODA DE EVALUARE
Tip Pondere din
Criterii de evaluare Metode de evaluare
activitate nota finală (%)
Examen scris (evaluarea
Aplicarea logică, corectă, coerentă a
competentelor
noțiunilor însușite urmare a parcurgerii
acumulate prin
Studiu bibliografiei, cunoaşterea informaţiei
analizarea raspunsurilor 70,00%
individual predate la curs, gradul de însuşire a
date la subiectele
limbajului juridic specific dreptului
redacționale in cadrul
comercial;
examenului)
Teste de evaluare pe
Capacitatea de a analiza și aplica
parcursul semestrului,
reglementările în domeniul dreptului
(evaluarea practică a 20,00%
comercial pentru solutionarea unei
Seminar competențelor
situații juridice concrete. Frecvența și
profesionale acumulate
prezența activă la orele de seminar,
prin testări periodice
participarea la dezbateri;
prin lucrări);
Laborator
Referat Studiu de caz 10,00%
Standard minim de performanţă
- Studentul cunoaște care sunt principalele concepte ale dreptului comercial, le recunoaște și le
definește corect.
- Limbajul de specialitate este simplu dar corect utilizat.
- Să rezolve în proporție de 50% subiectul de examen.
9
Drept comercial I
TIPOLOGIILE PROFESIONIȘTILOR DIN ETAPA (PRE) SOCIETARĂ
Cuprins
1.1.1. Etapa pre-societara –tipologii (forme) ale profesionistilor persoane fizice autorizate care
desfasoara activitati economice
1.1.2 Etapa societara - tipologii societare/ asociative fara personalitate juridica /cu personalitate
juridica
1.1.2.1 Etapa societara - tipuri societare/ asociative fara personalitate juridica
1.1.2.2 Etapa societara - tipuri societare cu personalitate juridica OBIECTIVELE ȘI
COMPETENȚELE UNITATII DE INVATARE
Obiective
• Cunoasterea si intelegerea notiunilor de ”profesionist” si ”intreprindere”.
• Clasificarea tipologiilor (pre) societare; criterii de clasificare; structura clasificarii;
Competențe
• Studenții vor putea sa definească conceptele de”profesionist” si ”intreprindere”.
• Studenții vor identifica realțiile dintre tipologiile societare și pre-socieatre, vor identifica criteriile de
clasificare a acestor tipologii.
TIMPUL ALOCAT UNITĂȚII DE ÎNVAȚARE: 2 ore
CONTINUT
Doua sunt reperele reglementare din Codul civil care vor constitui
premisele prezentului studiu:
-prevederile art. 2, alin.2, care vin in continuarea celor cuprinse in art. 2,
alin.1, conform carora, Codul Civil reglementează raporturile patrimoniale
şi nepatrimoniale dintre persoane, ca subiecte de drept civil. Art. 2, alin.2
stabileste “statutul “ Codului Civil , ca ansambul de reguli reprezentand
« dreptul comun » in raport cu alte regelementari din domeniile la care se
referă litera sau spiritul dispoziţiilor codului ;
10
Drept comercial I
-prevederile art.3, alin.1, care includ expres in sfera de aplicare a Codului

Civil, raporturile dintre profesionişti, precum şi raporturile dintre aceştia şi
orice alte subiecte de drept civil, prin trimitere la art.3, alin.2 si alin.3,
aceste din urma prevederi definind notiunea de « profesinist » si cea de
« intreprindere . »
Profesionişti sunt toţi cei care exploatează o întreprindere, iar exploatarea
unei întreprinderi, desemneaza exercitarea sistematică, de către una sau mai
multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea,
administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii,
indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.
Noua situatie generata, in esenta, de adoptarea articolelor din Codul Civil
mai sus indicate a fundamentat teza unitatii dreptului privat- conceptia
monista asupra acestuia si au suscitat nenumarate interpretarii si opinii
diverse in doctrina asupra viitorului dreptului comercial,
Localizarea reglementara a tipologiei alese de catre profesionisti pentru
constituirea lor legala în vederea desfăşurării activităţii poate fi situata in
stadiul/ etapa presocietara sau in etapa societara.
1.1.1 Etapa pre-societara –tipologii (forme) ale profesionistilor
persoane fizice autorizate care desfasoara activitati economice
Etapa (pre)societara cuprinde acele tipuri ale profesioniştilor persoane
fizice autorizate care desfasoara activitati economice reglementate de
OUG 44/2008 aprobata prin Legea 182/2016 privitoare la accesul la
activitatile economice din economia nationala astfel cum sunt prevazute in
Codul CAEN, procedura de inregistrare in registrul comertului, de
autorizare a functionarii si regimul juridic al persoanelor fizice autorizate sa
desfasoare activitati economice, precum si al intreprinderilor individuale si
familiale, reglemntare care nu se aplica acelor activitati economice pentru
care, prin lege, sunt instituite anumite restrictii de desfasurare ori alte
interdictii si acelor activitati interzise expres prin lege pentru libera
initiativa.
Tipurile ale profesioniştilor persoane fizice autorizate care desfasoara
activitati economice reglementate de OUG 44/2008 aprobata prin Legea
182/2016 sunt:
a) persoana fizica autorizata- intreprinderea economica, fara personalitate
juridica, organizata de o persoana fizica care foloseste, in principal, forta sa
de munca;
b) persoana fizica intreprinzator titular al unei intreprinderii individuale,
este întreprinderea economică, fără personalitate juridică, iar
întreprinzătorul este persoana fizică care organizează aceasta întreprindere
economică; aceasta in condiţiile în care întreprinderea economică este
activitatea economică desfăşurată în mod organizat, permanent şi
sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă, materii prime,
11
Drept comercial I
mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului;

c) intreprindere familiala- întreprinderea economică, fara personalitate
juridica, organizată de catre membrii unei familii.
1.1.2 Etapa societara - tipologii societare/ asociative fara personalitate
juridica /cu personalitate juridica
Etapa societara cuprinde tipuri societare/ asociative fara personalitate
juridica si cu personalitate juridica.
1.1.2.1 Etapa societara - tipuri societare/ asociative fara personalitate
juridica
Prin raportare la criteriul tipologiei ("formei" in acceptiunea Codului Civil)
societatile sunt clasificate enuntiativ de art. 1.888 din Codul Civil astfel :
a) simple;
b) în participaţie;
c) în nume colectiv;
d) în comandită simplă;
e) cu răspundere limitată;
f) pe acţiuni;
g) în comandită pe acţiuni;
h) cooperative;
i) alt tip de societate anume reglementat de lege.
Raportat la ordinea statuată în art.1888 din Codul Civil, vom da prevalenta
in analiza alin. (1), lit. a si b al acestui articol, care cuprinde urmatoarele
tipologii societare fara personalitatea juridica :
a) societatea simpla ;
b) societatea/ asociatia in participatiune.
Precedata ca tipologie, illo tempore, de “societatea civila” a carei
reglementare era cuprinsa in Vechiul Cod Civil, noua tipologie societara
constituită de societatea simpla, este reglementata expres de art.1890- 1948
din Codul Civil.
Societatea simpla, conform prevederilor art. 1892 Cod Civil, alin.1 nu are
personalitatea juridica, dar art. 1892 Cod Civil, alin.2 si 3 prevede ca o
poate dobandi prin vointa asociatilor, care vor stabili printr-un act
modificator a contractului de societate, fara a se dispune dizolvarea
societatii simple, tipul de societate cu personalitatea juridica pe care il
constituie, cu respectarea dispozitiilor legale aplicabile acesteia.
Privitor la societatea/ asocierea in participatie, art. 1951, alin. 1 din Codul
civil prevede ca asocierea in participatiune nu poate dobandi personalitatea
juridica si nu constituie fata de terti o persoana distincta de persoana
asociatilor.
Conform prevederilor art. 1.949 din Codul Civil asocierea în participaţie
12
Drept comercial I
este definita ca fiind, contractul prin care o persoană acordă uneia sau mai
multor persoane o participaţie la beneficiile şi pierderile uneia sau mai
multor operaţiuni pe care le întreprinde.Reglementarea domeniului este
cuprinsa in art 1949-1954 Cod Civil, iar reglementarea anterioara era
cuprinsa in Codul Comercial de la 1868, art.251-256, in prezent abrogat.
Asociere in participatie se circumscrie si in Codul Civil, similar
reglementarii anterioare din Codul Comercial, prin elementele prevazute de
art. 1.951 : - nu constituie faţă de terţi o persoană distinctă de persoana
asociaţilor ;-nu poate dobândi personalitate juridică ;- terţul nu are niciun
drept faţă de asociere şi nu se obligă decât faţă de asociatul cu care a
contractat.
Deci, aceasta asociere, prin raportare la societatea simpla nu are si nu poate
dobandi personalitate juridică, ceea ce lipseste asocierea de componenta
inregistrarii in registrul comertului, astfel incat incheierea contractului de
asociere nu dobandeste opozabilitatea fata de terti, generand astfel
caracterul ocult al asocierii in participatie. Incidenta obligatiei de
inregistrare a asocierii la organul fiscal, de declarare si plata a impozitului
pe profit rezultat din asociere, in conditiile reglementate de Codul Fiscal,
art.28, si art.127, alin.9 si 10, in conditiile in care acesta din urma prevedea
ca asocierile în participaţiune nu dau naştere unei persoane impozabile
separate, precum si ca asocierile de tip joint venture, consortium sau alte
forme de asociere în scopuri comerciale, care nu au personalitate juridică şi
sunt constituite în temeiul legii, sunt tratate drept asocieri în participaţiune,
dilueaza caracterul ocult al asocierii in participatiune, in conditiile in care
illo tempore, acesta era unul dintre centrii de interes in optiunea partilor
pentru acest tip de asociere
Ambele tipologii, societatea simpla si asocierea in participatiune, pot fi
utilizate atat de profesionisti cat si de neprofesionisti, ceea ce atrage riscul
de confuzie asupra lor, cu atat mai mult cu cat, astfel cu le-am clasificat si in
prezentul studiu, ambele sunt tipuri societare fara personalitate juridica,
previziunile asupra utilizarii reduse a asocierii in participatie in viitor, de
catre profesionisti sunt justificate.
Sub aspectul denumirii, Codul Civil introduce sinonimia de notiuni
« societate/ asociere in participatie », intalnita in art. 1888 si respectiv art.
1949 .Aceasta sinonimie, constituind o abatere de la utilizarea notiunii
traditionale prin care era denumit” contractul de asociere in participatie”,
este datatoare in opinia noastra, mai mult de confuzie decat de noi
intelesuri. Desi, denumita in Codul Civil »societate in participatie » aceasta
are carcteristici mai mult cvasi-societare, dar sub aceasta denumire se inscrie
in linia trasata de catre reglementarea conexa data de Codul Civil societatii
simple, care deasemenea are natura contractuala si nu are personalitate
juridica, dar care, spre deosebire de asocierea in participatie, o poate
dobandi.
13
Drept comercial I
In consecinta, in etapa societara, urmatoarele sunt tipurile societare/

asociative fara personalitatea juridica in care profesionistii se pot organiza,
prevazute dealtfel de art.1888, alin. (1), lit.a si b din Codul Civil : societatea
simpla ; societatea/asociatia in participatiune.
Această etapă societară ce cuprinde tipuri asociative fără personalitate
juridică este o etapa hibrid, intermediara intre etapa cuprinzand tipurile
presocietare indicate si cea societară cuprinzand tipurile societare cu
personalitate juridica si este totodata precursoarea tipurilor societare cu
persoanalitate juridica.
Deasemenea, exista anumite interferente prevazute ex lege intre tipologiile
din etapa societarara si anume dintre cele fara personalitatea juridica si cele
cu personalitatea juridica.
Intre societatea simpla - fara personalitate juridica si societatea cu
personalitatea juridică constituită conform Codului Civil, art.1889, alin. 1-3
sunt statuate urmatoarele interferente :
-conform prevederilor art. 1892 Cod Civil, alin.2 si 3 societatea simpla poate
dobandi personalitatea juridica prin vointa asociatilor, care vor stabili printr-
un act modificator al contractului de societate, fara a se dispune dizolvarea
societatii simple, tipul de societate cu personalitatea juridica pe care il
constituie, cu respectarea dispozitiilor legale aplicabile acestuia, deci
societatea fara personalitatea juridica poate transcende in conditiile aratate
catre societatea cu personalitate juridica.
Raspunderea asociatilor si a societatii nou infiintate pentru datoriile
societatii nascute inainte de dobandirea personalitatii juridice, în ipoteza
constituirii unei societăţi cu personalitate juridică urmare a modificarii
actului constitutiv al societatii simple, este solidară si indivizibila.
Observam ca, privitor la asocierea in participare, interdictia instituita de art.
1951 Cod civil este expresa, deci aceasta forma societara nu poate trascende
catre o forma de societate cu personalitate juridica, adica nu este susceptibila
de transformare/trangresare in sensul dobandirii personalitatii juridice.
Aplicabilitatea pentru formele societare cu personalitate jurdica, care se afla
in diverse faze in procesul de dobandire a personalitatii juridice, pentru
anumite cazuri expres reglementate, în genere intre momentul incheierii
actului constitutiv si până la momentul dobândirii personalităţii juridice a
regulilor societatii simple, consta în aceea că, conform prevederilor art. 1893
Cod Civil societatile supuse conditiei inmatricularii si ramase
neînmatriculate precum si societatile de fapt sunt asimilate societatii simple.
Societatile reglementate de Legea 31/1990 sunt dintre cele supuse conditiei
inmatricularii, deci pentru aceste, in ipoteza in care raman neanmatriculate
vor fi aplicabile regulile societatii simple;
1.1.2.2 Etapa societara - tipuri societare cu personalitate juridica
14
Drept comercial I
Etapa societara cuprinde şi tipuri societare cu personalitate juridica, in

reflexia prevederilor art.1881, alin 3, conform carora societatea se poate
constitui cu sau fara personalitatea juridica. Art.1889, alin.1 Cod civil
prevede că prin contractul de societate sau printr-un act separat asociaţii pot
conveni constituirea unei societăţi cu personalitate juridică cu respectarea
condiţiilor prevăzute de lege. În acest caz răspunderea lor pentru datoriile
sociale este subsidiară, nelimitată şi solidară dacă prin lege nu se prevede
altfel.
Iar, daca « potrivit vointei asociatilor, societatea urmeaza sa aiba
personalitate juridica indiferent de obiectul de activitate « art.1889, alin.2, si
alin. 3 Cod civil prevăd expres ca poate fi constituita numai in forma si
conditiile prevazute de legea speciala care ii confera personalitatea
juridica.Societatea dobandeste personalitate juridica prin si de la data
inmatricularii in registrul comertului daca prin lege nu se prevede altfel.
Un dintre « legile speciale » care îi confera societatii personalitatea juridica
este Legea 31/1990, aceasta prevazand forma si conditiile de indeplinit
pentru dobândirea personalităţii juridice, respectiv inregistrarea in registrul
comertului.
In ordinea indicata in art. 1.888 din Codul Civil tipologiile societare
cuprinse la lit. d-g sunt: societatea in nume colectiv, societatea in comandita
simpla, societatea cu rasupundere limitata, societatea pe actiuni, societatea
in comandita pe actiuni.
Art. 1.888, alin.(1), la lit. h) prevede societatile cooperative, iar legea
speciala care le reglementeaza este Legea 1/ 2005. Articolul 1.888 prevede
formele in care societatile cu personalite juridica se pot constitui si legea
specială reglementeaza constituirea, organizarea si functionarea acestor
forme .
Art.1.888, alin.(1), prevede la lit. i) "alt tip de societate anume reglementat
de lege, "categorie in care pot fi incluse societatile regelmentate de Legea
15/ 1990 si societatea europeana. “Legea speciala » o constituie deasemenea
reglementarea data societatilor avand un obiect de activitate exclusiv (sau
exclusivist), cum ar fi : activitatea bancara – institutiile de credit ; leasing-
societati de leasing ; asigurarari – societati de asigurare ssi reasigurare sau
reglementarea proprie societatilor listate pe piata de capital. Relevant pentru
prezentul studiu este cadrul general in materia dreptului societar, pe care il
constituie Legea 31/1990, consolidata pe dreptul comun in materie de
societati reprezentata de prevederile Codului Civil, deoarece societatile
astfel reglementate sunt vehicole prin care se deruleaza investitiile in
Romania, inclusiv investiţiile străine..
Legea 31/1990 prevede in art.1 dreptul de asociere in vederea constituirii
unei societatii si in art.2 de maniera limitativa/ eumerate limiativ,
urmatoarele tipologiile societare cu personalite juridica ce pot rezulta din
asociere si reglementeaza constituirea, organizarea si functionarea acestor
15
Drept comercial I
forme si anume : societatea in nume colectiv, societatea in comandita

simpla, societatea pe actiuni, societatea in comandita pe actiuni si societatea
cu raspundere limitata.
O sinteza a tipologiilor societare in care profesionisisti se pot organiza in
vederea desfasurarii activitatii lor este prezentata in «Schema (pre)
societara » ce cuprinde toate tiplogiile societare indicate ut supra, in
progresie prin raportare la complexitatea lor, iar eea ce este relevant, ceea ce
transcende din studiul societăților în cele ce urmează, grefat pe tipologia
societatilor aici indicată este „filozofia” intinderii raspunderii asociatilor
pentru obligatiile societatii.
Clasificarea după întinderea răspunderii asociatilor pentru obligatiile
societatii este următoarea: societăţi în care răspunderea
asociaţilor/acţionarilor este limitată – societatea cu raspundere limitata si
societatea pe actiuni; societăţi în care răspunderea asociaţilor este nelimitată
– asociaţii din societatea in nume colectiv si asociatii comanditati din
societatea in comandita simpla.
16
Drept comercial I
Schema nr.1 EVOLUŢIA (PRE) SOCIETARĂ
17
Drept comercial I
CONCEPTE SI TERMENI DE RETINUT

Profesionist; întreprindere; persoană fizică autorizată care desfășoară activități
economice; persoană fizică autorizată întreprindere individuală; întreprindere familială;
societatea simplă; societatea/asocierea în participație; societatea în nume colectiv; societatea în comandită
simplă; societatea cu raspundere limitată; societatea cu raspundere limitată unipersonală; societatea pe
actiuni; societatea în comandită pe acțiuni;
ÎNTREBĂRI DE CONTROL ȘI TEME DE DEZBATERE
1. Definiți noțiunea de ” profesionist”.

2. Definiți noțiunea de ”intreprindere”.
3. Clasificați tipologiile societare si pre-societare
4. Indicați care sunt profesioniștii persoane fizice autorizate care desfășoară activitate economică autorizată.
5. Indicați tipurile societare cu personalitate juridică prevazută de Legea 31/1990 .
TEST DE AUTOEVALUARE nr. 1
Încercuiţi răspunsurile corecte (întrebările pot avea o varianta corecta de răspuns)

1.Profesionistii precum şi alte persoane fizice sau juridice, prevăzute în mod expres de lege, au obligaţia
să ceară inmatricularea în registrul comerţului :
a.inainte de începerea activitatii;
b. dupa încetarea activitatii;
c.dupa suspendarea activitatii.
2.Următoarele persoane juridice sunt incluse în categoria profesionistilor:
a.organele administrative locale;
b.societăţile reglementate de Legea 31 /1990;
c.asociatiile si fundatiile;
( Raspuns corect 1-a; 2-b)
1. Apan, R.D., 2016, Drept Comercial (I) conform Codului civil si conform Codului insolventei, manual de
studiu individual pentru învățământul cu frecvență redusă;
18
Drept comercial I
3. Turcu I, 2015,Codul insolventei, Ed.CHBeck, Bucuresti;

4. Carpenaru,S,M.A.Hotca, Nemes, V., 2014, Codul insolventei comentat, Bucuresti, Ed.Universul Juridic;
5. Bufan, R.coordonator, 2014, Tratat practic de insolvență, Bucuresti, Hamangiu, 2014.
BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARA
1. Cadariu-Lungu, I. E., 2014, Contractul de societate conform noului Cod civil, Hamangiu, Bucuresti, p. 239-
249;
2. Catana,R., Drept comercial in power –point, Ed.Universul Juridic, 2013, p.49-51;
3. Piperea, G., 2012, Drept comercial. Intreprinderea, Bucuresti, CH Beck, p.313;
4. Sauleanu, L., Regimul juridic al asocierii in participatie in noul Cod Civil, Revista de Drept Comercial, nr.
12/2011, p.130;
5. Sauleanu, V. 2012, Societatile comerciale.Studii, Bucuresti, Universul Juridic, p.19-21 si 37-40, p.47-48;
6. Turcu, I., Botina, M., 2013, Dreptul afacerilor intreprinderii.Vol.I, Praxis, Bucuresti: CH Beck, p.7, p.10-16;
7. Piperea, G. 2012, Profesionistul şi întreprinderea sa, Curierul Judiciar, nr. 1/2012, p. 19-25;
8. Popa, C., 2011, Notiunile de comerciant si de profesionist in noua legislatie
civila,http://www.juridice.ro/171500/notiunile-de-comerciant-si-de-profesionist-in-noua-legislatie-
civila.html, accesat la 25.09.2016 ;
9. Turcu, I. 2011, Noul Cod civil. Pe cine incomodeaza existenta dreptului comercial?
http://www.juridice.ro/165692/noul-cod-civil-pe-cine-incomodeaza-existenta-dreptului-comercial.html
10. Gheorghiu, A., V. Comercialitatea in conditiile noului Cod civil, Revista de drept comercial nr. 11/2011. p
127;
11. Piperea, G. Concepţia monistă a noului Cod civil: intenţia şi realitatea, Revista română de dreptul afacerilor,
nr. 6/2011, p. 13;
12. Piperea G.: Dreptul civil comercial – specie a dreptului civil, Curierul judiciar, nr. 7-8/2011, p. 363-368;
13. Dimitriu A., 2014, Cererea de deschidere a procedurii insolvenței în Noul Cod al insolvenței, București, Ed.
CHBeck, p. 50-51;
14. Nasz, C.B.,2014, Declanșarea procedurii insolvenței, București, ed. Hamangiu, p. 328-331.
15. Gheorghiu, A. Comercialitatea în condiţiile noului Cod civil, Revista de drept comercial, nr. 11/2011, p.127-
137;
16. Diamant, B. Unificarea şi Noul Cod civil (NCC), Revista de Drept Comercial nr. 1/2013, pag. 25-27;
17. Angheni, S. Dreptul comercial – între tradiţionalism şi modernism, Curierul Judiciar, nr. 9/2010, p. 483-486;
18. Carpenaru, S., 2012, Drept comercial roman, ed.3, Bucuresti: All Beck, p. 118-119;
19. Gheorghe, C., 2013, Societatea simpla, Intreprindere comerciala. Administrare si incetare Revista de Drept
comercial, nr. 10/2013, p.5-170 ;
20. Marinescu, C. Comanescu, A. 2011, Tratamentul fiscal al asocierii in participatiune, Ed.C.H.Beck, 2011,
ed.2, p.47 049 si p.51-52 ;
21. Baias, Fl. Eugen Chelaru. R. Constantinescu, I. Macovei, Noul cod civil. Comentariu pe articole, Editura C.
H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 1972 ;
22. Piperea, G.Drept comercial.Intreprinderea,2012, Ed.C.H.Beck Bucuresti, 2012, p.362-366 ;
23. Catana, R. Drept comercial in power –point, 2013, Ed.Universul Juridic, 2013, Bucuresti p.50-52 ;
24. Rădoi, F. Activităţile economice pe care le desfăşoară persoana fizică. Aspecte juridice , Revista de drept
comercial, nr. 7-8/2010;
19
Drept comercial I
PROCEDURA GENERALA DE INSOLVENTA REGLEMENTATA DE LEGEA 85 DIN
2014; DOMENIUL DE APLICARE; NOTIUNI; PRINCIPII; ORGANELE PROCEDURII
Cuprins
2.1 Definirea conceptelor: procedura de insolvență, procedura falimentului, procedura generală, procedura
simplificată
2.2. Interferenta dintre tipologiile profesionistilor si domeniul de aplicare al procedurii insolventei
2.4 Citarea și comunicarea actelor de procedură; Procedura speciala de citare prin Buletinul Procedurilor
de Insolventa- BPI
OBIECTIVELE ȘI COMPETENȚELE UNITATII DE INVATARE
Obiective
• Definirea conceptelor: procedura de insolvență, procedura falimentului, procedura generală de
insolvență, procedura simplificată de insolvență.
• Determinarea domeniului de aplicare al Codului insolventei in raport cu notiunea de ”profesionist”.
• Stabilirea interferenta dintre tipologiile profesionistilor si domeniul de aplicare al procedurii
insolventei.
• Identificarea organelor care aplică procedura insolventei.
• determinarea condițiilor de citare aîn buletinul procecedurilor de insolvență.
Competențe
• Studenții vor putea să definească conceptele de procedura de insolvență, procedura falimentului,
procedura generală de insolvență, procedura simplificată de insolvență.
• Studenții vor putea să definească conceptele de organe ale procedurii de insolvență.
• Studenții vor identifica relațiile dintre domeniului de aplicare al Codului insolventei și notiunea de
”profesionist”.
• Studenții vor identifica relațiile dintre organele care aplică procedura insolventei.
• Studenții vor cunoaște modalitatea de citare în buletinul procedurilor de insolvență, și modalitatea de
percepere a cheltuielilor procedurii.
20
Drept comercial I
CONTINUT
2.1 Definirea conceptelor: procedura de insolvență, procedura
falimentului, procedura generală, procedura simplificată
Debitorul este persoana fizică sau juridică care poate fi subiect al unei
proceduri de insolventa.
Notiunile relevante din Legea 85 din 2014 sunt aceea de insolventa,
procedura simplificata; procedura falimentului, procedura generala de
insolventa.
Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează
prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe,
lichide şi exigibile. Deci, starea patrimoniului rezultată din insuficienţa
fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe lichide, exigibile
in 60 zile de la scadenţă, reprezinta starea de insoventa (conform art.5,
pct.29)
Procedura generală de insolventa reprezintă procedura de insolvenţă, prin
care un debitor care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 38 alin. (1), fără
a le îndeplini simultan şi pe cele de la art. 38 alin. (2), intră, după perioada
de observaţie, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară şi în
procedura falimentului sau, separat, numai în reorganizare judiciară ori doar
în procedura falimentului (conform art.5, pct.46).
Procedura simplificată este definită ca reprezentând procedura de insolvenţă
prevăzută de prezenta lege, prin care debitorul care îndeplineşte condiţiile
prevăzute la art. 38 alin. (2) intră direct în procedura falimentului, fie odată
cu deschiderea procedurii insolvenţei, fie după o perioadă de observaţie de
maximum 20 de zile, perioadă în care vor fi analizate elementele prevăzute
la art. 38 alin. (2) lit. c) şi d) ( conform art.5, pct.47). Procedura simplificată
de insolvenţa este, deci, acea procedura in care reorganizarea nu are nici o
şansă, este suprimată perioda de observaţie este suprimată de asemenea sau
drastic redusă (20 zile), iar declaratea insolvenţei si intrarea in faliment este
unica soluţie.
Perioada de observaţie este perioada cuprinsă între data deschiderii
procedurii insolvenţei şi data confirmării planului de reorganizare sau, după
caz, a intrării în faliment. Dealtfel, perioadă de observaţie de maximum 20
de zile, din cadrul procedurii simplificate de insolventa, suscepibila a exista
numai in ipoteza in care, debitoarea nu a intrat direct în procedura
falimentului odată cu deschiderea procedurii insolvenţei, a fost creata pentru
a fi analizate elementele prevăzute la art. 38 alin. (2) lit. c) şi d).
21
Drept comercial I
Deasemenea, independent de tipologia societara in care sunt organizati,

acei debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă- cerere de
deschidere a procedurii, intenţia de intrare în faliment, vor intra direct in
procedura simplificata conform prevederilor la art.38, alin.2, lit.e.
Procedura falimentului este procedura de insolvenţă, concursuală,
colectivă şi egalitară, care se aplică debitorului în vederea lichidării averii
acestuia pentru acoperirea pasivului, urmată de radierea debitorului din
registrul în care este înmatriculat, iar procedura colectivă este procedura
în care creditorii participă împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor
lor, în modalităţile prevăzute de lege;
Principiile procedurii de insolventa conform Codului insolventei sunt:
 maximizarea gradului de valorificare a activelor şi de recuperare a
creanţelor;
 acordarea unei şanse debitorilor de redresare eficientă şi efectivă a afacerii,
fie prin intermediul procedurilor de prevenire a insolvenţei, fie prin
procedura de reorganizare judiciară;
 asigurarea unei proceduri eficiente, inclusiv prin mecanisme adecvate de
comunicare şi derulare a procedurii într-un timp util şi rezonabil, într-o
manieră obiectivă şi imparţială, cu un minim de costuri;
 asigurarea unui tratament egal al creditorilor de acelaşi rang;
 asigurarea unui grad ridicat de transparenţă şi previzibilitate în procedură;
 recunoaşterea drepturilor existente ale creditorilor şi respectarea ordinii de
prioritate a creanţelor, având la bază un set de reguli clar determinate şi
uniform aplicabile;
 asigurarea accesului la surse de finanţare în procedurile de prevenire a
insolvenţei, în perioada de observaţie şi de reorganizare, cu crearea unui
regim adecvat pentru protejarea acestor creanţe;
 fundamentarea votului pentru aprobarea planului de reorganizare pe criterii
clare, cu asigurarea unui tratament egal între creditorii de acelaşi rang, a
recunoaşterii priorităţilor comparative şi a acceptării unei decizii a
majorităţii, urmând să se ofere celorlalţi creditori plăţi egale sau mai mari
decât ar primi în faliment;
 favorizarea, în procedurile de prevenire a insolvenţei, a
negocierii/renegocierii amiabile a creanţelor şi a încheierii unui concordat
preventiv;
 valorificarea în timp util şi într-o manieră cât mai eficientă a activelor;
 în cazul grupului de societăţi, coordonarea procedurilor de insolvenţă, în
scopul abordării integrate a acestora;
 administrarea procedurilor de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă de
către practicieni în insolvenţă şi desfăşurarea acestora sub controlul
instanţei de judecată.
Reorganizarea judiciara este procedura ce se aplică debitorului în
insolvenţă, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia,
conform programului de plată a creanţelor. Reorganizarea presupune
22
Drept comercial I
întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea şi respectarea unui plan,

numit plan de reorganizare, care poate să prevadă, nelimitativ, împreună sau
separat: -restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului; -
restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social; -
restrângerea activităţii prin lichidarea parţială sau totală a activului din
averea debitorului. Aspectele mai sus indicate se regasesc in SCHEMA NR.
2 : PROCEDURA GENERALĂ DE INSOLVENȚĂ ȘI ETAPELE SALE.
2.2. Interferenta dintre tipologiile profesionistilor si domeniul de
aplicare al procedurii insolventei
Urmare a analizei tipologiilor profesionistilor si a clasificarii acestora se
naste o intrebare legitima: carora dintre acestea le este aplicabila
reglementarea data procedurii insolventei? Rapunsul il gasim in prevederile
art.3 al Legii 85 din 2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de
insolventa, conform caruia profesionistii, in definitia data de prevederile art.
3, alin.2 din Codul Civil, sunt susceptibili de a fi supusi procedurii
insolventei. Pe cale de consecinta, oricare dintre tiplogiile societare
examinate in capitolele anterioare, in ipoteza indeplinirii conditiilor expres
prevazute de lege, pot intra in domeniul de aplicare al Legii 85 din 2014 si
pot deveni subiecti ai procedurii insolventei, cu mentiunea expresa
privitoare la aplicabilitatea procedurii insolventei si regiilor autonome,
entitate care nu a fost analizata anterior.
Exceptiile de la aceasta regula vizeaza profesionistii care exercită profesii
liberale, precum cei cu privire la care se prevăd dispoziţii speciale în ceea ce
priveşte regimul insolvenţei lor, deoarece, conform prevederilor art.3, alin.1
procedurile se aplică profesioniştilor, astfel cum sunt definiţi la art. 3 alin.
(2) din Codul civil, cu excepţia celor care exercită profesii liberale, precum
şi a celor cu privire la care se prevăd dispoziţii speciale în ceea ce priveşte
regimul insolvenţei lor. Procedura se aplică şi regiilor autonome.
Procedura nu este aplicabilă unităţilor şi instituţiilor de învăţământ
preuniversitar, universitar şi entităţilor prevăzute la art. 7 din Ordonanţa
Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea
tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003,
cu modificările şi completările ulterioare.
O alta mentiune importanta se impune deasemenea si este fundamentata pe
prevederile art.38, alin.1, lit.f, conform caruia, procedura insoventei, ca
procedura simplificată, este aplicabila oricarei persoane care desfăşoară
activităţi specifice profesioniştilor, care nu a obţinut autorizarea cerută de
lege pentru exploatarea unei întreprinderi şi nu este înregistrată în registrele
speciale de publicitate. Teza a doua a art. 38, alin.1, lit.f prevede ca
« aplicarea prezentei legi faţă de aceste persoane nu exclude sancţiunile
aplicabile pentru lipsa autorizării sau înregistrării respectivei persoane».
Se curma in felul acesta vidul de reglementare existent in perioada de
aplicare a Legii 85 din 2006 -legea insolventei, abrogata prin intrarea in
23
Drept comercial I
vigoare a Legii 85 din 2014, privitor la alicabilitatea procedurii acelor

persoane care nu s-au autorizat sau inregistrat, dar au desfasurat activitate
economica.Exemplul il constituie persoanele care au desfasurat activitate de
constructii de imobile in scop de revanzare, asa-numitii « dezvoltatatori
imobiliari » privitor la care jurisprudenta, interpretand coroborat
prevederile din Vechiul Cod Comercial si OG 44 din 1999, a concluzionat
in anumite cazuri ca pot fi supusi procedurii de insolventa.
Deci, a desfăşura «activităţi specifice profesioniştilor » chiar in lipsa
autorizarii sau inregistrarii legal prevazute pentru desfasurarea respectivei
activitati atrage pentru respectiva persoana aplicabilitatea reglementarilor in
materie de insolventa, in procedura simplificata. Sfera de aplicare a
prevederilor art.38, alin.2, lit.f poate include societatea simpla sau
asocierea in participatiune, prin intermediul careia se desfasoara o activitate
specifica profesioniştilor sau de catre profesionisti.Ceea ce leguitorul a
urmarit aici este, in estenta, posibilitatea de a inlatura restrangerea
aplicabilitatii reglementarilor in materie de insolventa, urmare a invocarii
principiului ”Nemo auditur propriam turpitudinem allegans”, generate de
desfasurarea unei activitati economice neautorizate si/sau neinregistrate.
Trimiterea pentru toate categoriile circumscrise prevederilor art.38, alin.1,
lit.f este la insoventa in procedura simplificata, definita de art.5, pct. 47 ca
fiind procedura de insolvenţă prin care debitorul care îndeplineşte condiţiile
prevăzute la art. 38 alin. (2) intră direct în procedura falimentului, fie odată
cu deschiderea procedurii insolvenţei, fie după o perioadă de observaţie de
maximum 20 de zile, perioadă în care vor fi analizate elementele prevăzute
la art.38 alin.(2) lit. c) şi d) .
Art.38, alin 2, alaturi de domeniul de aplicare explicitat la lit.f, cuprinde de
la a la e categoriile carora li se aplica procedura simplificata, cu explicitarea
la lit.c, a patru conditii care ar urma sa fie singular indeplinite pentru
aplicarea acestei proceduri.
Procedura generală se aplică debitorilor prevăzuţi la art. 3, cu excepţia celor
cărora li se aplică procedura simplificată. Procedura simplificată se aplică
debitorilor aflaţi în stare de insolvenţă care se încadrează în una dintre
următoarele categorii:
a) profesionişti persoane fizice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul
comerţului, cu excepţia celor care exercită profesii liberale;
b) întreprinderi familiale, membrii întreprinderii familiale;
c) debitori care fac parte din categoriile prevăzute la alin. (1) şi îndeplinesc
una dintre următoarele condiţii:
1. nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
3. administratorul nu poate fi găsit;
4. sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din
registrul comerţului;
24
Drept comercial I
d) persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior

formulării cererii introductive, chiar dacă lichidatorul judiciar nu a fost
numit sau, deşi numit, menţiunea privitoare la numirea sa nu a fost înscrisă
în registrul comerţului;
e) debitori care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în
faliment.
Conchidem ca, dintre tiplogiile societare examinate in capitolele anterioare,
in ipoteza indeplinirii conditiilor expres prevazute de lege, unele vor intra ex
lege in procedura simplificata si anume :
 cele prevazute la art.38, alin 2, lit.a si b : profesionişti persoane fizice-
persoana fizica autorizata si intreprinderea individuala; întreprinderi
familiale, membrii întreprinderii familiale ;
 cele care indeplinesc una dintre conditile prevazute la art.38, alin 2, lit.c:
1. nu deţin niciun bun în patrimoniul lor;
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite;
3. administratorul nu poate fi găsit;
4. sediul social/profesional nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul
comerţului;
 cele prevazute la art.38, alin 2, lit.d-persoanele juridice dizolvate voluntar,
judiciar sau de drept, anterior formulării cererii introductive, chiar dacă
lichidatorul judiciar nu a fost numit sau, deşi numit, menţiunea privitoare la
numirea sa nu a fost înscrisă în registrul comerţului.
Aspectele mai sus indicate se regasesc in Schema nr. 3 : procedura
simplificata de insolvența și etapele sale.
Sunt exceptate de la alicarea procedurii de insolventa celor care exercită
profesii liberale.
Conform art.5, pct 52. profesia liberală este profesia exercitată în baza unei
calificări profesionale, cu titlu personal, pe propria răspundere şi în mod
independent, implicând activităţi de natură intelectuală în interesul clientului
şi servind interesul public. Caracteristice pentru aceste profesii sunt:
existenţa unui cod de etică, pregătirea profesională continuă şi
confidenţialitatea relaţiilor cu clientul
In scopul realizarii în condiţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor
participanţilor la procedura insolventei urmatoarele categorii de organe sunt
abilitate in aplicarea procedurii:
 instanţele judecătoreşt;
 judecătorul-sindic;
 administratorul judiciar;
 lichidatorul judiciar.
25
Drept comercial I

Principiul aplicabil in materie este ca toate procedurile sunt competenţa
tribunalului sau, dacă este cazul, a tribunalului specializat în a cărui
circumscripţie debitorul isi are sediul. Mentionam ca schimbarea sediului
inainte de depunerea cererii de deschidere a procedurii cu cel putin 6 luni
sau schimbarea sediului dupa deschiderea procedurii sunt lipsite de efecte
in privinta stabilirii tribunalului competent pentru aplicarea procedurii
insolventei, acesta fiind tribunalul de la sediul la care debitorul figura la acea
data la registrul comertului sau cel competent la datadeschiderii procedurii.
Termenele vor fi stabilite de catre instanta de fond cu respectarea
principiului celeritatii:- termenul pentru depunerea întâmpinării este de
maximum 15 zile de la comunicarea acestuia;- răspunsul la întâmpinare nu
este obligatoriu, judecătorul-sindic fixează, prin rezoluţie, în termen de
maximum 5 zile de la data depunerii întâmpinării, primul termen de
judecată, care va fi de cel mult 30 de zile de la data rezoluţiei.
In cazul cererii de deschidere a procedurii insolvenţei nu sunt aplicabile
dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă privind regularizarea
cererii. In litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după
deschiderea procedurii insolvenţei citarea debitorului se va face la sediul
acestuia şi la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar
Curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de
judecătorul-sindic; hotărârile curţii sunt definitive.Termenul de apel este de 7
zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în Buletinul
Procedurilor de Insolventa, dacă prin lege nu se prevede altfel; apelul va fi
judecat de complete specializate, de urgenţă .Apelul se judecă potrivit
prevederilor Codului de procedură civilă, cu următoarele derogări: termenul
pentru depunerea întâmpinării este de maximum 10 zile de la comunicarea
cererii şi a motivelor de apel; răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu;
judecătorul-sindic fixează, prin rezoluţie, în termen de maximum 3 zile de la
data depunerii întâmpinării, primul termen de judecată, care va fi de cel mult
30 de zile de la data rezoluţiei.Apelul nu suspendă executarea hotărârilor
judecătoruluisindic decât în anumite cazuri expres prevăzute.
Următoarele hotărâri ale judecătorului-sindic vor putea fi suspendate de
instanţa de apel:
 sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitorului;
 sentinţa prin care se decide intrarea în procedura simplificată;
 sentinţa prin care se decide intrarea în faliment;
 sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor
obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe;
 sentinţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva măsurilor administratorului
judiciar/lichidatorului judiciar;
 încheierea prin care s-a confirmat practicianul în insolvenţă;
 încheierea prin care a fost înlocuit practicianul în insolvenţă;
26
Drept comercial I
 sentinţa prin care s-au soluţionat acţiunile în anulare;

Pentru toate cererile de apel formulate împotriva hotărârilor pronunţate de
judecătorul-sindic în cadrul procedurii se constituie un singur dosar.
Completul de apel căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va fi cel care
va soluţiona toate apelurile următoare privind aceeaşi procedură, exercitate
împotriva aceleiaşi hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunţate de
judecătorul-sindic în acelaşi dosar de insolvenţă. Curtea de apel învestită cu
soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin
care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, admiţând
apelul, va anula hotărârea şi va trimite cauza judecătorului-sindic, pentru
deschiderea procedurii insolvenţei.
Judecătorul-sindic are atribuţiile limitate la controlul judecătoresc al
activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului judiciar şi la
procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei :
 atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori
lichidatorului judiciar sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia
nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea;
 deciziile manageriale ale administratorului judiciar, lichidatorului
judiciar sau debitorului care şi-a păstrat dreptul de administrare pot fi
controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele
acestora;
 hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat,
numai cu apel;
 hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic vor fi motivate de acesta în
termen de 20 de zile de la data pronunţării hotărârii.
Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic sunt:
 pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenţei
şi, după caz, de intrare în faliment, atât prin procedura generală, cât şi
prin procedura simplificată;
 judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a
creditorilor pentru începerea procedurii;
 judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii;
 desemnarea motivată, după verificarea eventualelor incompatibilităţi,
prin sentinţa de deschidere a procedurii, după caz, a administratorului
judiciar provizoriu/lichidatorului judiciar provizoriu, solicitat de
creditorul care a depus cererea de deschidere a procedurii ori de către
debitor, dacă cererea îi aparţine acestuia ;
 confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a
lichidatorului judiciar desemnat de adunarea creditorilor ori de
creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor;
 înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului
judiciar sau a lichidatorului judiciar;
 judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-şi mai
conduce activitatea;
27
Drept comercial I
 judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de

conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă sau
sesizarea organelor de urmărire penală atunci când există date cu privire
la săvârşirea unei infracţiuni;
 judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de
lichidatorul judiciar pentru anularea unor acte ori operaţiuni
frauduloase ;
 judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor sau ale
oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul
judiciar ori de lichidatorul judiciar;
 confirmarea planului de reorganizare, după votarea lui de către creditori;
 soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a creditorilor de
întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în
faliment;
 soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele administratorului
judiciar sau ale lichidatorului judiciar;
 judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor;
 judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar în
situaţiile în care nu se poate lua o hotărâre în şedinţele comitetului
creditorilor sau ale adunării creditorilor din lipsa de cvorum cauzată de
neprezentarea creditorilor legal convocaţi, la cel puţin două şedinţe ale
acestora având aceeaşi ordine de zi;
 dispunerea convocării adunării creditorilor, cu o anumită ordine de zi;
 pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii;
 orice alte atribuţii prevăzute de lege.
Mentionam ca exista doua etape obligatorii si una optionala: desemnarea
motivata de catre judecatorul sindic, după verificarea eventualelor
incompatibilităţi.
Prin sentinţa de deschidere a procedurii se semneaza a administratorului
judiciar provizoriu/lichidatorului judiciar provizoriu, solicitat de creditorul
care a depus cererea de deschidere a procedurii ori de către debitor, dacă
cererea îi aparţine acestuia.
În lipsa unei astfel de propuneri făcute de către debitor sau de către oricare
dintre creditori, desemnarea se va face dintre practicienii în insolvenţă
înscrişi în Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din
România, care şi-au depus ofertă la dosar.
Dacă nu s-a depus nicio ofertă, va desemna aleatoriu pe oricare dintre
practicienii în insolvenţă înscrişi în Tabloul Uniunii Naţionale a
Practicienilor în Insolvenţă din România. În cazul în care atât debitorul, cât
şi creditorul au solicitat desemnarea câte unui administrator
judiciar/lichidator judiciar va avea prevalenţă cererea creditorului. Dacă
creditorii solicită a fi desemnaţi administratori judiciari/lichidatori judiciari
28
Drept comercial I
diferiţi, judecătorul-sindic va desemna motivat pe unul dintre cei propuşi de

aceştia. Desemnarea se va face pentru administrarea procedurii până la
confirmarea acestuia .
Totodată, judecătorul-sindic va fixa onorariul, precum şi a atribuţiilor
acestuia pentru această perioadă;
 confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a
lichidatorului judiciar desemnat de adunarea creditorilor ori de
creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor. Dacă nu
există contestaţii asupra legalităţii hotărârii adunării creditorilor sau a
deciziei creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea
creanţelor, confirmarea se face în camera de consiliu, fără citarea
părţilor, în termen de 5 zile de la sesizarea judecătorului-sindic;
 înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului
judiciar sau a lichidatorului judiciar
Administratorul judiciar, persoană fizică sau persoană juridică, inclusiv
reprezentantul acesteia, trebuie să aibă calitatea de practician în insolvenţă,
potrivit legii. Înainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie să
facă dovada că este asigurat pentru răspundere profesională, prin subscrierea
unei poliţe de asigurare valabile, care să acopere eventualele prejudicii
cauzate în îndeplinirea atribuţiilor sale. Riscul asigurat trebuie să reprezinte
consecinţa activităţii administratorului judiciar pe perioada exercitării
calităţii sale. Este interzis administratorului judiciar, sub sancţiunea
revocării din funcţie şi a reparării eventualelor prejudicii cauzate, să
diminueze, în mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate prin
contractul de asigurare.
Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, în acord cu prevederile
art. 58, alin. (1), lit.a-q sunt:
 examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse
de acesta după caz, şi întocmirea unui raport prin care să propună fie
intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de
observaţie în cadrul procedurii generale şi supunerea acelui raport
aprobării judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care
nu va putea depăşi 20 de zile de la desemnarea administratorului
judiciar;
 examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit
asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de
insolvenţă, cu menţionarea eventualelor indicii sau elemente
preliminare privind persoanele cărora le-ar fi imputabilă şi cu privire la
existenţa premiselor angajării răspunderii acestora, precum şi asupra
posibilităţii reale de reorganizare a activităţii debitorului ori a motivelor
care nu permit reorganizarea şi depunerea la dosarul cauzei, într-un
29
Drept comercial I
termen stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 40 de

zile de la desemnarea administratorului judiciar;
 întocmirea actelor cu privire la situata economica a debitorului, în cazul
în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia respectivă înăuntrul
termenelor legale, precum şi verificarea, corectarea şi completarea
informaţiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost
prezentate de debitor;
 elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului ;
 supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
 conducerea integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului, în acest
ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu
privire la atribuţiile sale şi la condiţiile de efectuare a plăţilor din contul
averii debitorului;
 convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării
creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului
persoană juridică;
 introducerea de acţiuni pentru anularea actelor sau operaţiunilor
frauduloase ale debitorului, încheiate în dauna drepturilor creditorilor,
precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni
comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate
de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
 sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că
nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente
pentru a acoperi cheltuielile de procedură;
 denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
 verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de
obiecţiuni la acestea, notificarea creditorilor în cazul neînscrierii sau
înscrierii parţiale a creanţelor, precum şi întocmirea tabelelor de
creanţe;
 încasarea creanţelor, urmărirea încasării creanţelor referitoare la
bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de
către debitor înainte de deschiderea procedurii, formularea şi susţinerea
acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru
aceasta putând angaja avocaţi;
 încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea
fideijusorilor, renunţarea la garanţii reale, cu condiţia confirmării
acestor operaţiuni de către judecătorul-sindic;
 sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere
o soluţionare de către acesta;
 inventarierea bunurilor debitorului;
 dispunerea evaluării bunurilor debitorului, astfel încât aceasta să fie
realizată până la data stabilită pentru depunerea tabelului definitiv al
creanţelor;
 transmiterea spre publicare în BPI a unui anunţ cu privire la depunerea
la dosar a raportului de evaluare, în termen de două zile de la depunere.
30
Drept comercial I
Judecătorul-sindic poate stabili în sarcina administratorului judiciar,

prin încheiere, orice alte atribuţii, cu excepţia celor prevăzute de lege în
competenţa exclusivă a acestuia.
Administratorul judiciar va depune lunar, in acord cu prevederile art. 59,
alin. (1) un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit
atribuţiile, justificarea cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau
a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului,
precum şi, dacă este cazul, stadiul efectuării inventarierii. În raport se va
menţiona şi onorariul încasat al administratorului judiciar, cu precizarea
modalităţii de calcul al acestuia. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un
extras se publică în BPI.

În cazul în care dispune trecerea la faliment, judecătorul-sindic va desemna
un lichidator judiciar, iar atribuţiile administratorului judiciar încetează la
momentul stabilirii atribuţiilor lichidatorului judiciar de către judecătorul-
sindic Poate fi desemnat lichidator judiciar şi administratorul judiciar
desemnat anterior.
Principalele atribuţii ale lichidatorului judiciar, în acord cu prevederile art.
64, alin.1, lit.a-l sunt:
 examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura
simplificată în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport
amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la insolvenţă, cu
menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă şi a existenţei
premiselor angajării răspunderii acestora, într-un termen stabilit de
judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la
desemnarea lichidatorului judiciar, dacă un raport cu acest obiect nu
fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;
 conducerea activităţii debitorului;
 introducerea de acţiuni pentru anularea actelor şi operaţiunilor
frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor,
precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni
comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor cauze de preferinţă,
susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
 aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor
corespunzătoare pentru conservarea lor;
 denunţarea unor contracte încheiate de debitor;
 verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni
la acestea, notificarea creditorilor în cazul neînscrierii sau înscrierii
parţiale a creanţelor, precum şi întocmirea tabelelor de creanţe;
 urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din
transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea
deschiderii procedurii, încasarea creanţelor, formularea şi susţinerea
acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru
31
Drept comercial I
aceasta putând angaja avocaţi; - primirea plăţilor pe seama debitorului

şi consemnarea lor în contul averii debitorului;
 vânzarea bunurilor din averea debitorului;
 sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de
tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fideijusorilor, renunţarea
la garanţii reale;
 sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o
soluţionare de către acesta;
 orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.
2.4 Citarea și comunicarea actelor de procedură; Procedura speciala

de citare prin Buletinul Procedurilor de Insolventa- BPI
In vederea publicării citaţiilor, convocărilor şi notificărilor actelor de
procedură efectuate de instanţele judecătoreşti, după deschiderea procedurii
prevăzute de prezenta lege, se editează BPI (buletinul procedurilor de
insolventa). Publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor
judecătoreşti în BPI înlocuieşte, de la data publicării acestora, citarea,
convocarea şi notificarea actelor de procedură efectuate individual faţă de
participanţii la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data
publicării.
Procedura speciala de citare prin Buletinul Procedurilor de Insolventa- BPI
cuprinde :
 citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură se
efectuează prin BPI., cu exceptia celor al caror sediu este in
strainatate;
 comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi
notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor
Codului de procedură civilă ;
 creditorii care nu au fost notificaţi sunt consideraţi de drept în termenul
de depunere a cererilor de admitere a creanţelor, prin depunerea unei
cereri de admitere la masa credală şi vor prelua procedura în stadiul în
care se afla în momentul înscrierii lor la masa credală;
 prima citare şi comunicare a actelor de procedură către persoanele
împotriva cărora se introduce o acţiune, ulterior deschiderii procedurii
insolvenţei, se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură
civilă şi prin BPI ;
 creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creanţelor sunt
prezumaţi că au în cunoştinţă termenele ulterioare in cadrul procedurii
şi nu vor mai fi citaţi.
Principiul aplicabil in materie este ca, toate cheltuielile aferente procedurii
vor fi suportate din averea debitorului-art.39. In lipsa disponibilităţilor în
contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plăţile urmând a fi
32
Drept comercial I
făcute pe baza unui buget previzionat. In cadrul adunării creditorilor,

administratorul judiciar va putea solicita creditorilor avansarea sumelor
necesare continuării procedurii
In scopul şi în limitele necesare acoperirii cheltuielilor de procedură,
oricând pe parcursul procedurii, în lipsă de lichidităţi în patrimoniul
debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va identifica bunuri
valorificabile libere de sarcini, care nu sunt esenţiale pentru reorganizare, şi
va proceda la valorificarea de urgenţă, la minim valoarea de lichidare a
acestora, stabilită de un evaluator.
Fondul de lichidare va fi constituit prin:
 aplicarea unui procent de 50% la taxele care se achită la oficiul registrului
comerţului pentru autorizarea constituirii şi menţiunilor acestora ;
 preluarea a 2,0% din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă,
inclusiv din fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului,
sumă care va fi inclusă în categoria cheltuielilor aferente procedurii .
Sumele plătite din fondul de lichidare pentru cheltuielile de procedură sunt
considerate avansuri şi vor fi restituite de către practicianul în insolvenţă din
averea debitoarei la momentul existenţei lor.
SCHEMA NR. 2 : PROCEDURA GENERALĂ DE INSOLVENȚĂ ȘI ETAPELE SALE

33
Drept comercial I
SCHEMA NR. 3 : PROCEDURA SIMPLIFICATA DE INSOLVENȚA ȘI ETAPELE SALE

procedura insolvenței; procedura simplificată; procedură generală; perioada de observatie;
principiile procedurii; organele procedurii;licidatorul judiciar; administratorul judiciar;
judecatorul sindic;
1. Definiți conceptul de procedura generala de insolvență.

2. Definiți conceptul de procedura a falimentului.
3. Definiți conceptul de procedura simplificată de insolvență.
4. Indicați corelațiile dintre domeniului de aplicare al Codului insolventei și notiunea de ”profesionist”.
5. Identificați fiecare dintre atributiile organelor procedurii si relațiile dintre aceste organe in cadrul
procedurii generale de insolventa.
6. Identificați in ce consta modalitatea de citare prin buletinul procedurilor de insolvență si care sunt efectele
sale.
8. Identificați modalitatea de percepere a cheltuielilor procedurii.
34
Drept comercial I
5. Bufan, R.coordonator, 2014, Tratat practic de insolvență, Bucuresti, Hamangiu, 2014.
1. Țăndăreanu, N., 2014, Codul insoventei adnotat, București, Universul juridic, p.15-18;
2. Gavrila,S.P., 2013, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Practica judiciara, Bucuresti:
Hamangiu, p.370-399 ;
3. Pivniceru,M.M., 2009, Procedura insolventei. Practica Judiciara 2006-2009, Bucuresti, ed. Hamangiu;
4. Turcu, I., Botina, M., 2013, Dreptul afacerilor intreprinderii.Vol.I, Praxis, Bucuresti: CH Beck, p.398-407;
35
Drept comercial I
PATRIMONIUL PROFESIONISTILOR; TEORIA PATRIMONIULUI DE AFECTATIUNE;
PATRIMONIUL DE AFECTATIUNE AL PERSOANEI FIZICE CARE DESFASOARA
ACTIVITATE ECONOMICĂ AUTORIZATA;
Cuprins
3.1.Teoriile care guvernează conceptul de patrimoniu al persoanei fizice si al persoanei juridice. Privire
speciala asupra patrimoniului profesionistilor.
3.1.1. Despre teoria patrimoniului de afectatiune al persoanei fizice care desfasoara activitate
economică autorizata;
3.2. Patrimoniul societatii simple
Obiective
• Cunoasterea si intelegerea notiunilor teoriilor care guvernează conceptul de patrimoniu al persoanei
fizice care desfășoară activitate economică autorizată în următoarele tipologii – persoană fizică
autorizată, întreprindere familială, întreprindere individuală, si in special cele care guverneaza
patrimoniului profesionistilor; societate simpla si asociere in participatiune; si in special regimul
bunurilor aduse ca aport / in asociere in cadrul tipurilor societare/ asociative fara personalitate juridica;
• Intelegerea teoriei patrimoniului de afectatiune a persoanei fizice care desfasoara activitate
economică autorizata; a conceptului de masa patrimoniala; a teoriei segregarii creditorilor si a ordinii
de preferință a acestora in materia patrimoniului persoanei fizice care desfasoara activiatate economica
autorizata;
• Întelegerea conceptul de coproprietatea indiviză a asociaților asupra bunurilor aduse ca aport in
asocierea in cadrul societatii simple si natura distincta a celor doua categorii de asociati in cadrul
asociearii in participatie; asociat vizibil, asociat ocult;
• Însusirea noilor teze doctrinare privitoare la separația de patrimonii între patrimoniul persoanei
juridice si patrimoniul propriu al asociatului societății; confuzia de patrimonii între patrimoniul
persoanei juridice si patrimoniul propriu al asociatului societății;
Competențe
• Studenții vor putea să definească conceptul de patrimoniu de afectațiune al persoanei fizice
care desfășoară activitate economică autorizată în următoarele tipologii – persoană fizică
autorizată, întreprindere familială, întreprindere individuală, și al societății simple.
• Studenții vor identifica relațiile dintre constituirea patrimoniului de afectațiune și urmărirea
de catre creditorii a patrimoniului propriu al persoanei fizice care desfășoară activitate
economică autorizată în următoarele tipologii – persoană fizică autorizată, întreprindere
familială, întreprindere individuală.
36
Drept comercial I
CONTINUT
3.1.Teoriile care guvernează conceptul de patrimoniu al persoanei fizice
si al persoanei juridice. Privire speciala asupra patrimoniului
profesionistilor.
3.1.1. Despre teoria patrimoniului de afectatiune al persoanei fizice care
desfasoara activitate economică autorizata;
Patrimoniul, al carui titular este orice persoana fizica sau persoana juridica,
include, in definitia data de art. 31, alin.1 din Codul civil, toate drepturile
si obligatiile ce pot fi evaluate in bani si apartin acestia, iar diviziunea sau
afectatiunea patrimoniului unic se poate realiza, conform, prevederilor alin.2
al aceluias articol, numai in ipotezele si in conditiile prevazute de lege,
consfinţindu-se astfel principiul diviziunii si afectatiunii ex lege a
patrimoniului unic.
Art.31, alin. (1) din Codul Civil prevede principiul potrivit căruia
patrimoniului persoanei fizice este unic-unicitatea patrimoniului- iar in
interiorul acestuia se pot constitui, conform prevederilor art.31, alin.2 si (3)
mase patrimoniale.
Conform prevederilor art. 31, alin.3 din Codul civil, patrimoniile de
afectatiune sunt grupate in urmatoarele categorii :
a) masele patrimoniale fiduciare, constituite potrivit dispozitiilor titlului IV
al cartii a III-a din Codul Civil;
b) masele patrimoniale afectate exercitarii unei profesii autorizat;
c) alte patrimonii determinate potrivit legii
In continuarea reglementarii diviziunii patrimoniale Codul Civil la art. 32
prevede ca in caz de diviziune sau afectaţiune, transferul drepturilor şi
obligaţiilor dintr-o masă patrimonială în alta, în cadrul aceluiaşi patrimoniu,
se face cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi fără a prejudicia
drepturile creditorilor asupra fiecărei mase patrimoniale. În toate cazurile
prevăzute anterior, transferul drepturilor şi obligaţiilor dintr-o masă
patrimonială în alta nu constituie o înstrăinare.
In aceasta din urma categorie, prevazuta de art.31, alin.(3), lit.c), care
include » alte patrimonii determinate potrivit legii », este cuprins
patrimoniul de afectatiune care poate fi constituit de catre tipurile de
persoane fizice autorizate care desfasoara activitati economice, şi anume,
persoana fizica autorizata, persoana fizica intreprinzator titular al unei
intrepriderii individuale, persoana fizica membru al unei intreprinderi
familiale, reglementat de OUG 44/2008 aprobata prin Legea 182/2016 si
37
Drept comercial I
de Codul Civil.
Prevederile OG 44/2009 aprobata prin Legea 182/2016 definesc

patrimoniul de afectatiune ca fiind masa patrimonială în cadrul
patrimoniului întreprinzătorului, reprezentând totalitatea drepturilor şi
obligaţiilor afectate, prin declaraţie scrisă ori, după caz, prin acordul de
constituire sau printr-un un act adiţional la acesta, exercitării unei activităţi
economice. Prin acordul de constituire a întreprinderii familiale, fiecare
membru al acesteia poate stipula constituirea, în cadrul patrimoniului său, a
unui patrimoniu de afectaţiune, pentru exercitarea activităţii economice a
întreprinderii familiale. În acest caz, prin acordul de constituire sau printr-
un act adiţional la acesta se vor stabili cotele de participare a membrilor la
constituirea patrimoniului de afectaţiune. Dacă membrii întreprinderii
convin în unanimitate, cotele de participare pot fi diferite de cele prevăzute
pentru participarea la beneficiile sau la pierderile întreprinderii.De
asemenea, OG 44/2009 aprobata prin Legea 182/2016 trimite la aplicarea
prevederilor art. 31, 32 si ale 2324 Cod civil.
Din economia prevederilor OG 44/2009 OUG 44/2008 aprobata prin

Legea 182/2016 rezultă ca, persoana fizica autorizata care desfasoara
activitati economice intruna din tipologiile mai sus enumerate are dreptul de
a opta/drept de optiune in vederea constituirii sau nu a patrimoniului de
afectatiune.
Dar care este ratiunea constituirii patrimoniului de afectatiune de catre
tipurile de persoane fizice autorizate care desfasoara activitati economice
si care sunt consecintele constituirii pentru creditorii profesionali ai
acestora, respectiv creditorii personali?
Urmare a analizei situaţiei a doua categorii de creditori- creditori ai unei
mase/ diviziuni patrimoniale, respectiv creditorii profesionali si creditori
personali ai persoanei fizice care desfasoara activitate economica autorizate
intr-una din tiplogiile prevazute de OG44/1999 aprobata prin Legea
182/2016 releva “segregare (separarea, izolarea) creditorilor profesionali,
”segregare fundamentata pe prevederile art. 2.324, alin. 3 din Codul Civil .
Art. 2.324 cuprinde principiul raspunderii patrimoniale, in sensul garantiei
comuna a creditorilor , adica cel care este obligat personal răspunde cu
toate bunurile sale mobile şi imobile, prezente şi viitoare care servesc drept
garanţie comună a creditorilor săi. Nu pot face obiectul garanţiei prevăzute
la alin. (1) bunurile insesizabile.
Mai mult, conform aceluiasi articol, creditorii ale căror creanţe s-au născut
în legătură cu o anumită diviziune a patrimoniului, autorizată de lege,
trebuie să urmărească mai întâi bunurile care fac obiectul acelei mase
patrimoniale. Dacă acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creanţelor,
pot fi urmărite şi celelalte bunuri ale debitorului.
38
Drept comercial I
Bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exerciţiului

unei profesii autorizate de lege pot fi urmărite numai de creditorii ale căror
creanţe s-au născut în legătură cu profesia respectivă. Aceşti creditori nu vor
putea urmări celelalte bunuri ale debitorului.
Pe cale de consecinta, sintetizam din doctrina (in extenso dezvoltatate in
Catana R., 2013, Drept comercial in Power-point, Bucuresti, Ed. Juridica,
pg.98), efectele prevederilor art.2.324, alin.3 din Codul Civil sub
urmatoarele aspecte :
 intre creditori se stabileste o “ordine de preferinta urmare a constituirii
patrimoniului de afectatiune »,adica, creditorii care detin un drept de creanta
decurgang din activitatea profesionala, vor urmari cu preferinta/prioritate,
bunurile care fac obiectul patrimoniului de afectatiune, dar pot urmari, in
masura in care creanta nu va fi acoperita ca efect al acestei prioritare
urmariri, celelalte bunuri din patrimoniul propriu al persoani fizice;
 se instituie »interdictia definitiva » a creditorilor personali de a urmari
bunurile afectate profesiunii, avand in vedere ca, constituirea patrimoniului
de afectatiune este separata de gajul general al creditorilor personali ai
persoanei fizice autorizate, care desfasaoara activitati economice autorizate.
 in cazul profesiilor liberale, chiar daca analiza acestora nu constituie tema
prezentului studiu, remarcam un regim juridic mai sever pentru creditorii ale
caror creante se vor fi nascut in legatura cu activitatea profesionala
respectiva, regim atras de aplicarea prevederilor art.2.324, alin. 4 din Codul
Civil; acestia pot urmari doar bunurile afectate exercitiului profesiei, fiind
excluse de la urmarire celelalte bunuri din patrimoniul personal al
debitorului, persoana fizica care exercita profesia liberala (Rizoiu, R.,
Garantia comuna a creditorilor in Noul Cod Civil, Revista Romana de Drept
Privat, nr. 1/2012, p13-14).
In doctrina, critica modalitatii in care este reglementat patrimoniul de
afectatiune al persoanei fizice care desfasoara activitate economica autorizata
vs cel al persoanelor care exercita profesii liberale (Tuleasca, L., Patrimoniul
de afectatiune- instrument in derularea afacerilor, Revista Romana de
Drept al Afacerilor, nr.6/2014, p.4), de aici provine, de la caracterul apreciat
ca fiind « inadecvat si inechitabil » al reglementarii, care incalca « principiul
egalitatii creditorilor » si de la faptul ca, pentru obligatiile profesionale,
persoana fizica care desfasoara activitate economica autorizata « ramane
obligat nelimitat fata de creditorii profesionali » si, chiar daca aceasta
raspundere nelimitata are un caracter subsidiar, persoana fizica autorizata
« nu isi poate proteja patrimoniul personal de urmarirea creditorilor
profesionisti. » (Tuleasca, L., Patrimoniul de afectatiune- instrument in
derularea afacerilor, Revista Romana de Drept al Afacerilor, nr.6/2014, p.4,
propune justificat modificarea si completarea regimului juridic al
patrimoniului de afectatiune al persoanei fizice care desfasoara activitate
economica autorizata in sensul « impermeabilizarii « patrimoniului personal
prin eliminarea dreptului creditorilor profesionali de a urmari bunurile din
39
Drept comercial I
patrimoniul personal)
Concluzionam astfel ca, distinctiv de persoanele care exercita o profesie
liberala, pentru persoana fizica care desfasoara activitati economice
autorizate nu opereaza ex lege o limitare a raspunderii pentru obligatiile
profesionale, la patrimoniul de afectatiune constituit in acest scop,
patrimoniului personal nefiind pus la adapost in fata creditorilor
profesionali, iar raspunderea nelimitata este atenuata doar de subsidiaritatea
sa.
Intr-o solutie jurisprudentiala s-a apreciat ca « Recursul este fondat.Potrivit
dispoziţiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă - modificarea unei hotărâri
se poate cere când este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea
sau aplicarea greşită a legii.
În cauză sunt aplicabile aceste dispoziţii legale care atrag admiterea
recursului declarat de pârât, modificarea deciziei instanţei de apel în sensul
respingerii apelului declarat de reclamantă şi menţinerea hotărârii
Tribunalului întrucât, instanţa de apel a soluţionat în mod nelegal excepţia
lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
Legiuitorul prin O.U.G. nr.44/2008 a reglementat regimul juridic al
persoanelor fizice autorizate.Potrivit dispoziţiilor art.2 pct.j din acest act
normativ, bunurile, drepturile şi obligaţiile persoanei fizice autorizate,
afectate scopului exercitării unei activităţi economice reprezintă un
patrimoniu de afectaţiune.Prin art.20 se prevede că PFA (persoana fizică
autorizată) răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune,
dacă acesta a fost constituit şi în completare cu întreg patrimoniul său, iar
în caz de insolvenţă va fi supusă procedurii simplificate prevăzută de Legea
nr.85/2006 dacă are calitatea de comerciant, potrivit art.7 din Codul
comercial.
Din aceste dispoziţii legale se apreciază că persoana fizică autorizată are
un statut de entitate juridică distinct de cel al persoanei fizice şi că
persoana fizică autorizată are un patrimoniu de afectaţiune distinct de cel
al persoanei fizice.În speţă s-a lămurit regimul juridic al bunului promis
acesta făcând parte din patrimoniul de afectaţiune al persoanei fizice
autorizate – T.E., în condiţiile în care acest bun a fost dobândit de către
persoana fizică autorizată T.E. în calitatea sa de comerciant prin încheierea
contractului de vânzare – cumpărare în temeiul dispoziţiilor Legii
nr.550/2002, a fost înscris în Cartea Funciară pe numele persoanei fizice
autorizate – T.E. şi a fost folosit pentru desfăşurarea activităţii comerciale a
persoanei fizice autorizate – T.E. Acest imobil nu a făcut niciodată parte din
patrimoniul comun al soţilor T.
Persoana fizică autorizată T.E. a cumpărat imobilul în considerarea
calităţii sale de comerciant şi în scopul desfăşurării în acest imobil a
activităţii comerciale pentru care era înfiinţat.Ca atare spaţiul nu face parte
din patrimoniul comun al celor doi soţi însă face parte din fondul de comerţ
40
Drept comercial I
al Persoanei fizice autorizate motiv pentru care nu este necesar consimţământul soţiei la momentul
înstrăinării bunului, astfel că reclamanta nu are calitate procesuală activă. (...)
Reclamanta nu justifică interes şi prin prisma dispoziţiilor art.35 din Codul familiei care impun
consimţământul soţilor numai pentru înstrăinare, însă în cauză s-a încheiat numai o promisiune
bilaterală de vânzare – cumpărare.Aşa fiind, Înalta Curte a admis recursul, a modificat decizia
recurată în sensul respingerii apelului reclamantei, ca nefondat"Decizia nr.1072 din 31 martie
2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială accesata pe
http://www.scj.ro/SE%20rezumate%202009/SE%20r%201072%202009.htm cu nota de Rizoiu, R.,
Persoană fizică autorizată. Statut juridic. Întinderea răspunderii. Accesat pe http://e-
juridic.manager.ro/articole/persoana-fizica-autorizata-statut-juridic-intinderea-raspunderii-
3955.html la data de 10.10.2016)
În practică, informarea persoanelor care intentionază să desfăşoare activitate economică autorizată
asupra dreptului de optiune în vederea constituirii patrimoniului de afectaţiune raportat la obligaţia
de inregistrae în registrul Comerţului prevăzută de OG 44/99 OUG 44/2008 aprobata prin Legea
182/2016 este realizată prin aceea ca pe site-ul ONRC sunt publicate pentru fiecare dintre tipurile de
profesionişti reglementate de OG 44/99 aprobata prin Legea 182/2016 documentele necesare în
vederea înregistrării, între acestea fiind indicat şi "actul de constituire a patrimoniului de
afectaţiune", v.www.onrc.ro.
41
Drept comercial I
3.2 Patrimoniul societatii simple

In ipoteza societatii fara personalitate juridica cum este societatea simpla,
aporturile devin coproprietatea asociatilor, conform prevederilor art. 1883,
alin.1, teza a II a, din Codul Civil, afara de cazul in care acestia au
convenit, expres, ca vor trece in folosinta lor comuna.
Neavand un patrimoniu propriu, deoarece nu dobandeste personalitate
juridica, regimul juridic asupra bunurilor aduse ca aport in societatea
simpla este prevazut de art. 1883, alin.1, aporturile devin coproprietatea
asociatilor, in afara de cazul in care au convenit expres ca devin
proprietatea lor comuna si este circumscris de catre doctrina, in ipoteza
coproprietatii, astfel : - bunurile aportate au regimul “coproprietatii in
indiviziune” - “bunul aportat iese din patrimoniul individual al asociatului
si intra in coproprietatea asociatilor”; - se constituie “un patrimoniu de
afectatiune comun al asociatilor.” (V. Piperea S. 2012, Drept comercial.
Intreprinderea, Bucuresti, CH Beck, p.306- 307, 313, 349-351).
Cat priveste obligaţiile asociatilor faţă de creditorii societăţii- creditorii
profesionali, art. 1.920, alin.(1) Cod Civil prevede, in principal, ca
raspunderea este antrenata cu bunurile aflate in coproprietatea indiviza a
asociatilor, pe care creditorii sunt obligati sa le urmareasca cu prioritate, iar
raspunderea cu patrimoniul propriu al asociatului, poate fi atrasa
proporţional cu aportul său, numai în cazul în care creditorul social nu a
putut fi îndestulat din bunurile comune ale asociaţilor, deci opereaza, astfel
cum indica doctrina (v.pe larg, Piperea S. 2012, Drept comercial.
Intreprinderea,Bucuresti, CH Beck, p.349-351si Fl. Baias, Eugen Chelaru.
R. Constantinescu, I. Macovei, Noul cod civil. Comentariu pe articole,
Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2012), segregarea creditorilor profesionali.
Caracterele raspunderii societarilor/ asociatilor fata de creditorii societatii
sunt astfel devoalate : raspunderea este subsidiara si limitata la aportul adus
la patrimoniul de afectatiune comun al asociatilor.
Prevederea privitoare la segregarea creditorilor profesionali este similara pe
un anumit segment, celei privitoare la urmarirea persoanei fizice care
desfasoara activitatea economica autorizata, care a constituit un patrimoniu
de afectatiune pentru desfasurarea acestei activitati, de catre creditori a
caror obligatii decurg din aceasta activitate.
Segmentul comun ambelor ipoteze este acela ca, creditorii care detin un
drept de creanta decurgang din activitatea profesionala, vor urmari cu
preferinta/prioritate, bunurile care fac obiectul patrimoniului de afectatiune,
fie cel constituit de persoana fizica autorizata, fie cel constituit de catre
asociatii/ societarii din societatea simpla si deasemenea, ca pot urmari, in
subsidiar, in masura in care creanta nu va fi acoperita ca efect al acestei
prioritare urmariri, celelalte bunuri din patrimoniul propriu al persoanei
fizice care s-a autorizat sau care a constituit o societate simpla. Dar, la
42
Drept comercial I
momentul stabilirii intinderii raspunderii acestor din urma persoane fata

de creditorii profesionali segmentul comun se separa, reglementarea data
avand valente distincte : in timp ce persoana fizica autorizata ramane
obligata nelimitat fata de creditorii profesionali, asociatii/societarii din
societatea simpla raspund limitat, proporţional cu aportul lor la
patrimoniul de afectatiune al societatii simple.
Care va fi situatia creditorilor personali ai asociatiilor/societariilor din
societatea simpla? Pot acestia urmari bunurile aflate in coproprietate
indiviza? In accord cu prevederile art.1920 alin.2 Cod Civil creditorul
personal al unui asociat/ societar, în măsura în care nu s-a putut îndestula
din bunurile proprii ale acestuia, va putea cere, după caz, să se înapoieze
sau să se despartă şi să se atribuie debitorului său( asociat/ societar in
societatea simpla) partea ce se cuvine acestuia din bunurile comune ale
asociaţilor, cu aplicarea, în mod corespunzător, a dispoziţiilor art.1.929
privitoare la drepturile cuvenite asociatului in caz de pierdere a acestei
calitati.
Contrar prevederilor art.2324, alin.4 Cod Civil privitoare la creditorii
personali ai persoanei fizice care exercuta o profesie liberala, pentru care
se instituie interdictia de a urmari bunurile aflate in patrimoniul de
afectatiune in vederea desfasurarii activitatii profesionale, creditorii
personali ai asociatului/ societarului in societatea simpla pot urmari
bunurile aflate in coproprietate indiviza, deoarece este reglementat prin
art.1920 alin.2 Cod Civil dreptul creditorului de a cere optional: fie să se
înapoieze ; fie să se despartă şi să se atribuie debitorului său (asociat/
societar in societatea simpla) partea ce i se cuvine din bunurile comune ale
asociaţilor, in prealabil acestei urmariri.
In virtutea rolului creator al doctrinei, prin coroborarea prevederilor
art.1920, alin.2 cu cele ale 1908, alin.4.” in lipsa unei prevederi exprese in
acest sens in Codul Civil, a concluzionat ca « restituirea aportului sau
partajul bunurilor comune nu se pot cere de catre creditorii personali decat
in cazul in care societatea va fi intrat in lichidare. » (v.si Baias, Eugen
Chelaru. R. Constantinescu, I. Macovei, Noul cod civil. Comentariu pe
articole, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 1953 ; în același sens și
Piperea, G., 2012, Drept comercial. Intreprinderea, Bucuresti, CH Beck,
p.350).
Uzitata in mediul de afaceri pentru asocierea entitatilor care urmareau
defasurarea uneia sau mai multor activitati expres determinate, pentru care
aduceau in asociere numai anumite bunuri din patrimoniul propriu,
urmanad a imparti beneficiile si pierderile rezultate, fara a fi necesar a se
constitui o persoana juridica destincta de persoanele care se asociau,
asociatia in participatiune, a cunoscut in perioada de dupa 1990 o larga
dezvoltare.
43
Drept comercial I
De la asocieriile in participatiune incheiate in parteneriat public- privat, in

vederea desfasurarii diverselor categorii de activitati, pana la persoane
fizice si/ sau juridice care se asociau in scopul construirii de imobile, unul
dintre asociati aducand ca aport in asociere terenul, iar altul materialele si
manopera necesare pentru constructia imobilelor in scopul de a fi
valorificare, asa numitii "dezvoltatori imobiliari" vehicolul juridic pentru
aceste categorie de afaceri era asocierea in participatiune.
In conditiile in care, contractul de asocierea in participatiune se incheie
fara a fi necesar a se constitui o persoana juridica destincta de persoanele
care se asociaza, deci nu se constituie un patrimoniu propriu, distinct de
patrimoniile persoanelor care se asociaza (mentionam ca in acord cu
prevederile art. 1.950 Cod civil, contractul de asociere in participatiune se
probează numai prin înscris) regimul bunurilor aduse in asociere cunoaste
conform prevederilor art.1952 urmatoarele ipoteze: cea prevazuta de art.
1952, alin.1, conform careia, cu titlu de prezumtie in materia asocierii in
participatie asociaţii rămân proprietarii bunurilor puse la dispoziţia
asociaţiei; cea prevazuta de art. 1952, alin.2, alin,3 si alin.4 care vizeaza
doua categorii de bunuri si anume bunurile aduse în asociere, precum şi
cele obţinute în urma folosirii celor dintai, asupra carora asociatii pot
dispune dupa cum vom dezvolta in cele ce urmeaza.
Trecerea în proprietatea unuia dintre asociaţi pentru realizarea obiectului
asocierii, a bunurilor puse la dispoziţia asocierii in conditiile respectarii
cerintelor de publicitate, nu ar insemna oare din perspectiva reglemntarii
date posibilitatii de extindere a raspunderii si inspre patrimoniul
asociatului ocult o qvasi-imbogatire fara justa cauza a asociatului in
proprietatea caruia ar trece bunurile puse la dispozitia asocierii?
Patrimoniul propriu al acestui din urma asociat ar include si bunurilor
puse la dispoziţia asocierii, augmentand astfel patrimoniul acestui asociat
asupra craora creditorii isi vor exercita urmarirea si diminuand totodata
patrimoniul asociatului de la care a operat transferul de proprietate si care
poate fi urmarit la randul sau de catre creditori, daca intra in raporturi cu
tertii.
Partile pot prevedea in actul de transmitere a dreptului de proprietate
asupra bunurilor fie catre proprietatea comune a asocierii, fie catre unul
dintre asociati, corelativ transmiterii acestui drept, ca transmiterea sa aiba
loc sub conditia suspensiva a redobândirii în natură a bunurilor puse la
dispoziţia asocierii de catre asociati la încetarea asocierii - poate constitui
un impediment si poate bloca urmarirea de catre creditori, transmiterea
dreptului de proprietate a bunului fiind afectata de o conditie suspensiva.
Subsumandu-se aceleiasi reglementari cuprinse in art. 1.951 potrivit
careia asocierea in participatiune nu constituie faţă de terţi o persoană
distinctă de persoana asociaţilor si nu poate dobândi personalitate
juridică, raporturile dintre asociaţi şi cele ale asociatilor cu terţi sunt
cuprinse in reglementarea data de prevederile art. 1.951 si art1953 astfel
44
Drept comercial I
:
 terţul nu are niciun drept faţă de asociere, acesta contracteaza cu unul
dintre asociati, cel vizibil, care intra in raporturile juridice cu tertii in
nume propriu, fiind tinut fata de terti exclusiv, raspunderea acestui asociat
este nelimitata, iar patrimoniul propriu al acestui asociat va fi urmarit de
catre creditorii asociarii;
 ceilalti asociati, oculti, ignorand rolul asociatului vizibil, pot exercita toate
drepturile decurgând din contractele încheiate de oricare dintre ei, iar in
ipoteza in care se angajează în relatiile cu tertii, actioneaza si contracteaza
in nume propriu, raspunderea lor devine solidara cu asociatul vizibil,
pentru actele încheiate de oricare dintre ei, iar patrimoniul propriu al
asociatului poate fi urmarit de creditorii socierii. Pentru a nu lipsi de
eficacitate raspunderea asociatilor fata de terti, art. 1953, alin.4 prevede
ca orice clauză din contractul de asociere de limitare a răspunderii
asociaţilor faţă de terţi este inopozabilă acestora.
In concluzie, raspunderea asociatilor fata de creditori in asocierea in
participatiune este in principal raspunderea in nume propriu si nelimitata a
asociatului vizibil si in masura in care ceilalti asociati intra in relatii cu
tertii, raspund in nume propriu, raspunderea fiind solidara cu asociatul
vizibil.
Mecanismul de limitarea raspunderii generat de dobandirea personalitatii
juridice este inaplicabil asocierii in participatie, raspunderea nefiind
limitata si nici subsidiara.Ca sanctiune/ remediu pentru asociatii care
depasesc granitele caracterului ocult al asocierii in participatiune, dat de
vizibilitatea doar a unuia dintre asociati, care intra in relatii in nume
propriu cu tertii si raspunde nelimitat, raspunderea se extinde si inspre
spre patrimoniul asociatului ocult si dobandeste caracter solidar.
Pe taramul contenciosului, s-a reliefat o jurisprudenta revlevante in materia
asocierii in participatie, urmare a actiunilor promovate de catre persoanele
care au incheiat un contract de asociere in participatiune, actiuni avand ca
temei reglementarea cuprinsa in Codul Comercial de la 1868, art.251-256,
cu privire speciala asupra: nendeplinirii obligatiilor de plata a sumelor
stabilite prin contractul de asociere si a desocotirii intre asociati;
constatarii nulitatii clauzei de stabilire a unei sume minime garantate de
catre unul dintre asociati, pe temeiul ca ar fi clauza leonina, deoarece este
apreciata ca o clauza de neparticipare la pierderi; restituirii bunurilor aduse
ca aport in asociere de catre un asociat; delimitarea contractului de asociere
in participatiune de institutii juridice proxime, contractul de conscesiune de
lucrari; contractul de inchiriere; contractul de societate si masura in care
asocierea in participatiune este simulata pentru a ascunde inceheierea
acestor alte categorii de contracte.
Fiecare dintre temele reflectate in jurisprudenta indicata ut supra
desemneaza, in fine, avand conotatii pecuniare, o conditionare tot pe
45
Drept comercial I
segmentul patrimoniului personal al asociatului in asocierea in

participatiune.
Un reviriment al reglementarii asocierii in participatiune aduse de Codul
Civil, vizeaza una dintre temele constante relevate de jurisprudenta in
domeniu: clauza de stabilire a unei sume minime garantate pentru unul
dintre asociati, a carei nulitate se solicita pe temeiul ca ar fi clauza leonina,
deoarece este o clauza de neparticipare la pierderi. Aceasta clauza a primit
o noua reglementare. In acest sens, art.1954, alin.5 Cod Civil prevede
„Orice clauza care stabileste un nivel minim garantatde beneficii pentru
unul sau unii dintre asociati este considerata nescrisa.” (v.Decizia nr.
327/2012 din 31 ianuarie 2012, dosar nr. 3213/118/2009, Înalta Curte de
Casaţie si Justiţie, Secţia a II-a civilă, accesata la data de 07.10.2016 pe
http://legeaz.net/spete-civil-iccj-2012/decizia-327-2012)
Reglementarea data de art.1954, alin.5 Cod Civil clauzei de
stabilire a unei sume minime garantate pentru unul/unii dintre asociati se
alinizeaza remediilor introduse de Codul Civil, deci aceasta clauza este
considerata nescrisa in contractul de asociere in participatiune, (pentru
clauzele considerate nescrise in Codul Civil v. Natura juridicå a clauzelor
considerate nescrise, T. Ionaşcu, Analele Universităţii “Constantin
Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria ştiinţe juridice, nr. 4/2011, p.27-36) ceea ce
va determina un reviriment si al jurisprudentei in materie. Jurisprudenta a
apreciat, in solutiile indicate ut supra, ca, clauza de stabilire a unei sume
minime garantate pentru unul dintre asociati, nu constituie o clauza
leonina, deoarece, acest mod de împărţire a beneficiilor, stabilit prin
contractul de asociere, nu exclude participarea la pierderi şi nu nesocoteşte
scopul şi condiţiile asocierii în participaţiune. participaţiune sau, mai exact,
ca sunt interzise clauzele leonine, care-i favorizează pe unii asociaţi în
detrimentul celorlalţi,întrucât s-ar încălca un principiu fundamental,
privind egalitatea păţilor în tratarea unei afaceri comerciale, dar modul de
împărţire a beneficiilor, stabilit prin contractul de asociere, prin clauxa prin
care reclamantei nu i s-a atribuit totalitatea câştigului şi nici nu a fost
scutită de participarea la pierderi, ci şi-a asumat participarea la pierderi
câtă vreme a acceptat un procent minim, „...nu mai puţin de ...”, care este
menit să acopere cel puţin în parte locaţiunea spaţiului, claua ce nu exclude
participarea la pierderi şi nu nesocoteşte scopul şi condiţiile asocierii în
participaţie. (Decizia nr.1851 din 26 martie 2003, Înalta Curte de Casaţie si
Justiţie, Secţia comercială, accesata pe
http://spete.avocatura.com/speta.php?pid=11115 la data de 07.10.2016).
Intr-o alta solutie jurisprudentiala s-a apreciat ca Rrecursul este fondat,
deoarece, „ obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de
plata pretins nedatorată efectuată de reclamantă în raport de pierderea
aportului în cadrul asocierii în participaţiune, prin diminuarea
suprafeţelor de teren predate faţă de retrocedările efectuate în baza legilor
speciale.Conform contractului de asociere încheiat de părţi, scopul
46
Drept comercial I
asocierii este construirea şi exploatarea unei reţele de staţii de carburanţi

în Bucureşti, pe baza contribuţiilor specifice ale fiecărei părţi, precum şi
realizarea în comun a unor activităţi producătoare de venituri.Părţile,
prin dispoziţiile art. 1.4 din contract, au convenit ca, în cazul în care
amplasamentele propuse de municipalitate nu pot fi atribuite destinaţiei
propuse, părţile, de comun acord, pot dispune înlocuirea terenurilor
respective, fără a prejudicia derularea contractului.
În ceea ce priveşte împărţirea profitului s-a convenit ca reclamanta să
achite pârâtei suma echivalentă în lei a 3 dolari pe tona de carburant
vândută şi 2% din încasările obţinute din activităţile conexe, dar nu mai
puţin de 30.000 dolari SUA pe fiecare locaţie.Reclamanta, în prezenta
cauză, invocă încălcarea de către pârâtă a obligaţiilor de garanţie
privind proprietatea asupra terenurilor, arătând că acestea au fost
diminuate, fapt care rezultă din considerentele deciziei comerciale nr. 337
din 13.09.2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-a
comercială, rămasă irevocabilă.
Examinând obligaţiile de plată ale reclamantei rezultate din
prevederile contractului de asociere, Înalta Curte reţine că acestea sunt
determinate prin raportare la cantitatea de carburant vândută şi la
încasările obţinute din activităţile conexe, iar reclamanta nu a făcut
dovada că, urmare a diminuării suprafeţelor de teren, au scăzut veniturile
încasate pentru ca cererea acesteia de restituire a cotei de aport să fie
justificată.
În logica interdependenţei şi reciprocităţii obligaţiilor ce rezultă
din contract, nu diminuarea suprafeţelor de teren pe care pârâta s-a
obligat să le pună la dispoziţia asocierii determină micşorarea cotei de
aport, ci împrejurarea (neinvocată în cauză) că, datorită retrocedărilor
de teren, reclamanta nu a mai avut aceleaşi încasări care s-au prefigurat
în momentul asocierii.De altfel, în situaţia învederată, reclamanta putea
să solicite fie rezilierea contractului, fie înlocuirea terenurilor respective
sau încheierea unui act adiţional prin care să fie diminuată cota sa de
aport.
Prin urmare, instanţa de apel a interpretat greşit prevederile
contractului de asociere nr. 2225/2006, deşi acestea erau clare în ceea ce
priveşte împărţirea profitului, asimilând contractul de asociere unui
contract de concesiune în care suma datorată se raportează la suprafaţa
de teren pusă la dispoziţie de concedent.
Faţă de considerentele redate, în temeiul art. 312 raportat la art.
304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte a admis recursul, a modificat decizia
recurată, a admis apelul şi, schimbând hotărârea atacată, a respins
acţiunea ca nefondată.
Se vor avea în vedere dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. XXII din
Legea nr. 202/2010."
47
Drept comercial I
(Decizia nr. 1849 din 25 aprilie 2013, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, Secţia a II-a civilă,
accesata la data de 07.10.2016 pe
http://www.scj.ro/SE%20rezumate%202013/SC%20II%20dec%20r%201849%202013.htm )
Intr-o alta solutie jurisprudentiala s-a apreciat ca, clauza de stabilire a unei sume minime garantate
pentru unul/unii dintre asociati constituie cauza leonina, deoarece echivaleaza cu neparticiparea
reclamantului la eventualele pierderi urmand ca acesta sa incaseze in orice situatii numai
beneficii, chiar daca intr-un cuantum mai mic decat cel preconizat. (v. ICCJ, Decizia 1177 din 25
martie 2004, in Sauleanu, L., 2009, Contractul de asociere in participatie, Bucuresti: Hamangiu,
p.57-61).
Revirimentul jurisprudentei avand ca temei prevederile art.1954, alin.5 Cod Civil, va consta in
aceea ca orice clauza care stabileste un nivel minim garantat de participare la beneficii pentru
unul sau unii dintre asociati va fi considerata nescrisa, deci partile asocierii vor stabili in temeiul
principiului libertatii contractuale clauzele de participare la beneficiile si pierderile asocierii, dar
sub rezerva prevazuta de art.1954, alin.5 Cod Civil, va fi considerata inexistenta, clauza astfel
prevazuta.
SCHEMA NR.4 : PATRIMONIUL DE AFECTAȚIUNE

persoană fizică autorizată, întreprindere individuală, întreprindere familială,
patrimoniu; patrimoniu de afectațiune; mase patrimoniale; segregarea creditorilor; ordine de preferință;
aporturi; coproprietatea indiviză a asociaților; bunuri comune; proprietatea comună a asocierii; asociat
vizibil; asociat ocult;
48
Drept comercial I
1. Definiți conceptul de patrimoniu de afectațiune al persoanei fizice autorizate care desfășoară activitate
economică ca persoană fizică autorizată, întreprindere individuală și întreprindere familială.
2. Identificați corelatiile dintre patrimoniul de afectatiune al persoanei fizice care desfasoara activitatea
economica autorizata și urmărirea patrimoniului persoanei fizice de către creditorii personali și creditorii
profesionali.
3. Definiți conceptul de patrimoniu de afectațiune al societatii simple și urmărirea acestuia de către creditorii
personali și creditorii profesionali.
4. Definiți societatea / asocierea în participațiune, cele două categorii de asociații ai acestuia, drepturile,
obligațiile și raspunderile lor.
5. Identificati particularitatile regimului juridic al tipologiilor care desfasoara activitate economica
autorizata reglementate de de OG 44/2009 aprobată prin Legea 182/2016.
3. Turcu, I., Botina, M., 2013, Dreptul afacerilor intreprinderii.Vol.I, Praxis, Bucuresti: CH Beck;
4. Catana R, 2013, Drept comercial in power –point, Ed.Universul Juridic, Bucuresti;
5. Piperea, G., 2012, Drept comercial. Intreprinderea Ed.CH Beck; Bucuresti;
1.Baias,Fl., Eugen Chelaru. R. Constantinescu, I. Macovei, Noul cod civil. Comentariu pe articole, Editura C.
H. Beck, Bucureşti, 2012;
2.Bodu, S., Clauza leonina, Revista Romana de Drept Privat, nr. 5/2013;
3.Cărpenaru, S., Piperea,G., David, S., 2014, Legea societăților. Comentariu pe articole. Ed. 5, Bucuresti, CH
Beck;
4.Dobrev, D.,2012. Clauza leonina in vechiul si noul Cod civil. Pornind de la o fabula, accesat pe
http://www.juridice.ro/195553/clauza-leonina-in-vechiul-si-noul-cod-civil-pornind-de-la-o-fabula.html la
data de 16.12.2016;
5.Piperea, G., Diviziunile patrimoniale și confuzia de patrimonii – noi motive de contestaţie la executare,
Curierul Judiciar nr. 9/2012
6. Rizoiu, R., Garantia comuna a creditorilor in Noul Cod Civil, Revista Romana de Drept Privat, nr. 1/2012
cuprinde studii de caz relevante in materia patrimoniului de afectatiune, p.8-11. p.13-14;
7.Sauleanu, V. 2012, Societatile comerciale. Studii, Bucuresti, Universul Juridic, p.37-68;
8.Stoica, V., Patrimoniul de afectatiune – continuitate si reforma, Revista Romana de Drept Privat, nr.
2/2013;
9.Tuleasca,L., Patrimoniul de afectatiune – instrument in derularea afacerilor, Revista Romana de Drept al
Afacerilor nr.6/2014, p.3;
49
Drept comercial I
10. Jurisprudenta ICCJ cu Nota de Rizoiu: Persoană fizică autorizată. Statut juridic. Întinderea răspunderii.
http://www.scj.ro/SE%20rezumate%202009/SE%20r%201072%202009.htm acesat la 25.10.2016;
11.Lipcanu, E., 2009, Actul de constituire a patrimoniului de afectatiune al comerciantului si de ocrotire a
creditorilor comerciantului, fraudati prin constituirea unui atare patrimoniu, Revista Dreptul nr. 1/2009,
p.69 ;
12.Ionaşcu T. , Natura juridicå a clauzelor considerate nescrise, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi”
din Târgu Jiu, Seria ştiinţe juridice, nr. 4/2011, p.27-36 ;
13.Piperea, G., Diviziunile patrimoniale și confuzia de patrimonii – noi motive de contestaţie la executare,
Curierul Judiciar nr. 9/2012
TEST DE AUTOEVALUARE
Încercuiţi răspunsurile corecte (întrebările pot avea o varianta corecta sau doua variante corecte de
răspuns)
1.Este identica modalitatea in care este reglementat patrimoniul de afectatiune al persoanei fizice care
desfasoara activitate economica autorizata si cel al persoanelor care exercita profesii liberale?
a.nu;
b.da.
in ipoteza in care patrimonial de afectatiune a fost constituit de catre tipurile de persoane fizice care
desfasoara activitati economice autorizate,
2.Creditorii care detin un drept de creanta rezultat din activitatea profesionala a persoanei fizice
autorizate debitoare, vor urmari :
a. mai intai bunurile care fac obiectul patrimoniului de afectatiune constituit in acest scop ;
b.numai bunurile bunurile care fac obiectul patrimoniului de afectatiune constituit in acest scop ;
c. vor putea urmari si patrimoniul personal numai daca bunurile incluse in acest patrimoniu nu sunt
suficiente pentru satisfacerea creanţelor lor;
(Raspuns corect 1-a; 2-a si c )
1.Caracterele raspunderii societarilor/ asociatilor fata de creditorii societatii simple sunt :
a. raspunderea este subsidiara si limitata la aportul adus la patrimoniul de afectatiune comun al
asociatilor;
b.raspunderea este subsidiara si nelimitata la aportul adus la patrimoniul de afectatiune comun al
asociatilor;
2.Asociatul vizibil care intra in raporturile juridice cu tertii in nume propriu si este tinut fata de terti
exclusiv raspunde:
a. nelimitat, iar patrimoniul propriu al acestui asociat va fi urmarit de catre creditorii asocierii;
b.limitat, iar patrimoniul propriu al acestui asociat nu va fi urmarit de catre creditorii asocierii;
(Raspuns corect 1-a; 2-a )
1.Persoana juridica raspunde pentru datoriile sale cu:
a.patrimoniul propriu( cu bunurile proprii );
b. patrimoniul propriu( cu bunurile proprii ), cu exceptia cazului în care prin lege s-ar dispune altfel.
2.Teoria prevazuta in Codul civil cu titlu de obligatie ce revine membrilor organelor de administrare,
de a mentie separatia de patrimonii are doua componente :
a.de a solicita separatia de patrimonii si de a mentine aceasta separatie.
b. de a asigura separatia de patrimonii si de a mentine aceasta separatie.
(Raspuns corect 1-b; 2-b )
50
Drept comercial I
PATRIMONIUL PROPRIU DISCTINCT SI AUTONOM AL TIPURILOR SOCIETARE CU
PERSONALITATE JURIDICA REGLEMENTATE DE LEGEA 31/1990;
TEZA RASPUNDERII (NE)LIMITATE A ASOCIATILOR PENTRU OBLIGATIILE
SOCIETATII REGLEMENTATE DE LEGEA 31/1990;
Cuprins
4.2 Separatia de patrimonii vs confuzia de patrimonii; teorii aplicabile patrimoniului tipurilor
societare cu personalitate juridica reglementate de Legea 31/1990
4.3. Înfrângerea tezei răspunderii limitate a asociaților pentru obligațiile societății și consecințele
acesteia
4.4. Poziționarea creditorilor sociețății în raport cu patrimoniul propriu al asociatului societatii in
nume colectiv si ai societatii in comandita simpla si in comandita pe actiuni
4.5. Interferențe cu procedura insolvenței a pentru urmarirea parimoniului asociatului societatii in
nume colectiv si ai societatii in comandita simpla si in comandita pe actiuni
4.6. Teza răspunderii limitate a asociaților pentru obligatiile societății și consecințele acestora
Obiective
• Cunoasterea si intelegerea conceptului de patrimoniul propriu, distinct si autonom al tipurilor
societare cu personalitate juridica ;
• Separatia de patrimonii vs confuzia de patrimonii; teorii aplicabile patrimoniului tipurilor societare
cu personalitate juridica reglementate de legea 31/1990
• Însusirea tezei elongarii raspunderii pentru obligatiile societatii de la patrimoniul societatii la
patrimoniul asociatilor in cazul anumitor tipologii societare si înfrângerea tezei răspunderii limitate a
asociaților pentru obligațiile societății și precum si consecințele juridice ale acesteia pentru
patrimoniul persoanei fizice casre are calitatea de asociat
Competenţe
• Studentii vor defini conceptului de patrimoniu propriu, distinct si autonom al tipurilor societare cu
personalitate juridica.
• Studentii vor identifica separatia de patrimonii şi confuzia de patrimonii.
• Studenţii vor cunoaşte teza elongarii raspunderii pentru obligatiile societatii de la patrimoniul
societatii la patrimoniul asociatilor in cazul anumitor tipologii societare si înfrângerea tezei
răspunderii limitate a asociaților pentru obligațiile societății și precum si consecințele juridice ale
acesteia pentru patrimoniul persoanei fizice care are calitatea de asociat.
51
Drept comercial I
CONŢINUT
Conceptul de patrimoniul propriu al persoanei juridice, ca element
constituitiv sine –qua-non al personalitatii juridice a acesteia este dezvoltat
in doctrina (in Reghini, I., Diaconescu,S., Vasilescu,P., 2013, introducere în
dreptul civil, Bucuresti, Hamangiu, pg. 303-305) care releva ca, patrimoniul
persoanei juridice in genere, deci si al tipurilor societare cu personalitate
juridica « este PROPRIU, in sensul ca exista in mod distincta atat fata de
patrimoniul oricarei alte persoane juridice, cat si fata de patrimoniul
fiecareia dintre subiectele de drept care alcatuiesc entitatea in discutie si in
acelasi timp AUTONOM, independent fata de orice alt patrimoniu , cu care
nu exista o relatie necesara. «
In ipoteza tipurilor societare cu personalitate juridica, aporturile intra in
patrimoniul societatii, conform prevederilor art. 1883, alin.1, teza I, din
Codul Civil, (explicitat in Baias, F.,A., Chelaru, c., Constantinovici, R.,
Macovei,I., 2012, Noul Cod Civil, Comentariu pe articole, art.1-2664,
Bucuresti: Editura CH Beck) cu mentiunea ca, in conformitate cu
prevederile art.1887 din Codul Civil reprezinta dreptul comun in materie de
societati.
Principiul mai sus enuntat este reiterate si in materia societatilor cu
personalitatea juridica reglementate de Legea 31/ 1990, in art.65 al acestei
legi si anume:in lipsă de stipulaţie contrară, bunurile constituite ca aport în
societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în
registrul comerţului.
Persoana juridica, conform prevederilor art. 193, alin.(1) din Cod Civil
raspunde cu patrimoniul propriu( cu bunurile proprii ), pentru datoriile sale,
cu exceptia cazului în care prin lege s-ar dispune altfel.
Societatile cu personalitate juridica reglemente de Legea 31/ 1990 raspund
cu patrimoniul propriu (al societatii) pentru obligatiile lor, conform
prevederilor art.3, alin.1 din aceasta lege, obligaţiile sociale sunt garantate
cu patrimoniul social, principiul aplicabil in materie fiind acela ca,
societatile regelementate de Legea 31 /1990 sunt titulare de drepturi si
obligatii in nume propriu si raspund cu patrimoniul propriru, deci creditorii
societatii pot urmari patrimoniul societatii, iar raspunderea asociatilor este
limitata la aportul adus la capitalul social al societatii. Dealtfel, doctrina (V.
Piperea,G., Simularea personalitatii juridice in Noul Cod Civil, Revista
Romana de Drept al Afacerilor 1/2012, subsolul 1 si doctrina acolo citata)
trimite la sorgintea persoanei juridice si o identifica ca « tehnica de
52
Drept comercial I
limitare a raspunderii.»
4.2 Separatia de patrimonii vs confuzia de patrimonii; teorii aplicabile
patrimoniului tipurilor societare cu personalitate juridica reglementate
de legea 31/1990
Fundamentata pe reglementarea cuprinsa in Codul civil, in art.214 si
privitoare la separatia de patrimonii, in doctrina (Baias, F.,A., Chelaru, c.,
Constantinovici, R., Macovei,I., 2012, Noul Cod Civil, Comentariu pe
articole, art.1-2664, Bucuresti: Editura CH Beck, 207- 213 si 243- 246) s-
au conturat abordari ale uneia dintre conceptele de esenta pentru
circumscrierea persoanei juridice- separatia de patrimonii.
Teoria separatiei de patrimonii este cuprinsa in 214 Cod Civil si consta in :-
separatia dintre patrimoniul persoanei juridice si patrimonul propriu al
membrilor organelor de administrare ale acesteia- alin.(1) ;- interdictia
pentru membrii organelor de administrare a persoanei juridice (nu pot) de a
folosi în profitul ori în interesul lor sau al unor terţi, bunurile persoanei
juridice ori informaţiile pe care le obţin în virtutea funcţiei lor, cu exceptia
cazului in care de cazul în care au fost autorizaţi în acest scop de către cei
care i-au numit.
Teoria este prevazuta in Codul civil cu titlu de obligatie ce revine membrilor
organelor de administrare, obligatie avand doua componente :- de a asigura
separatia de patrimonii si de a mentine aceasta separatie. Cele doua
componente sunt situate in progresie temporala:daca prima componenta
trimite la momentul ab initio, cel in care, urmare a constituirii legale a
persoanei juridice, membrii organelor de administrare, exercitandu-si
prerogativele in deplinatatea puterilor lor, conferite prin actul de constituire
si/ sau prin lege, trebuie sa asigure separatia de patrimonii ;-cea de-a doua
urmareste caracterul de continuitate, exercitiul constant al acestei obligatii
si consta in mentinerea separatiei pe durata « de viata « a persoanei
juridice.
Separatia de patrimonii, ca obligatie a membrilor organelor de administrare a
persoanei juridice, se subsumeaza obligatiei generice prevazute de art. 213
din Codul Civil, conform caruia membrii organelor de administrare a unei
persoane juridice trebuie sa actioneze in interesul acesteia, cu prudenta si
diligenta cerute de un bun proprietar. Aceeasi teorie a separatiei de
patrimonii este continuata prin reglementarea conflictului de interese. Toate
cele 3 componente ale reglementarii cuprinse in art.213, 214 si 215 Cod
Civil isi gasesc corespondentul in Legea 31/1990 si anume : art.3, alin 1 este
corespondent art.214 Cod Civil si reglementeaza separatia de patrimonii ;
art. 144 este corespondent art.213, iar o serie de articole sunt corespondente
ale art.215 si reglementeaza conflictul de interese. Legea 31/1990 pentru a
preveni confuzia de patrimonii, respectiv confuzia dintre patrimoniul
societatii si patrimoniul propriu al fondatorilor, actionari, asociatilor
administratorilor precum si rudelor acestora, cuprinde o serie de mijloace
53
Drept comercial I
juridice prin care se instituie un regim strict aplicabil relatiilor/ tranzactiilor

dintre aceste persoane si societate. (Reglementare data in respectarea
principiilor devoltate in OECD Principles of Corporate Governance 2004,
Organisation For Economic Co-Operation And Development)
Hotărârea Curții Europene de Justitie (Camera întâi) din 15 decembrie 2011
in cauza C-191/2010, (accesata pe http://curia.europa.eu/jcms/jcms/j_6/ la
07.10.2016) a stabilit privitor la confuzia de patrimoniu urmatoarele:
" 21 Domnul Hidoux și guvernul francez susțin că o acțiune având ca
obiect extinderea unei proceduri de insolvență pentru motivul confuziunii
patrimoniilor trebuie considerată o acțiune care rezultă în mod direct din
procedura de insolvență inițială și care este strâns legată de aceasta. În
sprijinul tezei lor, aceștia susțin că, astfel cum se prevede în dreptul francez,
care constituie legea aplicabilă procedurii inițiale în temeiul articolului 4
alineatul (1) din regulament, o asemenea extindere nu are drept consecință
deschiderea unei noi proceduri, care ar fi autonomă în raport cu procedura
deschisă inițial, ci are drept consecință numai extinderea efectelor
procedurii inițiale la o altă entitate. Ei deduc din aceasta că o instanță
franceză care a deschis o procedură principală de insolvență în privința
unei societăți stabilite în Franța este competentă de asemenea pentru
extinderea procedurii la o altă societate, care își are sediul social într-un alt
stat membru"
Si apoi a decis
1) " - Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000
privind procedurile de insolvență trebuie interpretat în sensul că o instanță a
unui stat membru care a deschis o procedură principală de insolvență
împotriva unei societăți, reținând că centrul intereselor principale ale
acesteia se află pe teritoriul acelui stat, nu poate extinde, în temeiul unei
norme din dreptul național, această procedură la o a doua societate, al
cărei sediu social este situat într-un alt stat membru, decât cu condiția de a
se demonstra că centrul intereselor principale ale acesteia din urmă se află
în primul stat membru.
2) - Regulamentul nr. 1346/2000 trebuie interpretat în sensul că, în
ipoteza în care o societate, al cărei sediu social este situat pe teritoriul unui
stat membru, este vizată de o acțiune prin care se încearcă să se extindă în
privința sa efectele unei proceduri de insolvență deschise într-un alt stat
membru împotriva unei alte societăți, stabilite pe teritoriul acestui din urmă
stat, simpla constatare a confuziunii patrimoniilor acestor societăți nu este
suficientă pentru a demonstra că centrul intereselor principale ale societății
vizate de acțiunea respectivă se află de asemenea în acest din urmă stat.
Pentru răsturnarea prezumției potrivit căreia acest centru se află la locul
sediului social, este necesar ca o apreciere globală a ansamblului
elementelor relevante să permită să se stabilească faptul că, într-un mod
verificabil de către terți, centrul efectiv de conducere și de control al
54
Drept comercial I
societății vizate de acțiunea care are ca obiect extinderea procedurii se

situează în statul membru în care a fost deschisă procedura de insolvență
inițială.”
4.3 Înfrângerea tezei răspunderii limitate a asociaților pentru obligațiile
societății și consecințele acesteia
Asociatii anumitor tipologii societare cu personalitate juridica, prevazute de
Legea 31/1990 si anume cei ai societatii in nume colectiv precum si asociatii
comanditati din societatea in comandita simpla si cei din societatea in
comandita pe actiuni prin efectul legii/ex lege, raspund pentru obligatiile
societatii, nelimitat si solidar – art.3, alin.2.
Prin abatere de la principiul stabilit de art.3, alin.1 din Legea 31/1990,
conform caruia obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social,
raspunderea asociatilor in societatea in nume colectiv si a asociatilor
comanditati in societatea in comandita simpla si in comandita pe actiuni
pentru obligatiile societatii se caracterizeaza prin intinderea nelimitata la
aportul adus la capitalul social al societatii si prin solidaritatea intre asociati.
O componenta esentiala care se adauga raspunderii reglementate de art.3,
alin.2 din Legea 31/1990 este subsidiaritatea raspunderii asociatilor fata de
raspunderea societatii, subsidiaritate reglementata de art.3, alin.2, teza a II a
din Legea 31/1990. Creditorii societatii in nume colectiv si ai societatii in
comandita simpla si in comandita pe actiuni se vor indrepta mai intii
impotriva acesteia, pentru obligatiile societare si numai daca societatea nu le
plateste in termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere.
4.4 Poziționarea creditorilor sociețății în raport cu patrimoniul propriu
al asociatului societatii in nume colectiv si ai societatii in comandita
simpla si in comandita pe actiuni
In esenta, pozitionarea creditorilor societatii in nume colectiv si ai societatii
in comandita simpla si in comandita pe actiuni in raport de cu patrimoniul
propriu al asociatului este urmatoarea: acestia pot urmari, intemeiat pe
prevederile art.3, alin.2 din Legea 31 / 1990, patrimoniul propriu al
asociatului, raspunderea acestuia pentru obligatiile societatii fiind nelimitata
si solidara sub rezerva, indeplinirii conditiei corelative si anume
subsidiaritatea fata de raspunderea societatii. Practica ne releva si aici, din
perspectiva potentialului litigiului, ipoteza constestatiei la executare
formulata de catre asociat sau de catre creditorul personal al acestuia, pentru
a se contesta executarea silita pornita de catre creditorul societatii impotriva
asociatului, fara a se fi adresat in prealabil societatii, adica raportat la
nendeplinirea cerintei subsidiaritatii raspunderii asociatului.
In concluzie, persoana juridica este titulara de drepturi si obligatii in nume
propriu, iar raspunderea pentru obligatiile societatii cunoaste, in cazuri
espres determinate, raportat la prevederile art.3, alin.2 ale Legii 31/1990,
ipoteze ex lege de elongare a raspunderii pentru obligatiile societatii inspre
55
Drept comercial I
patrimoniul altor persoane si anume inspre patrimoniul asociatilor.

Aceasta elongare opereaza de jure, este exceptia, cazul in care « legea
dispune altfel » prevazut de art.193, alin.1, teza finala, adica, in concreto,
priveste raspunderea asociatilor pentru obligatiile societatii, cuprinsa in
Legea 31/1990 pentru asociatii din societatea in nume colectiv si asociatii
comanditati din societatea in comandita simpla si in comandita pe actiuni.
Legea 31/1990 prevede, in art.3, alin.2 in scopul protejarii creditorilor
societatii aproprierea de catre acestia unui alt patrimoniu, care se alatura
patrimoniului societatii, este vorba despre patrimoniului personal al
asociatilor societatii in nume colectiv si ai societatii in comandita simpla si
in comandita pe actiuni, daca si numai in masura in care societatea nu le
plateste in termen de cel mult 15 zile de la data punerii in intarziere.
Pe cale de conscinta, constituirii persoanei juridice –societate in aceste
ipoteze determinate nu îi este sortita menirea de tehnica juridica de limitarea
a raspunderii, pentru asociatii in societatea in nume colectiv, precum si
pentru asociatii comanditati in societatea in comandita simpla. Pentru
categoriile de asociati indicate ut supra limitarea intinderii raspunderii nu
mai este mentinuta, fiind inlaturata ex lege, pe ratiuni tinand de protejarea
creditorilor creditorilor societatii in nume colectiv si ai societatii in
comandita simpla si in comandita pe actiuni , deci are caracter protectiv
pentru acestia din urma.
4.5 Interferențe cu procedura insolvenței a pentru urmarirea
parimoniului asociatului societatii in nume colectiv si ai societatii in
comandita simpla si in comandita pe actiuni
O prevedere avand consecinte smilare art.3, alin.2 din Legea 31/1990 era
cuprinsa si in materia insolventei, în art.164 din Legea 85/2014,(art. 126 din
Legea 85/2006) si atrage posibilitatea de executarea silita a categoriilor de
asociati nominalizati ut supra, de catre creditori , aplicabila in cazul în care
bunurile care alcătuiesc averea unei societăţi în nume colectiv ori în
comandită( precum si a unui grup de interes economic) nu sunt suficiente
pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat de creanţe.
Intr-o atare ipoteza, judecătorul-sindic va autoriza executarea silită, în

condiţiile legii, împotriva asociaţilor cu răspundere nelimitată pronunţând o
sentinţă definitivă şi executorie, care va fi pusă în executare de lichidator,
prin executor judecătoresc.
” În baza Sentinţei Tribunalului Vâlcea nr.1768/13.11.2003 au fost

atrase la masa credală a falitei SC S.&.C SNC, bunurile proprietate
personală a asociaţilor debitori S.E. şi S.C., conform disp.art.112 din Legea
falimentului 64/1995, în vigoare la acea dată şi ulterior art.126 din Legea
nr.85/2006.
Potrivit disp.art.112 din Legea falimentului 64/1995, în vigoare la

56
Drept comercial I
data pronunţării Sentinţei nr.1768/C/2003, dispoziţii care se regăsesc şi în

reglementările Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei, prin art.126: în
cazul în care bunurile care alcătuiesc averea unui grup de interes economic
ori a unei societăţi în nume colectiv sau în comandită, nu sunt suficiente
pentru plata creanţelor înregistrate în Tabelul definitiv consolidat de
creanţe, împotriva grupului sau a societăţii judecătorul sindic va autoriza
executarea silită, în condiţiile legii împotriva asociaţilor cu răspundere
nelimitată sau, după caz, a membrilor, pronunţând o sentinţă definitivă şi
executorie, care va fi pusă în executare de lichidator, prin executor
judecătoresc. "
Urmare a anulării licitaţiei bunurilor S.E. şi S.C, asociaţi ai societăţii

debitoare, dispusă conform Deciziei civile nr.347/R/02.03.2007, pronunţată
de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.895/90/2007, pe considerentul atribuirii
imobilelor unui creditor în afara Tabloului creditorilor, respectiv
intervenientului P.M., s-a procedat la efectuarea unei executări silite a
bunurilor, prin BEJ R. M., constituindu-se dosarul de executare nr.63/2007.
Cu această ocazie s-a procedat la o nouă licitaţie privind vânzarea
bunurilor asociaţilor, imobilul fiind adjudecat la data de 19.12.2007, de
intervenientaC.A..
La data de 14.01.2008, urmare a adjudecării bunurilor, BEJ R.M.a

procedat la distribuirea preţului adjudecat de 230.000 lei, încheindu-se
astfel procesul verbal nr.63/14.01.2008: pentru creditorul intervenient
P.M.neînscris pe tabloul creditorilor, suma de 127070,96 lei, pentru
BEJR.M., suma de 16564,00 lei, onorariu executare, pentru lichidator
judiciar, suma de 161,00 lei, cheltuieli lichidare, pentru restul creditorilor şi
onorariu lichidator, suma de 86.204,04 lei.
Se observă că prin această modalitate distribuire a preţului, BEJ R.M.

nu a respectat prevederile art.121-123 din Legea 85/2006, referitoare la
ordinea în care se plătesc creanţele rezultate din vânzarea bunurilor
debitorului falit şi din executarea silită a bunurilor persoanelor ce au cauzat
starea de insolvenţă a debitorului, prevederi speciale, derogatorii de la cele
de drept comun cuprinse în Codul de procedură civilă.
Că este aşa o statuează chiar alin.2 al art.142 din Legea 85/2006 ce

stipulează ca regulă generală că după închiderea procedurii falimentului,
sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul
judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul
tabelului definitiv consolidat de creanţe, pus la dispoziţia sa de către
lichidator.În conformitate cu dispoziţiile legale mai sus enunţate, executorul
judecătoresc era obligat, ca la distribuirea preţului, să aibă în vedere
tabloul definitiv consolidat al creditorilor, pus la dispoziţia sa de către
lichidatorul judiciar SC N.NS SPRL.
57
Drept comercial I
Susţinerile intimatului BEJ R.M., potrivit cărora dispoziţiile art.142

alin.2 din Legea 85/2006, s-ar aplica doar în cazul răspunderii membrilor
organelor de conducere, au o argumentaţie speculativă, întrucât alin.1 al
aceluiaşi articol, face trimitere la dispoziţiile art.138 alin.1 din Legea
85/2006, care prevăd nu numai angajarea răspunderii membrilor organelor
de conducere, ci şi angajarea răspunderii oricărei alte persoane care a
cauzat starea de insolvenţă a debitorului, în speţă asociaţii S.E. şi S.C.
Pentru considerentele mai sus expuse se constată că procesul verbal

încheiat la data de 14.01.2008, de către BEJ R.M., precum şi distribuirea
către creditori a sumelor rezultate din executarea silită a imobilelor
asociaţilor debitoarei SC S& C. SNC, sunt nelegale, întrucât încalcă
prevederile speciale ale Legii 85/2006 privind procedura insolvenţei,
respectiv 121-123, dispoziţii în conformitate cu care trebuiau repartizate
sumele rezultate din executarea silită.În consecinţă urmează a se admite
contestaţia la executare formulată de SC N.NS SPRL, lichidator judiciar AL
SC S&C SNC, precum şi contestaţia formulată de creditoarea DGFP Vâlcea
şi anulat procesul verbal încheiat de BEJ R.M., la data de 14.01.2008, în
cadrul dosarului de executare nr.63/2007, în ceea ce priveşte distribuirea
sumei de 230.000 lei rezultată din vânzarea prin licitaţie a bunurilor
asociaţilor debitoarei. » (Sentinţa nr. 6246/2008, dosar nr. 354/288/2008
accesata pe legeaz.net/spete-drept-comercial/contestatie-la-
executarenerespectarea-prevederilor-legii-6246-2008 la data de 25.11.2016)
4.6. Teza răspunderii limitate a asociaților pentru obligatiile societății și
consecințele acestora
Prevederile art.3, alin.3 al Legii 31/1990 reglementeaza situatia raspunderii
pentru obligatiile societatii pentru actionarii in societatea pe actiuni, asociati
comanditari in societatea in comandita simpla si pe actiuni, precum si pentru
asociatii in societatea cu raspundere limitata care raspund numai pana la
concurenta capitalului social subscris, pe cale de consecinta, alta va fi
pozitionarea creditorilor acestor tipologii societare (creditorilor social) fata
de constitutorii acestora. Avand ca fundamenta teza raspunderii limitate
enuntata ut supra creditorii societății nu vor urmari patrimoniul asociatului,
deoarece raspunderea asociatului/lor pentru obligatiile societatii este
limitata la aportul adus la capitalul social al societatii.
O alta categorie de creditori, creditorii personali ai actionariilor in societatea
pe actiuni, ai asociatilor comanditari in societatea in comandita simpla si pe
actiuni, precum si ai asociatilor in societatea cu raspundere limitata, in acord
cu prevederile art.66, alin.1 si 2 din Legea 31/1990, pot să-şi exercite
drepturile lor, pe durata societatii, numai asupra părţii din beneficiile
cuvenite asociatului după bilanţul contabil, iar după dizolvarea societăţii,
asupra părţii ce i s-ar cuveni prin lichidare. Creditorii personali ai asociatului
pot totuşi popri, în timpul duratei societăţii, in temeiul prevederilor art.66,
alin. 2, părţile ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare sau pot sechestra şi
58
Drept comercial I
vinde acţiunile debitorului lor. prevederile art.66 nu au fost scutite de

interpretari doctrinare din perspectiva campului lor de aplicare, in sensul ca,
sechestrarea şi vinderea acţiunilor debitorului astfel reglementata vizeaza
numai actionarii din societatile pe actiuni sau in comandita pe actiuni.
Deci, pe durata societatii, creditorii personali ai actionarilor in societatea pe
actiuni, ai asociatilor comanditari in societatea in comandita simpla si pe
actiuni, precum si ai asociatilor in societatea cu raspundere limitata nu isi
pot execita drepturile asupra bunurilor aduse de catre asociat ca aport in
societate, deoarece acestea s-au transferat, in acord cu prevederile art.65 din
Legea 31/1990 in patrimoniul societatii, (in conditiile in care partile nu au
prevazut altfel, respectiv un aport in folosinta) devenind bunurile proprii ale
societatii, iar patrimoniul societatii este eminamente distinct de patrimoniul
propriu al fiecarui asociat.
Corelativ prevederilor art.66 din Legea 31/1990, art. 206, alin.1 din aceeasi
lege, cu modificarile aduse prin Legea nr. 152 din 18/06/2015, prevede
dreptul creditorilor personal ai asociatului dintr-o societate in nume
colectiv, in comandita simpla sau cu raspundere limitata de a face opozitie
impotriva hotararii adunarii asociatilor de prelungire a duratei societatii
peste termenul fixat initial, daca au drepturi stabilite printr-un titlu
executoriu anterior hotararii. Admiterea opozitiei , obliga asociatii sa decida
, in termen de o luna de la data la care hotararea a devenit irevocabila, daca
inteleg sa renunte la prelungire sau sa excluda din societate pe asociatul
debitor al oponentului.
Creditorii personali ai asociatului pot totuşi popri, în timpul duratei
societăţii, in temeiul prevederilor art.66, alin. 2, părţile ce s-ar cuveni
asociaţilor prin lichidare sau pot sechestra şi vinde acţiunile ori părţile
sociale ale debitorului lor, urmare a modificarii si completarii Legii 31 din
1990 a societatilor prin Legea nr. 152 din 18/06/2015. Pana la data acestei
modificari, doctrina retinea caracterului inadmisibil al infiintarii popririi
asupra partilor sociale detinute de catre asociatul –debitor, fiind admisibila
poprirea doar pentru părţile ce s-ar cuveni asociaţilor prin lichidare si de
asemenea, retinea ca, domeniul de aplicare, pentru sechestrarea şi vinderea
acţiunilor debitorului viza numai actionarii din societatile pe actiuni sau in
comandita pe actiuni.

separația de patrimonii între patrimoniul persoanei juridice si patrimoniul propriu al
asociatului societății; confuzia de patrimonii între patrimoniul persoanei juridice si
patrimoniul propriu al asociatului societății;răspunderea asociaților; creditorii societății; creditorii
asociatului; elongare a raspunderii obligațiile societății;
59
Drept comercial I
1. Adam, I., Savu, C.N, Legea societatilor comerciale;Comentarii si explicatii, Ed.CHBeck , Bucuresti,
2010, p 217, p.734
2. Carpenaru,St.,D, Piperea, David., 2014, Legea societatilor comerciale. Comentariu pe articole, ed.5,
Bucuresti, Editura C.H.BecK, p.241 si p.720;
3. Carpenaru,S., 2012 ,Drept comercial roman, Bucuresti: All Beck;
4. Sauleanu,L., Raspunderea asociatilor in societatile in nume colectiv, Revista Romana de Drept al
Afacerilor 1/2014;
5. Sauleanu,L 2012, Societatile comerciale.Studii, Bucuresti, Universul Juridic, p.72
6. Oprina, E. Garbulet, I. 2013,Tratat teoretic si practic de executare silita, vol.I, p.291;
8. Catana R., Drept comercial in Power-point, Bucuresti, Ed. Juridica, 2013.
1. Definiţi conceptul de patrimoniul propriu al persoanei juridice.

2. Identificaţi relaţiile dintre separatia de patrimonii şi confuzia de patrimonii.
3. Definiţi teza elongarii raspunderii pentru obligatiile societatii de la patrimoniul societatii la patrimoniul
asociatilor in cazul societăţii în nume colectiv.
60
Drept comercial I
1.In cadrul societatii asociatii răspund nelimitat, solidar si subsidiar dupa cum urmeaza:
a.asociaţii comanditari în societatea în comandită simplă;
b.actionarii în societatea în comandită pe acţiuni;
c.asociaţii în societatea în nume colectiv;
2.Dacă în actul constitutiv nu se prevede altfel, bunurile aportate în natură la capitalul social al
societatii trec în proprietatea societăţii în momentul:
a.înmatriculării societăţii în Registrul Comerţului;
b.publicării în Monitorul Oficial a actului constitutiv al societăţii:
c.predării efective a bunului care face obiectul aportului;
3.Asociaţii comanditaţi răspund pentru obligaţiile societăţii:

a.subsidiar, solidar, nelimitat
b.solidar si nelimitat.
(Raspuns corect 1-c;2-a, 3-a. )
61
Drept comercial I
STRĂPUNGEREA VĂLULUI CORPORATIST IN DREPTUL SOCIETAR;

ASPECTE PATOLOGICE PRIVITOARE LA PERSONALITĂTEA JURIDICA A
SOCIETĂȚILOR REGLEMENTATE DE LEGEA NR.31/1990
Cuprins
5.1. Străpungerea vălului corporatist in dreptul societar; Reglementarea;
5.2.Străpungerea vălului corporatist in conditiile prevazute de art. 2371al legii 31/ 1990;
Reglementarea;
5.3. Despre frauda în dauna creditorilor
5.4. Perspective doctrinare inedite și interferențe cu procedura insolvenței
OBIECTIVELE ȘI COMPETENȚELE UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE
Obiective
• Cunoasterea si intelegerea aspectelor patologice ale personalității juridice a societății comerciale;
analiza unuia dintre cazurile de străpungere a vălului corporatist -frauda creditorilor cazul in care
asociatul abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale şi de personalitatea juridică distinctă a
societăţii;
• Întelegerea mecanismelor- remediu aplicabil unor astfel de situatii
• Cunoaşterea conceptului de străpungere a vălului corporatist.
Competenţe
• Studenţii vor putea să definească conceptul de străpungere a vălului corporatist.
• Studenţii vor identifica aspectele patologice ale personalităţii juridice ale societatăţilor reglementate
de Legea 31/1990.
• Studenţii vor identifica relaţia dintre asociatul care abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale
în cadrul societatii cu raspundere limitată şi fraudarea creditorilor.
CONŢINUT
5.1 Străpungerea vălului corporatist in dreptul societar; Reglementarea;
Persoana juridica, conform prevederilor art.193, alin.(1) din Cod Civil raspunde cu patrimoniul
propriu (cu bunurile proprii), pentru datoriile sale, cu exceptia cazului în care prin lege s-ar dispune
altfel, iar conform prevederilor art.193,alin. (2) nimeni nu poate invoca împotriva unei persoane de
bună-credinţă calitatea de subiect de drept a unei persoane juridice, dacă prin aceasta se urmăreşte
ascunderea unei fraude, a unui abuz de drept sau a unei atingeri aduse ordinii publice.
62
Drept comercial I
Doctrina indica faptul ca, prevederile art.193, alin.2 (pentru o interpretare

extensiva a prevederilor art.193, alin.2, care ar perimite acoperirea tuturor
ipotezelor de strapungere a valului corporatist conturate in docrina straina si
reunite de autoare si pentru sanctiunea inopozabilitatii persoanei juridice
fata de tertii de buna- credinta .
Matricea teoriei „piercing/ liftind the corporate veil” este complinita cu
doctrina „alter ego-ulului”, constand in aceee ca, persoana spre care se
extinde raspunderea este alter-ego-ul primului debitor, iar intre
asociat/administrator/ subsidiara societatii si societate este o asemenea
unitate incat separarea lor este imposibila.
Dreptul societar si din cel al insolventei cuprind aplicatii propriu – zise si
qvasi- aplicatii ale teoriei străpungerii vălului corporatist si anume
aplicatiile propriu-zise sunt date de prevederea cuprinsă în art.237/1 a Legii
31/1990 privind societățile, prevederea cuprinsă în art. 168 a Legii 85/2014
privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa, prevederea
cuprinsă in art.27 şi 28 din Codul de procedură fiscală privitoare la
raspunderea solidară.
Primele două dintre aplicațiile teoriei străpungerii vălului corporatist vor
constitui obiectul analizei in continuare, dar nimic nu impiedica persoanele
indreptatite ca, independent de incadrarea in vreuna dintre aplicatiile teoriei
piercing the corporate veil expres prevazute in dreptul national societar si al
insolventei, ce urmeaza sa fie dezvoltate, sa promoveze o actiune in justitie
in temeiul prevederilor art.193, alin.2 Cod Civil, care comstituie dreptul
comun in materie si sa solicitate instantei ridicarea vălului corporatist, in
ipoteza indeplinirii conditiilor prevazute de acest articol.”Intreprinderea„
este inedita in jurisprudenta nationala si apreciem ca se va dovedi a fi
deosebit de dificila, deoarece elementele care circumscriu aplicarea
prevederilor acestui articol sunt calate, in special, pe a se urmării
ascunderea unei fraude, a unui abuz de drept sau a unei atingeri aduse
ordinii publice prin invocarea calitatii de subiect de drept a persoanei
juridice, respectiv a elementelor societatii fictive.
5.2. Străpungerea vălului corporatist in conditiile prevazute de art.
2371al legii 31/ 1990; Reglementarea;
Aspecte patologice ale persoanei juridice ca subiect de drept constituie
fundamentul abaterii de la regula raspunderii limitate a asociatilor pentru
obligatiile societatii.
In dreptul societar teoria piercing the corporate veil a fost preluata in anul
2007, anterior intrarii in vogoare a noului Cod Civil, ca urmare a
introducerii in Legea 31/ 1990 a art. 2371 in forma in vigoare al acesta data,
conform caruia, atunci când un asociat răspunde nelimitat pentru obligaţiile
societăţii pe durata funcţionării acesteia, răspunderea sa pentru aceste
obligaţii va fi nelimitată şi în faza dizolvării şi, dacă este cazul, a lichidării
societăţii. De asemenea, atunci când, pe durata funcţionării societăţii, un
63
Drept comercial I
asociat răspunde pentru obligaţiile acesteia în limitele aportului la capitalul

social, răspunderea sa va fi limitată la acest aport şi în situaţia dizolvării şi,
dacă este cazul, a lichidării societăţii. Asociatul care, în frauda creditorilor,
abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale şi de personalitatea juridică
distinctă a societăţii răspunde nelimitat pentru obligaţiile neachitate ale
societăţii dizolvate, respectiv lichidate. Răspunderea asociatului devine
nelimitată, în special atunci când acesta dispune de bunurile societăţii ca şi
cum ar fi bunurile sale proprii sau dacă diminuează activul societăţii în
beneficiul personal ori al unor terţi, cunoscând sau trebuind să cunoască
faptul că în acest mod societatea nu va mai fi în măsură să îşi execute
obligaţiile.
In principal, art.2371, alin. 1 si 2, reitereaza prin mecanismul simetriei,
principiul intinderii raspunderii asociatilor pentru obligatiile societatii,
raspundere limitata pentru anumite tipologii societare deja identificate si
respectiv nelimitata pentru alte tiplogii, aplicabila pe durata funcţionării
acesteia, ca fiind aplicabila şi în faza dizolvării şi/sau dacă este cazul, a
lichidării societăţii.
Alin.3 si 4 al art.2371 din Legea 31/1990 revede, pentru asociatul in
societatea cu raspundere limitata, prin abatere de la mecanismul simetriei
intinderii raspunderii, ceea ce ar fi insemnat raspundere limitata a asociatului
pentru obligatiile societatii, raspundere dealtfel consfintita prin lege,
ipoteza asociatului care, în frauda creditorilor, abuzează de caracterul limitat
al răspunderii sale şi de personalitatea juridică distinctă a societăţii.Asociatul
va răspunde in aceasta ipoteza, nelimitat pentru obligaţiile neachitate ale
societăţii dizolvate, respectiv lichidate.
Alin.3 si 4 al art.2371 prevede ca, ipoteza de metamorfozare a intinderii
raspunderii asociatilor pentru obligatiile societatii, de raspundere care isi
modifica intinderea, din raspundere limitata la aportul asociatului la capitalul
social, in raspundere nelimitata la acest aport, survine, atunci cand, in
frauda creditorilor, asociatul abuzează de caracterul limitat al răspunderii
sale şi de personalitatea juridică distinctă a societăţii 1, iar cu titlu de
exemplu, în special, atunci când, asociatul dispune de bunurile societăţii ca
şi cum ar fi bunurile sale proprii sau dacă diminuează activul societăţii în
beneficiul personal ori al unor terţi, cunoscând sau trebuind să cunoască
faptul că în acest mod societatea nu va mai fi în măsură să îşi execute
obligaţiile fata de creditori
Cele doua situatii prevazute de alin.3 al art.2371, exemplificativ si nu
limitativ, sub rezerva expusa in teza finala a aceluiasi articol, cunoscând
(asociatul) sau trebuind să cunoască faptul că în acest mod societatea nu va
mai fi în măsură să îşi execute obligaţiile, pot fi urmarea, in majoritatea
cazurilor, expresie a « tentaculelor » intinse de catre asociat catre
64
Drept comercial I
patrimoniul societatii si consacra patologia tandemului asociat- societate în

dauna creditorilor.
5.3 Despre frauda în dauna creditorilor
Ipoteza prevazuta de alin.3 al art.2371 consta in „ a strapunge valul
corporatist,” adica a trece dincolo de acest val si urmare a analizei faptelor a
antrena raspunderea asociatilor in societatea cu raspundere limitata, in
scopul acoperirii pasivului, daca, in frauda creditorilor, asociatul/ii abuzează
de caracterul limitat al răspunderii sale şi de personalitatea juridică distinctă
a societăţii. „Abuzul in frauda creditorilor” este sintagma determinanta a
acestui mecanism juridic si se circumscrie aici prin doua componente
criptice ca si concepte juridice si care au fost devoalate de catre doctrina
nationala, dar care lipsesc total din jurisprudenta: -abuz de caracterul limitat
al raspunderii; -abuz de personalitatea juridica distincta a societatii.
Caracterul exemplificativ al prevederilor alin.4, a art.2371, vine categoric in
sprijinul celor carora vor solicita aplicarea sa, urmarea promovarii actiunii
in justitie, deoarece, se face trecerea de la notiunile abstracte de „abuz” si
„frauda „la doua situatii concrete, ale caror elemente, intrunite fiind, au ca
si consecinta” abuzul in frauda creditorilor” : -asociatul dispune de bunurile
societăţii ca şi cum ar fi bunurile sale proprii ;-asociatul diminuează activul
societăţii în beneficiul personal ori al unor terţi, deci coabitarea nociva,
toxica dintre patrimoniul societatii si asociaţi este astfel sancţionată
utilizându-se totodată mijloace de reîntregire a partrimoniului societății prin
anularea transferurilor patrimoniale frauduloase pe calea actiunii revocatorii
sau a acţiunilor în anularea transferurilor patrimoniale reglementate de
Legea procedurii insolvenţei.
Pratica, realitatea economica la nivel national a fost si este ilustrata cu
nenumarate cazuri de frauda in dauna creditorilor care ar fi necesitat
promovarea unei actiuni in ridicarea valului corporatist si chiar daca abunda
cu exemple ale ipotezelor indicate exemplificativ in art.2371 , acestea nu
sunt centrate pe domeniu de aplicare restrans care vizeaza numai etapa
dizolvarii, respectiv a lichidarii societatii cu raspundere limitata. Societatea
cu raspundere limitata unipersonala este perceputa de catre majoritatea
persoanelor care o constituie ca o modalitatea de „dedublare a
personalitatii” iar separatia de patrimonii, intre patrimoniul propriu al
personei fizice si cel al societatii cu raspundere limitata unipersoala ca
inexistentă. Dealtfel o persoana poate fi asociat unic doar intr-o singura
societatae cu raspundere limitată, unipersoanala, conform prevederilor legii
31/1990, ipoteza juridicizata astfel cum am indicat din 2007.
Pe acest considerent, o jurisprudenta privitoare la notiunea de „ frauda „ nu
s-a nascut si dezvoltat pe acest restrans palier si de asemenea nici doctrina
privitoare la aceasta notiune nu s-a localizat aici, ci in zona reglementata de
art.222, alin.1, lit d din Legea 31/1990, avand caracter conex ipotezei
prevazute de art. 2371 alin.2 si 3.
65
Drept comercial I
Sesizam totodata dintru inceput distinctia intre centrii de interes, dintre

finalitatea legii in ipoteza regelementata de art.2371 si cea reglementata de
art. 222 alin.1 lit.d din Legea 31 /1990; daca prima ipoteza se centreaza pe
protectia creditorilor, aplicabilitatea sa fiind atrasa de savarsirea acelor fapte
care constau in „ frauda in dauna creditorilor „ si derulandu-se intr-o etapa in
care societatea nu mai desfasoara activitate si incheie doar actele necesare
lichidarii ce-a de-a doua, este derulata pe durata de funcţionare a societatii
si se centreaza pe protectia interesului societar, aplicabilitatea sa fiind
atrasa de savarsirea acelor fapte care constau in „frauda in dauna
societatii”. De asemenea, daca titularul actiunii in ipoteza regelementata de
art.2371 este lichidatorul sau creditorii, in cea reglementata de art. 222
alin.1 lit.d titulari ai actiunii sunt asociatii.
Notiunea de „frauda in dauna creditorilor ”se circumscrie prin trei elemente:
latura obiectiva- actiune/omisiune; latura subiectiva:existenta intentiei si
prejudiciul produs creditorilor, iar notiunea de „ frauda in dauna societatii”,
se circumscrie prin aceleasi prime doua elemente, dar se disting de prima
notiune prin cel de-al treilea element, prejudiciul, care va fi produs in dauna
societatii.
In corelatie si cu cu trimitere la textul de lege antecitat - art. 222 alin.1 lit.d
din Legea 31/12990, tipologia fraudei este ilustrata de catre jurisprudenta,
deci trimitem la acest reper pentru a complini lipsa definirii notiunii de „
frauda „ prin raportare la prevederile art.2371 . alin.3 si 4.
Pentru a intregi imaginea asupra dimensiunii si totodata a specificului
fraudei, util este apelul la jurisprudenta Inaltei Curte de Casatie si Justitie,
care releva urmatoarele perspective jurisprudentiale asupra notiunii de „
frauda”:
- “Legea nu distinge nici cu privire la dimensiunea fraudei, nici la
multitudinea de acte frauduloase şi nici cu privire la comportamentul
administratorului în culpă după comiterea fraudei în sensul susţinut de
recurentă, că a acoperit paguba produsă.În lipsa oricărei condiţionări
legale, critica recurentei în sensul necircumstanţierii faptei de către instanţă
este fără suport normativ şi, totodată, contravine elementului de încredere
pe care se întemeiază societăţile de persoane, societatea cu răspundere
limitată, precum societatea în speţă, fiind atât o societate de persoane cât şi
de capital. Aceeaşi încredere este inerentă şi relaţiei dintre asociatul
administrator şi societatea administrată pe care o caracterizează şi a cărei
afectare nu presupune un raport de proporţionalitate cu dimensiunea fraudei
sau cu actele subsecvente atenuante ale administratorului în culpă.Drept
urmare, Înalta Curte, pentru considerentele care preced, a respins recursul
declarat ca nefondat, cu observarea prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc.
civ., faţă de cererea recurentei de obligare la cheltuieli de judecată, ca parte
căzută în pretenţii."
66
Drept comercial I
(Decizia nr. 3883 din 12 noiembrie 2013, Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie,
Secţia a II-a civilă, Accesata la data de 07.10.2016 pe
http://www.juridice.ro/320188/iccj-excluderea-asociatului-pentru-frauda-in-
dauna-societatii.html);
-„Fraudă poate fi considerată, în principiu, orice acţiune sau inacţiune

intenţională săvârşită de asociatul administrator. Sancţiunea excluderii
poate fi aplicată asociatului administrator pentru acţiunile sau inacţiunile
frauduloase în dauna societăţii, deci pentru un delict intenţionat
săvârşit.Elementul subiectiv rezultă din formularea textului şi din natura
faptelor sancţionate şi anume intenţia, autorul faptelor delictuale urmărind
sau acceptând un profit din activitatea sa delictuală. În speţă, nu a fost
dovedită intenţia în săvârşirea celor două fapte cu privire la care s-a
invocat frauda. Neglijenţa şi inabilitatea în afaceri nu pot fi considerate
fraudă atât timp cât acestor fapte le lipseşte elementul voliţional care să
permită calificarea lor ca fiind acte de înşelăciune.De asemenea, nu a fost
dovedit nici prejudiciul adus societăţii. »( Decizia nr.320 din 1 februarie
2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Comercială, accesata pe
http://www.juridice.ro/280925/iccj-sintagma-frauda-in-dauna-societatii.html, la
data de 28.10.2016)
In cadrul dat de durata normala de funcţionare a societatii, "sanctiunea –
remediu" pentru protejarea interesului societar, in ipoteza in care, asociatul
administrator savarseste frauda in dauna societatii, in societatea cu
raspundere limitata si in societatea in nume colectiv este excluderea
asociatului administrator din societate, competenta in acest sens revenind
exclusiv instantei de judecata, conform Legii 31/1990, cu mentiunea ca,
elementele distinctive ale acestei actiuni precum si cadrul procesual privitor
la actiunea in excludere nu se subsumeaza temei prezentei cercetări si nu vor
constitui subiect de analiza aici.
Totodata asociatul –administrator care a savarsit frauda in dauna societatii
poate fi obligat, urmare a formularii unui petit in acest sens in cadrul
actiunii in excludere, la repararea prejudiciului cauzat societatii prin fapta
sa, prejudiciu care va fi recuperat din patrimoniul propriu al personei fizice
ce detine dubla calitate, ce de asociat / administrator, deoarece nu ne aflam
aici intr-un caz de elongare a intinderii raspunderii.
Pe cale de consecinta, raspunderea limitata a asociatului pentru obligatile
societatii se metamorfozeaza in raspundere nelimitata, pentru societatea cu
raspundere limitata aflata in etapa de dizolvare/ lichidare sau insolventa (sub
rezervele indicate), in ipoteza reglementata de art.2371 , alin.3 si 4, pe cand
in ipoteza reglementata de art. 222 alin.1 lit.d, pentru asociatul /
administrator din societatea cu raspundere limitata, societatea in nume
colectiv si societatea in comandita simpla, aflate in etata de desfasurarare a
activitatii, asociatul- administrator poate fi exclus din societate si obligat la
plata prejudiciului cauzat.
67
Drept comercial I
5.4 Perspective doctrinare inedite și interferențe cu procedura

insolvenței
Doctrina acorda o privire speciala asupra unei actiuni inedite- actiune in
constatarea raspunderii nelimitate a asociatului care a savarsit faptele
prevazute la art.2371 alin 3 si 4, adica o actiune subsumata, ca specie, celei
prin care sa tinde la ridicarea valului corporatist, care reprezinta genul.
Competenta in acest sens, in acord cu doctrina antecitata, ii revine exclusiv
instantei de judecata si anume judecatorului de drept comun- in cadrul
procedurii de dizolvare urmata de lichidare si judecatorului sindic- in cadrul
procedurii faliment, (exclusa fiind in acord cu Cărpenaru, Piperea, David,
2014, perioada de observatie si perioada reorganizarii judiciare) actiune
avand ca obiect de a constata raspunderea nelimitata a asociatului care a
savarsit faptele prevazute de art. 2371 alin 3 si 4..
O astfel de actiune in cadrul procedurii de lichidare urmanta de dizolvare
admisa fiind, este remediul care poate atrage extinderea raspunderii de la
societate catre asociat, urmand a se trece la executarea silita a patrimoniului
asociatului. Ii revine jurisprudentei, in virtutea rolului sau creator sa
oglindeasca o astfel de ipoteza doctinara.
Remarcam aici, ca fundamentul legal dat de art. art.2371 ,alin 3 si 4, poate
constitui temeiul pentru promovarea actiunii numai in etapa dizolvarii/
lichidarii societatii cu raspundere limitata.
In conditiile in care procedura insolventei are, astfel cum vom constata in
cele ce urmeaza, propriul mecanism pentru extinderea, elongarea
raspunderii pentru obligatiile societatii catre patrimoniul asociatilor, deci
propriile mecanisme de strapungere a valului corporatist si anume,
atragerea raspunderii persoanelor care au generat starea de insolventa-
art.138 din Legea 85/2006, corespondent al art.169 din Legea 85/2014, care
abrogă Legea 85/2006, ar fi rar de intalnit ipoteza in care, pe durata
procedurii de insolventa, sub rezervele mai sus indicate, s-ar apela la
remediul prevazut de art 2371 si anume promovarea unei actiuni in
constatarea raspunderii nelimitate a asociatului care a savarsit faptele
prevazute la alin 3 al articolul idicat ut supra.

a străpunge vălul corporatist; metamorfoza întinderii raspunderii; personalitatea juridică
distinctă a societății; fraudarea creditorilor; fraudarea societatii
68
Drept comercial I
1. Identificați reperele conceptului de străpungere a vălului corporatist.

2. Identificați aspectele patologice ale personalităţii juridice ale societăţilor reglementate de Legea 31/1990.
3. Identificați relaţia dintre asociatul care abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale în cadrul
socetatatii cu raspundere limitată şi fraudarea creditorilor.

1.In ipoteza in care, in frauda creditorilor, asociatul-administrator in societatea în nume colectiv, în
comandită simplă sau cu răspundere limitată abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale şi de
personalitatea juridică distinctă a societăţii sanctiunea aplicabila este :
a.excluderea asociatului din societate;
b.obligarea asociatului sa se retraga din societate.
(Raspuns corect 1-a. )
BILBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ
1. Adam, I, C.N.Savu, Legea societatilor comerciale;Comentarii si explicatii, Ed.CHBeck , Bucuresti, 2010,

p.865-869; p. 866 subsolul nr.3 si doctrina acolo citata;
2. Carpenaru,St.,D, Piperea, David., 2014, Legea societatilor comerciale. Comentariu pe articole, ed.5,
Bucuresti, Editura C.H.Beck, p72-78, 80,82;
3. Piperea, G., 2012, Imitatia si simulatia persoanei in Noul Cod Civil;
http://www.juridice.ro/188334/imitatia-si-simulatia-persoanei-in-noul-cod-civil.html, accesat in
16.11.2016;
69
Drept comercial I
4. Piperea,G., Simularea personalitatii juridice in Noul Cod Civil, Revista Romana de Drept al Afacerilor
1/2012;
5. Sauleanu V. 2012, Societatile comerciale.Studii, Bucuresti, Universul Juridic, p.147-152;
6. Mancorp, Inc.v.Culpepper, 802 S.W.2d 226(Tex.1990) citat in E.Miller, Governing persons and owners in
action:liability protection and piercing the veil of texas business entities, Essentials of business law, 2014,
Houston, Texas, p.50, accesat pe http://www.texasbarcle.com/Materials/Events/12714/164751.pdf la data
de 11.12.2016;
70
Drept comercial I
STRĂPUNGEREA VĂLULUI CORPORATIST IN DREPTUL INSOLVENTEI;
ASPECTE PATOLOGICE ALE PERSONALITĂȚII JURIDICE A SOCIETĂȚILOR
REGLEMENTATE DE LEGEA 85/2014
Cuprins
6.1. Străpungerea vălului corporatist in conditiile prevazute de art.169 al Legii 85/2014 a insolventei;
Reglementare
Obiective
• Cunoasterea si intelegerea aspectelor patologice ale personalității juridice a societății; analiza unuia
dintre cazurile de străpungere a vălului corporatist, in etapa insolventei societatii;
• Analiza si insusirea elementelor privitoare la dreptul de a solicita ridicarea vălulului corporatist si
conditiile de exercitarea a acestuia in scopul atragerii raspunderii celor care au cauzat starea de
insolventa si pe cale de consecinta, urmaririi pentru acoperirea pasivului debitoarei insolvente a
patrimoniului propriu a acestora.
• Analiza naturii juridice a raspunderii persoanelor care au atras starea de insolvență și a elementelor
care ciscumscriu acțiunea în atragerea raspunderii cu privire specială asupra tipologiei faptelor
persoanelor care au generat starea de insolvență.
Competențe
• Studentii vor identifica elementele privitoare la dreptul de a solicita ridicarea vălulului corporatist si
conditiile de exercitarea a acestuia in scopul atragerii raspunderii celor care au cauzat starea de
insolventa
• Studenții vor cunoaște natura juridică a raspunderii persoanelor care au atras starea de insolvență și
a elementelor care ciscumscriu acțiunea în atragerea raspunderii cu privire specială asupra tipologiei
faptelor.
71
Drept comercial I
CONŢINUT
6.1. Străpungerea vălului corporatist in conditiile prevazute de art.169
al Legii 85/2014 a insolventei; Reglementare
Reglementarea acestei categorii de raspunderi speciale in cadrul procedurii
de insolventa, avand natura civila delictuala, constituie, astfel cum retine
doctrina, o aplicatie a teoriei „ piercing the corporate veil” , in etapa
insolventei societatii. Dreptul de a solicita ridicarea vălulului corporatist si
conditiile de exercitarea a acestuia sunt reglementate in scopul atragerii
raspunderii celor care au cauzat starea de insolventa si pe cale de
consecinta, urmaririi pentru acoperirea pasivului debitoarei insolvente a
patrimoniului propriu a acestora.
Regimul angajării răspunderii persoanei sau persoanelor care au cauzat
insolvenţa debitorului, în contextul aplicării procedurii insolvenţei, este
prevăzut, în prezent, de art.169 – art.173 din Titlul II ”Procedura
insolvenţei”, capitolul I ”Dispoziţii comune”, secţiunea a 8-a ”Atragerea
răspunderii pentru intrarea în insolvenţă” din Legea nr.85/2014 privind
procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insovenţă (Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr.466 din 25.06.2014).
Actuala reglementare legală înlocuieşte legiferarea anterioară din
prevederile fostelor art.138 – art.142, capitolul IV ”Răspunderea membrilor
organelor de conducere”, din Legea nr.85/2006 privind procedura
insolvenţei (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.359 din
21.04.2006), versiune consolidată la 1.02.2014, în prezent abrogată.
O primă observaţie vizează abordarea legislativă a denumirii secţiunii
privind setul de reglementări care particulariza, doar din punct de vedere
formal, adresabilitatea lor pentru cazul angajării răspunderii ”organelor de
conducere” ale debitorului aflat în procedura insolvenţei, sub incidenţa
fostei Legi nr.85/2006, abrogată, deşi textul art.138 al legii făcea, în
concret, referire la prerogativa judecătorului-sindic de a dispune ca o parte
a pasivului debitorului – persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să
fie suportată, după caz, de membrii organelor de conducereşi/sau
supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a
cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre faptele precizate
de textul legal, astfel cum a fost modificat prin punctul 20 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr.173/2008, începând cu 26.11.2008.
Răspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă, în sensul
art.169 din Legea nr.85/2014, nu este limitată la categoria organelor de
conducere şi/sau supraveghere ale debitorului persoană juridică putând fi
angajată, în condiţiile legii, şi faţă de orice alte persoane care au contribuit
la insolvenţa debitorului prin oricare dintre faptele menţionate limitativ de
textul legal. O prevedere similară, sub aspectul determinării categoriei
72
Drept comercial I
persoanelor faţă de care se poate angaja răspunderea pentru faptele ilicite

care au cauzat sau contribuit la intrarea în insolvenţă a debitorului, conţinea
şi fostul art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, text legal care incrimina, de
asemenea într-o manieră limitativă, aceeaşi tipologie de fapte pentru care se
putea angaja răspunderea.
Astfel, faptele pentru care art.169 alin.1 din Legea nr.85/2014 (având
corespondent aproape în totalitate cu fostul art.138 alin.1 din Legea
nr.85/2006 abrogată), prevede posibilitatea angajării răspunderii persoanelor
care au cauzat starea de insolvenţă si se referă la:
 utilizarea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu
sau în cel al altei persoane (lit.a);
 desfăşurarea activităţilor de producţie, comerţ sau prestări de servicii în
interes personal, sub acoperirea persoanei juridice (lit.b);
 continuarea unei activităţi prejudiciabile conducând la încetarea de plăţi
pentru persoana juridică, dispusă pentru atingerea unori scopuri
personale (lit.c);
 conducerea unei contabilităţi fictive sau neconformă cu prevederile
legale ori dispariţia unor documente contabile (lit.d);
 deturnarea sau ascunderea unei părţi din activul persoanei juridice sau
mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia (lit.e);
 folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice
fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi (lit.f);
 plata sau dispunerea plăţii cu preferinţă a unui creditor, în luna
precedentă încetării plăţilor, în dauna celorlalţi creditori (lit.g);
 săvârşirea cu intenţie a oricărei alte fapte care a contribuit la starea de
insolvenţă a debitorului, constatată în condiţiile legii (lit.h).
Tipologia faptelor, astfel cum au fost reglementate de art. 138, alin.1, lit. a-
g si cum sunt reglementate de art.169, alin.1, lit. a-g, este similara, cu
nuantari minimale ceea ce insemna ca, pe acest palier jurisprudenta
relevanta din perioada de aplicare a Legii 85/1996 , desi nu constituie izvor
de drept, poate fi reper pentrudeterminarea elementelor de continuitate a
noilor reglementări raportat la reglemetarea anterioară.
Cat priveste fapta prevazuta la art. 161 lit a) au folosit bunurile sau creditele
persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, se
instituie prezumtia relativa de utilizare in interes personal a bunurilor,
prezumţie care poate fi rasturnată de către pârât/pârâţi.
Constatam ca, primele doua fapte, cea prevazuta la art.138, alin.1, lit.a) si
b) si reiterate in prevederile art. 169, lit a si b al Legii 85 din 2004 si anume
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau
în cel al unei alte persoane;
b) au făcut activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii în interes
personal, sub acoperirea persoanei juridice, se apropie de ipoteza
reglementata de art. 2371 alin.3 si 4 din Legea 31/ 1990.
73
Drept comercial I
Chiar daca nu ne surprinde prin rigoare, intentia leguitorului a fost aceea de a

asigura elongarea raspunderii si strapungerea valului corporatist in doua
etape distincte „de viata„ a profesioniştilor supuşi procedurii insolvenţei
pentru fapte de natură apropiată. Spre deosebire de prevederile art.2371 alin.3
si 4, care sunt de aplicabilitate restransa, prevederile art.138 s-au „ bucurat”
de o larga aplicare, atat prin raportare la determinarea largă a titularilor
calitatii procesuale active, cat si la tipologia extinsă a profesioniştilor supuşi
procedurii, dand nastere unei jurisprudente constante in a dispune ca „orice
persoana care a cauzat starea de insolventa” sa fie obligata la plata pasivului
debitorului, persoană juridică.
Celelalte fapte prevăzute de art. 169 sunt localizate in amonte sau in aval de
momentul insolventei.
Odată cu cererea formulată potrivit prevederilor art. 169 alin. (1) sau ale alin.
(2), administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar ori, după caz, comitetul
creditorilor va putea cere judecătorului-sindic să instituie măsuri asigurătorii
asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite potrivit prevederilor art.
169. Fixarea unei cauţiuni de până la 10% din valoarea pretenţiilor este
obligatorie. Cererea de măsuri asigurătorii poate fi formulată şi ulterior
introducerii acţiunii prevăzute la art. 169.
În concluzie, străpungerea vălului corporatist cunoaşte prevederi mai eficace
in cadrul procedurii de insolvenţă deoarece nu este limitată şi include toate
tipologiile societare prevazute de Legea 31/1990, sfera titularilor este de
asemenea extinsa spre orice persoane care au contribuit la starea de
insolventa a debitoarei, probatiunea este mai facilă deoarece documentele in
ipoteza in care au fost predate sunt la dispozitia lichidatorului pentru a fi
analizate.
Titularul calitatii procesuale active este lichidatorul judiciar sau acţionarul
majoritar, care raportat la starea de insolvenţă poate formula actiune pentru
ridicarea vălului corporatist.

Textul legal instituie o dublă prezumţie relativă atât pentru culpă cât şi
pentru existenţa legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, în cazul
nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau
lichidatorul judiciar (art.196 alin.1 lit.d], teza finală, din Legea nr.85/2014).
Remarcăm elementul de noutate privind instituirea in terminis a acestei
prezumţii relative, comparativ cu fosta reglementare, din art.138 al Legii
nr.85/2006, în contextul căreia nu are un corespondent.
Angajarea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă este
condiţionată, la fel ca în cazul răspunderii civile de drept comun (delictuale
sau contractuale), de fapta prejudiciabilă a persoanei sau persoanelor
răspunzătoare, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu
74
Drept comercial I
precum şi culpa persoanelor răspunzătoare.

Însă, natura acestei forme a răspunderii civile a fost considerată, deopotrivă,
în doctrină şi jurisprudenţă, ca fiind una specială, şi anume o răspundere
civilă delictuală specială, iar doctrina a determinat natura juridica a
raspunderii persoanei care a cauzat starea de insolventa ca fiind raspundere
civila delictuala si au detaliat si analizat elementele acesteia: fapta ilicita-
aceasta era una dintre cele prevaute limitativ la art.138; prejudiciul;
legatura de cauzalitate dintre fapt ilicita si prejudiciu.
În ambele ipoteze de angajare a răspunderii juridice faţă de membrii
organelor de conducere şi/sau de supraveghere, ori faţă de alte persoane care
au cauzat sau au contibuit la intrarea în insolvenţă a debitorului persoană
juridică, natura răspunderii este delictuală dat fiind faptul că între
persoanele amintite, având calitatea procesuală pasivă în acţiunea în
răspundere, pe de-o parte, şi titularul acţiunii în răspundere care este, după
caz, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar ori reprezentantul adunării
creditorilor/respectiv creditorul având o cotă de cel mult 50% din valoarea
creanţelor înscrise la masa credală, nu există un raport direct de natură
contractuală care să justifice teza aplicării formei de răspundere
contractuală.
Categoria persoanelor care pot avea calitate procesuală pasivă în cadrul
procedural al exercitării acţiunii în răspundere înglobează, aşadar, membrii
organelor de conducere şi/sau de administrare ale debitorului persoană
juridică - administratori, directori sau membri ai directoratului şi ai
consiliului de supraveghere, precum şi/sau, după caz, alte persoane - din
structura internă a debitorului sau din afara acesteia - care au contribuit la
starea de insolvenţă a debitorului.
Culpa acestor persoane condiţionează angajarea răspunderii lor şi este chiar
prezumată relativ, de actuala lege (prezumţie iuris tantum), în cazul
nepredării documentelor contabile ale debitorului către administratorul
judiciar sau lichidatorul judiciar. Remarcăm absenţa instituirii prezumţiei de
culpă, pentru un asemenea caz, în contextul fostului art.138 din Legea
nr.85/2006.
Calitatea procesuală activă în cazul judecării acţiunii în răspundere specială
- în cadrul procedural al insolvenţei - se exercită, după caz, de
administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, ori de către preşedintele
comitetului creditorilor (pe baza hotărârii adunării creditorilor) sau de
creditorul desemnat de adunarea creditorilor (dacă nu s-a constituit
comitetul creditorilor), respectiv, de creditorul care deţine cel mult 50% din
valoarea creanţelor înscrise la masa credală.
Cu alte cuvinte, prerogativa exercitării acţiunii în răspundere, în contextul
amintit, este recunoscută şi creditorilor participanţi la procedură, dacă
administratorul judiciar, respectiv, lichidatorul judiciar – în calitatea de
organ al procedurii - nu a indicat, în raportul privind cauzele insolvenţei
75
Drept comercial I
debitorului, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului ori a

hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea.
Categoria persoanelor care au calitatea procesuală activă şi, respectiv,
calitatea procesuală pasivă, a avut o legiferare similară în cadrul procedurii
normată de fosta Lege nr.85/2006.
Aceeaşi regulă a răspunderii solidare a persoanelor având calitatea
procesuală pasivă, în caz de pluralitate, instituită de fostul art.138 alin.4 din
Legea nr.85/2006 este menţinută şi consacrată acum de art.169 alin.4 din
actuala lege. Calificarea răspunderii ca fiind solidară este condiţionată, însă,
de faptul că apariţia stării de insolvenţă trebuie să fie contemporană sau
anterioară perioadei de timp în care persoanele răspunzătoare au exercitat
mandatul sau poziţia în care au contribuit la starea de insolvenţă.
Prejudiciul – condiţie pentru angajarea răspunderii civile delictuale de drept
comun dar şi a răspunderii speciale în cadrul procedural al insolvenţei – se
localizează atât în patrimoniul debitorului persoană juridică, întrucât se
raportează la fapte care au contribuit la generarea stării de insolvenţă a
acestuia, cât şi în patrimoniul creditorilor lezaţi în dreptul lor de a obţine
realizarea creanţelor în condiţiile convenite.
Un aspect particular referitor la această condiţie, pentru angajarea
răspunderii juridice a persoanelor care au cauzat insolvenţa debitorului,
rezultă din limitarea răspunderii pentru prejudicul ”aflat în legătură de
cauzalitate cu fapta respectivă”, fiind angajată răspunderea pentru
prejudiciul efectiv generat de fapta ilicită (damnum emergens) fără a fi
implicat şi beneficiul nerealizat (lucrum cessans), spre deosebire de cazul
răspunderii civile de drept comun guvernată de principiul reparării
integrale a prejudiciului care presupune cele două componente prejudiciul
efectiv şi beneficiul nerealizat.
În sensul art.169 alin.1 din Legea nr.85/2014, judecătorul-sindic poate
dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului persoană juridică ajuns
în insolvenţă să fie suportat de persoana/persoanele care au contribuit la
această stare a debitorului ”fără să depăşească prejudiciul aflat în legătură
de cauzalitate cu fapta respectivă”, mai exact, în limita necesară acoperirii
părţii din pasivul debitorului generată de fapta prejudiciabilă, dar nu mai
mult decât prejudicul cauzat prin fapta ilicită, chiar dacă nu este acoperit
întegrul pasiv al debitorului.
În alţi termeni, această formă a răspunderii civile specială constituie o
excepţie de regula instituită de norma de drept comun, consacrată fiind de
norma specială în materia procedurilor de insolvenţă, în acord cu principiile
specifice care guvernează această procedură.
Legătura de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta ilicită este liantul necesar
care, alături de culpa persoanei sau persoanelor răspunzătoare,
fundamentează răspunderea în oricare dintre formele ei, de drept comun sau
76
Drept comercial I
specială.
Art.169 alin.1 din Legea nr.85/2014 subliniază expressis verbis condiţia
legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta ilicită pentru angajarea
răspunderii speciale a persoanelor care au cauzat sau au contribuit la
intrarea în insolvenţă a debitorului.
Abordarea explicită din textul legal actual a raportului de cauzalitate dintre
faptă şi prejudiciu diferenţiază prezenta reglementare faţă de cea anterioară
din fostul art.138 al Legii nr.85/2006 care nu îl enunţa in terminis, probabil
pentru considerentul aprecierii acestuia ca fiind o condiţie sine qua non
pentru angajarea răspunderii juridice a persoanelor, în general, nu doar în
contextul special al procedurilor de insolvenţă, dar, credem că şi pentru
motivul accentuării caracterului special şi limitat al răspunderii pentru
prejudiciul efectiv, sau în termenii textului legal, din art.169 alin.1, ”fără să
depăşească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă”.
În concret, raportul întocmit de administratorul judiciar sau, după caz, de
lichidatorul judiciar, este documentul prin care se statuează asupra cauzelor
şi împrejurărilor care au condus la apariţia insolvenţei debitorului şi care
trebuie să menţioneze, dacă este cazul, deci, să identifice persoana sau
persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a
debitorului, astfel cum prevede art.97 alin.1 din Legea nr.85/2014. O
dispoziţie similară menţiona raportul administratorului judiciar sau, după
caz, al lichidatorului judiciar, conţinând clarificarea acestor elemente şi
având rolul de a fundamenta, inclusiv la nivel probatoriu, acţiunea în
răspundere specială promovată conform prevederilor fostelor art.138 alin.1
coroborat cu art.59 alin.1 din Legea nr.85/2006, abrogată. Raportul trebuie
întocmit şi supus judecătorului-sindic în termenul stabilit de acesta din
urmă, fără a se depăşi termenul de 40 de zile de la data desemnării
administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, exceptând cazul
cererii motivate a acestuia când, pentru situaţii de o complexitate mai
ridicată, termenul poate fi prelungit, de către judecătorul-sindic, cu durata
de maximum 40 de zile.
Cu toate acestea, dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul
judiciar, nu a procedat la indicarea persoanelor culpabile de starea de
insolvenţă a debitorului sau a hotărât să nu introducă acţiunea în răspundere
întrucât a apreciat că nu este cazul, acţiunea în răspundere va putea fi
promovată de către preşedintele comitetului creditorilor, respectiv
creditorul desemnat de adunarea creditorilor (dacă nu s-a constituit
comitetul creditorilor) sau de către creditorul având o cotă de cel mult 50%
din valoarea creanţelor înscrise la masa credală, în exercitarea calităţii
procesuale active care le este recunoscută de lege.
După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea
silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu
prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de
77
Drept comercial I
creanţe pus la dispoziţia sa de către lichidator.

Procedura de insolventa cunoaste deasemenea mijloace de reintregire a patrimoniului debitoarei
falite prin anularea transferurilor patrimoniale prevazute de art.117-122 din Legea 85 din 2014, si
reglementate de art.79-82 din Legea 85 din 2006.
STUDIU DE CAZ
Analizati în cel putin una din jurisprudentele de mai jos tipologia faptelor care atrag
raspunderea membrilor organelor de conducere şi/sau supraveghere, precum şi a oricarei alte
persoane care a cauzat starea de insolvenţă a debitoarei, fapte evidentiate intr-un numar de 17
decizii ale Curtii de Apel Cluj, care pot fi accesate in extenso pe
http://www.curteadeapelcluj.ro/Jurisprudenta/sectia%20comerciala/Comercial%20trim%202%202014.pdf)
A. Fapta prevazuta de art.138 lit.a, savarsta singular sau coroborata cu cea prevazuta la lit.d:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut
contabilitatea în conformitate cu legea;
A.1.Decizia nr. 370 din 14 ianuarie 2013
Curtea a respins recursul formulat de paratul J.M. si a mentinut in totalitate sentinta civilă nr. nr. 2203 din
11.05.2012 a Tribunalului S. C. a fost respinsă, ca neintemeiată,
Tipologia faptelor -fapta de a utiliza creditele bancare contractate de catre paratul J.M,
administrator statutar al debitoarei in alte scopuri decat cele in care au fost contractate, respectiv s-au platit
din sumele obtinute cu titlu de credit, avansuri altor societati ;-fapta de nedepunere a bilanţurilor
contabile ale societăţii la organele fiscale pe durata de cativa ani - art. 138 lit. a si d ;
Solutia instantei : actiunea a fost formulată de lichidatorul judiciar P.O. IPURL (Intreprindere
profesionala unipersonala cu responsabilitate limitata, numita in continuare IPURL) al debitoarei S.C. S.M.
S.R.L., (societate cu raspundere limitata, numita in continuare SRL), in contradictoriu cu parata G.K..A si cu
paratul J.M.. iar tribunalul a dispus atragerea raspunderii administratorului J.M si l-a obligat să plătească
intregul pasiv al debitoarei S.C. S.M. S.R.L., in sumă de 340.122 lei si a respuns actiunea fata de parata
G.K..A.,iar Curtea a respins recursul formulat de paratul J.M. si a mentinut in totalitate sentinta data de
tribunal.
Concluziile tribunalului mentinute de catre curte urmarea a respingerii recursului formulat de catre
J.M., in sinteza, au fost urmatoarele :
 in perioada decembrie 2007 si in anul 2008, paratul J.M, avand calitatea de administrator statutar al
debitoarei S.C. S.M. S.R.L, a platit din sumele obtinute cu titlu de credit, avansuri altor societati, fara a
face demersuri de recuperare a acestora in urma neprimirii prestatiei corespunzatoare ;
 urmare a unei inspectii fiscale s-au stabilit in sarcina debitoarei obligatii fiscale supimentare in suma
de 233.636 lei reprezentand TVA, 2718 lei impozit pe profit si 128.044 lei dobanzi si penalitati,obligatii
care nu au fost contestate de catre debitoare, au atras deschiderea procedurii de insolventa si indica o
nelegala tinere a evidentelor contabile ;
 -acestea obligatii fiscale au condus la producerea stării de insolvenţă a debitoarei, intrucat paratul J.M
nu a fost in măsură să sesizeze scadenţa obligaţiilor de plată cu consecinţa directă a calculării pentru
debitele neachitate a penalităţilor şi majorărilor de intarziere ; prin netinerea contabilitatii in mod
corect nu face posibila sesizarea dificultatilor cu care se confrunta societatea si face insesizabila starea
de insolventa, aspecte care se pot inlatura in conditiile unei contabilirai corect tinute, care permite
administratorilor sa ia masuri pentru preantampinarea unor asfel de situatii ;
78
Drept comercial I
 pentru nepredarea bilanţurilor contabile ale societăţii la organele fiscale pe durata de cativa ani nu se
poate retine culpea societăţii de contabilitate ; responsabilitatea pentru indeplinirea obligaţiei de ţinere
a contabilităţii societăţii revine paratului J.M in calitate de administrator statutar, acesta fiind obligat
să indeplinească el insuşi sau să se asigure personal că sunt respectate dispoziţiile legale in acest sens,
chiar dacă apelează pentru aceasta la societăţi de contabilitate specializate.
 parata G.K care a fost imputernicita prin procura autentica de catre administatorul statutar si unicul
asociat al debitoarei in insolventa paratul J.M sa să duca la indeplinire toate formalităţile necesare ce
au ca scop realizarea obiectului de activitate al societăţii, cat şi să administreze societatea nu are
calitatea procesuala pasiva in cauza, deoarece existenta calitatii procesuale pasive este circumscrisa
doar realizării efective a unor acte de administrare a societăţii debitoare ;
 prin reprezentarea de către parată G.K a societăţii debitoare la desfăşurarea inspecţiei fiscale, se poate
reţine acceptarea de către aceasta a calităţii de reprezentantă a debitoarei doar cu acea ocazie şi in
acea imprejurare, fapte care nu erau de natură să cauzeze starea de insolvenţă a debitoarei si nefiind
administrator al societăţii debitoare, parata parata G.K nu poate fi ţinută să răspundă pentru modul
in care a fost condusă contabilitatea acestei societăţi.
 suplimentar celor retinute de tribunal, curtea prin decizia sa reţine că este suficient ca faptele reţinute in
sarcina paratului să fi determinat, chiar şi indirect şi coroborat cu elementele obiective, apariţia stării
de insolvenţă pentru ca răspunderea paratului să fie antrenată.
A.2.Decizia nr. 2946 din 1 aprilie 2014
Tipologia faptelor - faptul constand in cesiunea de părţi sociale ale debitoarei realizata de catre pârâtul S.D,
care a avut dubla calitatea de asociat şi administrator al debitoarei, realizata în considerarea iminentei
insolvabilităţi a societăţii debitoare, având un caracter fictiv, coroborata cu disparitia documentelor
contabile, constand in aceea ca au fost predate unor „societăţi fantomă”, cu consecinta împiedicarii
inventarierea patrimoniului debitoarei;acesta a atras imposibilitatea de a verifica a situatiei bunurilor
identificate în ultimul bilanţ, bunuri dealtfel nepredate lichidatorului judiciar, - art.138 lit.a si d;
Solutia instantei : acţiunea a fost formulată de L.I. SPRL,( societate profesionala cu raspundere limitata
numita in continuare SPRL) în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC D.M. SRL, iar tribunalul a
dispus atragerea raspunderii administratorului si a obligar pârâtul S.D., la suportarea pasivului
debitoarei. Curtea a respins recursul formulat de paratul SD si a mentinut in totalitate sentinta data de
tribunal.
Concluziile tribunalului mentinute de catre curte urmarea a respingerii recursului formulat de catre S.D.., in
sinteza, au fost urmatoarele:
 cesiunea de părţi sociale efectuata de catre S.D. ,care avea calitatea de asociat unic si administrator al
debitoarei, s-a realizat în considerarea iminentei insolvabilităţi a societăţii debitoare, având un
caracter fictiv, deoarece : cesiunea părţile sociale s-a facut la valoarea nominală de 200 lei , catre
societăţile O.B. SRL şi T.B. ; nu s-a făcut dovada plăţii în mod real al preţului de către
cesionari ;calitatea de administrator a fost preluată de O.B. SRL ;a fost schimbată denumirea societăţii,
precum şi sediul social al debitoarei în B. M. ;societăţile care au preluat părţile sociale au sediul în
Bucureşti, iar asociaţii şi persoanele împuternicite sunt societăţi cu sediul în SUA reprezentante la
rândul lor de un cetăţean din N. Z si anume , I.T.,care potrivit adresei Inspectoratului General al Poliţiei
de Frontieră nu figurează în evidenţe cu intrări sau ieşiri în/ din România ;este de notorietate că cele
două societăţi cu sediul în B. sunt „societăţi fantomă”, existând un adevărat „modus operandi” prin
care unele societăţi din judeţul A. folosesc ca „paravan”alte societati, în scopul fraudării creditorilor
sociali : activitatea economică a fost sistată imediat după cesiune ;
 datoriile sociale – înscrise la masa credală, in suma totala de 1.579.640 lei, din care datoria catre
Directia General a Finantelor Publice, numita in continare DGFP, a judetului A. era de 1.394.407 lei,
provin din perioada în care pârâtul S.D .avea calitatea de asociat şi administrator al debitoarei, fiind
79
Drept comercial I
stabilite prin decizia de impunere, ca urmare a desfăşurării procedurilor de inspecţie fiscală pentru
perioada 2007-2009 ;
 pârâtul S.D. a făcut să dispară documentele contabile, prin aceea ca, documentele întocmite au fost
predate unor „societăţi fantomă”, făcând astfel imposibilă recuperarea lor;lipsa documentelor contabile
a împiedicat inventarierea patrimoniului debitoarei astfel că imposibilitatea de a verifica care a fost
situatia bunurilor identificate în ultimul bilanţ pe anul 2007, nepredate lichidatorului judiciar, cee ca
consolidează prezumţia că pârâtul S.D. a folosit bunurile sau creditele societăţii în folos propriu sau cel
al unei alte persoane.
A.3.Motivare similara Deciziei nr. 2946 din 1 aprilie 2014 si solutie de atragere a raspunderii
administratorului statutar si in Decizia 5820 din 4 iunie 2014, in sensul ca, datoriile debitoarei in
insolventa trebuie sa provina din perioada în care pârâtii aveau calitatea administratori al debitoarei, iar
analiza raportului de cuzalitate cu privire la aparitia starii de insolventa este necesar sa se realizeze, in
ipoteza din speta, in care societatea a fost administrata succesiv in tmp de 3 administratori, fara ca acesti sa
faca parte dintr-un organ colectiv, prin raportare la situatia financiara a debitoarei in mandatul fiecaruia
dintre ei.In conditiile in care, motivarea sentintei data de tribunal nu cuprinde o analiza particulara a
faptelor savarsite in mandatul fiecarui parat, omitand sa se cerceteze daca aparitia starii de insolventa este
contemporana sau anterioara perioadei de timp in care si-a exercitat mandatul fiecare andministrator,
sentinta prin care s-a admis actiunea formulata de catre lichidator si s-a dipus obligarea paratilor in solidar
la suportarea pasivului, a fost casata de catre curte, iar cauza trimisa spre rejudecare tribunalului.
A.4.Decizia nr. 9389 din 4 octombrie 2013
Tipologia faptelor - teza I-fapta administratorilor statutari K.J., K.E. si L.A.S de a nu a predat bunurile
debitoarei in vederea valorificării lor in procedura insolvenței, in conditiile in care, in bilanțul contabil
existau stocuri si disponibilități bănesti;-teza II- nedepunerea situațiilor financiare anuale si declarațiile
fiscale trimestriale, nepredarea documentelor contabile;teza III- cesionarea părților sociale la valoarea
nominala si schimbarea administratorului fara a mai desfasura activitate de catre societate- art. 138 lit. a si
d;
Solutia instantei :actiunea a fost formulată de lichidatorul judiciar I. IPURL, iar tribunalul a dispus
atragerea raspunderii administratorilor si a obligaț parații K.J., K.E. si L.A.S., in solidar să suporte pasivul
social al debitoarei SC J.K. SRL in sumă totală de 181.117,21 lei . Curtea a respins recursul formulat de KJ,
mentinand dispozitiile tribunalului cu privire la acesta, a admis recursul formulat de parata K.E. si a
mentinut in parte sentinta data de tribunal, cu privire la LAS.
Concluziile tribunalului mentiute in parte de catre curte, in sinteza, au fost urmatoarele :
-in conditiile in care din bilantul contabil al anului 2010 nu au fost evidențiate vanzări de bunuri sau alt
mod de iesire de bunuri din patrimoniul societății, iar administratorii statutari K.J., K.E. si L.A.S. nu au
predate aceste bunuri in vederea valorificării lor in procedura insolvenței fapt ce prezumă ca bunurile fie au
fost instrăinate, fie au fost folosite in interesul său sau al altei persoane; bunurile ar fi putut acoperi pasivul
debitoarei dacă s-ar fi depus diligențele necesare in vederea valorificrii; deoarece administratorii statutari
nu au predate documentele contabile , nu au dat explicații privind evidența contabilă a societății se prezumă
că nu au ținut o contabilitate in conformitate cu legea, nu au depus situațiile financiare anuale si declarațiile
fiscale trimestriale, deci nu au contabilizat obligatile fiscale si celelalte creante, care nu au putu fi
identificate.
Concluziile suplimentare ale curtii in motivarea modificarii in parte a sentintei atacate, in sinteza, au
fost urmatoarele :
 se impune tratarea diferențiată a celor doi recurenți K.J. si K.E in condițiile in care elementele pe care
se intemeiază cererea de chemare in judecată sunt, in principal, cele care rezultă din bilanțul contabil
aferent anului 2010.Parata K.E. a avut calitatea de reprezentant legal al debitoarei, de la inființarea
80
Drept comercial I
acesteia, la 10.12.2004, pană la 2.10.2009, iar răspunderea poate fi atrasa numai dacă evenimentele
care au cauzat-o existau la data incetării prerogativelor lor, in caz contrar lipsind raportul de
cauzalitate;
 paratul K.J., in luna august 2011, a cesionat părțile sociale ale debitoarei către paratul L.A. si I.M.,
fiind numit administrator statutar paratul L.A.;de la data transferului părtilor sociale nu s-a mai
desfăsurat nici o activitate in cadrul societății si nu s-au mai depus nici un fel de declarații fiscale;
odată cu transmiterea părtilor sociale, la Oficiul Registrului Comertului, numit in continuare ORC, al
judetului S. a fost operata si schimbarea sediului social al societății, iar actele contabile trebuiau sa se
regăsească la sediul social conform prevederilor legale, sediu cre apartinea lui KJ si care nu a predat
actele;
 cesiunea s-a făcut la valoarea nominală, deci au fost predate bunuri in valoare de peste 100.000 lei,
apartent fără un contraechivalent care să reflecte valoarea activelor cedate, aspecte ce relevă fie
caracterul fictiv al cesiunii, fie conivența frauduloasă dintre cedenți si cesionari.
 procesul verbal de predare primire a documentelor contabile către noii asociați si administratori nu ii
absolvă pe fostii reprezentanți ai debitoarei de răspundere, in condițiile in care datoriile societății au
fost acumulate in perioada in care recurentul KJ administra societatea debitoare, iar bunurile
evidențiate in contabilitate existau la data la care recurentul administra societatea;
 nefurnizarea unor date pertinente referitoare la situația patrimoniului debitoarei este un indiciu
semnificativ pe care se sprijina prezumțiile judiciare că evidența contabilă nu a fost deloc intocmită ori
a fost distrusă in scopul ascunderii unor active si că au existat manopere frauduloase cu privire la
bunuri, valori -patrimoniu in general, fiind utilizate in detrimentul interesului social, iar starea de
insolvență este consecința directă a acestei fapte ilicite.
A.5.Motivare similara si solutie de atragere a raspunderii administratorului statutar pentru teza III din
Decizia nr. 9389 din 4 octombrie 2013-in conditiile in care, la data la care paratul a administrat societatea,
in bilanțul contabil existau stocuri si disponibilități bănesti, cesionarea părților sociale s-a facut de catre
acesta la valoarea nominala si a fost schimbat si administratorul.
A.6.Motivare similara si solutie de atragere a raspunderii administratorului statutar pentru teza III din
Decizia nr. 9389 din 4 octombrie 2013 si in Decizia 372 din 14 iaunarie 2013 - cu mentiunea ca prin
cesiunea de parti sociale nu s-a facut dovada incheierii unei situatii detaliate a bunurilor si documentelor
predate, a unui inventar sau a unei verificari contabile,a predarii documentelor pentru recuperarea
creantelor .
A.7.-A.8.Motivare similara pentru teza I din Decizia nr. 9389 din 4 octombrie 2013 si in Decizia 9282 din
9 noiembrie 2012 precum si in Decizia 9378 din 13 noiembrie 2012 si solutie de atragerea raspunderii
pentru administratorul statutar.
A.9.Decizia nr. 9383 din 4 octombrie 2013
Tipologia faptelor – fapta de a utiliza sumele încasate cu titlu de chirii aferente imobilului proprietatea
debitoarei, în interesul personal de catre administratorul O.I. precum si în interesul pârâților B.M.L.si B.A -
art. 138 lit. a ;
Solutia instantei :actiunea a fost formulată de lichidatorul judiciar, iar tribunalul a dispus atragerea
raspunderii administratorilor si a obligarea pârâților B.M.L.si B.A.si O.I. să achite în solidar, o parte din
pasivul debitoarei, în sumă de 109.203,47 lei..Curtea a respins recursul declarat de catre B.M.L.si B.A.si O.I
.
Concluziile tribunalului mentiute de catre curte, in sinteza, au fost urmatoarele :
 -imobilul proprietatea debitoarei a fost închiriat, în calitate de proprietar de catre pârâtul O.I.-
administrator al debitoarei, catre locatarului SC K.R. SRL, in anul 2008 pentru o perioadă de 2 ani, iar
81
Drept comercial I
sumele achitate pârâtului O.I. cu titlu de chirii pe perioada august 2008 –februarie 2011 pentru imobilul
situat în S. nr. se ridică la valoarea totală de 109.203,47 lei si au fost utilizate în interesul personal de
catre administratorul O.I. precum si în interesul pârâților B.M.L.si B.A.,in conditiile in care B.M.L.si O.I.
erau administratori de drept, iar B.A administrator de fapt ;
 aceasta fapta ar constitui fraudă prin abuzul de bunuri sociale, constand in manopere frauduloase
privind activul social, întrucât contravaloarea echivalentul folosinței unui activ aparținând patrimoniului
social nu a fost virat în conturile societății.
Concluziile suplimentare ale curtii in motivarea mentinerii sentintei atacate, in sinteza, au fost
urmatoarele :
 -neremiterea chiriei percepute încasate de administratorul O.I. în conturile societății constituie o
manoperă frauduloasă privitoare la activul social, iar această diminuare a activului net fără compensare
se află în raport de cauzalitate cu insuficiența activului si justifică obligarea pârâților în solidar la
complinirea activului societar;
 -este posibilă antrenarea unei răspunderi solidare dacă sunt îndeplinite cerințele referioare la existența
unei răspunderi a autorului pentru o faptă intențională din categoria celor evocate de art 138, dar
exigența legiuitorului sporește față de administratorul statutar chemat să răspundă în solidar cu
administratorul de fapt;
A.10. Decizia nr. 11301 din 22 noiembrie 2013
Tipologia faptelor- omisiunea administratorului statutar P.A.C.de a lua măsuri în vederea recuperării
creanțelor debitoarei - art. 138 lit. a;
Solutia instantei: actiunea a fost formulată de creditorul DGFP S. și tribunalul a dispus atragerea
raspunderii administratorului si a obligat pârâtul P.A.C. să suporte pasivul social al debitoarei SC C.P.
SRL în sumă totală de 49.669 lei.Curtea a admis a recursul formulat de catre P.A.C, modificand sentinta
tribunlului in totalitate, in sensul ca, P.A.C. A fost exonerat de raspundere.
Concluziile tribunalului, nementinute de catre curte prin solutia data, in sinteza, au fost urmatoarele:
 -omisiunea administratorului statutar P.A.C.de a lua măsuri în vederea recuperării creanțelor debitoare
in suma de 193.950 lei a determinat starea de insolvență și pasivul social al debitoarei; atâta vreme cât
administratorul statutar a omis cu bună știință recuperarea creanței, a acceptat ca aceste bunuri -sume de
bani, să fie folosite fie de el însuși sau de alte persoane, respectiv de catre persoanele în favoarea cărora
s-a scurs termenul de prescriptie, iar bunurile ar fi putut acoperi pasivul debitoarei dacă s-ar fi depus
diligențele necesare în vederea recuperarii;
 -fapta ilicită nu trebuie neapărat să constea într o acțiune, dar poate consta și în omisiune/ inacțiunea
ilicită, în neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri care legal trebuia efectuata; societatea
nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în
ceea ce priveste condițiile minime pentru funcționare societății; raportul de cauzalitate dîntre fapta
culpabilă a administratorului statutar, constâ în nerespectarea și neaplicarea legii și prejudiciul creat
creditorilor prin intrarea în faliment a societății.
Concluziile curtii care au atras solutia de admitere a recursului formulat de catre P.A.C., in sinteza, au
fost urmatoarele :
 faptă ilicită trebuie să fie expresia unor acțiuni pozitive, ce îmbracă forma unor acte de dispoziție
materială sau juridică și nu omisive;
 este unanim acceptată teza caracterului limitativ al enumerării din art.138, precum și faptul că abuzul de
bunuri sociale nu poate fi săvârșit prin inacțiune, iar omisiunea de a întreprinde demersuri pentru
recuperarea creanțelor de la clienți nu se încadrează în dispozițiile art.138 alin.l lit. a, întrucât fapta este
82
Drept comercial I
condiționată de existența intenției de a favoriza o altă persoană prin folosirea bunurilor falitei, ceea ce nu
s-a dovedit;
 răspunderea poate fi angajată pentru această faptă și pe acest temei, dar numai în cazul în care ea este
dublată de nepredarea documentelor contabile, situatie care nu se intalneste in speta, iar managementul
defectuos al unei societăți nu este motiv de antrenare a răspunderii administratorului.
A.11.Motivare si solutie similara si solutie de atragere a raspunderii pentru administratorul statutar
similar Deciziei nr. 11301 din 22 noiembrie 2013 in Decizia 9251 din 9 noiembrie 2012;
A.12.Decizia nr.7962 din 10 iulie 2013
Tipologia faptelor- fapta de a nu preda lichidatorului judiciar nici un bun aparţinând debitoarei şi de a nu
pune la dispoziţia acestuia nici un document din care să rezulte ca au fost folosite în interesul debitoarei,
avand in vedere ca au existat bunuri şi sume de bani, conform evidentelor contabile depuse la organele
fiscale - art. 138 lit. a si d ;
Solutia instantei: actiunea a fost formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. D.A. în contradictoriu cu pârâţii
D.V. şi R.A.V..,tribunalul a dispus atragerea raspunderii administratorilor care au fost obligaţi în solidar
la plata sumei de 62.529 lei reprezentând pasivul debitoarei SC D.P. SRL. Curtea a respins recursul.
Concluziile tribunalului mentinute de catre curte prin decizia data, in sinteza, au fost urmatoarele :
 pârâţii D.V. şi R.A.V. au deţinut calitatea de administratori statutari ai debitoarei începând cu data de
20.02.2009 şi până la momentul deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei; pârâţii nu au predat
lichidatorului judiciar nici un bun aparţinând debitoarei şi nu au pus la dispoziţia acestuia nici un
document din care să rezulte situatia bunurilor; avand in vedere ca societatea a detinut bunuri şi sume de
bani, conform evidentelor contabile depuse la organele fiscale, iar la momentul deschiderii procedurii
acestea nu mai existau în fapt, se instituie prezumţia că acestea au fost folosite în folosul personal al
administratorului statutar sau al altei persoane;
 administratorii statutari nu i-au predat lichidatorului judiciar documentele contabile, cee ce creează
prezumţia că pârâţii nu şi-au îndeplinit obligaţiile de ţinere a evidenţei contabile la zi anterior
deschiderii procedurii insolventei.
Concluziile suplimentare ale curtii in motivarea data mentinerii sentintei atacate, in sinteza, au fost
urmatoarele :
 nefurnizarea unor date pertinente referitoare la situaţia patrimoniului debitoarei sunt în speţă indicii
semnificative pe care se întemeiaza prezumţiile judiciare că evidenţa contabilă nu a fost întocmită corect,
ori a fost distrusă parţial în scopul ascunderii unor active şi că între această faptă şi ajungerea debitoarei
în stare de inolvenţă există un raport clar de cauzalitate;
 pârâţii nu au predat bunurile şi nici nu au dovedit împrejurarea că sumele ce au fost încasate de la clienţi
au fost folosite în interesul debitoarei, deci se instituie prezumţia că au folosit bunurile societăţii în
folosul propriu sau au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice, determinând
societatea să ajungă în stare de insolvenţă ; nefurnizarea de către administratorii statutari a datelor
corecte şi clare referitoare la patrimoniul debitoarei este un indiciu semnificativ în raport de care se poate
prezuma că au existat manopere frauduloase cu privire la activ - bunuri, valori şi elemente de patrimoniu-
fiind utilizate în detrimentul interesului social, starea de insolvenţă fiind consecinţa directă a acestui fapt
ilicit.
 in momentul în care patrimoniul persoanei juridice a fost vidat de elementele de activ care reprezentau în
fapt singurele surse posibile de acoperire a pasivului, aceasta a intrat în incapacitate de plată a datoriilor
acumulate pe perioada anterioară, ceea ce se circumscrie, din perspectiva vinovatiei unei acţiuni
deliberate, intenţionate, de golire de conţinut a patrimoniului societăţii debitoare.
83
Drept comercial I
A.13.Motivare si solutie de atragere a raspunderii administratorului statutar similara Deciziei nr.7962 din
10 iulie 2013 si in Decizia 9043 din 5 noiembrie 2012;
A.14.Decizia 8566 din 16 septembrie 2013
Tipologia faptelor- fapta administratorilor statutari M.F.M. si M.C. de a ridica avansuri de trezorerie care
nu au fost decontate -teza I si de a nu face demersuri de recuperarea a crentelor debitoarei coroborate cu
nepredarea înscrisurilor pentru recuperarea creantelor catre lichidatorului judiciar-teza a II a - art.138 lit. a
Solutia instantei: actiunea a fost formulata de catre lichidatorul judiciar al debitoarei SC P. SRL, H.B.I.
SPRL, în contradictoriu cu pârâţii M.F.M. si M.C., şi în consecinţă tribunalul a dispus atragerea
raspunderii administratorului si a obligat pârâta M.F.M., administratorul statutar al debitoarei SC P. SRL şi
pârâtul M.C., administratorul de fapt al debitoarei SC P. SRL, în solidar, să plătească o parte din pasivul
rămas neacoperit al debitoarei SC P. SRL, în cuantum de 308.845,84 lei.Curtea a respins recursul declarat
de catre parati.
 M.F.M. era administratorul statutar al debitoarei, iar M.C. era administratorul de fapt, conform
contractului de administrare prin care M.F.M., l-a împuternicit pe M.C. să îndeplinească cu puteri
depline mandatul de administrator al debitoarei, fără a înregistra contractul la registrul comerţului;
 in acord cu situatiile financiare depuse la organele fiscale la 30 iunie 2009 debitoarea înregistra
avansuri de trezorerie acordate în cuantum de 282.973,74 lei, si creante pârâţii fiind singurele persoane
care puteau ridica şi dispune în mod legal de avansurile de trezorerie si singurele persoane care aveau
la dispoziţie documentele justificative pentru recuperarea debitelor, dar nu a făcut dovada faptului că
aceste avansuri au fost folosite în interesul debitoarei si nu au predat înscrisurile pentru recuperarea
creantelor catre lichidatorului judiciar;
 se instituie astfel prezumţia că pârâţii au încasat şi şi-au însuşit sumele respective, ori au adoptat o
atitudine pasivă intenţionată în sensul nerecuperării acestor sume de bani de la debitorii, în detrimentul
intereselor debitoarei
Concluziile suplimentare ale curtii in motivarea data mentinerii sentintei atacate, in sinteza, au fost
urmatoarele :
- intra în sfera de răspundere a administratorului si mandatarea unui terț, fie el și asociat în exercitarea
atribuțiilor ce îi revin, in spcial atunci cand aceasta mandtare s-a relizat cu ignorarea regulilor privind
asigurarea opozabilitaatii prin registrul comertului;faptul ca parata nu a îndeplinit atribuțiile de
administrator nu este de natură a înlătura răspunderea acesteia pentru neîndeplinirea prerogativelor
instituite de lege în sarcina sa, iar efectuarea unor operațiuni care intrau în competența sa de către asociați
nu înlătură răspunderea sa, ci opereaza raspunderea solidara cu acea persoană, care alături de pârâta
recurentă a cauzat starea de insolvență a debitorului; pârâtei ii incumbâ obligația de a veghea la corecta
reflectare în registrul comerțului a situației societății și la executarea obligațiilor debitoarei născute din
raporturi juridice sau din lege.
A.15.Motivare si solutie similare de atragere a raspunderii administratorului statutar pentru teza I din
Decizia nr. 3333 din 14 aprilie 2014 si in Decizia nr. 11010 din 15 noiembrie 2013;
A.16.Motivare si solutie similara de atragerea raspunderii administratorului statutar pentru teza II din
Decizia nr. 3333 din 14 aprilie 2014 precum si in Decizia nr. 654 din 30 ianuarie 2012, cu mentiunea ca,
administratorul statutar a incasat creantele societatii, adica a facut operațiuni comerciale fara a le
evidenția in contabilitatea societății si fara a depune sumele incasate in contul societatii;
A.17.Decizia nr. 8246 din 2 septembrie 2013
84
Drept comercial I
Tipologia faptelor- fapta pârâtei P.R.D. de a ridica avansuri de trezorerie care nu au fost decontate- art.
138 lit. a
Solutia instantei: actiunea a fost formulată de lichidatorul judiciar C.I.I. D.A. în contradictoriu cu pârâta
P.R.D., iar tribunalul a respins cererea si Curtea a mentinut sentinta tribunalului
-pârâta P.R.D. adminsitrator statutar al debitoarei nu a putut justifica modul în care a fost utilizată suma de
6.977,64 lei, însă, raportat la valoarea acestei sume, starea de insolvenţă a debitoarei s-a apreciat ca nu a
fost determinată de utilizarea acestei sume în interesul personal, prin raporate la valoarea mare a pasivului
debitoarei, respectiv 532.164,76 lei;
- suma de 6.977,64 lei a fost folosită în interesul pârâtei în cursul anului 2011, în timp ce starea de insolvenţă
a debitoarei este anterioară acestei date, o mare parte din creanţele înscrise la masa credală fiind anterioare
anului 2011, deci insolvenţă a debitoarei nu a fost rezultatul folosirii de către pârâtă în interes personal a
sumei de 6.977,64 lei.

persoana care a cauzat starea de insolvență; persoană care a contribuit la atragerea
stării de insolvență; răspundere civilă delictuală speciala; suportarea pasivului
debitoarei; atragerea răspunderii;
1. Identificați natura juridică a raspunderii persoanelor care au atras starea de insolvență și elementele
acesteia.
2. Determinați tipologia faptelor ilicite care pot genera starea de insolvență.
3. Determinați elementele actiunii în atragerea răspunderii a persoanelor care au cauzat starea de insolvență.

1.Pentru ca au cauzat insolventa unei societati cu personalitate juridica poate fi atrasa raspunderea si
sa fie obligati la plata pasivului debitorului, persoană juridica urmatoarele persoane
a. membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere ai debitoarei
b.membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere ai debitoarei, precum şi de orice alte persoane
care au cauzat starea de insolventa;
c.membrii organelor de conducere.
(Raspuns corect 1-b. )
85
Drept comercial I
5. Bufan, R.coordonator, 2014, Tratat practic de insolvență, Bucuresti, ed.Hamangiu.
6. Popa, M.C., 2011, Grupurile de societăți, București, ed.C.H.Beck, pp.399-465
1. Cărpenaru,S., 2012, Drept comercial, ed.3 Bucureşti, p.773-780;

2. Catana R., 2013, Drept comercial in Power-point, Bucuresti, Ed. Juridica, p.208;
3. Gavrila,S.P., 2013, Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Practica judiciara, Bucuresti:
Hamangiu, p.370-399 ;
4. Pivniceru,M.M., 2009, Procedura insolventei. Practica Judiciara 2006-2009, Bucuresti, ed. Hamangiu;
6. Turcu, I., Botina, M., 2013, Dreptul afacerilor intreprinderii.Vol.I, Praxis, Bucuresti: CH Beck, p.398-
407;
7. Turcu,I., 2009 Legea procedurii insolvenţei.Comentariu pe articole, ed.3, Ed.CH Beck, p.398-407;
p.661-716,
8. Al Hajjar,S., 2012, Raspunderea civila a administratorilor debitorului aflat in insolventa, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2012, p. 46-57;
86
Drept comercial I
OBLIGAȚIA PROFESIONIȘTILOR DE PLATĂ A UNEI SUME DE BANI IN NUMERAR SI PRIN
VIRAMENT BANCAR;
LIMITARI IN MATERIA PLATILOR IN NUMERAR EFECTUATE DE CATRE PROFESIONISTI
Cuprins
7.1. Perspective juridice asupra obligaţiilor profesionistilor în ipoteza plăţilor în numerar
7.1.6. Interdictii si limitari in materia platilor in numerar efectuate de catre profesionisti
7.2. Termenul legal și termenul contractual de plată în reglementarea dată de Legea 72/2013
7.3. Clauze contractuale şi practici abuzive în reglementarea dată de Legea 72/2013
7.4. Plata prin virament bancar; operaţiunile de transfer credit şi debitare directa; emiterea şi
utilizarea instrumentelor de plată electronică
7.5. Reglementarea in materia serviciilor de plata
7.5.1 Prestatorii de servicii de plata
7.5.2 Operatiunile care constituie servicii de plată
7.5.3 Raportul contractual dintre prestator si utilizator
Obiective
• Cunoasterea si intelegerea conceptului de obligatie a profesionistilor, a aspectelor legate de
particularitatile obligației profesioniștilor de plată a unei sume de bani, în ipoteza plăţilor în numerar si
în ipoteza plăţilor prin virament bancar;
• Însusirea notiunilor de: virament bancar, ordin de plata, direct debit, servicii de plată, institutii de
plata, prestatori de servicii de plata, utilizatori de servicii de plata si intelegerea acestora;
• Cunoașterea interdictii si limitari in materia platilor in numerar efectuate de catre profesionisti
• Cunoașterea termenul legal și termenul contractual de plată în relațiile dintre profesioniști.
• Cunoașterea notiunilor de clauze contractuale şi practici abuzive în relațiile dintre profesioniști.
• Cunoașterea platii prin virament bancar; operaţiunile de transfer credit şi debitare directa;
emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică.
Competente
• Studenții vor putea defini noțiunile de virament bancar, debitare directa, servicii de plată,
institutii de plata, prestatori de servicii de plata, utilizatori de servicii de plata.
• Studenții vor putea identifica interdictiile si limitarile in materia platilor in numerar efectuate de
catre profesionisti.
• Studenții vor putea identifica relațiile dintre termenul legal și termenul contractual de plată și
corelațiile dintre clauzele contractuale şi practicile abuzive în relațiile dintre profesioniști. 87
Drept comercial I
CONŢINUT
7.1. Perspective juridice asupra obligaţiilor profesionistilor în ipoteza
plăţilor în numerar
In doctrina comercialistă de referință (Carpenaru, 2012, Drept comercial
roman, p.400) se lanseaza sintagma „contracte privind activitatea
comerciala” si se retine ca „...trebuie sa admitem existenta contractelor
privind activitatea comerciala. Aceste contracte au un regim juridic partial
diferit de regimul juridic al actelor incheiate de simpli particulari, care le
asigura un anumit specific”. Totodata, sunt enuntate regulile executarii
contractelor privind activitatea comerciala, in cadrul carora sunt enumerate
principliile executarii obligatiilor contractuale, conscarate de art.1.516,
alin.1, art.1480 si de art.1.492 al Codului civi care sunt: principiul
executarii in natura, cel al executarii intocmai si cel al colaborarii la
executarea obligatiilor/ al solidarismului contractual (dezvoltat pe larg in
Pop, Tratat de drept civil. Obligatiile. Regimul juridic general, 2006,p.55-
78).
Sedes materiae este situat in principal in Codul Civil, prevederile aici
localizate, constituind dreptul comun in materie de plata, si fiind compuse
din prevederile Cap.I al Titlului V „Executarea obligatiilor”, avand in
cuprindere 6 sectiuni, de la art. 1469 la art.1515 inclusiv, dupa cum
urmeaza: Dispoziţii generale; Subiectele plăţii; Condiţiile plăţii; Dovada
plăţii, Imputatia platii.
In explicitarea notiunii de „plata”, doctrina (Pop,Popa,Vidu, 2012, Tratat
elementar de drept civil. Obligatiile, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, p.
708, nota de subsol nr. 4) opinaza ca, o calificare distributiva a aceasteia, de
fapt juridic si de act juridic, pare a fi cea mai rezonabila. Consecintele
calificarii platii sunt relevante practic sub aspectul probatoriu, astfel cum
evoca doctrina (Vasilescu, 2012, Drept civil. Obligatii, Ed.Hamangiu,
Bucuresti, p.70, p.76-78) aspect asupra caruia, dealtfel, vom reveni in cele
ce urmeaza.
Intelesul dual al notiunii de plata si consecintele din punct de vedere
practic, le gasim in doctrina (Pop,Popa,Vidu, 2012, Tratat elementar de
drept civil. Obligatiile, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, p.707) și anume
mijloc de executare voluntara a unei obligatii si act juridic, iar, plata ca
mijloc de executare voluntara unei obligatii, in sens larg desemneaza,
executarea voluntara a oricarei obligatii pozitive sau negative, de a da, de a
face sau de a nu face, iar in sens restrans, acestea fiind sensul evocat in
prezentul studiu, desemneaza executarea obligatiei de a da o suma de bani.
88
Drept comercial I
Obligaţia de a da o sumă de bani, in consideratia principliilor executarii

obligatiilor contractuale indicate ut supra este reglementata de art. 1488 si
art.1489 al Codului civil.
Prevederile art. 1488 din Codul civil, re-instituie principiul nominalismului

monetar in obligatiile de a da o suma de bani, adica in obligatiile
pecuniare/banesti. In acord cu acest principiu, dezvoltat de doctrina (V. Pop,
2006, Tratat de drept civil. Obligatiile. Regimul juridic general, p.191),
debitorul obligatiei de plata a unei sume de bani, va plati suma stabilita, in
moneda stabilita, prin remiterea catre creditor a instrumentelor monetare,
independent de fluctuatiile valorice survenite dupa momentul nasterii
obligatiei.
Moneda de plata a pretului poate fi moneda nationala sau straina. Doua
aspecte relevante privitoare la moneda de plata a pretului sunt indicate in
doctrina (V. Carpenaru, 2007, Drept comercial roman, editia a VI revizuita si
adugita, Universul Juridic, p.418) : ”cursul de schimb al leului se determina
zilnic pe piata interbancara” conform reglementarilor BNR; - platile
incasarile, transferurile se opereaza in moneda nationala, cu anumite exceptii.
Locul platii este reglementat de art. 1494 si art.1489 al Codului civil.Este
evident ca partile raportului juridic pot stabili locul platii, regulile consacrate
de prevederile art. 1.494 urmand sa se aplice, numai in ipoteza in care locul
platii, nu a fost convenit de parti printr-o stipulatie contrara acestor reguli.
Cat priveste aici denumitele obligaţii banesti, adica obligatiile pecuniare,
acestea trebuie executate, in lipsa de stipulatie contrara, la locul platii, ori
dacă locul plăţii nu se poate stabili potrivit naturii prestaţiei sau în temeiul
contractului, al practicilor statornicite între părţi ori al uzanţelor, conform
prevederilor art. 1.494,(1), lit.a, locul plății este la domiciliul sau, după caz,
sediul creditorului de la data plăţii.
Deci, concluzionam in sensul celor observate de doctrina (V. Pop,Popa,Vidu,
2012, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Ed. Universul Juridic,
Bucuresti, p.716 şi Vasilescu, 2012, Drept civil. Obligatii, Ed.Hamangiu,
Bucuresti, p.75) ca, prin abatere de la regimul traditional prevazut de art.59
Cod Comercial, explicitat in doctrina (V. Carpenaru, 2007 , Drept comercial
roman, editia a VI revizuita si adugita, Universul Juridic p.419) conform
carora, plata obligatiei banesti era cherabila, in sistemul monist instituit de
Codul civil, plata este conform prevederilor art.1.494, alin.1, lit.a, portabila,
adica, trebuie executata la domiciliul/ sediul creditorului de la data plăţii.
89
Drept comercial I
Aceasta, in conditile in care, regula instituita de art.1.494, alin.1, lit.c,

pentru „celelalte obligaţii”, adica pentru obligatiile nepecuniare, determina
caracterul cherabil al platii, adica, plata trebuie executata la
sediul/domiciliul debitorului.
Desi portabilitatea platii tinde sa asigure protectia creditorului, avand in
vedere că platile obligatiilor banesti/ pecuniare intre profesionisti, se
realizează prin utilizarea viramentului bancar si a instrumentelor de plata,
situatie generata atat de normele legal instituite in materie de plati, care
constau în limitarea plăților în numerar cat si de regulile stabilite prin
conventia partilor in contractele asumate în exerciţiul activităţii unei
întreprinderi, este evident ca, in practica, aplicarea principiului este mult
diluata.
Data plăţii este reglementata de art.1495, art.1496 si 1497 din Codul
civil.Data platii este data la care creanta dobandeste caracter exigibil;
aceasta data poate fi stabilita conventional de parti si va fi data la care
obligatia de plata a unei sume de bani devine scadenta, fiind denumita si
„data scadentei obligatiei”.
Data platii prezinta relevanta deoarece in raport cu aceasta se determina
indeplinirea sau nedeplinirea la termen a obligatiei de plata si de la aceasta
data, in ipoteza nedeplinirii obligatiei, curg dobanzile penalizatoare,
moratorii, adica acelea care sanctioneaza intarziere in indeplinirea la termen
a obligatiei de plata a unei sume de bani.
In lipsa unui termen de plata stipulat de părţi sau determinat în temeiul
contractului, al practicilor statornicite între acestea ori al uzanţelor, obligaţia
de plata, trebuie executată de îndată, conform art.1.495, alin.1 Codul civil.
Prevederile art.1.495, alin.1 inlatura orice dubiu privitor la celeritatea
executarii obligatiei de plata, in sistemul monist al Codului civil, pentru
orice categori de obligatii, in ipoteza in care partile nu au stabilit un termen
in acest sens.
Regula supletiva privitoare la data platii, astfel instituita de alin.1, al
art.1495 este denumita in doctrina (Baias, Chelaru, Constantinovici,
Macovei, 2013, Noul cod civil. Comentariu pe articole, Editura C. H. Beck,
Bucureşti, 2012, p.1588-1589) ”regula exigibilitatii obligatiei de plată la
momentul contractarii, adica a exigibilitatii la momentul incheierii
contrctului”.
Mai mult, instanţa poate stabili un termen atunci când anumite
circumstante:natura prestaţiei sau locul unde urmează să se facă plata o
impune, dar instanta, in acord cu cele indicate in doctrina (Baias, Chelaru,
Constantinovici, Macovei, 2013, Noul cod civil. Comentariu pe articole,
Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2012, p.1589) nu este chemata sa se
pronunte decat in cazul in care, partile sunt in divergenta asupra termenului
90
Drept comercial I
de executarea a obligatiei de plata.

Data platii, ca data a scadentei obligatiei de plata este data de la care creanta
devine exigibila atragand curgerea daunelor moratorii; acesta data este lasata
inital de catre legiuitor la latitudinea partilor, urmand sa fie stabilita prin
acordul lor.
In ipoteza in care nu a fost stabilit un termen de plata de catre părţi prin
contract, avand ca punct terminus data platii sau acest termen nu a fost
determinat în temeiul practicilor statornicite între parti ori al uzanţelor,
urmeaza a se aplica regula exigibilitatii obligatiei la momentul incheierii
contrctului contractarii, conform art.1.495, alin.1 Codul civil.
Astfel cum am, indicat ut supra instanţa poate stabili un termen atunci când
anumite circumstante:natura prestaţiei sau locul unde urmează să se facă
plata o impune, dar instanta, nu este chemata sa se pronunta decat in cazul in
care, partile sunt in divergenta asupra termenului de executarea a obligatiei
de plata. Deci, acest termen de plata urmeza a nu se confunda cu termen
suplimentar si/ sau termen rezonabil de executare a obligatiilor de catre
debitor.
Pe cale de consecinta, obligatia fiind exigibila la momentul incheierii
contractului, daunele moratorii vor curge de la aceasta data, a exigibilitatii
obligatiei, concordanta datei incheierii contractului.
In practica, apreciem ca aceasta din urma ipoteza in care nu a fost stabilit un
termen de plata de catre părţi, avand ca punct terminus data platii sau acest
termen nu a fost determinat în temeiul contractului, al practicilor statornicite
între acestea ori al uzanţelor, este rar intalnita in raporturile contractuale
dintre profesionisti care se caracterizează prin celeritate.
Principiile aplicabile in materie de dovada platii sunt dezvoltate de doctrina
(Vasilescu, 2012, Drept civil. Obligatii, Ed.Hamangiu, Bucuresti, p.76- 78)
in raport de distinctia daca plata este un act juridic sau un fapt juridic cu titlul
de principiu, dovada platii se face cu orice mijloc de proba daca prin lege nu
se prevede altfel.Analiza regulilor aplicabile in materie de dovada platii,
necesita ab initio reiterarea distinctiei dintre proba raportului juridic din
continutul caruia face parte datoria si proba platii respective, cuprinsa in
doctrina.In dezvoltarea acestei distinctii, constatam ca proba platii este
subordonata mijlocului de plata stabilit de parti in contract, in ipoteza in
care o astfel de clauza se afla in compunerea contractului, un exemplu în
acest sens fiind plata prin viramentul bancar, ipoteză în care dovada plății se
face prin ordinul de plată vizat de bancă.
În ipoteza plăților în numerar între profesioniști pentru obligațiile asumate în
exercițiul activității unei întreprinderi, dovada plății se face prin eliberarea
chitaței de către creditorul debitorului obligației de plată.Conform
prevederilor art.1503 se instituie o prezumtie de stingere a obligaţiei prin
91
Drept comercial I
plată, prin remiterea voluntară a înscrisului original constatator al

creanţei de catre creditor catre debitor , catre unul dintre codebitori sau
fideiusor. Pe cale de consecință, obligația de plată a unei sume de bani va fi
guvernată de principiul nominalismului monetar. Plata este portabilă, adica
trebuie executată la domiciliul/sediul creditorului, la data plății. Data plății
va fi convenită de părți, sau în lipsa acestei convenții se aplică regula
exigibilității obligației la momentul încheierii contractului. Dovada plății
este subordonată mijloacului de plată stabilit de părți în contract. Acestea
sunt elementele juridice care circumscriu obligația de plată a unei sume de
bani, fundal pe care se grevează limitările și interdicțiile în domeniul plăților
în numerar efectuate de către profesioniști pentru obligații asumate în
exercițiul activității unei întreprinderi.
7.1.6. Interdictii si limitari in materia platilor in numerar efectuate de
catre profesionisti
Plăţile în numerar sunt reglementate în prezent prin Legea nr. 70/2015
pentru întărirea disciplinei financiare privind operaţiunile de încasări şi plăţi
în numerar şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plată,
in vigoare de la 12.04.2015 si prin Ordonanţa de urgenţă nr. 32/2016 pentru
completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal şi reglementarea unor
măsuri financiar-fiscale , in vigoare de la 30.06.2016.
Operatiunile de incasari si plati efectuate de persoane juridice, persoane
fizice autorizate, intreprinderi individuale, intreprinderi familiale, liber
profesionisti, persoane fizice care desfasoara activitati in mod
independent, asocieri si alte entitati cu sau fara personalitate juridica de
la/catre oricare dintre aceste categorii de persoane se vor realiza numai prin
instrumente de plata fara numerar.
Sunt excluse din domeniul de aplicare Trezoreria Statului, institutiilor de
credit, institutiilor emitente de moneda electronica, institutiilor care
presteaza servicii de plata, autorizate de Banca Nationala a Romaniei sau
autorizate in alt stat membru al Uniunii Europene si notificate catre Banca
Nationala a Romaniei, potrivit legii, institutiilor financiare nebancare si
entitatilor care efectueaza operatiuni de schimb valutar, definite potrivit
legii, pentru operatiunile specifice activitatii pentru care acestea au fost
autorizate, precum si operatorilor din domeniul jocurilor de noroc.
sunt incluse in domeniul de aplicare operatiunile de incasari si plati in valuta
efectuate pe teritoriul Romaniei, iar incadrarea in plafoanele prevazute de
prezentul capitol se efectueaza in functie de cursul de schimb valutar,
comunicat de Banca Nationala a Romaniei, de la data efectuarii
operatiunilor de incasari sau plati.( art.1)
Pe cale de exceptie, conform art.3 se pot efectua operatiuni de incasari si
plati in numerar, in urmatoarele conditii:
 incasari de la persoanele prevazute anterior, in limita unui plafon zilnic de
92
Drept comercial I
5.000 lei de la o persoana;- incasari efectuate de catre magazinele de tipul

cash and carry, care sunt organizate si functioneaza in baza legislatiei in
vigoare, de la persoanele prevazute anterior, in limita unui plafon zilnic de
10.000 lei de la o persoana;
 plati catre persoanele prevazute anterior, in limita unui plafon zilnic de
5.000 lei/persoana, dar nu mai mult de un plafon total de 10.000 lei/zi;
 plati catre magazinele de tipul cash and carry, care sunt organizate si
functioneaza in baza legislatiei in vigoare, in limita unui plafon zilnic total
de 10.000 lei;
 plati din avansuri spre decontare, in limita unui plafon zilnic de 5.000 lei,
stabilit pentru fiecare persoana care a primit avansuri spre decontare.
Sunt interzise incasarile fragmentate in numerar de la beneficiari pentru
facturile a caror valoare este mai mare de 5.000 lei si, respectiv, de 10.000
lei, in cazul magazinelor de tipul cash and carry, precum si fragmentarea
facturilor pentru o livrare de bunuri sau o prestare de servicii a caror valoare
este mai mare de 5.000 lei, respectiv de 10.000 lei. Incasare fragmentata
desemneaza fractionarea sumei de incasat in mai multe transe, pentru a evita
plafonul de incasare in numerar stabilit.
Sunt interzise platile fragmentate in numerar catre furnizorii de bunuri si
servicii pentru facturile a caror valoare este mai mare de 5.000 lei si,
respectiv, de 10.000 lei, catre magazinele de tipul cash and carry. Persoanele
prevazute anterior pot achita facturile cu valori care depasesc plafonul de
5.000 lei, catre furnizorii de bunuri si servicii, respectiv de 10.000 lei, catre
magazinele de tipul cash and carry, astfel: 5.000 lei/10.000 lei in numerar,
suma care depaseste acest plafon putand fi achitata numai prin instrumente
de plata fara numerar. Plata fragmentata desemneaza fractionarea sumei de
plata in mai multe transe, pentru a evita plafonul de plata in numerar stabilit.
Acelaşi act normativ stabileşte ca faptele mai sus indicate se sanctioneaza,
prin derogare de la prevederile art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si
completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile
ulterioare, cu amenda de 10% din suma incasata/platita care depaseste
plafonul stabilit de prezentul capitol pentru fiecare tip de operatiune, dar nu
mai putin de 100 lei.
Plafonarea plăţilor în numerar si limitarile mai sus indicate au ca şi obiectiv
întărirea disciplinei fiscale, transparenţă în afaceri şi deci reducerea evaziunii
fiscale.
7.2 Termenul legal și termenul contractual de plată în reglementarea
dată de Legea 72/2013
Conceptele noi introduse prin Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru
combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani
rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi
autorităţi contractante, actualizată la data de 18 decembrie 2015 sunt
93
Drept comercial I
dezvoltate mai jos.

Termenul contractual de plată in raporturile dintre profesionişti cunoaste
urmatoarele reglementari:
 termenul de plată nu poate fi mai mare de 60 de zile calendaristice ;
 pe cale de excepţie, părţile pot stipula în contract un termen de plată mai
mare, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă ;
 părţile pot conveni efectuarea plăţii în mod eşalonat, în acest caz,
dobânzile penalizatoare şi celelalte despăgubiri prevăzute de prezenta
lege se calculează prin raportare la suma scadentă ;
 părţile nu pot conveni cu privire la data emiterii/primirii facturii. Orice
clauză prin care se stipulează un termen de emitere/primire a facturii
este lovită de nulitate absolută.
Termenul legal de plată presupune ca autorităţile contractante execută
obligaţia de plată a sumelor de bani rezultând din contractele încheiate
cu profesionişti cel târziu la:
 30 de zile calendaristice de la data primirii facturii sau a oricărei altei
cereri echivalente de plată;
 30 de zile calendaristice de la data recepţiei bunurilor sau prestării
serviciilor, dacă data primirii facturii ori a unei cereri echivalente de
plată este incertă sau anterioară recepţiei bunurilor sau prestării
serviciilor.
 30 de zile calendaristice de la recepţie sau verificare, dacă prin lege sau
prin contract se stabileşte o procedură de recepţie ori de verificare pentru
certificarea conformităţii mărfurilor sau serviciilor, iar autoritatea
contractantă a primit factura ori cererea echivalentă de plată la data
recepţiei sau verificării ori anterior acestei date.
 procedura de recepţie sau verificare nu poate depăşi 30 de zile
calendaristice de la data primirii bunurilor sau prestării serviciilor. Prin
excepţie, în cazuri justificate în mod obiectiv de natura sau
caracteristicile contractului, procedura de recepţie sau verificare poate
avea o durată mai mare de 30 de zile calendaristice, dacă sunt stabilite
expres în contract şi în documentaţia achiziţiei atât termenul de recepţie,
cât şi motivele obiective, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă.
 părţile nu pot conveni cu privire la data emiterii/primirii facturii. Orice
clauză prin care se stipulează un termen de emitere/primire a facturii
este lovită de nulitate absolută.
 in cazul instituţiilor publice din domeniul sănătăţii şi entităţilor publice
care furnizează servicii medicale de sănătate, termenul legal de plată
pentru obligaţiile băneşti rezultând din contracte încheiate cu
profesionişti este de cel mult 60 de zile calendaristice.
 termenele de plată stabilite în contract pentru executarea obligaţiilor
autorităţilor contractante nu pot fi mai mari decât termenele stabilite la
pct.1.În mod excepţional, părţile pot stipula un termen de plată de
maximum 60 de zile calendaristice, dacă acesta este stabilit expres în
94
Drept comercial I
contract şi în documentaţia achiziţiei şi este obiectiv justificat, ţinând

cont de natura sau caracteristicile specifice ale contractului, sub rezerva
ca această clauză să nu fie abuzivă.
7.3. Clauze contractuale şi practici abuzive în reglementarea dată de
Legea 72/2013
Practica sau clauza contractuală prin care se stabileşte în mod vădit
inechitabil, în raport cu creditorul, termenul de plată, nivelul dobânzii pentru
plata întârziată sau al daunelor-interese suplimentare este considerată abuzivă.
Calificarea clauzelor şi a practicilor abuzive in determinarea caracterului
abuziv al unei clauze sau practici, instanţa ţine cont de toate circumstanţele
cauzei, în special de:
 abaterile grave de la practicile statornicite între părţi sau de la uzanţele
conforme ordinii publice sau bunelor moravuri;
 nerespectarea principiului bunei-credinţe şi a principiilor de diligenţă în
executarea obligaţiilor;
 natura bunurilor sau serviciilor;
 neprevederea motivelor obiective de derogare de la termenele de plată
sau de la rata dobânzii, potrivit prezentei legi;
 poziţia dominantă a cocontractantului în raport cu o întreprindere mică
sau mijlocie.
Clauze calificate de lege ca abuzive nefiind necesară verificarea existenţei

circumstanţelor general prevazute de lege sau a circumstantelor specifice
cauzei care:
 exclud posibilitatea aplicării de dobânzi penalizatoare sau stabilesc
dobânzi penalizatoare inferioare dobânzii legale penalizatoare;
 fixează o obligaţie de punere în întârziere pentru a opera curgerea
dobânzilor;
 prevăd un termen mai mare de la care creanţa produce dobânzi decât cel
prevăzut de lege ;
 fixează, în contractele dintre profesionişti şi autorităţi contractante, un
termen de plată mai mare decât cel prevăzut de lege ;
 elimină posibilitatea plăţii de daune-interese suplimentare;
 stabilesc un termen pentru emiterea/primirea facturii.
7.4 Plata prin virament bancar; operaţiunile de transfer credit şi debitare
directa; emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică
Obligatiile pecuniare cunosc mijloace de plata proprii: remiterea sumei
datorate-plata cash; viramentul bancar prin tehnica ordinului de plata sau a
debitarii directe; plata prin instrumente de plata- cambie, bilet la ordin si cec,
plata prin mijloace de plata electronice -card.
Moneda scripturala este„ nu o moneda de plata propriu –zisa, ci soldul
disponibil al conturilor din banca ale debitorului platii, care poate circula doar
95
Drept comercial I
prin intermediul instrumentelor de plata.” (v. Vartolomei, R., 2008, ,

Regimul Juridic al platilor transfrontaliere in cadrul Uniunii Europene,
Bucuresti, Universul Juridic, p.66 si doctrina citata la subsolul nr.1).Astfel
cum se retin in doctrina, (v. Pop, 2006, Tratat de drept civil. Obligatiile.
Regimul juridic general., Bucureşti, CH Beck, p. 192) ”Plata prin moneda
scripturala este practicata mai ales in raporturile obligationale comerciale.
Ea este insa tot mai frecvant folosita si in cazul obligatiilor pecuniare civile.
„Se observă deasemenea ca, odata cu multiplicarea procedeelor moderne de
plata:plata prin virament bancar, debitarea contului curent, plata prin
utilizarea cartii de credit, rolul vointei partilor raportului obligational in
efectuarea platii se diminueaza dar ca „un lucru este insa sigur;viitorul va
aduce nendoielnic schimbari importante si in materia mijloacelor de plata a
datoriilor pecuniare.” (V. Pop, L., 2006, Tratat de drept civil. Obligatiile.
Regimul juridic general., Bucureşti, CH Beck, p.480.Schimbarile survenite
la care trimite doctrina sunt indubitabil cele legate de plata prin instrumente
de plata electronica, care devin tot mai numeroase, fiind reglementate de
Regulamentul BNR nr. 6 din 11.10.2006 privind emiterea şi utilizarea
instrumentelor de plată electronică şi relaţiile dintre participanţii la
tranzacţiile cu aceste instrumente)
Viramentul bancar este definit de catre doctrina (v. Turcu, I. 2011, Noul
Cod Civil. Legea nr.287/2009. Cartea V. Despre obligatii art.1164-1649.
Comentarii si explicatii, Bucuresti, Editura C.H.Beck, p.189-218) ca ”o
operațiune bancară constând în debitarea contului curent al unei persoane cu
o anumită sumă, pentru a se credita cu aceeași sumă contul unei alte
persoane ” ... ”Din caracterul abstract al operațiunii viramentului decurge
consecința că validitatea ei nu depinde de scopul operațiunii ci exclusiv de
regularitatea ei ca operațiune tehnică, inadmisibil legată de moneda
scripturală” (v. Critica dispozitiilor din Codul Civil privitoare la virament in
Stefanescu, B., Observatii critice privind reglementarile platii prin virament
bancar din Codul Civil, Revista Romana de Drept Privat, nr. 2/2012)
.Aspectele legate de plata prin virament sunt evidentiate in SCHEMA NR.
5 – ETAPE ALE PLĂȚII FĂRĂ NUMERAR.
Regulamentul nr. 2/2016 privind operaţiunile de transfer credit şi debitare
directa, in vigoare de la 31.08.2016 reglementeaza ordinul de plată utilizat
în operaţiuni de transfer-credit si se aplică ordinelor de plată pentru plăţile
efectuate în monedă naţională pe teritoriul României, cu excepţia ordinelor
de plată pentru plăţile efectuate în baza instrucţiunilor de transfer-credit
între diferite unităţi ale Trezoreriei Statului. Ordinul de plată este definit ca
aceea instrucţiune necondiţionată, dată în orice formă de emitent instituţiei
receptoare, în mod direct sau prin intermediul unui sistem de plăţi, în scopul
punerii la dispoziţia unui beneficiar a sumei de plată indicate în ordinul de
plată, prin creditarea unui cont al acestuia deschis la instituţia destinatară
sau, după caz, prin eliberarea sumei respective în numerar, în condiţiile în
care: instituţia receptoare dispune de fondurile corespunzătoare sumei de
96
Drept comercial I
bani prevăzute în ordinul de plată fie prin debitarea unui cont al emitentului,
fie prin încasarea în numerar a sumei respective de la emitent;- instrucţiunea
nu prevede că plata trebuie să fie efectuată la cererea beneficiarului. (cu
privire la operatiunile prin ordin de plata a se vedea Sentința nr. 5221/2014
pronunțată de Judecătoria BACĂU la data de 02-10-2014 în dosarul nr.
4849/180/2014, accesata pe http://legeaz.net/spete-drept-comercial-
judecatoria-bacau-2014/pretentii-sentinta-5221-2014-02-10-2014-zw1, la
27.10.2016)
Regulamentul BNR nr. 6 din 11.10.2006 privind emiterea şi utilizarea
instrumentelor de plată electronică şi relaţiile dintre participanţii la
tranzacţiile cu aceste instrumente defineste cardul emis de o instituţie de
credit ca fiind un instrument de plată electronică, respectiv un suport de
informaţie standardizat, securizat şi individualizat, care permite deţinătorului
său să folosească disponibilităţile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe
numele său la emitentul cardului şi/sau să utilizeze o linie de credit, în limita
unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea deţinătorului
cardului, în vederea efectuării uneia sau mai multora dintre următoarele
operaţiuni: retragerea sau depunerea de numerar de la terminale precum
distribuitoarele de numerar şi/sau ATM, de la ghişeele emitentului/instituţiei
acceptante sau de la sediul unei instituţii, obligată prin contract să accepte
instrumentul de plată electronică, respectiv încărcarea şi descărcarea
unităţilor valorice în cazul monedei electronice; plata bunurilor achiziţionate
şi/sau serviciilor prestate de comercianţii acceptanţi şi/sau emitenţi (de
exemplu, plata serviciilor prestate de companii în domeniul telefoniei mobile,
fixe, transmisii de date, servicii de televiziune şi internet sau de către alţi
furnizori de utilităţi), precum şi plata obligaţiilor către autorităţile
administraţiei publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalităţi etc.,
prin intermediul imprinterelor, terminalelor POS, ATM sau prin alte medii
electronice;transferurile de fonduri.
Avand in vedere tendinta de generalizare a platilor prin virtament bancar
prin tehnica ordinului de plata, in obligatiile profesionistilor decurgand din
exploatarea unei intreprinderi, ne vom opri asupra principiilor aplicabile
probei platii efectuate prin acest mijloc de plata prevazute in sistemul
unificator al Codului Civil, independent daca, obligati de plata decurge din
exploatarea activitatii unei intreprinderi sau nu:Conform prevederilor art.
1504, alin.1 din Codul civil se instituie o prezumtie relativa de efectuare a
platii, in ipoteza obligatiilor pecuniare, a caror modalitatea de plata este
viramentul bancar, prin prezentarea ordinului de plată semnat de debitor şi
vizat de instituţia de credit plătitoare, pana la proba contrara.
Dovada indubitabila a platii prin viramant bancar este data de confirmarea, în
scris, a efectuării plăţii, eliberata la solicitarea debitorului, de catre instituţia
de credit a creditorului, conform prevederilor art. 1504, alin.2;
97
Drept comercial I

In ipoteza in care, modalitatea de plata a obligatiei pecuniare este viramentul
bancar, data plăţii este aceea la care contul creditorului a fost alimentat cu
suma de bani care a făcut obiectul plăţii, conform prevederilor art. 1.497 Cod
Civil. Plata prin viramnet bancar este reflectata in urmatoarea jurisprudenta:
« Prin decizia comercială nr. 53/2010, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VI-
a comercială, a admis apelul declarat de pârâtă, a desfiinţat sentinţa de fond
şi a trimis cauza spre competentă soluţionare, în primă instanţă, la
Tribunalul Prahova.
S-a reţinut în considerentele deciziei că Tribunalul Bucureşti era
necompetent să soluţioneze cauza în fond, cu următoarele argumente: a
reţinut că sediul pârâtei este în Ploieşti şi a apreciat că părţile au încheiat
contractul la sediul pârâtei, aspect necontestat de reclamantă; a mai reţinut
că în contract nu s-a prevăzut locul plăţii, iar potrivit art. 59 C.com., în lipsă
de clauză expresă, contractul trebuie executat în locul unde cel obligat îşi
avea stabilimentul său comercial, sau cel puţin domiciliul ori reşedinţa, la
formarea contractului; în raport de aceste reţineri a fost înlăturată apărarea
reclamantei cu privire la faptul că locul plăţii s-ar afla în Bucureşti,
considerând că indicarea conturilor reclamantei nu are relevanţă cu privire
la locul plăţii, ci doar cu privire la momentul plăţii; s-a mai reţinut că nu
există elemente care să ateste că locul plăţii s-ar situa pe raza teritorială a
Tribunalului Bucureşti.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC S.C. SRL,
solicitând admiterea recursului şi desfiinţarea deciziei de apel cu trimiterea
cauzei spre rejudecare.Reclamanta a invocat prevederile art. 309 pct. 4 C.
proc. civ., criticând decizia de apel sub următoarele aspecte: greşita reţinere
a locului plăţii ca fiind la sediul pârâtei, în raport de voinţa exprimată de
părţi în sensul ca plata să fie făcută în contul reclamantei deschis la Banca
Transilvania, sucursala Otopeni; de asemenea a invocat prevederile art. 34
din Regulamentul B.N.R., potrivit cărora, în cazul ordinului de plată utilizat
în operaţiuni transfer-credit, locul plăţii este considerat locul unde obligaţia
de plată este stinsă, adică banca destinatară; a mai precizat că din
motivarea completului de apel se poate aprecia că părţile puteau stabili şi o
altă modalitate de efectuare a plăţii decât cea prin virament bancar,
respectiv plata prin numerar; însă, potrivit art. 5 şi 6 din OG nr. 15/1996
operaţiunile de încasări şi plăţi între persoanele juridice se vor efectua
numai prin instrumente de plată fără numerar, în limitele plafonului stabilit
prin aceleaşi texte legale, iar suma datorată de pârâtă era superioară
acestui plafon. În consecinţă, a apreciat incidenţa în cauză a prevederilor
art. 59 alin. 1 C.com., în sensul că locul plăţii este acela ce rezultă din
natura operaţiunii, în raport de textele legale menţionate şi de faptul că
plata putea fi efectuată doar prin virament bancar.(…)
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate,
s-a apreciat că recursul este fondat. S-a reţinut greşita apreciere de către
completul de apel a incidenţei în cauză a prevederilor art. 59 alin. 2 C.com.,
98
Drept comercial I
prevederile legale aplicabile fiind acelea ale art. 59 alin. 1 C.com. În speţă,
obligaţia ce trebuia îndeplinită de către pârâtă era aceea de achitare a
contravalorii produselor livrate de reclamantă. Suma de plată pentru care a
fost emisă factura fiscală de către reclamantă era superioară limitei valorice
prevăzute de art. 5 alin. (2) lit. c) din OG nr. 15/1996, astfel încât pârâta
putea realiza plata doar prin virament bancar, fiind exclusă o altă formă de
plată (în numerar). În aceste condiţii, devin incidente prevederile art. 5 şi 6
din OG nr. 15/1996 potrivit cărora operaţiunile de încasări şi plăţi între
persoanele juridice, pentru sumele ce depăşesc limita plafonului stabilit
legal, se efectuează numai prin instrumente de plată fără numerar.De
asemenea, s-a reţinut că art. 34 din Regulamentul nr. 2/2005 al B.N.R.
stabileşte că în cazul ordinului de plată utilizat în operaţiuni transfer-credit,
locul plăţii este considerat locul unde obligaţia de plată este stinsă, respectiv
banca destinatară.
În consecinţă, nu se poate reţine că nu este stabilit un loc al plăţii în raport
de natura operaţiunii. Faţă de textele legale menţionate, şi raportat la
natura obligaţiei se apreciază că locul plăţii nu este cel de la sediul pârâtei,
unde aceasta a completat ordinul de plată, ci locul unde obligaţia este
stinsă, respectiv banca destinatară. Or, banca destinatară este situată pe
raza de competenţă a Tribunalului Bucureşti. În consecinţă, în raport de
prevederile art. 12 C.proc.civ., coroborate cu cele ale art. 10 pct. 4
C.proc.civ., s-a apreciat că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă
teritorial să soluţioneze cauza în fond.În consecinţă, faţă de considerentele
reţinute, în temeiul art. 312 C.proc.civ., recursul declarat de reclamantă a
fost admis, iar decizia pronunţată de completul de apel a fost casată, cauza
fiind trimisă la aceeaşi instanţă pentru judecarea pe fond a
apelului.”(Decizia nr. 2718 din 14 septembrie 2010, Inalta Curte de Casatie
si Justitie, Secţia comercială, accesata pe
http://www.scj.ro/SE%20rezumate%202010/SE%20dec%20r%202718%202
010.htm la data de 07.10.2016)
99
Drept comercial I
Principalele etape ale unei plăţi fără numerar sunt următoarele:
SCHEMA NR. 5 – ETAPE ALE PLĂȚII FĂRĂ NUMERAR
„Faza tranzacţională cuprinde iniţierea, validarea şi transmiterea unei instrucţiuni de plată. În

funcţie de tipul de instrument, instrucţiunea de plată poate fi iniţiată de debitor (spre exemplu, în
cazul transferului credit), sau de beneficiar (spre exemplu, în cazul debitării directe). În aceasta
fază au loc o serie de operaţiuni, care vizează în principal verificarea identităţii părţilor implicate
în tranzacţie, a autenticităţii instrumentului de plată utilizat şi a integrităţii datelor aferente
tranzacţiei.
În faza de compensare şi decontare, instituţiile (instituţiile de credit şi Trezoreria Statului) schimbă
între ele creanţele rezultate din plăţile fără numerar, prin intermediul sistemului de plăţi pentru plăţi
de mică valoare şi volum mare, şi decontează soldurile nete ale acestor creanţe prin intermediul
sistemului ReGIS.”accesat pe http://www.bnr.ro/Mijloace-de-plata-fara-numerar--305.aspx la data
de 16.11.2016.

obligație de plată, plăţi în numerer, data plăţii, moneda plăţii, locul plăţii, dovada plăţii,
plafon de plăţi în numerar, virament bancar, ordin de plata, direct debit, servicii de plata,
servicii de plată, institutii de plata, prestatori de servicii de plata, utilizatori de servicii de plata;
100
Drept comercial I
1. Definiți noțiunile de virament bancar, transfer credit, debitare directa, instrumente de plată electronică,
servicii de plată, institutii de plata, prestatori de servicii de plata, utilizatori de servicii de plata.
2. Identificați interdictiile si limitarile in materia platilor in numerar efectuate de catre profesionisti.
3. Identificați distinctiile dintre termenul legal și termenul contractual de plată și corelațiile dintre clauzele
contractuale şi practicile abuzive în relațiile dintre profesioniști.
1.Principiul nominalismului monetar inseamna :
a.debitorul obligatiei de plata a unei sume de bani, va plati suma stabilita, in moneda stabilita, prin
remiterea catre creditor a instrumentelor monetare, independent de fluctuatiile valorice survenite dupa
momentul nasterii obligatiei ;
b.debitorul obligatiei de plata a unei sume de bani, va plati suma stabilita, in moneda stabilita, prin
remiterea catre creditor a instrumentelor monetare, in raport de de fluctuatiile valorice survenite dupa
momentul nasterii obligatiei ;
2. Data platii este data la care creanta :

a. dobandeste caracter cert ;
b. dobandeste caracter lichid ;
c. dobandeste caracter exigibil;
3.In ipoteza obligatiilor pecuniare, a caror modalitate de plata este viramentul bancar, dovada platii se
face, pana la proba contrara prin:
a. prezentarea ordinului de plată semnat de debitor ;
b. prin prezentarea ordinului de plată semnat de debitor şi vizat de instituţia de credit plătitoare.
4.Moneda scripturala este :

a. o moneda de plata propriu –zisa ;
b. soldul disponibil al conturilor din banca ale debitorului platii ;
c. circula doar prin intermediul instrumentelor de plata.
(Raspuns corect 1-a, 2-c, 3-b, 4-b,c )
101
Drept comercial I
1.Apan, R.D., 2016, Drept Comercial (I) conform Codului civil si conform Codului insolventei, manual de
2.Carpenaru, S., 2016, Tratat de drept comercial român, ed.V, Ed. Universul Juridic, Bucureşti;
3.Turcu, I.,2013., Contractele bancare în Noul cod civil, art.2184-2194, art.2279-2294. Comentarii si
explicatii, p.189-218;
4.Turcu, I. 2011, Noul Cod Civil. Legea nr.287/2009. Cartea V. Despreobligatii art.1164-1649. Comentarii si
explicatii, Bucuresti, Editura C.H.Beck, p.396-402;
5.Vartolomei, R., 2008, Regimul Juridic al platilor transfrontaliere in cadrul Uniunii Europene, Bucuresti,
Universul Juridic;
1. Carpenaru S.D., 2012, Tratat de drept comercial român, ed. III, Ed. Universul Juridic, Bucureşti;
2. Pop, L., 2006, Tratat de drept civil. Obligatiile. Regimul juridic general., Bucureşti, CH Beck;
3. Pop,Popa,Vidu, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2012.
4. Stefanescu, B., Observatii critice privind reglementarile platii prin virament bancar din Codul Civil,
Revista Romana de Drept Privat, nr. 2/2012;
5. Stefanescu, B. 2012, Contractul cadru de prestare de servicii de plata, in Revista romana de drept
privat, nr. 6/2012,
6. Vasilescu, P., Drept civil. Obligatii, Ed.Hamangiu, Bucuresti, 2012.
7. Baias, Chelaru, Constantinovici, Macovei Noul cod civil. Comentariu pe articole, Editura C. H. Beck,
Bucureşti, 2012
102
Drept comercial I
INSTRUMENTE DE PLATA; CAMBIA; BILETUL LA ORDIN; CECUL
Cuprins
8.1. Consideraţii privind definirea, reglementare si conditiile de fond in materia instrumentelor de
plată şi de credit
8.2. Tipologia instrumentelor de plată şi de credit
Obiective
• Cunoasterea si intelegerea institutiei instrumentelor de plata, definirea acestora : cambia, bilet la
ordin, cec, a conceptelor de aval, gir, protest, scontare, lipsa de disponibil in cont, incident de plată
major, incident de plată minor și a corelațiilor dintre aceste concepte.
Competențe
• Studenții vor putea defini intrumentele de plata cambia, bilet la ordin, cec, conceptele de aval, gir,
protest, scontare, lipsa de disponibil in cont, incident de plată major, incident de plată minor.
• Studenții vor putea identifica relațiile dintre conceptele de aval, gir, protest, scontare, lipsa de
disponibil in cont, incident de plată major, incident de plată minor.
CONȚINUT
8.1. Consideraţii privind definirea, reglementare si conditiile de fond in materia
instrumentelor de plată şi de credit
103
Drept comercial I
Din perspectiva legislativă, prevederile în materie cuprinse în Legea

nr.58/1934 privind cambia şi biletul la ordin, publicată în Monitorul Oficial
al Românei, Partea I, nr.100/1.05.1934), cu modificările ulterioare, mai
recent, modificată şi completată prin art.16 din Legea nr.76/2012 pentru
punerea în aplicare a noului Cod de procedură civilă şi, respectiv, Legea
nr.59/1934 privind cecul, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea
I, nr 100/1.05.1934, cu modificările ulterioare au fost aliniate
reglementărilor internaţionale fiind conforme cu principiile degajate nu
doar din reglementarea italiană din care s-au inspirat ci şi din Convenţia
internaţională de la Geneva din 7 iunie 1930 privind legea uniformă asupra
cambiei şi biletului la ordin şi Convenţia internaţională de la Geneva din 11
martie 1931 privind legea uniformă asupra cecului,.
Astfel, în cadrul Legii nr.58/1934, cambia este normată în titlul I, art.1 –
art.103, iar biletul la ordin formează obiectul titlului II, art.104 – art.107,
acesta din urmă beneficiind de o legiferare succintă rezumată la aspectele
specifice redate în trei articole, fără a fi instituită o reglementare expresă a
regimului juridic aplicabil biletului la ordin, legiuitorul făcând trimitere la
regulile aplicabile cambiei .
Cambia nu este definită de lege dar doctrina, suplinind această carenţă, a
statuat în sensul că reprezintă un înscris prin care o persoană - trăgător
(denumit şi emitent), dă ordin altei persoane - denumită tras, să plătească o
sumă de bani determinată, la termenul şi în locul precizat, unei a treia
persoane - numită beneficiar, sau la ordinul acesteia (Cărpenaru, 2016,
Tratat de drept comercial român, ed a V-a actualizată, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2016, p.648 şi autorii citaţi; Catană, 2013, Catană, R ., Drept
comercial. În power point, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p.56).
Din perspectiva calificării cambiei ca titlu de credit şi al relevării
mecanismului juridic al acesteia, observăm că desemnează un titlu de credit
şi un instrument de plată, sub semnătură privată, creat de trăgător (emitent) -
în calitate de creditor, care ordonă debitorului său (tras) să plătească o sumă
fixată, la o dată determinată, beneficiarului sau la ordinul acestuia.
Într-adevăr, emiterea unei cambii şi efectuarea plăţii în temeiul acestui titlu
se bazează pe raporturi juridice preexistente între participanţii la raportul
cambial care se află într-o relaţie creditor – debitor, dar aceste raporturi -
denumite în doctrină ”raporturi fundamentale” – nu afectează calificarea
cambiei ca titlu de sine-stătător, care conferă un drept autonom, dat fiind
faptul că drepturile şi obligaţiile corelative generate de titlu sunt
independente faţă de actul juridic din care decurg (contract de vânzare sau
alt act, cum ar fi un contract de împrumut, sau un fapt juridic), iar emiterea
cambiei nu conduce, în principiu şi ca regulă, la stingerea raporturilor
fundamentale. Ca o consecinţă, în plan legislativ, operaţiunile privind
cambia sunt guvernate de reguli proprii, distincte faţă de cele care normează
raporturile fundamentale, instituite de legea specială sub incidenţa căreia se
regăsesc crearea raporturilor juridice cambiale, circulaţia, garantarea şi
104
Drept comercial I
plata cambiei.
Crearea raportului juridic cambial, concretizat în emiterea cambiei, şi
ulterior circulaţia acesteia, presupune manifestarea voinţelor trăgătorului,
trasului, beneficiarului, respectiv, în cazul transmiterii cambiei, a girantului
şi giratarului, în condiţiile strict normate de lege.
Condiţiile de fond pentru validitatea cambiei nu sunt statuate în legea
specială ceea ce înseamnă că sunt aplicabile condiţiile prevăzute de norma
de drept comun pentru valabilitatea actelor juridice, respectiv a raporturilor
obligaţionale /contractelor (Codul civil, versiune consolidată, art.1179 care
enunţă cele patru elemente esenţiale de validitate a contractelor:
consimţământul, capacitatea, obiectul şi cauza).
Particularităţile în cazul raportului cambial vizează consimţământul şi cauza
dat fiind faptul că acesta – raportul cambial, sau obligaţia cambială, există
independent faţă de raportul fundamental dintre părţi şi se materializează
într-un instrument sau titlu de sine-stătător, care generează un drept autonom
şi originar, iar nu derivat din dreptul transmiţătorului. Cu alte cuvinte, cauza
obligaţiei cambiale nu depinde de cauza care a generat-o, fiind o obligaţie
acauzală.
Condiţiile de formă ale cambiei sunt riguros stabilite în economia legii
speciale, înscrisul cambial având un pronunţat caracter formal relevat de
menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă, în absenţa cărora este
nul, cu excepţiile arătate în art.2 din Legea nr.58/1934, versiune consolidată.
Astfel, titlul care nu îndeplineşte vreuna dintre clauzele obligatorii,
prevăzute în art.1 din lege, nu are valoarea unei cambii, exceptând
următoarele ipoteze: cambia fără arătarea scadenţei este considerată plătibilă
la vedere; în lipsa unei menţiuni speciale, locul arătat lângă numele trasului
este socotit loc de plată şi, în acelaşi timp, loc al domiciliului trasului;
cambia care nu precizează locul unde a fost emisă se consideră semnată în
locul arătat lângă numele trăgătorului; dacă în cambie sunt menţionate mai
multe locuri de plată, posesorul cambiei o va putea prezenta pentru
acceptare sau plată la oricare din aceste locuri.
Conţinutul obligatoriu al cambiei se referă la înglobarea unor formule
consacrate de redactare a textului exprimând clauze cu valoare juridică ,
mai exact: denumirea de cambie înscrisă în textul titlului şi exprimată în
limba întrebuinţată pentru redactarea acestuia; ordinul necondiţionat de a
plăti o sumă determinată; numele persoanei care trebuie să plătească (trasul);
codul trasului, respectiv un număr unic de identificare prevăzut în
documentele de identificare sau de înregistrare ale trasului; precizarea
scadenţei; menţionarea locului unde trebuie făcută plata; numele persoanei
căreia sau la ordinul căreia trebuie făcută plata; menţionarea cu claritate a
datei şi a locului emiterii titlului; semnătura persoanei care emite cambia
(trăgătorul).
Biletul la ordin reprezintă un titlu de valoare sau de credit, dar şi un
105
Drept comercial I
instrument de plată, constând într-un înscris prin care o persoană – emitentul

sau subscriitor, în calitate de debitor, se obligă să plătească o sumă de bani
determinată, la un anumit termen sau la prezentare, unei alte persoane –
beneficiar, având calitatea de creditor, sau la ordinul acesteia ( Cărpenaru,
2016, Tratat de drept comercial român, ed a V-a actualizată, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, p.692; Turcu, Teoria şi practica dreptului comercial
român, vol.II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, vol.II, 1998, p.128).
La fel ca şi cambia, al cărei regim juridic îl urmează pentru a complini
normele speciale care configurează biletul la ordin, acesta din urmă este un
titlu formal materializat într-un înscris care trebuie să respecte întocmai
menţiunile prevăzute de lege.
Conţinutul biletului la ordin este determinat de art.104 din Legea
nr.58/1934, versiune consolidată, care evocă - în termeni imperativi -
clauzele necesare pentru validitatea titlului, după cum urmează: denumirea
de bilet la ordin înscrisă în textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată
pentru redactarea acestuia; promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă
determinată; precizarea scadenţei; menţionarea locului unde trebuie făcută
plata; numele persoanei căreia sau la ordinul căreia trebuie făcută plata;
înscrierea datei şi a locului emiterii titlului; semnătura emitentului, respectiv
semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de emitent sau, după
caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului emitentului, persoană
fizică, persoană juridică sau entitate care utilizează astfel de instrumente;
numele emitentului, respectiv numele şi prenumele, înscrise cu claritate, ale
persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se
obligă (dacă numele emitentului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu, vor fi
înscrise pe titlu primele caractere din numele şi prenumele, respectiv din
denumirea emitentului, în limita spaţiului special alocat, fără ca prin aceasta
să se atragă nulitatea biletului la ordin); codul emitentului, respectiv un
număr unic de identificare preluat din documentele de identificare sau de
înregistrare ale emitentului.
Absenţa vreuneia dintre menţiunile obligatorii atrage, cu excepţia cazurilor
prevăzute de lege, lipsirea de valabilitatea biletului la ordin, sens în care
dispune art.105 alin.1 din Legea nr.58/1934. Respectarea cerinţelor formale
prevăzute de lege prezintă interes practic şi din perspectiva faptului că deşi
biletul la ordin, cambia şi cecul, constituie titlu executoriu, conform legii,
este necesară investirea cu formulă executorie pentru a fi puse în executare
aceste instrumente de plată în vederea realizării creanţei.
Deşi beneficiază de o reglementare comună prin acelaşi act normativ,
justificată de natura acestora de a fi instrumente de plată şi de credit, cambia
şi biletul la ordin se manifestă ca titluri cu o configuraţie proprie generată
de mecanismul formării fiecăruia şi anume: biletul la ordin se formează între
două persoane - emitentul şi beneficiarul – fără a implica o a treia persoană
şi, prin urmare, conţine asumarea de către emitent a propriei obligaţii de
plată, fiind exclus ordinul de plată adresat unei alte persoane, cum este în
106
Drept comercial I
cazul cambiei (Turcu, vol.II, Teoria şi practica dreptului comercial român,

vol.II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.128).
Titlul care nu înglobează elementele de conţinut obligatorii, arătate anterior,
nu va fi considerat bilet la ordin, afară de cazurile prevăzute în art.105 din
lege, anume: biletul la ordin a cărui scadenţă nu este precizată, este
considerat plătibil la vedere; în absenţa unei menţiuni speciale, locul
emisiunii titlului este socotit loc de plată şi în acelaşi timp loc al domiciliului
emitentului; biletul la ordin care nu arată locul unde a fost emis, se socoteşte
semnat în locul înscris lângă numele emitentului. Remediile, la care face
referire art.105 din lege, sunt soluţii legislative pentru “salvarea” acestor
instrumente de plată şi credit, ca o reflectare şi aplicare a principiului de
drept privat al prevalării salvării efectelor actului juridic, iar nu al
desfiinţării lor în măsura în care nu există motive certe şi legale de anulare
sau constatare a nulităţii actului (actus interpretandus est potius ut valeat
quam ut pereat), principiu care este consacrat legislativ în materia
contractelor, în art.1268 alin.3 din Codul civil, versiunea consolidată,
conform căruia dacă o clauză este susceptibilă de a primi două înţelesuri, ea
se interpretează în sensul în care poate produce efecte, iar nu în sensul în
care nu ar produce vreun efect.
Biletele la ordin cu alte scadenţe sau cu scadenţe succesive, ori plătite în
rate, sunt nule. De asemenea, este nul biletul la ordin care poartă o scadenţă
anterioară datei de emitere sau o scadenţă ce nu poate verificată. Biletul la
ordin poate fi văzut chiar din ziua emiterii, dar trebuie prezentat spre plată în
termen de maxim un an de la data emiterii. Posesorul biletului la ordin va
prezenta biletul la locul şi adresa indicate pentru plată. Plata va fi cerută la
domiciliul debitorului persoană fizică sau la sediul principal al debitorului
persoană juridică. Biletul la ordin emis cu data scadenţei trebuie prezentat la
bancă la scadenţă sau maxim două zile lucrătoare care urmează datei
scadenţei, în caz contrar biletul va fi refuzat. Scadenţa este termenul la care
biletul la ordin este exigibil şi trebuie plătit.La fel ca şi cambia, biletul la
ordin este un înscris sub semnătură privată; dacă sunt utilizate formulare
tipizate este necesar ca semnătura să fie manuscrisă (manu proprio), astfel
cum rezultă din Norma BNR
Cecul constituie un înscris prin care o persoană - denumită trăgător, dă ordin
unei bănci - numită tras, la care are un disponibil bănesc, să platească o
sumă de bani unei alte persoane - beneficiarul sau la ordinul acestuia (
Cărpenaru, 2016, Tratat de drept comercial român, ed a V-a actualizată, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p.696) Asemănător cambiei, cecul
presupune o relaţie tripartită între trei participanţi şi anume: trăgătorul
(persoana care emite titlul), trasul (calitate în care poate fi desemnată numai
o societate bancară, cu excepţia cecului tras şi plătibil în străinătate, care
este valabil ca cec chiar dacă trasul nu este o societate bancară, aşa după
cum reiese din art.3 al Legii nr.59/1934, versiune consolidată) şi beneficiarul
(persoana care primeşte şi încasează plata). Acest mecanism juridic este
107
Drept comercial I
similar celui care obiectivează raportul cambial şi reprezintă o trăsătură

comună celor două titluri.
Deşi, principial, cecul este inclus în categoria instrumentelor de plată şi de
credit, alături de cambie şi biletul la ordin – deoarece unele principii care le
guvernează sunt aplicabile şi cecului, acesta din urmă – mai exact, cecul
îndeplineşte doar funcţia de instrument de plată, oferind avantajul evitării
plăţilor în numerar dar şi posibilitatea beneficiarului de a gira titlul pentru
plata datoriilor sale.
La fel ca şi în cazul cambiei şi biletului la ordin, legea specială nu conţine
prevederi referitoare la condiţiile de fond, considerent pentru care acestea
urmează regimul legal instituit de dreptul comun.
Cecul constituie un instrument de plată cu caracter formal şi, ca atare,
trebuie să îmbrace forma scrisă şi să respecte conţinutul prevăzut de art.1
din Legea nr.59/1934, versiune consolidată, anume: denumirea de cec
înscrisă în textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru
redactarea acestui titlu; ordinul necondiţionat de a plăti o anumită sumă de
bani; numele persoanei care trebuie să plătească (tras); arătarea locului unde
plata trebuie făcută; precizarea datei şi a locului emiterii; semnătura celui
care emite cecul (trăgătorul); numele trăgătorului, respectiv numele şi
prenumele, scrise cu claritate, ale persoanei fizice sau denumirea persoanei
juridice ori a entităţii ce se obligă; în cazul în care numele trăgătorului
depăşeşte spaţiul alocat pe titlu, se vor înscrie pe cec primele caractere din
numele şi prenumele, respectiv din denumirea trăgătorului, în limita
spaţiului special alocat, fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea cecului;
codul trăgătorului, respectiv un număr unic de identificare, preluat din
documentele de identificare sau de înregistrare ale trăgătorului.
Semnătura este un element esenţial al cecului şi trebuie să cuprindă:
menţionarea, cu claritate, a numelui şi prenumelui persoanei fizice sau
denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă, precum şi
semnătura olografă a persoanei fizice, respectiv, a reprezentanţilor legali sau
a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor
sau a împuternicitilor altor categorii de entităţi care utilizează astfel de
instrumente.
În absenţa unuia dintre elementele obligatorii prevăzute de lege, titlul nu va
fi considerat cec, exceptând cazurile precizate de art.2 din lege, după cum
urmează: în lipsa unei menţiuni speciale, locul arătat lângă numele trasului
este socotit loc de plată; dacă mai multe locuri sunt arătate lângă numele
trasului, cecul este plătibil la primul loc menţionat, iar în absenţa acestora,
sau a oricăror alte precizări, cecul este plătibil la locul unde trasul are sediul
principal; dacă cecul nu arată unde a fost emis se consideră semnat la locul
precizat lângă numele trăgătorului.
Cecul este plătibil doar la vedere, nu are scadenţă şi va fi prezentat la plată
în termen de 15 zile de la data emiterii. Aşa după cum se reţine în art.1483
108
Drept comercial I
alin.3 din Codul civil, versiune consolidată, ” ... creditorul care acceptă în
condiţiile alin.(2) un cec ori un alt instrument de plată este prezumat că o
face numai cu condiţia ca acesta să fie onorat
8.2.Tipologia instrumentelor de plată şi de credit
Tipologia instrumentelor de credit şi de plată evidenţiază varietatea şi
specificitatea acestora, criteriile de clasificare nefiind formal unitare dar
relevă, într-o manieră mai mult sau mai puţin sintetică, aceleaşi categorii. În
plus, oferă un indiciu privind regimul juridic aplicabil categoriei de titlu.
Astfel, într-o clasificare (Turcu, Teoria şi practica dreptului comercial
român, vol.II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, vol.II, 1998, p.85-87,
Dumitrescu, 2012 , Titlurile de valoare. Comentarii ale dispozitiilor Noului
Cod Civil, C.H. Beck, Bucuresti , p.21-29), titlurile de valoare sunt grupate
după criteriile conţinutului, modului de circulaţie şi al cauzei acestora: în
raport cu conţinutul lor şi funcţia economică, titlurile de valoare sunt
încadrabile în categoriile efectelor de comerţ (cambia, biletul la ordin şi
cecul), valorilor mobiliare (acţiunile şi obligaţiunile emise de societăţi) şi
titlurilor reprezentative ale mărfurilor (conosamentul, recipisa de depozit şi
warantul); din punctul de vedere al modului în care circulă sunt titluri
nominative (care identifică pe titularul dreptului prin menţionarea numelui),
titluri la ordin (care care încorporează drepturi ce pot fi exercitate numai de o
persoană determinată – beneficiar sau de persoana căreia i-au fost transmise
drepturile prin formalitatea girului) şi titluri la purtător (care cuprind
drepturi fără să determine persoana titularului acestora); în funcţie de cauza
lor, se distinge între titluri cauzale (adică înscrisurile care menţionează cauza
obligaţiei ca element intrinsec necesar pentru exercitarea dreptului de către
titular, cum sunt acţiunile societăţilor, conosamentul) şi titluri abstracte (care
deşi încorporează obligaţia şi dreptul corelativ nu menţionează cauza
obligaţiei, care rămâne un element extern independent de titlu, cum este
cazul cambiei, biletului la ordin).
Instrumentele de plată şi de credit trebuie considerate din perspectiva celor
două valenţe, anume, de negotium (care evidenţiază raporturile juridice
dintre semnatari privind operaţiunea juridică astfel cum este convenită între
aceştia) şi, respectiv, de instrumentum (mai exact, înscrisul sau documentul
care constată raportul juridic dintre semnatari, drepturile şi obligaţiile care
alcătuiesc conţinutul acestuia).
Doctrina a subliniat în mod deosebit printre trăsăturile acestor instrumente de
credit şi de plată caracterul formal şi independent faţă de cauza care le
generează, formalisul lor fiind justificat de elementele de securitate necesare
pentru protecţia terţilor (Dumitrescu, 2012, , Titlurile de valoare. Comentarii
ale dispozitiilor Noului Cod Civil, C.H. Beck, Bucuresti, p.21 şi autorul
citat). Cu alte cuvinte, validitatea şi eficienţa obligaţiilor asumate de
emitentul acestor titluri sunt ”condiţionate de respectarea condiţiilor de
109
Drept comercial I
formă şi a elementelor intrinseci pentru calificarea voinţei exprimate la

emiterea titlului” (Dumitrescu, 2012, Titlurile de valoare. Comentarii ale
dispozitiilor Noului Cod Civil, C.H. Beck, Bucuresti, p.22).
Formalismul acestor instrumente de credit şi de plată este, aşa după cum a
subliniat doctrina, o trăsătură care evidenţiază esenţa acestor titluri de
valoare întrucât ”ele nu există decât dacă sunt sub forma unui înscris, de
regulă înscris sub semnătură privată” (Dumitrescu, 2012, , Titlurile de
valoare. Comentarii ale dispozitiilor Noului Cod Civil, C.H. Beck,
Bucuresti, p.44 şi autorii citaţi). În consecinţă, existenţa acestora precum şi
desfăşurarea întregii proceduri de drept cambial care vizează circulaţia
titlurilor, valorificarea drepturilor patrimoniale conţinute de titlurile
analizate şi, nu în ultimul rând, executarea acestora ”depind de existenţa
înscrisului care le încorporează, fiind supuse unor condiţii speciale”
(Dumitrescu, 2012, p.14 şi autorii citaţi).
Art.2 din lege dispune asupra ipotezei în care titlul cambial nu îndeplineşte
condiţiile de conţinut şi a consecinţelor în sensul în care respectivul titlu nu
va avea valoarea unei cambii, cu excepţia cazurile anume precizate în textul
legal (cambia care nu precizează scadenţa este considerată plătibilă la vedere
iar dacă titlul cambial nu menţionează locul unde a fost emis se consideră
semnat în locul arătat lângă numele trăgătorului; dacă în cambie sunt
menţionate mai multe locuri de plată, posesorul cambiei o va putea prezenta
pentru acceptare sau plată la oricare dintre aceste locuri; în absenţa unei
menţiuni speciale, locul arătat lângă numele trasului este considerat loc de
plată şi, totodată, loc al domiciliului trasului).
Art.19 din lege, invocat anterior, statuează asupra mijloacelor procesuale de
care pot dispune persoanele împotriva cărora s-a intentat o acţiune cambială
şi care nu pot opune posesorului excepţiile întemeiate pe raporturile lor
personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, cu excepţia cazului în care
posesorul care a dobândit cambia ”a lucrat cu ştiinţă în paguba debitorului”
(art.19 din Legea nr.58/1934, versiune consolidată).
Elementele de formalism ale instrumentelor de plată şi de credit sunt
exprimate de menţiunile esenţiale pe care acestea trebuie să le cuprindă,
astfel cum sunt precizate de Legea nr.58/1934, versiune consolidată, în art.1
pentru cambie, art.104 în cazul biletului la ordin, şi, respectiv, art.1 din
Legea nr.59/1934, versiune consolidată, privind cecul, arătate sub secţiunea
1 din prezentul studiu.
Aşadar, elementele esenţiale pe care trebuie să le conţină instrumentele de
plată şi de credit se referă la denumirea titlului, ordinul necondiţionat de a
plăti o anumită sumă de bani, respectiv promisiunea necondiţionată de a
plăti o sumă determinată; numele persoanei care trebuie să efectueze plata
(trasul, în cazul cambiei şi cecului, respectiv emitentul în cazul biletului la
ordin); arătarea locului unde plata trebuie făcută; precizarea datei şi a locului
emiterii; semnătura emitentului (trăgătorul, în cazul cambiei şi cecului);
numele emitentului/ trăgătorului, respectiv numele şi prenumele, scrise cu
110
Drept comercial I
claritate, ale persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii
ce se obligă; în cazul în care numele trăgătorului depăşeşte spaţiul alocat pe
titlu, se vor înscrie pe titlu primele caractere din numele şi prenumele,
respectiv din denumirea trăgătorului, în limita spaţiului special alocat, fără ca
prin aceasta să se atragă nulitatea titlului; codul trăgătorului, respectiv un
număr unic de identificare, preluat din documentele de identificare sau de
înregistrare ale trăgătorului.
Unele particularităţi prezintă cecul, sub aspectul conţinutului, dat fiind faptul
că, spre deosebire de cambie, nu cuprinde două dintre menţiunile obligatorii,
şi anume, legea nu cere indicarea în înscris a numelui şi prenumelui
beneficiarului cecului (menţiunea este facultativă, cu excepţia cecului
nominativ la ordin) şi nu trebuie să cuprindă scadenţa obligaţiei de plată,
întrucât cecul este plătibil ”la vedere”, adică la prezentarea titlului.
Semnătura emitentului (trăgătorului) instrumentului de plată şi credit este un
element esenţial al titlului dar, astfel cum a reţinut şi jurisprudenţa, faptul că
reprezentantul emitentului a semnat biletul la ordin în rubrica "semnătura
emitentului la vedere" şi nu a mai semnat şi în rubrica "semnătura
emitentului" nu atrage nulitatea acestui titlu de valoare. Instanţa a mai
reţinut, în motivare, că pentru validitatea biletului la ordin nu prezintă
relevanţă susţinerea apelantei cum că semnătura sa figurează într-o altă
rubrică decât cea intitulată semnătura emitentului, din moment ce semnătura
emitentului, care nu este contestată de apelană, figurează în rubrica
”semnătura emitentului la vedere” şi toate celelalte condiţii de validitate
prevăzute de lege sunt îndeplinite (Tribunalul Buzău, decizia
nr.19/12.03.2014, citată de Indaco. Lege4. Professional. Jurisprudenţă, care
citează sursa: portal.just.ro).
Celelalte trăsături care completează descrierea titlurilor analizate sunt
literalitatea şi autonomia instrumentelor de credit şi de plată. Caracterul
constitutiv al titlurilor în cauză este invocat, uneori distinct, în doctrină,
pentru a accentua valenţa de negotium a acestora, dat fiind faptul că dreptul
care este încorporat în titlu poate fi exercitat numai în temeiul înscrisului
constatator (instrumentum) care are caracter constitutiv de drepturi
(Cărpenaru, 2016, Tratat de drept comercial român, ed a V-a actualizată, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p.644).
Amintim doar că literalitatea evidenţiază, în cele din urmă, voinţa
emitentului care determină în conţinutul titlului întinderea dreptului şi a
obligaţiei ce rezultă din acesta şi care există numai în măsura înscrisă pe
documentul constatator al instrumentului de credit şi de plată (Dumitrescu,
2012, p.44-45 şi autorii citaţi).
Autonomia subliniază caracterul independent al raportului juridic pe care se
fundamentează titlul în cauză – cambie, bilet la ordin , cec – faţă de raportul
juridic fundamental care a ocazionat emiterea acestor instrumente de credit şi
de plată.Un aspect al formalismului instrumentelor de credit şi de plată
111
Drept comercial I
analizate poate fi considerat, pe lângă valoarea acestora de titlu executoriu,

şi investirea cu formulă executorie necesară pentru punerea în executare a
titlului.Valoarea de titlu executoriu – pentru capital şi accesoriile, stabilite
conform normelor din legea specială – a cambiei, biletului la ordin şi
cecului rezultă indubitabil din prevederile art.61 alin.1şi alin.3 din Legea
nr.58/1934, versiune consolidată, respectiv din art.53 alin.1 şi alin.3 al Legii
nr.59/1934, versiune consolidată, care atribuie judecătoriei competenţa
pentru investirea cu formulă executorie a titlurilor în cauză.
Chestiunea obligativităţii investirii cu formulă executorie a cambiei,
biletului la ordin şi a cecului a fost controversată în teoria şi practica
dreptului cambial fiind clarificată, finalmente, prin decizia nr.4/2009 din
19.01.2009 pronunţată, în secţiile unite, de Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie care a statuat asupra obligaţiei investirii cu formula executorie a
instrumentelor de credit şi de plată reglementate de cele două legi speciale –
Legea nr.58/1934 şi Legea nr.59/1934 – în acord cu principiul specialia
generalibus derogant ”având în vedere că prioritatea incidenţei dreptului
cambial este strict condiţionată de îndeplinirea unor formalităţi specifice
pentru valorificarea titlurilor de credit şi că executarea cambială constituie
un sistem executor unitar, propriu dreptului cambial, între condiţiile şi
formalităţile acesteia figurând şi investirea cu formulă executorie” (Decizia
nr.4/2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.381/4.06.2009).
În contextul legislativ actual, observăm că norma de drept comun procesual
face trimitere la condiţiile care decurg din legea specială în materia
instrumentelor de credit şi de plată analizate, norme speciale care prevăd,
deopotrivă, pentru cambie, bilet la ordin şi cec, necesitatea investirii cu
formulă executorie a acestor titluri, competenţa fiind atribuită judecătoriei.
Norma specială nu conţine nici o precizare cu privire la competenţa
teritorială şi, în consecinţă, urmează a fi aplicabile prevederile dreptului
comun procesual din Codul de procedură civilă, mai exact art.113 alin.1
pct.7, potrivit cărora competenţa teritorială alternativă aparţine în cazul
cambiei, biletului la ordin şi cecului ”7. instanţa locului de plată, în cererile
privitoare la obligaţiile ce izvorăsc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau
dintr-un alt titlu de valoare”.
Instrumentele de plată şi de credit pot fi transmise prin gir, adică pot fi girate
unor alte persoane, dar girul trebuie să fie necondiţionat şi integral (cambia,
blo,cec) întrucât orice condiţie la care ar fi supus se socoteşte nescrisă
(cambia, blo, cec). Girul parţial este nul (cambie, blo, cec).Girul este
caracterizat ca fiind un act juridic prin care posesorul titlului – girantul
transmite altei persoane – giratarul, printr-o declaraţie scrisă şi semnată pe
titlu precum şi predarea titlului, toate drepturile izvorâte din titlu
112
Drept comercial I
(Cărpenaru, 2016, Tratat de drept comercial român, ed a V-a actualizată,

Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p.664 şi autorul citat).
Girul trebuie scris pe documentul constatator al titlului şi trebuie să fie
semnat de girant (cambie, bilet la ordin, cec). Girul este valabil chiar dacă
beneficiarul nu este menţionat sau girantul a pus numai semnătura (gir în
alb).În cazul girului, plata se face către persoana în favoarea căreia s-a girat
titlul.Girul transmite toate drepturile izvorâte din titlul care constată
instrumentele de plată şi credit analizate (cambie, blo, cec), iar dacă girul
este în alb posesorul poate să-l completeze cu propriul său nume sau cu
numele altei persoane, sau să gireze titlul (cambie, bilet la ordin, cec) din
nou în alb sau în ordinul unei anume persoane, ori să predea titlul (cambia,
bilet la ordin, cec) unui terţ fără să completeze girul în alb şi fără să o
gireze.
Sub aspectul consecinţelor girului, operaţiunea permite nu numai
transmiterea titlului (cambiei, biletului), ci şi garantarea dobânditorilor
succesivi, deoarece dă naştere unor obligaţii solidare, adică, la scadenţă,
ultimul posesor al titlului (cambiei, biletului) se poate îndrepta şi poate cere
plata sumei de bani de la emitent, iar în caz de refuz al plăţii de către acesta,
de la oricare dintre ceilalţi giratari, fără o ordine prestabilită.Deci, girantul
îşi asumă obligaţia de a garanta plata titlului (cambiei, biletului, cec).
Această obligaţie este asumată nu numai faţă de giratar, ci faţă de toţi
posesorii succesivi ai titlului (cambiei, biletului), deci girantul devine
obligat în regres şi răspunde alături cu ceilalţi debitori ai titlului (cambiei,
biletului).
Girul trebuie să privescă întreaga creanţă prevăzută în titlu. Menţiunea
privind girul figurează pe verso-ul titlului, deci se mai numeşte şi andosarea
titlului biletului. Dacă girul este trecut pe faţa titlului biletului se va
menţiona că este gir pentru a nu se confunda cu avalul. O dată cu girul se va
preda şi titlul biletul la ordin către giratar.
Girul se realizează înainte de scadenţă şi înainte de a se face protestul de
neplată. Girul cecului făcut posterior protestului sau unei alte constatări
echivalente, ori după expirarea termenului de prezentare, produce numai
efectele unei cesiuni ordinare, conform art.25 alin.1 din Legea nr.59/1934,
versiune consolidată, iar potrivit alin.2, girul cecului fără dată este
considerat, până la dovada contrară, ca fiind făcut înaintea protestului sau
constatării echivalente, ori înaintea expirării termenului de prezentare a
titlului.
Girantul, dacă nu s-a stipulat altfel, răspunde de acceptare şi de plată în
cazul cambiei şi biletului la ordin, respectiv răspunde de plată în ceea ce
priveşte cecul. El poate interzice un nou gir, caz în care nu răspunde faţă de
persoanele cărora titlul (cambia, blo, cec) a fost ulterior girat.
Pentru ca instrumentul de plată în cauză să nu poată fi girat se înscrie pe
acesta menţiunea ”nu la ordin” însemnând că giratarul nu mai poate
113
Drept comercial I
transmite titlul prin gir altei persoane cu consecinţa că titlul este transmisibil
numai în forma şi cu efectele unei cesiuni ordinare. Cecul stipulat plătibil
unei anumite persoane cu clauza ”nu la ordin” sau o expresie echivalentă
este transmisibil numai în forma şi cu efectele unei cesiuni ordinare, aşa cum
prevede art.15 alin.2 din Legea nr.59/1934, versiune consolidată.În vederea
exonerării girantului de răspundere pentru acceptarea şi plata titlului, în
cazul cambiei şi biletului la ordin, se poate face menţiunea ”fără garanţie”,
sau ”fără răspundere cambială”, ori ”fără regres”.
Avalul a fost definit, în doctrină, ca reprezentând actul juridic prin care o
persoană – avalistul se obligă să garanteze obligaţia asumată de unul dintre
debitorii titlului, după caz, cambie, bilet la ordin sau cec.( Cărpenaru, 2016,
Bucureşti, 2016, p.673; ).
Plata unui titlu din categoria instrumentelor de plată şi de credit analizate
(cambie, bilet la ordin, cec) poate fi garantată prin aval pentru întreaga sumă
sau numai pentru o parte din sumă (art.33 din Legea nr.58/1934, versiune
consolidată, şi art.26 din Legea nr.59/1934, versiune consolidată). Garanţia
poate fi dată de un terţ sau chiar de semnatarul titlului, dar, în cazul cecului,
nu este admis avalul din partea trasului – adică, a băncii care efectuează plata
- întrucât aceasta “ar echivala cu o acceptare a cecului, ceea ce legea
interzice (art.4din lege)” ( Cărpenaru, 2016, Tratat de drept comercial
român, ed a V-a actualizată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016, p.700).
Avalul se dă pe titlul în cauză (cambie, bilet la ordin, cec) şi se exprimă prin
cuvintele ”pentru aval” sau orice formulă echivalentă şi este semnat de
avalist, astfel cum statuează art.34 alin.2 din Legea nr.58/1934, versiune
consolidată, respectiv art.27 alin.1 din Legea nr.59/1934, versiune
consolidată.Avalul trebuie să arate pentru cine este dat, dar în absenţa
menţiunii se consideră dat pentru trăgător. În ceea ce priveşte efectele,
avalistul este răspunzător în acelaşi mod ca persoana pentru care a dat avalul,
adică pentru care a garantat. (v..Hotărârea Curții Europene de Justiție în
cauza C-419/11 din 14 martie 2013, accesata pe
Curia.europa.eu/juris/liste.jsf?num=C-419/11&language=RO la 27.12.2016).
Ca urmare a caracterului autonom şi independent al raporturilor juridice pe
care le creează instrumentele de plată şi credit analizate, obligaţia avalistului
este valabilă chiar dacă obligaţia pe care a garantat-o este nulă pentru orice
alt motiv decât un viciu de formă (art.106 alin. ultim raportat la art.33 şi
art.35 alin.1 şi alin.2 din Legea nr.58/1934, versiune consolidată). Ca o
consecinţă a plăţii pe care o face în baza titlului, avalistul dobândeşte
drepturile rezultând din titlul în cauză (cambie, bilet la ordin sau cec)
împotriva persoanei pentru care a garantat şi împotriva acelora care sunt
ţinuţi faţă de acesta din urmă, în temeiul titlului.
114
Drept comercial I

Regulile incidente asupra plăţii cambiei şi biletului la ordin sunt prevăzute
de art.41 – art.46 din Legea nr.58/1934, versiune consolidată, şi, respectiv de
Legea nr.59/1934, versiune consolidată, în cazul cecului.
Spre deosebire de cambie şi bilet la ordin cărora le sunt aplicabile reguli
comune, cecul beneficiază de o normare particulară justificată de unele
trăsături specifice acestui instrument de plată, cum este, de exemplu, absenţa
obligaţiei de a-l supune acceptării din partea trasului, dat find faptul că cecul
este plătibil la vedere, mai exact, la prezentarea titlului; în consecinţă,
înscrierea pe titlu a unei menţiuni de acceptare a cecului este sancţionată de
lege cu considerarea menţiunii ca fiind nescrisă, astfel cum dispune art.4
din lege. În plus, aşa după cum a reţinut şi doctrina, cecul este un instrument
de plată ”fiind lipsit de funcţia de instrument de credit” (Cărpenaru, 2016,
Bucureşti, 2016, p.696), dar este admisă încadrarea sa în categoria
instrumentelor de credit ca urmare a aplicării unor principii comune care
guvernează cambia şi biletul la ordin.
În ceea ce priveşte cambia, plata se poate cere, după caz, debitorului
principal al acesteia care este trasul acceptant, sau domiciliatarului indicat în
titlu, ori avalistului trasului în mod direct şi chiar debitorilor de regres dacă
au fost îndeplinite formalităţile cerute de lege. Prezentarea la plată a titlului
cambial este o condiţie, deopotrivă, pentru efectuarea plăţii în temeiul
acestui titlu şi pentru constatarea valabilităţii protestului în ipoteza refuzului
de plată. Aplicarea regulilor comune în cazul cambiei şi biletului la ordin nu
exclude, totuşi, existenţa unor particularităţi pentru biletul la ordin care nu
trebuie supus formalităţii prezentării la acceptare, aşa cum legea prevede
pentru cambie.
Aşadar, emitentul biletului la ordin are obligaţia să plătească, la scadenţă,
suma şi accesoriile prevăzute în titlu, prin urmare, fiind obligat asemenea
trasului acceptant al cambiei, concluzie care se desprinde din art.107 al legii.
Prin excepţie, legea prevede formalitatea prezentării de către posesor a
biletului la ordin pentru viză din partea emitentului, într-un termen de un an
de la data emiterii titlului, dacă biletul la ordin are scadenţa la un anumit
timp de la vedere. Dar, în acest din urmă caz, scopul formalităţii vizei este
doar “stabilirea datei exigibilităţii obligaţiei” (Cărpenaru, 2016, Tratat de
drept comercial român, ed a V-a actualizată, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2016, p.695).
Plata cecului se face de către tras (anume, banca, respectiv, instituţia de
credit la care trăgătorul are disponibil bănesc) la prezentarea titlului – de
către beneficiar sau posesor – la sediul trasului (bancă) pentru plată, dat fiind
faptul că cecul este plătibil la vedere. Dar, poziţia juridică a trasului în cadrul
acestui raport juridic tripartit care relaţionează trei participanţi – şi anume,
trăgătorul, trasul şi beneficiarul – nu este aceea a unui debitor propriu-zis
115
Drept comercial I
faţă de beneficiar sau de posesorul titlului, în sensul în care trasul nu

răspunde pentru plata cecului întrucât această răspundere îi incumbă
trăgătorului, aspect subliniat în doctrină (Cărpenaru, 2016, Tratat de drept
comercial român, ed a V-a actualizată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2016, p.701). Trasul are doar calitatea de plătitor care efectuează plata din
fondurile băneşti disponibile la ordinul trăgătorului, în temeiul convenţiei
încheiate, în prealabil, între tras (bancă, instituţie de credit) şi clientul
acesteia (trăgătorul). Cu toate acestea, trasul este obligat să verifice
îndeplinirea condiţiilor de formă ale cecului, pentru a face o plată valabilă, şi
să verifice regularitatea succesiunii girurilor dacă trasul plăteşte un cec girat,
dar nu are obligaţia de a verifica autenticitatea semnăturilor giranţilor.
Prezentarea la plată a cecului emis şi plătibil în România se face în termen de
15 zile de la data emiterii, în caz contrar benficiarul pierzând dreptul de
regres împotriva giranţilor şi garanţilor (avaliştilor), însă, termenul de
prezentare la plată este de 30 de zile în cazul cecului emis într-o ţară străină
şi plătibil în România, respectiv de 70 de zile dacă cecul a fost emis într-o
ţară din afara Europei. Nerespectarea acestor termene din cauză de forţă
majoră sau caz fortuit îl obligă pe posesorul titlului să aducă, fără întârziere,
la cunoştinţa girantului său respectiva situaţie.
Prezentarea la plată a cambiei, biletului la ordin şi a cecului se face în
original sau prin trunchiere. Prezentarea la plată prin trunchiere a acestor
titluri produce aceleaşi efecte juridice ca şi prezentarea la plată a titlurilor în
original, cu condiţia ca titlurile să fi fost emise cu respectarea cerinţelor
legale (în cazul cambiei, pot forma obiectul trunchierii numai cambiile
acceptate).Trunchierea desemnează, astfel cum s-a statuat în doctrină, un
procedeu informatic care cumulează operaţiunile succesive de transpunere în
format electronic a informaţiilor relevante conţinute de titlul original care
materializează instrumentul de plată – cambie, bilet la ordin, cec,
reproducerea imaginii acestora în format electronic şi transmiterea
informaţiei obţinute către instituţia de credit plătitoare (Cărpenaru, 2016,
Bucureşti, 2016, p.676, 701).
Instituţiile de credit pot recurge la procedeul trunchierii, cu condiţia ca între
ele să existe o convenţie prealabilă în contextul unui aranjament de plată sau
o convenţie constând în aderarea lor la un sistem de plăţi. Transmiterea către
instituţia de credit plătitoare a informaţiilor relevante şi a imaginii cambiei,
prin trunchiere, trebuie realizată astfel încât să se asigure autenticitatea şi
integritatea acestora, prin utilizarea oricăror procedee tehnice admise de
lege. Când prezintă la plată o cambie prin trunchiere, instituţia de credit este
obligată să verifice dacă acea cambie în original respectă în formă şi conţinut
prevederile legale, inclusiv regularitatea succesiunii girurilor, cu excepţia
autenticităţii semnăturilor trăgătorului şi giranţilor, şi să garanteze
acurateţea, respectiv conformitatea informaţiilor relevante pentru trunchiere
transmise electronic cu datele din cambia în original, precum şi
116
Drept comercial I
conformitatea imaginii cambiei cu cambia în original.

Sub aspectul consecinţelor neplăţii, sau a neprezentării la plată a
instrumentelor de plată analizate, pot fi observate unele particularităţi în
cazul cecului faţă de regimul cambiei şi biletului la ordin.Astfel,
neprezentarea la plată a cecului în termenele legale are consecinţe doar
asupra exercitării dreptului de regres împotriva giranţilor şi avaliştilor, drept
care se pierde dacă trasul nu a efectuat plata, însă, se conservă dreptul
beneficiarului cecului de a cere trasului, în cadrul termenului de prescripţie,
plata sumei de bani înscrisă în titlu.Pentru cazul neprezentării la plată a
cambiei, legea recunoaşte oricărui debitor cambial dreptul de a consemna
suma menţionată în cambie la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la
altă instituţie legal abilitată să efectueze astfel de operaţiuni, pe cheltuiala şi
pe riscul posesorului cambiei, urmând ca recipisa de consemnare să fie
depusă la instanţa locului de plată, aşa cum dispune art.46 din lege.
În cazul refuzului la plată a instrumentelor de plată analizate, creditorul are
un drept de opţiune între acţiunile directe sau în regres şi executarea
silită.Refuzul la plată a cambiei şi biletului la ordin se constată prin protest
care se întocmeşte în termen de 2 zile următoare zilei în care trebuia
efectuată plata, potrivit art.41 din lege. Clauza ”fără cheltuieli“, respectiv
“fără protest“, exonerează beneficiarul cambiei, respectiv biletului la ordin,
de îndatorirea de a efectua protestul de neplată care este cerut pentru
exercitarea acţiunii de regres. Deci, protestul nu este necesar dacă emitentul
aplică pe cambie şi biletul la ordin menţiunea “fără protest“.Refuzul total
sau parţial la plată al unei cambii prezentate la plată prin trunchiere se face
în formă electronică, de către instituţia de credit plătitoare.
În baza refuzului, instituţia de credit care deţine cambia originală va înscrie
pe aceastea: data prezentării acesteia la plată, spre a se constata dacă
prezentarea s-a efectuat în cadrul termenului legal; declaraţia de refuz,
datată şi semnată de către reprezentanţi legali sau împuterniciţi ai
acestora.Centrala Incidentelor de Plăţi , numita in continuare CIP,
funcţionează lin cadrul Bancii Naţionale a României si este o bază de date
care gestionează informaţiile specifice incidentelor de plăţi aferente
cambiilor, cecurilor şi biletelor la ordin. (Fluxul informațional al Centralei
Incidentelor de Plăți a se vedea pe http://www.bnr.ro/Reglementari-
3247.aspx accesat la data de 07.10.2016).Se încriu în CIP incidentele de
plată produse de titularii de cont la plata cecurilor, cambiilor si biletelor la
ordin, care pot fi majore sau nu, în funcţie de motivul/motivele pentru care
se refuză plata; informaţii despre instrumentele de plată pierdute, furate,
distruse sau anulate. Incidentele de plată majore produse de către titularii de
cont la plata cu cec determină înscrierea respectivului titular de cont în
Fişierul Naţional al Persoanelor cu Risc. (Fluxul informational al Centralei
riscului de credit a se vedea pe http://www.bnr.ro/Reglementari-3254.aspx
accesat la data de 07.10.2016)
117
Drept comercial I
Titularilor de cont care au produs incidente de plată majore cu cecuri –

adică nu au platit un cec depus în termen de 15 zile, li se aplică interdicţia
bancară de a emite cecuri pe o perioadă de 1 an de la data înscrierii la
Centrala Incidentelor de Plăţi a respectivului incident de plată. Biletul la
ordin emis cu data scadentei, prezentat la plata dupa data scadenţei, dacă
este refuzat la plată generazaă un incident de plată minor.
Una dintre temele constat intalnite in jurisprudenta privitoare la
instrumentele de plata este aceea ca stingerea raporturilor fundamentale
dintre parti nu influenteaza drepturile si obligatiile izvorate din biletul la
ordin, deoarece acesta creaza obligatii autonome şi abstracte, independente
de cele rezultate din raportul juridic fundamental:
« Coroborând probele administrate în cauză instanţa constată că urmare a
neîndeplinirii de către SC S SRL a obligaţiei de a preda marfa şi a
stornării facturii emise reclamanta nu mai avea nici o obligaţie de plată
faţă de SC S SRL, însă biletele la ordin emise de către reclamantă au fost
scontate către U B SA. Biletul la ordin, ca titlu comercial de valoare,
creează obligaţii autonome şi abstracte, independente celor rezultate din
raportul juridic fundamental. El cuprinde obligaţia necondiţionată de a
plăti la scadenţă posesorului suma de bani înscrisă în titlu ( art.104 din
Legea nr.58/1934 ), putând fi transmis prin gir.
Raporturile juridice care preexistă biletului la ordin justifică
emiterea acestuia, însă, odată emis, biletul la ordin constituie un titlu de
sine stătător şi toate operaţiunile ulterioare privind biletele la ordin fac
abstracţie de raporturile fundamentale şi sunt supuse unor reguli speciale -
Lg.58/1934, diferite de regulile care reglementează raportul fundamental.
Prin urmare, stingerea raporturilor fundamentale care au sta la baza
emiterii BO , prin rezilierea contractului de vânzare – cumpărare şi
stornarea facturii, nu influenţează drepturile şi obligaţiile izvorâte din
biletul la ordin , care au caracter autonom, independent de cele izvorâte
din contractul de vânzare- cumpărare. Pe de altă parte, conform art.21 din
Legea nr.58/1934, cei obligaţi nu pot opune posesorului excepţiile
întemeiate pe raporturile lor personale cu girantul, afară numai dacă
posesorul a lucrat cu bună ştiinţă în paguba sa. Astfel, nu are relevanţă
stingerea obligaţiei reclamantei către SC S SRL, obligaţie ce rezultă din
contractul de vânzare-cumpărare ( raport juridic fundamental), datoria
rezultată din biletele la ordin fiind una independentă, iar posesorul acestor
bilete, în speţă pârâta U B SA având dreptul la plată( art.41-46 din Legea
nr.58/1934 ).
La momentul încheierii actului adiţional reclamanta ar fi trebuit să
solicite restituirea în original a instrumentelor de plată, care fiind în
posesia SC S SRL, era evident că biletele la ordin erau în circuitul civil,
fiind girate unor terţe persoane. .”
(Sentinta comerciala nr. 147 din 10.02.2011, Tribunalul Dolj,
accesata pe http://www.asistenta-juridica.eu/jurisprudenta.php?id=29574
118
Drept comercial I
la data de 16.10.2016.)
O jurisprudenta constanta s-a conturat urmare a promovarii actiunilor prin
care se solicita anularea de catre emitenti a incidentul de plată născut ca
urmare a refuzului de plată al biletului la ordin şi a interdicţiei bancare de
mai emite bilete la ordin / cecuri, iar in acest sens sunt urmatoarele decizii:
-Decizia nr. 1327 din 9 martie 2012, Inalta Curte de Casatie si Justitie,
Sectia a II-a Civila (accesat pe http://legeaz.net/spete-civil-iccj-
2012/decizia-1327-2012 la data de 25.06.2014)- se solicita anularea
incidentul de plată că instrumentul de plată pe considerentul ca biletul la
ordin a fost introdus în circuitul bancar din eroare de către contabilul
societăţii creditoare, iar pârâta, în aceeaşi, a notificat CIP cu privire la
refuzul de plată ;
-Decizia nr. 92 din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Brasov, Sectia
Comerciala (accesata pe www.jurisprudenta.org, la data de 07.09.2016)- se
solicita anularea incidentului de plata deoarece debitoarea a transmis două
adrese către creditoare, prin care i-a solicitat acordul ca suma aferentă
biletelor la ordin să fie plătită în aceeaşi zi, respectiv 18.02.2009, prin
ordin de plată dintr-un cont al acesteia deschis la B.C.R., cele două
creditoare fiind de acord, iar in data de 18.02.2009, probabil dintr-o eroare,
ambele au solicitat încasarea sumei stipulate prin biletele la ordin ;
-Decizia nr. 126/A-C/7 noiembrie 2007, pronunţatăde Curtea de Apel Piteşti
- Secţia comercială şi decontencios administrativ şi fiscal, în dosarul
nr.763/1259/2007 (accesata pe http://legeaz.net/spete-civil/incident-bancar-
bilet-la-ordin-126-2007 la data de 07.09.2016) in motivarea acţiunii,
reclamanta a arătat că la data de22.01.2007 a emis în favoarea SC E.
Bucureşti un bilet la ordin pentrusuma de 13.232,36 lei, scadent la
24.03.2007. Pentru că ziua respectivă descadenţă era o zi de sâmbătă -
considerată zi nelucrătoare - părţile s-au înţeles să fie emis un alt bilet la
ordin. Ca atare, la data de 24.01.2007,reclamanta a emis un alt bilet la
ordin pentru aceeaşi societate şi aceeaşisumă, cu scadenţa la 27.03.2007,
dintr-o eroare, însă, primul bilet la ordin a fost introdus la plată la R. BANK
care l-a refuzat pentru lipsă parţială de disponibil încont, mai exact pentru
suma de 5.361,70 lei;
-Decizia nr. 313 din 30 ianuarie 2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie,
Secţia a II-a civilă (accesata pe http://legeaz.net/spete-contencios-inalta-
curte-iccj-2013/decizia-313-2013 la data de 07.09.2016) susţinerea
reclamantei fiind în sensul că în aceeaşi zi cu data scadentei biletului la
ordin si anume la 23 februarie 2011, a achitat întreg debitul şi, în
consecinţă, banca a formulat nelegal cererea de înscriere a refuzului bancar
în FNBO ;
-Decizia nr. 4657 din 22 noiembrie 2012, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
a Romaniei, Secţia a II-a civilă; accesata pe
http://www.scj.ro/cautare_decizii.asp, la data de 25.06.2016 ;
119
Drept comercial I
« S-a reţinut astfel că reclamanta SC Q.C.E. SRL a emis biletul la ordin din
1 iunie 2010 pentru suma de 43.371,90 RON pe seama pârâtei SC U. SRL
în calitate de beneficiar. Biletul la ordin în discuţie avea ca scadenţă data
de 24 noiembrie 2010.
La data scadenţei, beneficiarul biletului la ordin l-a introdus la plată, însă
acesta a fost refuzat de Banca T. SA din lipsă parţială de disponibil.Urmare
a refuzului de plată, SC Q.C.E. SRL a fost înscris cu biletul la ordin în
C.I.P. la cererea Băncii T. Bihor Oradea.În raport cu dispoziţiile art. 2 alin.
(1) lit. b) şi c) Regulamentul nr. 1/2001, deoarece în speţa de faţă ne aflăm
în prezenţa unui incident de plată major, confirmat de înscrisurile din
dosarul de fond, din care rezultă că biletul la ordin în litigiu, ca urmare a
prezentării în termen la plată, a fost refuzat la decontare de banca
declarantă din lipsă parţială de disponibil, curtea de apel a apreciat că
instanţa de fond nu putea dispune anularea incidentului de plată.
În acest cadru procesual, tribunalul trebuia să verifice doar dacă au fost
respectate dispoziţiile legale cu privire la înscrierea incidentului de plată şi
nu să statueze cu privire la existenţa sau inexistenţa obligaţiei de plată a
sumei de bani pentru care a fost emis, întrucât nu a fost investită cu o astfel
de cerere.Reclamanta, prin acţiunea formulată, a mai solicitat instanţei
prin acţiunea formulată şi anularea biletului la ordin, însă nu a invocat
motivele de nulitate şi nici temeiul lor juridic.
Potrivit art. 106 raportat la art. 89 şi art. 93 Legea nr. 58/1934, nulitatea
poate interveni în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a biletului la
ordin, ceea ce nu este cazul în speţă.În consecinţă, Curtea de Apel Oradea,
secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr.
7/2012-A/C din 31 ianuarie 2012, a admis ca fondat apelul declarat de
apelanta pârâtă SC U. SRL, a schimbat în totalitate sentinţa apelată, în
sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta SC Q.C.E. SRL având
ca obiect anulare bilet la ordin şi înscriere incident de plată major cu
privire la biletul la ordine în C.I.P.. »
» Recursul este nefondat.Prin acţiunea formulată reclamanta a solicitat
anularea biletului la ordin emis la Oradea, pentru suma de 43.371,90 RON
şi anularea înscrierii incidentului de plată în Centrala Incidentelor de
Plăţi.Din examinarea susţinerilor pe care reclamanta le reiterează prin
recursul de faţă, se constată că nu sunt întrunite condiţiile art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. pentru a se putea solicita modificarea hotărârii atacate, aşa cum
greşit se solicită.
Ţinând seama de regimul juridic expres prevăzut de lege pentru biletul la
ordin ca titlu de valoare şi instrument de plată, titlu la ordin ce
încorporează obligaţia necondiţionată de a plăti la vedere suma
menţionată, se constată că trasul-organul bancar a procedat legal la
verificarea condiţiilor de formă şi a disponibilului în cont, cu respectarea
normelor bancare, practicând refuzul de plată şi notificarea incidentului
120
Drept comercial I
bancar ivit.
În mod corect instanţa de apel a constatat că în situaţia de faţă ne aflăm în situaţia unui incident de
plată major, iar în lipsa disponibilului bancar, înscrierea incidentului de plată a operat cu
respectarea strictă a dispoziţiilor legale cuprinse în Regulamentul Băncii Naţionale a României nr.
1/2001. «
Astfel dupa cum se poate constata, avantajul plăţii sau garantării plăţii prin bilet la ordin, acesta
fiind instrumentul de plata si credit cel mai uzitat in mediul de afaceri este ca la scadenţa, biletul
la ordin dobandeste cracterul de titlu executori. Deci, in ipoteza in care, debitorul nu şi-a indeplinit
obligatia de plata, creditorul poate să treacă la executarea silita a acestuia, eliminata fiind faza
judecăţii în vederea pronunțării unei hotărâri care să fie ulterior pusa in executare, in conditiile
prevazute de normele procedurale.
Avand in vedere consecintele neplatii instrumentelor de plata, atat cele indicate anterior, dar si cele
nefaste pentru circuitul economic, atrase de neefectuarea platilor la termen, util ar fi, ca in practica
relatiilor dintre profesionisti, sa se realizeze o verificare sub aspectul înscrierilor pe care le are în
CIP un potential partener contractual. Consultarea informaţiilor din baza de date a CIP se poate
realiza numai prin intermediul unei bănci, iar informaţiile privind incidentele de plăţi sunt menţinute
în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi pe o perioadă de 7 ani de la data înscrierii.
Astfel, se pot obţine informaţii fără a se preciza identitatea băncilor care le-au raportat, informaţii
vizand un anumit instrument de plată (cec, cambie sau bilet la ordin), un instrument de plată
pierdut, furat, distrus sau anulate, dar relevante sunt informatiile despre istoricul incidentelor de plăţi
al unui anumit titular de cont, ca potential co- contractant. Aspectele cu privire la centrala riscului
de credit si la centrala incidentelor de plați sunt evidentiate SCHEMA NR. 6 FLUXUL
INFORMATIONAL AL CENTRALEI RISCULUI DE CREDIT si in SCHEMA NR. 7
FLUXUL INFORMAȚIONAL AL CENTRALEI INCIDENTELOR DE PLAȚI.
121
Drept comercial I
SCHEMA NR. 6 FLUXUL INFORMATIONAL AL CENTRALEI RISCULUI DE CREDIT

(Accesat pe http://www.bnr.ro/Reglementari-3254.aspx la data de 07.09.2016)
122
Drept comercial I
SCHEMA NR. 7 FLUXUL INFORMAȚIONAL AL CENTRALEI INCIDENTELOR DE

PLAȚI
(Accesat pe http://www.bnr.ro/Reglementari-3247.aspx la data de 07.09.2016)

instrument de plată şi de credit, titlu de valoare, titlu de credit, efecte de comerţ, titlu
nominativ, titlu la ordin, cambie, bilet la ordin, cec, gir, aval, protest, scontare, titlu
executoriu, investire cu formulă executorie
123
Drept comercial I
1. Definiți conceptul de aval.

2. Definiți conceptul de gir.
3. Definiți conceptul de protest.
4. Definiți conceptul de scontare.
5. Definiți conceptul de lipsa de disponibil in cont.
6. Definiți conceptul de bilet la ordin.
7. Definiți conceptul de cec.
8. Stabiliți corelația existenta intre neindeplinirea obligației de plată prin instrumentele de plată și incidentul
de plată major și incidentul de plată minor.
9. Stabiliți corelația între avalul și girul aceluiași bilet la ordin și efectele juridice ale fiecăruia.
10. Identificati aspectele legate de lipsa de relevanta a raportul juridic fundamental dintre părți, care a stat la
baza emiterii instrumentului de plată, pentru efectele instrumentelor de plata.
11. În ce constă formalismul și autonomia instrumentelor de plată?
3. Turcu,I., 2013, Contractele bancare în Noul cod civil, art.2184-2194, art.2279-2294. Comentarii si
explicatii, p.189-218;
4. Dumitrescu, A.D., 2012, Titlurile de valoare. Comentarii ale dispozitiilor Noului Cod Civil, C.H. Beck,
Bucuresti ;
5. Turcu, I, Teoria şi practica dreptului comercial român, vol.II, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.82 –
197;
1. Angheni, S, Volonciu, M, Stoica, C, Drept comercial, ed. a III-a, revăzută şi adăugită, Ed. Oscar Print,
Bucureşti, 2002, p.526 – 552;
2.Catană, R ., Drept comercial. În power point, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p.53-54;
3.Cărpenaru, S., Tratat de drept comercial român, ed a V-a actualizată, Ed. Universul Juridic, Bucureşti,
2016, p. 602-647, p.643 – 704;
4.Miff, A, Păun, C, Dreptul afacerilor, Ed. Imprimeriei Ardealul, Cluj-Napoca, 2006, p.477 - 492;
5. http://www.bnr.ro
124
Drept comercial I
1.Titlul de credit este reprezentat de :
a.cec;
b.bilet la ordin ;
c.virament bancar.
2.Cecul este instrumentul prin care :
a.debitorul se obligă să platească o sumă de bani fixă, la un anumit termen sau la prezentare unei alte
persoane - beneficiar, care are calitatea de creditor;
b.debitorul dă ordin unei banci la care are un disponibil să platească o suma de bani unei persoana,
care are calitatea de creditor;
c.debitorul se obliga sa plateasca o suma de bani fixa prin virament bancar, prin ordin de plata, unei
alte persoane - beneficiar, care are calitatea de creditor
3.Instrumentul de plata este :

a.viramentul bancar;
b.cecul;
c.sistemul de plata.
4. Biletul la ordin, fără data scadenţei este considerat:

a. bilet la ordin cu scadenţa la 30 de zile;
b. bilet la ordin cu scadenţa la data exigibilitatii sumei de plata;
c. bilet la ordin cu scadenţa la vedere, deci este plătibil oricand.
5. Cecul este platibil:

a. la vedere, nu are scadentă;
b.oricand;
c.la data scadentei sumei de plata.
6.Biletul la ordin fără data scadenţei trebuie prezentat spre plată:

a.in termen de 15 zile de la data emiterii;
b.în termen de maxim un an de la data emiterii;
c.în minus/plus maxim 2 zile lucrătoare care urmeaza datei scadenţei.
7.Scadenţa biletului la ordin este:

a. unică;
b. scadenţe successive;
c.scadenţa anterioară datei de emitere.
(Raspuns corect 1-b, 2-b, 3- b,4-c,5-a, 6-c,7-a )
125
Drept comercial I

8.Ca o consecinta a girului biletului la ordin, ultimul posesor al biletului, se poate îndrepta şi poate
cere plata sumei de bani de la:
a. primul giratar al biletului la ordin;
b. oricare dintre ceilalti giratari in ordinea girului biletului la ordin;
c. primul sau oricare dintre ceilalti giratari fără o ordine prestabilită.
9. Avalizarea biletului la ordin înseamna că beneficiarul dobăndeşte:

a.un creditor ;
b.un emitent ;
c. un garant.
10. Avalizarea biletului la ordin, în caz de refuz la plata, atrage posibilitatea pentru beneficiar de a se
indrepta direct impotriva:
a.bancii;
b. avalistului;
c.creditorului.
11. Daca biletul la ordin sau cecul sunt refuzate la plată:

a.creditorul poate să treacă la executarea silita a acestuia;
b.creditorul poate sa treaca la actiunea in justitie;
c. creditorul poate să treacă la inregistrarea debitorului in Centrala Incidentelor de Plati.
12. Debitorul care nu a avut disponibil in cont pentru a achita un cec depus în termenul legal i se
aplică:
a. interdicţia bancară de a emite ordine de plata pe o perioadă de 1 an de la data înscrierii la Centrala
Incidentelor de Plăţi;
b. interdicţia bancară de a emite cecuri pe o perioadă de 1 an de la data înscrierii la Centrala
Incidentelor de Plăţi;
c. interdicţia bancară de a emite bilete la ordin pe o perioadă de 1 an de la data înscrierii la Centrala
Incidentelor de Plăţi.
13.Centrala Incidentelor de Plăţi -CIP este o bază de date care gestionează:

a. informaţiile specifice incidentelor de plăţi aferente cambiilor, cecurilor şi biletelor la ordin;
b. informaţiile specifice din domeniul bancar;
c. informaţiile specifice raporturilor bancare dintre creditori si debitori.
14.Biletul la ordin, cecul, ordinul de plata sunt mijloace de plata :

a.fara numerar ;
b.cu numerar ;
c atat cu numerar cat si fara numerar
(Raspuns corect 8-c, 9-c, 10- b, 11-a, 12-b, 13-a,14-a )
126
Drept comercial I
UNITATEA DE ÎNVATARE 9
NEINDEPLINIREA LA SCADENTA A OBLIGATIEI DE PLATA A UNEI SUME DE BANI DE
CATRE PROFESIONISTI; SANCTIUNI APLICABILE
Cuprins
9.1. Punerea in intarziere; Debitorul se afla de drept in intarziere daca „nu a fost executată obligaţia de
a plăti o sumă de bani, asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi”; Interdictia acordarii
9.2. Principiul curgerii de drept a daunelelor interese moratorii pentru orice obligatie de plata a unei
sume de bani neîndeplinita la scadenta.
9.3. Dobanda renumeratorie si dobanda penalizatoare; Prevederi speciale privitoare la dobanda in
raporturile juridice care decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ/ fara scop
lucrativ
9.4. Dobanda legala; Dobanda legala remuneratorie si dobanda legala penalizatoare
Obiective
• Cunoasterea si întelegerea institutiei daunelor interese moratorii, aplicabile profesionistilor pentru
neîndeplinirea la scadenta a obligatiei de plata a unei sume de bani.
• Însusirea notiunilor de: dobanda legala; dobânda remuneratorie, dobanda penalizatoare; rata dobanzii
de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, clauza penală moratorie si intelegerea acestora.
• Identificarea relațiilor dintre punerea in intarziere și debitorul care se afla de drept in intarziere, daca
nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi.
• Identificarea corelațiilor dintre specificul activității comerciale și principiul curgerii de drept a
daunelelor interese moratorii pentru orice obligatie de plata a unei sume de bani nendeplinita la
scadenta.
Competențe
• Studenții vor putea să definească noțiunile de dobanda legala, dobânda remuneratorie, dobanda
penalizatoare, rata dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei, clauza penală moratorie.
• Studenții vor identifica corelațiile dintre specificul activității comerciale și principiul curgerii de drept
a daunelelor interese moratorii pentru orice obligatie de plata a unei sume de bani nendeplinita la
scadenta.
127
Drept comercial I
CONȚINUT
Evaluarea legala a dobanzii penalizatoare, adica determinarea ex lege a

nivelului acesteia este aplicabil, doar in ipoteza intazierii in executarea unei
obligatii de plata a unei suma de bani. Aplicabilitatea sistemului evaluarii
legale a dobanzii, in general, este determinata de lipsa unui inscris
constatator al contractului prin care partile, urmare a conventiei lor, sa fi
evaluat, anterior producerii sale, prejudiciul cauzat prin intarzierea in
executarea obligatiei de plata a unei suma de bani.
Evaluarea legala a dobanzii penalizatoare, ca si componenta a reglementarii
in materie de dobanda legala are ca finalitate asigurarea protectiei
creditorului prin asanarea situatiei sale in cazul in care, debitorul nu si-a
indeplinit obligatia de plata a unei sume de bani la data scadentei.
Dobanda legala penalizatoare, independent de prejudicul cauzat
creditorului, se determina prin raportare la un parametru variabil si anume
nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, care este
rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de
administraţie al Băncii Naţionale a României.
Localizam prezentul demers pe taramul nenedeplinirii obligatiei de plata a
unei sume de bani, din perspectiva obligatiilor pe care, le vom denumi in
continuare, obligatii pecuniare, monetare, in acord cu doctrina (Turcu,
2011, Noul Cod Civil. Legea nr.287/2009. Cartea V. Despre obligatii
art.1164-1649. Comentarii si explicatii, Bucuresti, Editura C.H.Beck,
p.265) avand in vedere frecventa acestora in raporturile dintre profesionisti,
in definita acestora data de art.3 din noul Codul Civil, Legea 287 din 2009.
Aceeași doctrină distinge dintre obligatiile asumate prin contract, intre
obligatiile monetare sau obligatiile de prestare in natura, iar obligatiile
monetare sunt cele care „ se exprima in transferul proprietatii unei anumite
cantitati de bani, de exemplu obligatia de a plati un anumit pret”, obligatii
care totdeauna pot fi executate in natura.
Ceea ce vom incerca, este sa descifram din perspectiva juridica si avand
totodata in vedere si perspectivele economice, care sunt reglementarile
aplicabile profesionistului, subiect activ (debitor ) al obligatiei de plata a
unei sume de bani, aflat in ipoteza nendeplinirii acestei obligatii de la
scadenta.
In analiza propusa, vom avea ca punct de plecare, zestrea dreptului
comercial, si anume reglementarile incidente temei, art. 43, 44 din Codul
Comercial de la 1886 (adoptat prin D.L. nr. 1.233/1887, publicat in M.Of.
nr. 31/10 mai 1887 abrogat prin intrarea în vigoare a noului Cod Civil) care
a suscitat interesul pentru studiul dreptului comercial, atat pana in 1945, cat
si din 1990 si pana la abrogare in 2011, odata cu intrarea in vigoare a Noului
Cod Civil.
128
Drept comercial I
Premisele analizei sunt constituite de art. 1350, 1480, 1516, 1518 din
Codul civil care jaloneaza raspunderea contractuala, pe larg dezvoltate in
doctrina (Pop,Popa, Vidu, 2012,. 2012, Tratat elementar de drept civil.
Obligatiile, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, p. 251- 253), in sensul ca: -
orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat,
contractul avand forta obligatorie, iar atunci când, fără justificare, nu şi le
îndeplineşte,este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este
obligată să repare acest prejudiciu; - dreptul creditorului la îndeplinirea
integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, corelativ cu raspunderea personala
a debitorului in îndeplinirea obligaţiilor sale catre creditor; - executarea
obligaţiilor cu diligenţa pe care un bun proprietar o depune în administrarea
bunurilor sale, iar, in cazul unor obligaţii inerente unei activităţi
profesionale, criterul de apreciere al diligenţa se va raporta la natura
activităţii exercitate.
9.1. Punerea in intarziere; Debitorul se afla de drept in intarziere daca

„nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în
exerciţiul activităţii unei întreprinderi”; Interdictia acordarii
Binaritatea punerii in intarziere a debitorului este prevazuta de art. , care
prevede ca „poate opera de drept sau la cererea creditorului. „Principiul
punerii in intarziere a debitorului la cererea creditorului , prevazut de art.
1522 al Coduil civil si dezvoltat in doctrina (Pop,Popa, Vidu, 2012, Tratat
elementar de drept civil. Obligatiile, Ed. Universul Juridic, Bucuresti)
guverneaza constrictor materia remediilor neexecutarii contractului,
deoarece pentru apelul la remedii este impusa aplicarea sa. Acest
principiu edulcoreaza, in genere, statu-quo-ul debitorului care nu si-a
indeplinit obligatia contractuala la scadenta, metamorfozandu-se, ulterior
comunicarii notificarii, intr-un termen suplimentar si/ sau intr-un termen
rezonabil de executare a obligatiilor de catre debitor.
In stabilirea termenului suplimentar de executare creditorul este jalonat de
natura obligatiei si de imprejurari, iar, in lipsa stabilirii acestui termen
suplimentar, debitorul isi poate executa obligatia intr-un termen rezonabil,
de la data comunicarii notificarii - art. 1522, alin. 3, teza a doua din Codul
civil , ori de la data comunicarii cererii de chemare in judecata- art. 1522,
alin. 5 din Codul civil . In acest din urma caz, dreptul debitorului de a
executa obligaţia într-un termen rezonabil, ulterior comunicarii cererii de
chemare in judecata, este generat de demersul creditorului, care a
formulat cererea de chemare în judecată, fără ca anterior să fi fost pus în
întârziere debitorul si care, drept consecinta, va fi obligat la suportarea
cheltuielilor de judecata, daca obligatia a fost executata in acest termen de
catre debitor.
129
Drept comercial I
Instanta poate acorda debitorului un termen rezonabil pentru executarea

obligaţiei sale, termen care este asimilat in doctrina (Pop,Popa, Vidu, 2012,
2012, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Ed. Universul Juridic,
Bucuresti, p. 260) cu „termenul de gratie” prevazut de art.1021din vechiul
Cod Civil, de la 1864, conform caruia, instanţa avea posibilitatea de a
acorda debitorului, după circumstanţe, un termen de graţie pentru aducerea
la îndeplinire a obligaţiei la termen, acest termen fiind interzis in materie
comerciala.
Mai mult, până la expirarea termenului suplimentar si/ sau termenului
rezonabil de executare a obligatiilor de catre debitor, creditorul are dreptul
de a suspenda executarea propriei obligaţii, conform prevederilor art. 1522,
alin.4 din Codul civil.
Pe cale de exceptie de la principiul punerii in intarziere a debitorului de
catre creditor, creditorul nu poate apela la remediile prevazute de Codul
civil , identificate ut supra , in ipoteza in care, se afla de drept in
intarziere, ipotezele restrictive fiind prevazute de art. 1523 Codul civil ,
una dintre acestea fiind cea de la alin.1, lit. d) si anume „nu a fost executată
obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în exerciţiul activităţii unei
întreprinderi”.
Ab initio constatam ca, principiul punerii in intarziere si componentele
acestuia, termenul suplimentar si/ sau termenul rezonabil de executare a
obligatiilor de catre debitor nu isi gasesc aplicabilitatea in situatia
neexecutarii unei obligatii de plata a unei sume de bani, deci in cazul unei
obligatii pecuniare, asumată în exerciţiul activităţii unei întreprinderi.
Sistemul unificator al dreptului privat roman, civil si comercial, instituit prin
Codul civil, in ipoteza obligatiei de plata a unei sume de bani care nu a
fost executată la termen, asumată fiind de catre un profesionist în exerciţiul
activităţii unei întreprinderi, prevede ca, debitorul de afla in intaziere de
drept si totodata, ii este amputat remediul termenului suplimentar si/ sau al
termenului rezonabil de executare a obligatiilor, atat in acordarea sa prin
mecanismul legal prevazut, cat si prin cel judiciar.
Acestui din urma debitor ii sunt accesibile celelalte remedii prevazute in
ipoteza neexecutarii contractului si anume:executarea silita in natura;
execeptia de neexecutare, rezolutiunea ; rezilierea, dezvoltatea in doctrina
(Pop,Popa, Vidu, 20122012, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Ed.
Universul Juridic, Bucuresti, p.267-293) dar, se releva in cazul sau, o
diminuare a prevalentei salvgardarii contractului, fata de alte categorii de
debitorii care pot fi pusi in intarziere, leguitorul tinzand, si de aceasta data,
sa asigure protectia creditorului si a creditului, prin mentinerea regimului
traditional prevazut de art.44 Cod Comercial, privitor la interdictia
termenului de gratie, desi, aceasta inerdictie nu este expresa si este
circumstantiata de argumentele indicate ut supra.
Sarcina probei aflarii debitorul de drept în întârziere ii revine creditorului si
130
Drept comercial I
orice declaraţie sau stipulaţie contrară privitor se consideră nescrisă, conform

prevederilor art. 1523 alin.4 Codul civil. Din perspectiva prevederilor art.
1523 alin.1, lit. d din Codul civil, proba obligatiei asumate „ în exerciţiul
activităţii unei întreprinderi”, ar urma sa fie, conform celor indicate in
doctrina (Pop,Popa, Vidu, 2012, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile,
Ed. Universul Juridic, Bucuresti.p.266 si in nota de subsol 3), aplicabile
independent daca intreprinderea are sau nu un scop lucrativ,
9.2. Principiul curgerii de drept a daunelelor interese moratorii pentru
orice obligatie de plata a unei sume de bani nendeplinita la scadenta.
Continuand analiza tematicii obligatiilor pecuniare ne vom opri asupra
prevederilor art. 1535 Codul civil , pentru a afla care sunt consecintele „ in
cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţa”, de catre
profesionistul , subiect pasiv al raportului obligational, tinand seama de
prevederile art. 1548 Codul civil, conform carora, culpa debitorului unei
obligatii contractuale se prezuma prin simplul fapt al neexecutarii si pornind
de la premisa ca, obligaţia analizata, fiind o obligatie de plata a unei suma de
bani este purtătoare de dobânzi.
Art. 1535 Codul civil reglementeaza „Daunele moratorii in cazul obligatiilor
banesti” instituind in alin.1 principiul potrivit caruia, neandeplinirea la
scadenta a unei obligatiei pecuniare/ banesti genereaza dreptul creditorului
la daune moratorii, de la data scadentei obligatiei de plata, până în
momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut
de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
Codul civil statorniceste in cuprinsul prevederilor art. 1535, alin.1 pentru
toate obligatiile pecuniare si pe cale de consecinta, si pentru cele asumate
în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, curgerea de drept, ope legis, a
daunelor moratorii, de la data scadentei obligatiei de plata, si nu de la data
punerii in intarziere, respectiv a cererii de chemare in judecata.
Principiul este oglindit si in jurisprudenta, in Decizia 1013/2008 a Inaltei
Curti de Casatie si Justitie, Sectia Comerciala (Decizia 1013/2008 a Inaltei
Curti de Casatie si Justitie, Sectia Comerciala accesata pe
http://www.scj.ro/cautare_decizii.asp in 07.10.2016), pentru ipoteza in care
daunele moratorii sunt constituite din penalitatile de intarziere, "Din
examinarea actelor dosarului se constata ca sustinerile recurentei – parate
nu sunt intemeiate. Astfel, in ambele contracte incheiate intre parti, din 2002
si 2004, la art.10 alin. (1) s-a stipulat data scadentei ca fiind a 20-a zi de la
data emiterii facturii, respectiv « transferul bancar va fi efectuat de catre
banca beneficiarului in contul transportatorului in termen de 20 de zile de la
emiterea facturii.
Argumentul expus de recurenta-parata, in sensul ca scadenta facturilor este
la a 50-a zi de la data emiterii facturilor, avand in vedere dispozitiile art. 20
alin.(2) din cele doua contracte mai sus mentionate nu poate fi primit intrucat :
131
Drept comercial I
Potrivit acestui articol, partile au convenit ca « in cazul in care beneficiarul

nu isi indeplineste in termenul de 30 zile de la data prevazuta la art. 10 alin
(1) obligatia de plata a contravalorii serviciului de transport a gazelor
naturale sau o indeplineste in mod necorespunzator, acesta se obliga sa
plateasca transportatorului o penalitate de 0,07% (0,06% - in contractul din
2004) pentru fiecare zi de intarziere calculata la valoarea serviciului
neachitata la scadenta .
Din coroborarea dispozitiilor art.10 alin(1) si art. 20 alin(2), rezulta fara
dubiu ca termenul de 30 de zile a fost acordat de catre creditor
(transportatorul) debitorului (beneficiarul), ca un termen de gratie, in sensul
ca daca debitorul si-ar fi indeplinit obligatia de plata inauntrul termenului
de 30 zile, creditorul nu ar mai fi calculat penalitati de intarziere, or, cum
recurenta-parata nu a efectuat plata in acest interval de timp, in mod
concret, intimata-reclamanta a procedat la calcularea penalitatilor de
intarziere de la data scadentei, respectiv la 20 de zile de la emiterea facturii."
Este extrapolata deci, asupra tuturor obligatiile pecuniare solutia consacrata
traditional de art.43 Cod Comercial, privitoare la curgerea de drept a
dobanzilor, de la data exigibilitatii obligatiei de plata, explicitata in doctrina
(Carpenaru, 2007, Drept comercial roman, editia a VI revizuita si adugita,
Universul Juridic, p.420-421). Se indica aici ca ratiune a aplicarii acestui
principiu, caracterul frugifer al banilor, faptul ca dobanda trebuie ceruta de
catre creditor, nu se acorda din oficiu, precum si opiniile doctrinare conform
carora regula curgerii de drept a dobanzilor se aplica numai in cazul in care
obligatia privind plata sumei de bani era comerciala pentru debitor.
Curgerea de drept a daunelor moratorii, de la data scadentei obligatiei de
plata reclama existenta unei creante certe, lichide si exigibile, in acceptiunea
Codului de Procedura Civila (Legea 134 din 2010, republicata in Monitorul
Oficial nr. 545 din 3 august 2012, in vigoarea de la 1 februarie 2013),
conform prevederilor art. 622.
Prejudiciul este prezumat in cazul intarzierii in indeplinirea obligatiilor
monetare si rezulta din lipsa de folosinta sumei de bani, aspect relevat in
doctrina (Carpenaru, 2007, Drept comercial roman, editia a VI revizuita si
adugita, Universul Juridic, p.420-421) , deci creditorului nu ii revine
obligatia de a face dovada vreunui prejudiciu, iar, corelativ, debitorul nu are
dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii
plăţii ar fi mai mic decat procentul dobanzii raportat la capital, conform
prevederilor art. 1535, alin. 1 teza finala din Codul civil .
9.3. Dobanda renumeratorie si dobanda penalizatoare; Prevederi
speciale privitoare la dobanda in raporturile juridice care decurg din
exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ/ fara scop lucrativ
Denumirea data daunelor interese moratorii si anume aceea de „dobanda”
este consacrata de prevederile art. 1.489. Codul civil „Dobanzile sumelor de
bani”, care in alin.1, prevede „Dobânda este cea convenită de părţi sau, în
132
Drept comercial I
lipsă, cea stabilită de lege.” Pozitionarea ex lege, pe cale de exceptie, a

debitorului, de drept in intaziere , daca obligatia de plata a unei sume de
bani nu a fost executată, asumată fiind de catre profesionist în exerciţiul
activităţii unei întreprinderi, se complineste cu principiul curgerii ex lege a
daunelor moratorii, de la data scadentei obligatiei de plata.
Libertatea de vointa a partilor privitoare la dobanda ca daune interese
moratorii porneste de aici si poate fi circumscrisa manifestarii de vointa prin
care acestea determina, prin conventie, rata dobanzii, iar în lipsă conventiei
partilor urmand a se aplica rata dobanzii prevăzuta ex lege, adica dobanda
legala.
Dat fiind de caracterul extrem de numeros la obligatiilor pecuniare asumate
de catre profesionisti în exerciţiul activităţii unei întreprinderi si totodata
intarzierile masive ale debitorilor profesionisti in executarea obligatiilor de
plata, in conditiile in care „unul este costul timpului comercial si altul
costul timpului civil”, dupa cum se releva in doctrina(Dumitru,M., 2010,
Regimul juridic al dobanzii moratorii, Bucuresti, Universul Juridic, p.17.
Tot aici si parteneriatul dobanda- intarziere si relatia dobanda- timp), din
cadrul institutiei daunelor interese, daunele moratorii, necesita o privire
aparte, institutia fiind dezvoltata in doctrina (Dumitru,M., 2010, Regimul
juridic al dobanzii moratorii, Bucuresti, Universul Juridic si Pop , Popa si
Vidu, 2012, Tratat elementar de drept civil. Obligatiile, Ed. Universul
Juridic, Bucuresti, p. 254- 271 si 313- 319)
Daunele moratorii cunosc atat evaluarea legala, conventionala, cat si
judiciara, modalitatile de evaluare tripartite fiind dezvoltate de doctrina
(Pop,Popa, Vidu, 2012, 2012, Tratat elementar de drept civil.Obligatiile,
Universul Juridic, p 313- 319). Binaritatea dobanzii este instituita de
prevederile OUG 13 din 2011 privind dobânda legală remuneratorie şi
penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor
măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar (publicata in Monitorul Oficial
nr. 607 din 30 august 2011, aprobata prin Legea 43 din 2012, modificata prin
Legea 72 din 2013, publicata in Monitorul Oficial 182 din 2.04.2013 , numta
in continuare OG 11 din 2013) si consta in dobanda remuneratorie si
dobanda penalizatoare- reparatorie, fiecare avand regim juridic distinct, dar
astfel cum vom constata in cele ce urmeaza taxonomia dobanzilor nu se
opreste aici.
Dobanda remuneratorie este, conform prevederilor art.1, alin.2 al OG 13 din

2011 cea datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit
termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei
obligaţiei. Dobanda remuneratorie reprezinta, deci, „ preţul folosirii
banilor”, sensul pe care notiunea de dobanda il are in vedere in contractul de
imprumut, si indicat in doctrina(Apan, R.D., 2007, Protecţia juridică a
consumatorilor – Creditul destinat consumului şi domeniile conexe”, Cluj
Napoca: Sfera, p.122), actualmente reglementat de prevederile art. 2167- 2170 Codul civil.
133
Drept comercial I
Conform prevederilor art.1, alin.2 al OG 11 din 2013 dobânda datorată de

debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la
scadenţă este denumită dobândă penalizatoare, deci aceasta este dobanda ce
reprezinta daunele interese moratorii- „dobanda moratorie”, spre care ne
centram in prezentul studiu.
Dispoziţiile art.1.535 din Codul civil care reglementeaza „Daunele
moratorii in cazul obligatiilor banesti”, dezvoltate deja, sunt aplicabile
dobânzii penalizatoare, conform art. 10 din OG 11 din 2013. Pe cale de
consecinta, se reafirma reglementar si prin prevederile OG 11 din 2013 ca,
neandeplinirea la scadenta a unei obligatiei monetare genereaza dreptul
creditorului la daune moratorii, drept circumscris anumitor elemente pe care
le vom determina in cele ce urmeaza.
9.4. Dobanda legala; Dobanda legala remuneratorie si dobanda legala
penalizatoare
Sistemul evaluarii legale a dobanzii moratorii , adica al determinarii ex lege
a nivelului dobanzii moratorii la nivelul dobanzii legale este aplicabil doar
in ipoteza intazierii in executarea unei obligatii monetare, corelata cu lipsa
unui inscris constatator prin care partile sa fi evaluat conventional
prejudiciul cauzat prin intarzierea in executarea obligatiei de plata.
Dobanda legala este definita in doctrina (Dumitru, 2008, Regimul juridic al
dobanzii moratorii, Bucuresti, Universul Juridic, p.68 ) ca fiind „o cota
procentuala stabilita de lege, al carui cuantum depinde de un parametru
variabil si care se aplica la un capital dat, fie ca pret al folosirii sale, fie ca
daune pentru intarziere in executarea obligatiei”.
Dobanda moratorie, are o reala functia repartorie, daca este prestabilita intr-
un procent anual raportat la capital si consta intr-o rata a dobanzii legale,
adica o suma forfetara, cu anumite exceptii, dintre care cele in materie de
instrumete de plata :cec, cambie si bilet la ordin, independent de prejudicul
cauzat creditorului, reprezinta dobanda legala penalizatoare, astfel cum se
indica in doctrina. (Dumitru, 2010, Regimul juridic al dobanzii moratorii,
Bucuresti, Universul Juridic, p.205 si urmatoarele unde se dezvolta
justificarea alegerii pentru sistemul forfetar de reparare a prejudiciului)
Rata dobanzii legale, atat a celei remuneratorii cat si a celei legale
penalizatoare au ca reper, ca parametru variabil nivelul ratei dobânzii de
referinţă a Băncii Naţionale a României, care este rata dobânzii de politică
monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii
Naţionale a României. Determinarea acestor doua categorii a ratei dobanzii
prin parametrul indicat ut supra, constituie evaluarea legala a daunelor
interese moratorii in cazul obligatiilor de plata a unei sume de bani.
Rata dobânzii legale remuneratorii este stabilita la nivelul ratei dobânzii de
referinţă a Băncii Naţionale a României, iar nivelului ratei dobânzii legale
penalizatoare este stabilita la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii
134
Drept comercial I
Naţionale a României, la care se aduga 4 puncte procentuale, conform prevederilor art.3, alin.1 si
respectiv alin.2 al OG 11 din 2013.Nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României
va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin grija Băncii Naţionale a României, ori
de câte ori nivelul ratei dobânzii de politică monetară se va modifica.
Conform prevederilor art. 3, alin.3 din OG 11 din 2013, rata dobânzii legale remuneratorii si
respectiv penalizatoare, stabilita in conditiile prevazute la art.3 alin. (1), respectiv alin. (2),
dezvoltate mai sus, se diminueaza cu 20%, pentru obligatii decurgand din acele raporturi juridice
care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) Codul
civil, adica, este vorba de acele raporturi in care profesionistul nu are calitatea de subiect pasiv al
raportului obligational, ca debitor al obligatiei de plata a unei sume de bani, decurg din exploatarea
unei întreprinderi cu scop lucrativ.
Mai mult, in raporturile juridice care decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în
sensul art. 3 alin. (3) Codul civil si in care profesionistul are calitatea de subiect pasiv al
raportului obligational, ca debitor al obligatiei de plata a unei sume de bani, rata dobânzii legale
remuneratorii si respectiv penalizatoare, este cea stabilita in conditiile prevazute la art.3 alin. (1),
respectiv art.3, alin. (21):
 nivelului ratei dobânzii legale remuneratorii este stabilita la nivelul ratei dobânzii de referinţă a
Băncii Naţionale a României;
 nivelului ratei dobânzii legale penalizatoare este stabilita la nivelul ratei dobânzii de referinţă a
Băncii Naţionale a României, la care se aduga 8 puncte procentuale
Constatam ca, in sistemul unificator al dreptului privat roman, civil si comercial, instituit prin Codul
civil, se mentine stabilirea unui nivel distinct al ratei dobânzii legale penalizatoare ,in raporturile
dintre profesionişti şi între aceştia şi autorităţile contractante, la nivelul ratei dobânzii de referinţă
plus 8 puncte procentuale, conform art.2 , alin.1, diferit de cel al ratei dobanzii penalizatoare
stabilita pentru alte categorii de obligatii la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a
României, la care se aduga 4 puncte procentuale si se diminueaza cu 20% .
Prevalenta, intietatea ratei dobanzii remuneratorii sau a celei penalizatoare stabilite conventional
in raport de dobanda remuneratorie sau penalizatoare legala este cuprinsa in doctrina (Bacanu,
2000, Regimul juridic al dobanzilor, ed.II, Bucuresti: Lumina Lex, p. 33, Dumitru, 2008, p.61)
aceasta din urma dobanda „functionand” doar supletiv, in absenta stipulatiei exprese a ratei dobanzii
conventionale, caz in care „se va plăti dobânda legală aferentă” conform prevederilor art.2 al OG
11 din 2013.
Am indicat ut supra ca, libertatea de vointa a partilor privitoare la dobanda penalizatoare este
circumscrisa manifestarii de vointa prin care acestea determina, prin conventie, rata dobanzii,
libertate statornicita de prevederile art.1, alin.(1) al OG 11 din 2013, articol care vizeaza in aceeasi
masura si dobanda remuneratorie.
135
Drept comercial I
Limitele de manifestare a libertatii de vointa a partilor privitoare la

determinarea, prin conventie, a ratei dobanzii sunt trasate de prevederiler
art.5, alin.1 din OG 13/2011 in raporturile juridice care nu decurg din
exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din
Codul civil; dobânda nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50%
pe an. Orice clauză prin care se încalcă aceste dispoziţii este nulă de drept,
si stipularea unei clauze privitoare la dobanda prin care dobânda legală este
depasita cu mai mult de 50% pe an, atrage sanctiunea decăderii creditorului
din dreptul de a pretinde dobânda legală.
Deci, partile raportului juridic care nu decurge din exploatarea unei
întreprinderi cu scop lucrativ, nu pot determina, prin conventie, un nivelul al
ratei dobanzii penalizatoare, pentru ipoteza neexecutarii unei obligatii de
plata a unei sume de bani la scadenta, cat si a dobanzii remuneratorii, cu
mai mult de 50% pe an fata de rata dobanzii legale penalizatoare, respectiv
remuneratorie, prevazuta de art. art.3, alin.1 si respectiv alin.2 al OG 11 din
2013.
Codul civil confera profesionistului , potential debitor al obligatiei de plata
a unei sume de bani, decurgand din exploatarea unei întreprinderi cu scop
lucrativ, libertatea determinarii prin conventie, a nivelului ratei dobanzii
penalizatoare, pentru ipoteza neexecutarii unei obligatii de plata a unei sume
de bani la scadenta, cat si a dobanzii remuneratorii, libertate ce nu este
jalonata , astfel ca in cazul oricaror altor obligatii, cu mai mult de 50% pe an
fata de nivelul ratei dobanzii legale penalizatoare respectiv renuneratorii.
„Stipulatia expresa” cu trimitere la a nivelului dobanzii remuneratorii si
penalizatoare conventionale, indicata in prevederile art.2, alin.1, al OG
13/2011 inseamna neandoielinic incheierea inscrisului constator al
contractului , interpretare confirmata si de prevederile art.6, teza I, al OG
13/2011 conform caruia, « Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. „
Numai stipulata fiind in contract rata dobanzii penalizatoare conventionale,
pentru ipoteza neexecutarii unei obligatii de plata a unei sume de bani la
scadenta, se va inlatura de la aplicare, in ipoteza intarzierii in executarea
obligatiei, rata dobanzii penalizatoare legale. Per a contrario, in lipsa
conventiei partilor, pentru ipoteza neexecutarii unei obligatii de plata a unei
sume de bani la scadenta se va aplica ex lege, rata dobanzii legale
penalizatoare .
O prima perspectiva economica asupra consecintelor sistemului de evaluare
legala a dobanzii moratorii este relavata in doctrina (Dumitru, 2010, Regimul
juridic al dobanzii moratorii, Bucuresti, Universul Juridic, p. 233 -234) in
opinia careia sistemul este in profitul debitorului si in detrimentul
creditorului, datorita raportului dintre valoarea dobanzii legale si repararea
integrala a prejudiciului cauzat prin intarziere, dobanda legala fiind mai
mica, derizorie comparativ cu valoarea reala a prejudiciului, debitorii fiind
136
Drept comercial I
incurajati sa nu isi execute obligatiile de plata si orienteaza aceste sume catre plasmente, practica
ce a fost intalnita in perioadele de inflatie 1990-2000.
La nivelul ratei dobanzii legale se raporteaza si dreptul creditorului la daune interese
suplimentare, precum si cumulul dobanzii cu daune interese suplimentare, prevazut de art.1535,
alin.2 si 3, analizat de doctrina (Dumitru, 2010, Regimul juridic al dobanzii moratorii, Bucuresti,
Universul Juridic, p.346-347, Baias, Chelaru, Constantinovici Macovei, 2013, , Noul Cod Civil,
Comentariu pe articole, C.H.Beck,p.1632 si Mateescu, 2012, 2012,
Dobanda legala pentru obligatii banesti, Hamangiu, p.64) in scopul
repararii integrale a prejudiciului suferit ca urmare a neexecutarii, conform
prevederilor art. 1531 din Codul civil .
Doctrina (Dumitru, 2010, Regimul juridic al dobanzii moratorii, Bucuresti,
Universul Juridic, p.346 si urmatoarele , cu trimitere, la subsolul nr.6, atat la
clauzele de indexare a crentelor decurgand din contract, cat si la clauza de
revizuire a contractelor-hardship, ambele dezvoltate si in Vasilescu, 2012,
Drept civil. Obligatii, Bucuresti, Hamangiu, 2012, p. 148-149) , a stabilit
compatibilitatea dobanzii moratorii cu indexarea creantei, precum si
incompatibilitatea indexarii dobanzii moratorii.Indexarea creantei este
definita in definita in doctrina (Dumitru, 2010, Regimul juridic al dobanzii
moratorii, Bucuresti, Universul Juridic, p.346 si urmatoarele) ca ”procedul
de reevaluare de plin drept, automat, a cuantumului sumei care constituie
obiectul obligatiei pecuniare, in raport de variatia unui indice de referinta,
cum ar fi cum ar fi cursul la zi al unei monede straine, pentru acoperirea
deprecierii valorii monedei nationale. ”
Dovada platii dobanzii se face conform regulilor instituite in Codul civil in
materie de dovada platii. Dobânda cunoaşte dispoziţii distincte în raporturile
juridice cu element de extraneitate, unde este stabilita o rata fixa de 6% pe an
atunci când legea română este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în monedă
străină.
Compatibilitatea dobanzii moratorii cu indexarea creantei este oglindita in
Decizia 722/23.02.2010 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia
Comerciala ( accesata pe
http://www.scj.ro/SE%20rezumate%202010/SE%20r%20722%20722%202
010.htm in 07.10.2016):
"Natura juridica a celor doua institutii este diferita. In timp ce dobanda
reprezinta pretul lipsei de folosinta, actualizarea cu rata inflatiei urmareste
pastrarea valorii reale a obligatiilor banesti. Acordarea dobanzii nu exclude
actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept in baza caruia
dobanda datorata este data de art.43 Cod Comercial, iar actualizarea isi
are ratiunea in respectarea principiului repararii integrale a pagubei.
De asemenea prin acordarea dobanzii se urmareste sanctionarea debitorului
pentru executarea cu intarziere a obligatiei care ii incumba, pe cand prin
actualizarea debitului se urmareste acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat
137
Drept comercial I
de fluctuatiile monetare in intervalul de timp scurs de la data scadentei si cea a platii efective a
sumei datorate.
Asadar, in mod intemeiat instanta de apel a admis cererea reclamantei privind cumulul dobanzii cu
actualizarea, retinand ca actualizarea se constituie intr-o modalitate de reparare a pierderii suferite
de creditor, in timp ce dobanda urmareste acoperirea beneficiului
nerealizat."
Compatibilitatea dobanzii moratorii cu indexarea creantei este oglindita in

Decizia nr. 61 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia
a II-a civilă( acceasta pe http://legeaz.net/spete-drept-comercial/cumulul-
dobanzii-legale-cu-actualizarea-61-21-2013 accesat la 28.08.2013)
« Critica recurentei că prin plata reactualizată a debitului a acoperit
prejudiciul prezumat creat intimatului reclamant, deci și daunele moratorii,
nu poate fi primită, dat fiind faptul că potrivit principiului reparării
integrale, consacrat de art. 1084 din vechiul Cod civil, „daunele-interese ce
sunt debite creditorului cuprind, în genere, pierderea ce a suferit și
beneficiul de care a fost lipsit...”.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura
juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o
sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată), iar a
doua valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune
compensatorii), singura concluzie care rezultă este aceea că este admisibil
cumulul acestora și, deci, nu se ajunge la o dublă reparație, ceea ce ar
constitui o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.
Cu alte cuvinte, prin acordarea dobânzii se urmărește sancționarea
debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi incumbă, pe
când prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu
efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data
scadenței și cea a plății efective a sumei datorate. Actualizarea se constituie
într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, în timp ce
dobânda urmărește acoperirea beneficiului nerealizat. Așadar, natura
juridică a celor două instituții este diferită. în timp ce dobânda reprezintă
prețul lipsei de folosință, actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea
valorii reale a obligațiilor bănești. Acordarea dobânzii nu exclude
actualizarea debitului, deoarece acestea au temeiuri de drept și scopuri
diferite. Astfel, temeiul de drept în baza căruia dobânda este datorată este
art. 43 C.com., pe când actualizarea își are rațiunea în respectarea
principiului reparării integrale a pagubei.
Susținerile recurentei în sensul că termenul contractual nu ar fi fost
respectat de partea adversă, fiind prelungit, intervenind compensarea
raportat la prejudiciile determinate de efectuarea cu întârziere a lucrării
sunt neîntemeiate, deoarece factura fiscală AFF nr. 9030267/06.05.2010 a
fost emisă cu mult după ce intimatul a finalizat lucrarea, care a fost preluată
cu proces-verbal de către beneficiar, fără obiecțiuni »
138
Drept comercial I
Daunele interese moratorii pot fi stabilite de parti prin contract, prin intermediul clauzei penale
moratorii, uzual denumit si „penalitati de intarziere”, determinandu-se in mod procentul, ca procent
pe zi de intarziere din creanta principala datorata , mecanism conceput ca un mijloc de evaluarea
conventionala a acestor daunelor si avand un regim juridic distinct de cel al dobanzii conventionale
moratorii, regim evidentiat in doctrina, si oglindit in Decizia 8/17.01.2012 a
Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia Comerciala (Decizia 8/17.01.2012
a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectia Comerciala, accesata pe
http://www.scj.ro/cautare_decizii.asp la 07.10.2016):
"Din aceasta perspectiva, in considerarea caracterului reparator al clauzei
penale, consacrat de art. 1087 Cod civil, care face parte din dispozitiile
referitoare la daunele-interese datorate de debitor pentru neexecutarea
contractului, si art. 1066 Cod Civil care precizeaza caracterul sanctionator
al acesteia, rezulta ca excutarea clauzei penale nu este conditionata de
dovedirea existentei si intinderea prejudiciului.
In speta, o atare evaluare a prejudiciului a fost efectuata de parti in
momentul incheierii contractului, cand au stabilit ca in ipoteza incetarii
acestuia inainte de termen, parata in calitate de locatar datoreaza
despagubiri echivalente cu chiria aferenta pentru trei luni"
Clauza penala este definita de art.1538, alin.1 al Codului civil , ca fiind,
aceea clauza prin care partile stipuleaza ca debitorul se obliga la o anumita
prestatie in cazul neexecutarii obligatiei principale, definitia data avand o
sefera larga de cuprindere, in care se localizeaza si evaluarea
conventionala a neexecutarii la termen a obligatiei de a plati o suma de
bani, definitie oglindita in Decizia 1105/15.03.2011 a Inaltei Curti de
Casatie si Justitie, Sectia Comerciala (Decizia 1105/15.03.2011 a Inaltei
Curti de Casatie si Justitie, Sectia Comercial, accesata pe
http://www.scj.ro/SE%20rezumate%202012/SC%20II%20dec%20r%208%
202012.htm in 07.10.2016).
"Aceasta deoarece ceea ce art. 1082 Cod Civil a reglementat legal printr-o
norma dispozitiva, anume obligarea debitorului la daune interese pentru
neexecutarea obligatiei asumate, au reglementat partile conventional prin
clauza penala cuprinsa in art. 10 din contractul de construire, evaluarea
anticipata a despagubirilor pentru neexecutarea obligatiei contractuale de
predare la termen a locuintei contractata catre beneficiara.
In atare situatie, cum pe baza probelor administrate, care exced prezentului
control de legalitate s-a constat neexecutarea obligatiei contractuale
asumata de recurenta, in mod corect instantele au dat eficienta clauzei
penale care potrivit art. 1069 alin. (1) Cod Civil « este o compensatie a
daunelor-interese, ce creditorul sufera din neexecutarea obligatiei
principale « si au obligat-o pe recurenta la plata de penalitati pentru
perioada anterioara cesiunii contractului de antrepriza."
139
Drept comercial I
Mecanismul contractual al clauzei penale moratorii este dezvoltat in doctrina (Vasilescu, 2012,
Drept civil. Obligatii, Bucuresti, Hamangiu, 2012, p. 538-542, Pop,Popa,Vidu, 20122012, Tratat
elementar de drept civil.Obligatiile, Universul Juridic, p.316- 317), iar acestia din urma identifica
atat avantajele/utilitatea, cat si inconvenientele clauzei penale. Dintre avantaje, evidentiem rolul
cominatoriu al clauzei penale, de mijloc de presiune asupra debitorului, rol producator de efecte in
ipoteza in care, nivelul clauzei penale este augmentat. Debitorul poate fi constrans prin stabilirea
unui nivel ridicat al clauzei penale sa isi execute la termen obligatia de plata a unei sume de bani.
Previzionam aici, unul dintre aspectele larg dezbatute de catre doctrina si anume mutabilitatea
clauzei penale, masura in care aceasta poate fi modificata de catre instanta de judecata, aspect
caruia Codul civil ii da reglmentarea cuprinsa in art. 1541.”Penalitatea vadit excesiva” fata de
prejudiciul pe care partile puteau sa il prevada la incheierea contractului poate fi redusa judiciar,
adica, sub aspectul cuantumului de catre instanta de judecata, conform prevederilor art. 1541, alin.
1, pct.b, dar trebuie sa ramana superioara obligatiei principale, orice stipulatie contrara fiind
considerata nescrisa.
In concluzie, in lipsa evaluarii conventionale de catre parti a prejudiciului cauzat prin intarzierea in
executarea obligatiei de plata a unei suma de bani, se vor aplica regulile evaluarii legale, cuprinse in
reglementarea dobanzii legale penalizatoare, indicate ut supra. Utilitatea pentru creditori a
sistemului de evaluare legala a dobanzii penalizatoare este incontestabila. Avand ca finalitate
asigurarea protectiei creditorului prin asanarea situatiei sale in cazul in care, debitorul nu si-a
indeplinit obligatia de plata a unei sume de bani la data scadentei, „functionarea” sistemului de
evaluare legala a dobanzii penalizatoare si masura in care finalitatea urmarita prin instituirea
acestuia este tangibila sunt perspective economice care vor fi dezvoltate in cele ce urmeaza.
Despre evoluţia ratei dobânzii de politică monetară reținem că de la 1 septembrie 2011, rata dobânzii
de referinţă a Băncii Naţionale a României este rata dobânzii de politică monetară. Valoarea ei se
stabileşte prin hotărârea Consiliului de administraţie a BNR (conform art.3. (1) din Ordonanţa
13/2011).
În acord cu tabelul și graficul anexate, se poate observa până în octombrie 2011 evoluţia rate
dobânzii de referinţă a BNR, iar din noiembrie 2013, rata dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a
României este rata dobânzii de politică monetară.
data scadenței obligației de plată, punere in intarziere, curgerea de drept a dobânzii; dobanda legala;
dobânda remuneratorie, dobanda penalizatoare; rata dobanzii de referinta a Bancii Nationale a Romaniei,
clauza penală moratorie;
1. Definiți noțiunea de dobanda legala.
140
Drept comercial I
2. Definiți noțiunea de dobânda remuneratorie.

3. Definiți noțiunea de dobanda penalizatoare.
4. Definiți noțiunea de clauza penală moratorie.
5. Stabiliți disntinctia dintre dintre punerea în întarziere a debitorului și debitorul care se afla de drept in
intarziere, daca nu a fost executată obligaţia de a plăti o sumă de bani, asumată în exerciţiul activităţii unei
întreprinderi.
6. Explicați principiul curgerii de drept a daunelor interese moratorii pentru orice obligație de plată a unei
sume de bani neîndeplinită la scadență de către un profesionist.
7. Explicați distinctia dintre dobânda legală penalizatoare și clauza penală moratorie.
1 Pentru obligatiile pecuniare asumate în exerciţiul activităţii unei întreprinderi, curgerea de drept,
ope legis, a daunelor moratorii, se realizeaza :
a.de la data scadentei obligatiei de plata ;
b. de la data punerii in intarziere, respectiv a cererii de chemare in judecata ;
(Raspuns corect 1-a )
1.Apan, R.D., 2016, Drept Comercial (I) conform Codului civil si conform Codului insolventei, manual de
2.Carpenaru S., 2016, Tratat de drept comercial român, ed.V, Ed. Universul Juridic, Bucureşti;
3.Baias, Fl.A, Chelaru, E,Constantinovici R, Macovei I , coordonatori, 2013, Noul Cod Civil, Comentariu pe
articole, C.H.Beck;
4.Dumitru,M., 2010, Regimul juridic al dobanzii moratorii, Bucuresti, Universul Juridic;
5.Mateescu, A.M., 2012, Dobanda legala pentru obligatii banesti, Hamangiu,
1. Carpenaru, S. 2007, Drept comercial roman, editia a VI revizuita si adugita, Universul Juridic, p.420-449;
2. Pop,Popa, Vidu, 2012, Tratat elementar de drept civil.Obligatiile, Universul Juridic.
3. Turcu, I. 2011, Noul Cod Civil. Legea nr.287/2009. Cartea V. Despre obligatii art.1164-1649. Comentarii si
explicatii, Bucuresti, Editura C.H.Beck , p.265, p. 585-610;
4. Vasilescu, P., Drept civil. Obligatii, Bucuresti, Hamangiu, 2012.
141
Drept comercial I
PROCEDURA GENERALA DE INSOLVENTA REGLEMENTATA DE LEGEA 85 DIN 2014;

CEREREA DE DESCHIDERE A PROCEDURII
Cuprins
10.1. Caracteristicile creantei care poate fundamenta o cerere de deschidere a procedurii insolventei
10.2. Deschiderea procedurii insolventei la cererea creditorului
10.3. Deschiderea procedurii de insolventa la cererea debitorului
10.4. Conceptul de insolvență si cel de insolvabilitate; insolvabilitatea in materie civila si fiscala-
comparatie
142
Drept comercial I
Obiective
• Cunoasterea si intelegerea caracteristicilor creantei care poate fundamenta o cerere de deschidere a
procedurii insolventei; particularitatile cereri de deschidere a procedurii formulate de catre debitor si a
celei formulate de catre creditor;
• Insusirea consecintelor specifice legate de cererea de deschidere a procedurii insolventei.
Competențe
• Studenții vor defini creanța certă, lichidă și exigibilă.
• Studenți vor însuși cerințele care trebuie îndeplinite pentru formularea cererii de deschiderea
procedurii de către creditor, respectiv de către debitor.
• Studenții vor identifica corelațiile dintre cererea formulată de către debitor și cererile formulate de
către creditor și prevalența cererii debitorului.
• Studenții vor identifica corelațiile dintre conceptul de insolvență și conceptul de insolvabilitate și a
conceptului de insolvabilitate în materie civilă, fiscală și comercială.
CONȚINUT
10.1 Caracteristicile creantei care poate fundamenta o cerere de

deschidere a procedurii insolventei
Notiunea de «creanta, certa, lichida, exigibila » este relevanta pentru :
 formularea cererii de deschidere a procedurii insolventei de catre
creditor, deoarece, numai creditorul a cărui creanţă asupra
patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de
60 de zile este îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei.
Insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de
la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este
relativă, deci poate fi rasturnata prin proba contrara, dar caracterul
exigibil al creantei dobandeste o maxima importanta pentru admiterea
deschiderii procedurii de insolventa..
 probatiunea cererii de deschidere a procedurii insolventei, deoarece
caracterul cert al creantei poate sa rezulte rezultă din însuşi actul de
creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau
recunoscute de dânsul. Mentionam ca, in ipoteza in care creditorul a
143
Drept comercial I
formulat o cerere de deschidere a procedurii insolventei, in cadrul judecării contestaţiei

formulate de catre debitor, va putea fi administrată doar proba cu înscrisuri, per a contrario nu
si probatiunea cu expertiza judiciara.In conditiile limitarii probatiunii, carcterul cert al creantei
dobandeste o insemnatate deosebita pentru admiterea cererii de deschidere a procedurii.
Creanţa certă este creanţa a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte
acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul ;
 solutionarea cererii de deschiderea procedurii insolventei formulate de
catre creditor, deoarece, plata creantei certe, lichide si exegibile de catre
debitor paralizeaza cererea de deschidere a procedurii insolventei,
urmand sa se aplice regulile privitoare la plata reglementate de Noul
Cod Civil. Dacă debitorul nu plăteşte creanţa creditorului până la
închiderea dezbaterilor, iar judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este
în stare de insolvenţă, va admite cererea de deschidere a procedurii
formulate de acesta şi va deschide, prin sentinţă, fie procedura generală
a insolvenţei, fie procedura simplificată, după caz.
Sub aspectul naturii creantei pe care o detine creditorul impotriva
profesionistului, creanta poate rezulta din activitatea profesionala
desfasurata de catre profesionistul -debitor si poate avea natura
comerciala, bugetara, salariala, deoarece natura juridica a creantei “ nu
intereseaza” (Carpenaru S.D., 2012, Tratat de drept comercial român,
ed. III, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, p.694).
Totodata, o mentiune esentiala, se alatura acesteia: creanta susceptibila de a
declansa procedura insolventei va fi o creanta monetare/baneasca, obligatia
de plata unei sume de bani, iar “Pentru neexecutarea de catre debitor a
obligatiilor avand un alt obiect decat plata unei sume de bani se aplica
regulile dreptului comun, iar nu procedura insolventei”, aspecte retinute de
catre doctrina (Carpenaru S.D., 2012, Tratat de drept comercial român, ed.
III, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, p.693) cu referire la prevederile Legii
85/2006. Aceasta caracteristica a creantei se impune, subzista, independent
de tipologia persoanei fata de care se cerere deschiderea procedurii de
insolventa, adica atat fata de tipologiile presocietare care desfsoara activitatii
economice autorizate care pot fi supuse procedurii insolventei, cat si fata de
tipologiile societare indicate in schema (pre)-societara.
Fara a ignora celelelte caracteristici ale creantei care pot fundamenta
formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolventei: cerinta
certitudinii, a exigibilitatii de mai mult de 60 zile si cuantumul acesteia,
localizat peste valoarea prag de 40.000 lei, caracteristici stabilite si in
conformitate cu prevederile Legii 85 din 2014, o prima concluzie este cea
privitoare la caracteristica creantei: de a fi monetara, de a reprezenta
obligatia de plata a unei sume de bani.
Deasemenea, astfel cum am amintit, creanta va avea o valoare-prag,
respectiv cuantumul minim al creanţei, pentru a putea fi introdusă cererea de
deschidere a procedurii de insolvenţă. Valoarea-prag este de 40.000 lei atât
pentru creditori, cât şi pentru debitor, inclusiv pentru cererile formulate de
144
Drept comercial I
lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare, pentru creanţe de altă natură decât cele salariale, iar pentru
salariaţi este de 6 salarii medii brute pe economie/salariat.
Mentionam ca este aplicabil principiul simetriei prin stabilirea valorii prag la aceeași sumă atât
pentru debitor cât şi pentru creditor, iar pentru salariaţi valoarea prag este de 6 salarii medii brute pe
economie/salariat, independent de valoarea cuantumul salariului salariatului
care formuleaza cerere, salariu care evident, poate fi mai mare decat salariul
mediu brut pe economie
10.2 Deschiderea procedurii insolventei la cererea creditorului
Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolventei poate
introduce o cerere de deschidere a procedurii împotriva unui debitor
prezumat în insolvenţă, care va cuprinde, in acord cu prevederile art.70, alin.
(1) :
 cuantumul şi temeiul creanţei;
 existenţa unui drept de preferinţă, constituit de către debitor sau instituit
potrivit legii;
 existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;
 declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea
debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de
principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare.
Creditorul va anexa documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de
constituire a cauzelor de preferinţă si va depune dovada codului unic de
înregistrare al debitorului.
Creditorul, sub rezerva inregistrarii in prealabil a unei cereri de deschidere a
procedurii insolventei poate solicita pronunţarea unei ordonanţe preşedinţiale
prin care să dispună măsuri vremelnice, în scopul suspendării operaţiunilor
de înstrăinare a unor bunuri sau drepturi patrimoniale importante din averea
debitorului, sub sancţiunea nulităţii, precum şi măsuri de conservare a acestor
bunuri.Cererea se poate formula in cazuri urgente, pana la data judecării
cererii cereri de deschidere a procedurii insolventei, se judecata fara citarea
partilor in camera de consiliu, masura urmand sa aiba caracter vremelnic.
Creditorul poate fi obligat la plata unei cauţiuni de până la 10% din valoarea
creanţei pretinse, care va putea fi folosită de debitor pentru acoperirea
daunelor produse în cazul respingerii cererii de deschidere a procedurii.
Insolvenţa debitorului se prezumă, astfel cum am indicat, atunci când acesta,
după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de creditor;
prezumţia este relativă, deci poate fi rasturnata prin proba contrara, care va
reveni in sarcina debitorului prin contestatie, deoarece, in termen de 10 zile
de la primirea cererii, care i-a fost comunicata in 48 de ore de la inregistrare,
debitorul poate fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă
si dupa cum am mentionat la sectiunea anterioara, in cadrul judecării
contestaţiei, va putea fi administrată doar proba cu înscrisuri. Totodata,
145
Drept comercial I
debitorul poate solicita judecatorului sindic sa oblige creditorul la plata unei cautiuni, care poate fi
de până la 10% din valoarea creanţei, dar nu mai mult de 40.000 lei, masura urmand a fi dispusa
sub sancţiunea respingerii cererii de deschidere a proceduri, formulate de catre creditor, in caz de
neconsemnare a cautiunii.
Dacă debitorul nu plăteşte creanţa creditorului până la închiderea dezbaterilor, iar judecătorul-sindic
stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, acesta neformulad
contestatie sau nereusind sa rastoarne prezumtia de insolventa, contestatia
fiind respinsa, va admite cererea de deschidere a procedurii şi va deschide,
prin sentinţă, fie procedura generală a insolvenţei, fie procedura simplificată.
O cerere de deschidere a procedurii de faliment al debitorului se poate
formula dupa deschiderea procedurii inolventei, pe parcursul duratei
perioadei de observaţie, in conditiile art.75, alin.(4) raportat la art. 143 alin.
(2) şi (3) de catre titularul unei creanţe curente, certe, lichide şi exigibile ce a
fost recunoscută de către administratorul judiciar sau de către judecătorul-
sindic şi al cărei cuantum depăşeşte valoarea-prag, dacă aceste creanţe nu
sunt achitate în termen de 60 de zile. Cererea sa va fi respinsă de către
judecătorul-sindic în situaţia în care creanţa nu este datorată, este achitată
sau debitoarea încheie o convenţie de plată cu acest creditor.
10.3 Deschiderea procedurii de insolventa la cererea debitorului
Debitor în dificultate financiară este debitorul care, deşi execută sau este
capabil să execute obligaţiile exigibile, are un grad de lichiditate pe termen
scurt redus şi/sau un grad de îndatorare pe termen lung ridicat, ce pot afecta
îndeplinirea obligaţiilor contractuale în raport cu resursele generate din
activitatea operaţională sau cu resursele atrase prin activitatea financiară;
Insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea
plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile
la data scadenţei, deci insolventa urmeaza sa se produca, sa se instaleze.
Consecinta pentru debitor este ca acesta va putea formula catre tribunal o
cerere de deschidere a procedurii insolventei art.66, alin.4, iar debitorul aflat
în stare de insolvenţă este obligat să formuleze catre tribunal o cerere pentru
a fi supus procedurii insolventei , în termen de maximum 30 de zile de la
apariţia stării de insolvenţă.
La cererea dedeschidere a procedurii va fi ataşa dovada notificării organului
fiscal competent cu privire la intenţia de deschidere a procedurii insolvenţei,
pentru ca organul fiscal sa isi poate exercita anumite drepturi expres
prevazute in cadrul procedurii, cum ar fi cel de efectuare a inspectiei fiscale
pentru debitor dupa eventuala deschidere a procedurii.
Introducerea prematură, cu rea-credinţă, de către debitor a unei cereri de
deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului
persoană fizică sau juridică, pentru prejudiciile cauzate.
146
Drept comercial I
Cererea debitorului trebuie să fie însoţită in acord cu prevederile art. 67, alin. (1), lit.a-m de
urmatoarele acte:
 ultima situaţie financiară anuală, certificată de către administrator şi cenzor/auditor, balanţa de
verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii;
 lista completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care
debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona
datele din registrele de publicitate;
 lista numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora:
certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente,
necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de
preferinţă;
 lista cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor
în cele 6 luni anterioare înregistrării cererii introductive;
 contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
 lista membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor
cu răspundere nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în
comandită;
 o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedură
simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea
activităţii ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea
stingerii datoriilor sale;
 o descriere sumară a modalităţilor pe care le are în vedere pentru
reorganizarea activităţii;
 o declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată
de un avocat, sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori,
după caz, oficiul registrului comerţului sau alte registre în a cărui rază
teritorială se află sediul profesional/sediul social, din care să rezulte
dacă a mai fost supus procedurii de reorganizare judiciară prevăzute de
prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii
introductive. Declaratia este necesara deoarece constituie fine de
neprimire a cererii de deschidere a procedurii insolventei de catre
debitor, cererea formulate de catre persoane juridice, care în ultimii 5
ani, precedenţi hotărârii de deschidere a procedurii, au mai fost supuşi
unei proceduri de reorganizare judiciară;
 o declaraţie pe propria răspundere, autentificată de notar ori certificată
de avocat, din care să rezulte că el sau administratorii, directorii şi/sau
acţionarii/asociaţii/asociaţii comanditari care deţin controlul debitorului
nu au fost condamnaţi definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni
intenţionate contra patrimoniului, de corupţie şi de serviciu, de fals,
precum şi pentru infracţiunile prevăzute de legi speciale în ultimii 5 ani
anterior deschiderii procedurii;
 un certificat de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a
valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise;
 o declaraţie prin care debitorul arată dacă este membru al unui grup de
societăţi, cu precizarea acestora;
147
Drept comercial I
 dovada codului unic de înregistrare;

 dovada notificării organului fiscal competent.
Documentele se depun odată cu cererea de deschidere a procedurii sau, cel mai târziu, până la
termenul de judecată stabilit de judecătorul-sindic. Nedepunerea anumitor documente atrage
respingerea cererii de deschidere a procedurii sau decăderea din dreptul de a depune un plan de
reorganizare.
Sub aspect procedural cererea debitorului se va judeca de urgenţă, în
termen de 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, judecătorul-
sindic va stabili termenul de judecată în camera de consiliu, în termen de 10
zile de la depunere, chiar dacă cererea nu îndeplineşte toate cerinţele legale
şi nu sunt depuse toate documentele.
Suspendarea provizorie a oricăror proceduri de executare silită a bunurilor
debitorului până la pronunţarea hotărârii cu privire la cererea dedeschidere a
procedurii se poate pronunta de catre judecatorul sindic, după depunerea
cererii de deschidere a procedurii, în cazuri urgente, care ar pune în pericol
activele debitorului, suspendarea urmand sa fie dispusa de urgenţă, în
camera de consiliu, fără citarea părţilor.
Judecătorul-sindic va pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii
generale ori o încheiere de deschidere a procedurii simplificate, dupa caz,
dacă cererea debitorului corespunde condiţiilor mai sus indicate si debitorul
este in stare de insolventa.Prin încheierea de deschidere a procedurii,
judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar/lichidatorului
judiciar să efectueze notificarea creditorilor.
Acestia pot formula opozitie, în termen de 10 zile de la primirea notificării,
opunandu-se deschiderii procedurii.Creditorii care au formulat opozitie vor fi
citaţi, la fel si administratorul judiciar/lichidatorul judiciar si debitorul,
urmand ca judecatorul sindic sa solutioneze, deodată, printr-o sentinţă, toate
opoziţiile. Daca opozitia este admisa, judecătorul-sindic va revoca încheierea
de deschidere a procedurii, daca opozitia este respinsa, acesta incheiere si
dispozitiile din continutul sau se mentin.
Prin sentinţa de deschidere a procedurii generale, judecătorul-sindic
desemnează un administrator judiciar provizoriu, iar în cazul deschiderii
procedurii simplificate desemnează un lichidator judiciar provizoriu, acestia
urmand sa efectuarea notificările catre creditori.In scopul notificarii
creditorilor, in termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, debitorul este
obligat să depună la dosarul cauzei actele şi informaţiile pe care ar fi fost
obligatia le depuna daca formula propria cererea dedeschidere a procedurii.
Prevalenta cererii debitorului fata de cererea (le) creditorului(lor) este
reglementata, iar in subsidiar este reglementata prevalenta, cererile
creditorilor formulate împotriva aceluiaşi debitor, fata de cererea
creditorului care a fost prima inregistrata si care are stabilit termenul cel mai
scurt, in urmatoarea modalitate:
148
Drept comercial I
 la înregistrarea cererii debitorului, serviciul de registratură va efectua verificări, din oficiu, cu

privire la existenţa pe rol a unor alte cereri de deschidere a procedurii formulate anterior de
creditori;
 in cazul în care sunt înregistrate cereri formulate de creditori, se soluţionează cererea
debitorului în procedură necontencioasă, prin aceeaşi încheiere judecătorul dispunând
conexarea cererilor creditorilor, care în cazul deschiderii procedurii
devin declaraţii de creanţă, iar dacă se respinge cererea debitorului, se
soluţionează cererile creditorilor;
 dacă, ulterior înregistrării cererii debitorului, dar înainte de soluţionarea
acesteia, sunt formulate cereri de deschidere a procedurii de către
creditori, acestea se vor înregistra direct la cererea formulată de debitor;
 serviciul de registratură va efectua verificări, din oficiu, la data
înregistrării cererilor creditorilor şi va înregistra cererile la dosarul ce
are ca obiect cererea formulată de debitor si se va proceda la
soluţionarea în procedură necontencioasă a cererii debitorului;
 creditorii înregistrează cererea de deschidere a procedurii direct în
dosarul ce are ca obiect cererea debitorului sau, dacă nu există, în
dosarul al cărui obiect îl are cererea altui creditor care are stabilit un
termen mai scurt.
10.4 Conceptul de insolvență si cel de insolvabilitate; insolvabilitatea in
materie civila si fiscala-comparatie
Art.176, alin.1 Codul de Procedură Fiscală defineste notiunea de „debitor
insolvabil ‚ acesta fiind debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au
o valoare mai mică decât obligaţiile fiscale de plată sau care nu are venituri
ori bunuri urmăribile.
Notiunea de „insolvabilitate” este definita si de prevederile art.1417 Cod
Civil care, reglementand decaderea din beneficiul termenului pentru
debitorul aflat in stare de insolvabilitate sau in stare de insolventa, declarata
conform legii (respectiv in conformitate cu prevederile Legii 85 din 2014),
trimite la „starea de insolvabilitate” care „ rezultă din inferioritatea
activului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii, executării silite, faţă
de valoarea totală a datoriilor exigibile. Dacă prin lege nu se prevede
altfel, această stare se constată de instanţă, care, în acest scop, poate ţine
seama de anumite împrejurări, precum dispariţia intempestivă a
debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, declanşarea împotriva
sa a unei proceduri de executare silită şi altele asemenea.”
Doctrina (V. Turcu,I., Noul Cod Civil, Legea nr.287/2009, Cartea V,Despre
obligatii, art. 1164-1649; Comentarii si explicatii, Ed. C.H.Beck, București,
2013, p.551) retine cu privire la aceasta din urma definitie ca, se deosebeste
de conceptul similar reglementata in Codul Civil anterior ,” prin aceea ca nu
are in vedere ca pasiv decat datoriile exigibile si nu totalul datoriilor
asumate.”, iar dupa cum se poate constata, pentru ca debitorul sa fie decazut
din beneficiul termenului starea de insolvabilitate se constată de instanţa de
judecata, care, în acest scop, poate ţine seama de anumite împrejurări-
149
Drept comercial I
premisa ale insolvabilitatii, precum dispariţia intempestivă a debitorului, neplata unor datorii
devenite scadente, declanşarea împotriva sa a unei proceduri de executare silită şi alte imprejurari,
enumerarea nefiind limitativa.
O prima observație este aceea ca, pentru a se antrena raspunderea solidara a altor persoane, in
ipotezele prevazute de art. 27, alin.(2) de la lit.a la e, se impune, ab initio, ca debitorul sa fie
insolvabil si sa fi fost declarat astfel, în condiţiile Codului de Procedura
Fiscala. Utilizarea de catre leguitor a conceptului „debitor insolvabil”, cu
mentiunea expresa ca declararea insolvabilitatii se va realiza „în condiţiile
Codului de Procedura Fiscala”, constituie o trimitere la normele acolo
prevazute privitor la acesta aspect.
Comparând textual cele doua definitii ale starii de insolvabilitate, care la o
prima vedere atrag concluzia unei notiuni polimorfe, constatam ca intre
conceptul de „venituri sau bunuri urmăribile „uzitat in materie fiscala si cel
de ”activului patrimonial ce poate fi supus executării silite” uzitata in
materie civila exista sinonimie. Analizand notiunea de « obligaţiile fiscale de
plată », «obligatii fiscale care trebuie platite, care sunt scadente» si „
valoarea totală a datoriilor exigibile”, remarcam ca, desi, nu se remarca prin
claritate, notiunea de „ obligatii fiscale de plata” pare a ingloba acelea
obligatii pentru care trebuie sa se faca plata, respectiv cele care sunt „ de
platit”, pentru care data scadentei s-a implinit, deci sunt exigibile.
Facem mentiunea ca, analiza starii de insolvabilitate ca rezultat al diferentei
dintre venituri sau bunuri urmăribile si obligaţiile de plată, este determinata
in materie fiscala prin trimitere exclusiv la aceasta categorie de obligatii si
anume la obligatiile fiscale, iar in materie civila la valoarea totală a
datoriilor exigibile, independent de natura obligatiilor.
In concluzie, starea de insolvabilitate- constata de catre organele fiscale,
luand in calcul elemente qvasi-similare cu cele din materie civila, poate
deschide calea pentru a fi atrasa raspunderea solidara cu debitorul insolvent a
altor persoane in materie fiscala, fiind o conditie prealabila/ premergatoare
analizei intrunirii cerintelor de fond, pentru atragerea acestei raspunderi
(care este in fine o specie a raspunderii civile delictuale, si pe cale de
consecinta, pentru antrenarea sa, va necesita intrunirea conditiilor prevazute
de art.1349 si urmatoarele din Codul Civil), iar in materie civila, va atrage
cu efect retoactiv decaderea din beneficiul teremenului acordat/stabilit in
favoarea creditorului pentru indeplinirea obligatiei sale, iar, decaderea din
beneficiul termenului face ca obligatia sa devina de indata exigibila- 1418
Cod Civil.
In ambele materii, existenta starii de insolvabilitate se impune a fi constata
„in conditiile legii”, respectiv a prevederilor fiecareia dintre cele doua
reglementari:- in materie fiscala, de catre organele de executare silita fiscala,
in conditiile detaliate prin Ordinul nr. 539 din 28/04/2009 pentru aprobarea
Procedurii privind declararea stării de insolvabilitate a debitorilor persoane
fizice sau juridice, conform prevederilor art. 176 din Ordonanţa Guvernului
150
Drept comercial I
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, iar in materie civila, de catre instanta de judecata,
astfel cum retine doctrina” (V. Fl. Baias, Eugen Chelaru. R. Constantinescu, I. Macovei, Noul cod
civil. Comentariu pe articole, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2012;p.1495-1496).,” instanța de
judecată se rezuma la constatarea intervenirii decaderii deoarece, aceasta „opereaza de drept.”,
aceeasi doctrina fiind cea care dezvolta aspectele procedurale ale actiunii in constatarea
insolvabilitatii si decadere din beneficiul termenului.
Starea de insolvabilitate a debitorului constata in conditiile specifice
fiecarei regelementari, indicate ut supra, are astfel cum am indicat efecte
juridice distincte: in cazul raspunderii solidare in materie fiscala precede,
este o cerinta ex- ante a atragerii raspunderii, iar in materie civila, in cazul
decaderii din beneficiul termenului, atrage decaderea din acest beneficiu,
decadere care opereaza de drept si este doar constata de catre instanta de
judecata.
Că in lipsa constatarii starii de insolvabilitate in materie fiscala, de catre
organele abilitate, constatare materializata in dresarea „procesului – verbal
de contatare a starii de insolvabilitate” nu poate fi atrasa raspunderea
solidara a statuat si jurisprudenta in Decizia nr. 3204 din 9 iunie 2009,
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ şi fiscal, (accesta pe
http://www.scj.ro/SCA%20rezumate%202009/SCA%20dec%20r%203204%
202009.htm la data de 06.10.2016) care retine ca: „Măsura atragerii
răspunderii solidare în lipsa preexistenţei declarării stării de insolvabilitate
a debitorului, nu poate fi dispusă de organul fiscal ca simpla dovadă a
deschiderii procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. R&M SRL, printr-
o sentinţă comercială cu privire la care nu s-a făcut dovada că este
definitivă şi irevocabilă (sentinţa nr.478 din 13 septembrie 2007 a
Tribunalului Timiş-Secţia comercială – faliment), la care a făcut referire
recurenta-pârâtă, nu echivalează, în sensul textului de lege sus evocat, cu
declararea stării de insolvabilitate sau de insolvenţă a debitorului și că
organul fiscal nu este abilitat să emită acte declarative ale insolvenţei, astfel
de competente aparţinând exclusiv tribunalului, respectiv judecătorului
sindic, potrivit Legii nr.85/2006, modificata.”
Pe cale de consecinta, o cerinta ce se cere a fi indeplinita in prealabil , pentru
a se atrage raspunderea solidara in ipotezele prevazute la art.27, alin.(2) de
la lit.a la e, din Codul Fiscal, este aceea a declarării stării de insolvabilitate a
debitorului, iar lipsa preexistenţei acestei constatari, reprezinta fine de
neprimire in cazul emiterii deciziei de atragere a raspunderii solidare.
Tot doctrinei (V. Turcu I., Tratat de insolvență, Ed. C.H.Beck, București,
2006, p.4-6 si jurisprudenta indicata la subsolul nr. 3) i-a revenit rolul de a
distinge intre „ insolvabilitate „ si insolventa”și retine ca insolvabilitatea
„exprima dezechilibrul financiar al patrimoniului debitorului, caracterizat
prin preponderenta activului fata de pasiv,”, iar insolventa” reprezinta
absenta fondurilor banesti necesare platii obligatiei scadente.”
151
Drept comercial I
Avand in vedere multiplele dificultati de „supravietuire” pe care criza economica le-a generat pentru
profesionisti printre care si lipsa lichiditatilor apreciem ca justificata propunerea doctrinei (V.
Turcu, Legea procedurii insolventei, Comentariu pe articole, ed.a 3 a Ed.C.H.Beck , 2009 , p.47-48)
de a redefini insolventa cu referire nu la conceptul de „ fonduri banesti „ ci la cel de „active
disponibile” si anume ca « acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin
insuficienta activelor disponibile pentru plata datoriilor exigibile.»
Prevederile Legii 85 din 2014, la art.3, pct.29 definesc insolvenţa in
registru similar cu reglementarile anterioare in materie, fara a prelua
propunerea doctrinei indicata ut supra, ca acea stare a patrimoniului
debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti
disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile; insolvenţa
debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă,
nu a plătit datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă.
Pe cale de consecinta, centrul de greutate in analiza instalarii starii de
insolventa se mentine si sub imperiul noii reglementari in aceasta materie
pe existenta/ inexistenta fondurilor băneşti in raport cu creanta/ creantele ,
iar insuficienta disponibilitatilor banesti pentru acoperirea datoriei/
datoriilor certe, lichide şi exigibile avand peste 60 de zile de la scadenta,
instituie prezumtia de insolventa.
Fapta administratorului de a nu-şi fi îndeplinit obligaţia legală de a cere
instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei este sanctionata cu
atragerea raspunderii solidare cu debitorul in materie fiscala. Fapta
prevazuta de art.27, alin.(2), lit.c) din Codul de Procedura Fiscala pentru
savarsirea careia se atrage raspunderea solidara cu debitorul pentru
datoriile fiscale ale acestuia este cea savarsita de administratorii care, în
perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia
legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei,
pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate
la data declarării stării de insolvabilitate.
Decodificarea prevederilor art. 27, alin.(2), lit.c din Codul de Procedura
Fiscala presupune cu necesitate cercetarea sintagmelor din cuprinsul sau.
Conturam notiunea de „obligatie legala de a cere instanţei competente
deschiderea procedurii insolvenţei” ca obligatie izvorata din lege, respectiv
din reglementarea in vigoare in materia insolventei si anume art. 66, alin.
(1) din Legea 85 din 2014. In fapt, examinam obligatiile administratorului
debitorului pe „drumul” de la insolventa iminenta la insolventa instalata,
de la debitorul care «va putea sa formuleze o cerere de deschidere a
procedurii « la debitorul care este obligat sa formuleze o cerere de
deschidere a procedurii ».Insolventa iminenta este acea stare de insolventa
care urmeaza sa se produca, sa se instaleze anticipat prin aceea ca, se
dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile
angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei iar consecinta
152
Drept comercial I
iminentei insolventei pentru debitor este ca, acesta, prin reprezentant legal, va putea formula o
cerere de deschidere a procedurii insolventei.
Insolventa instalata este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin
insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile,
insolvenţa debitorului se prezumă atunci când acesta, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit
datoria sa faţă de creditor; prezumţia este relativă.
Conform prevederilor art. 66, alin.(1) din Legea 85 din 2014, debitorul aflat
în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi
supus dispoziţiilor legii insolventei, în termen de maximum 30 de zile de la
apariţia stării de insolvenţă, deci, consecinta instalarii acestei stari pentru
debitor este ca, acesta este obligat sa formuleze o cerere de deschidere a
procedurii insolventei.
Sorgintea obligatiei legale a debitorului de a formula propria cererea de
deschidere a procedurii este urmatoarea: se prezuma ca neandeplinirea
acestei obligatii legale adanceste starea de imposibilitate in a face fata cu
sumele de bani disponibile creantelor certe lichide si exigibile, creand un
declaj si mai mare intre posibilitatile creditorilor de a-si recupera creantele si
sumele de bani ale debitorului disponibile sa le acopere, decalaj ce ar fi fost
stopat prin deschiderea procedurii.
Relevanta relei- credinte pentru această ipoteză consta in aceea ca, debitorul
prin reprezentantul sau a cunoscut ca s-a instalat starea de insolventa si nu a
solicitat in termenul de 30 de zile prevazut in legea speciala, a insolventei,
deschiderea procedurii , acesta fiind termenul in care respectiva obligatie
legala trebuia indeplinita.
Mai mult, deschiderea procedurii insolvenţei, trebuia solicitata pentru
obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data
declarării stării de insolvabilitate. Deci, constatarea /declanșarea starii de
insolvabilitate este relevanta si coreativa cererii de deschidere a procedurii
de insolventa, deoarece, obligaţiile fiscale rămase neachitate la data
declarării starii de insolvabilitate sunt cele care pot si trebuie sa
fundamenteze cererea de deschidere a procedurii de insolventa. Numai daca
cererea de deschidere a procedurii insolventei nu a fost formulata in raport
cu aceste obligatii de natura fiscala si numai daca sunt obligatii fiscale
neachitate la momentul declararii starii de insolvabilitate , obligatia legala
de a formula o cerere de deschidere a procedurii insolventei nu se considera
îndeplinita de catre administratorul debitoarei si se poate atrage raspundera
solidara in materie fiscala.
Pe cale de consecinta, raspunderea solidara a administratorului cu debitorul
pentru datoriile fiscale ale acestuia va fi atrasa daca sunt sunt indeplinite
conditiile prevazute de art.27, alin.(2), lit.c), aspect statuat si de jurisprudenta
in: Decizia nr. 10663 din 7 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, Sectia a II a
civilă, de contencios administrativ si fiscal si Decizia nr. 10518 din 4
noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, Sectia a II a civilă, de contencios
153
Drept comercial I
administrativ si fiscal (accesata pe http://www.curteadeapelcluj.ro/jurisprudenta.html la data de

07.09.2016.) De asemenea, prin Decizia civilă nr. 23/2008 din 9 ianuarie 2008, Curtea de Apel
Cluj, Secția Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal(accesata pe
http://www.curteadeapelcluj.ro/jurisprudenta.html la data de 07.09.2016) se rețin următoarele:
„Creanțele fiscale datorate d edebitori persoanelor juridice radiate din registrul comerțului se scad
din evidența analitică a plăților, după radiere indiferent dacă s-au atras sau nu răspunderea altor
persoane pentru plata obligațiilor fiscale în condițiile legii.
Într-o interpretare logică și sistematică a normei cuprinse în ultimul alineat al art.172 din OG
nr.92/2003 rezultă că răspunderea altor persoane pentru plata obligațiilor fiscale in condițiile art.
27 din OG nr. 92/2003 trebuie să fie angajată anterior momentului radierii. De la data radierii
încetează personalitatea juridică a societății comerciale cu toate consecințele ce decurg din acest
fapt.”
Cat priveste, atragerea raspunderii solidare a adminstratorului societatii pentru nenandeplinirea
obligatiei legale de a nu fi solicitat deschiderea procedurii insolventei, rolul acestei reglementarii se
inscrie in ansamblul de masuri menite sa previna agravarea situatiei
debitorului si diluarea posibilitatilor de plata a creantelor fiscale.Prevazuta in
acte normative distincte: Codul de Procedura Fiscala; Codul Insolventei;
Codul penal, acesata fapta primeste, pe langa fondul comun si conotatii
proprii in fiecare dintre acestea:daca in acord cu prevederile Codului de
Procedura Fiscala constatarea savarsirii faptei are ca si efecte atragerea
raspunderii solidare, in acord cu prevederile Codului Penal constituie
infractiune de bancruta simpla; iar in reglementarea data de Codul
Insolventei fapta nu are prevazuta o sanctiune corelativa.
Publicitatea hotărârii de deschidere a procedurii, independent de catre
cine a fost formulata cererea de deshidere, se realizeaza in acord cu
prevederile art.83, prin aceea ca, toate actele şi corespondenţa emise de
debitor, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar vor cuprinde, în
mod obligatoriu şi cu caractere vizibile, în limbile română, engleză şi
franceză, menţiunea "în insolvenţă", "in insolvency", "en procedure
collective". După intrarea în reorganizare judiciară sau faliment, actele şi
corespondenţa vor purta, în condiţiile prevăzute la alin. (1), menţiunea "în
reorganizare judiciară", "in judicial reorganisation", "en redressement" sau,
după caz, "în faliment", "in bankruptcy", "en faillite". După intrarea în
procedura simplificată se va face, de asemenea, menţiunea "în faliment", "in
bankruptcy", "en faillite". Dacă debitorul deţine sau administrează una sau
mai multe pagini de internet, organele de conducere ale acestuia sunt
obligate să publice pe paginile de internet proprii, în termen de 24 de ore de
la data comunicării hotărârii de deschidere a procedurii, informaţiile
referitoare la starea societăţii, precum şi numărul, data şi instanţa care a
pronunţat hotărârea. Prejudiciile suferite de terţii de bună-credinţă ca urmare
a nerespectării obligaţiilor mai sus indicate vor fi reparate în mod exclusiv de
persoanele care au încheiat actele ca reprezentanţi legali ai debitorului, fără a
fi atinsă averea debitorului.
154
Drept comercial I
În afară de cazurile autorizate de judecătorul-sindic sau avizate de către administratorul judiciar,

toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule de
drept. Debitorul şi/sau, după caz, administratorul judiciar sunt/este obligaţi/obligat să întocmească şi
să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plăţile şi compensările efectuate după deschiderea
procedurii, cu precizarea naturii şi valorii acestora, precum şi a datelor de identificare a
cocontractanţilor.
CONCEPTE SI TERMENI DE RETINUT:

cererea de deschidere a procedurii, cererea de deschidere formulata de debitor, cerere
de deschidere formulata de catre creditor, prevalenta cererii debitorului, insolventa,
insolvabilitate;
1. Definiți noțiunea de creanța certă, lichidă și exigibilă.

2. Indicați caracteristicile creanței care poate fundamenta cererea de deschidere a procedurii formulată de
către creditori sau de către debitori.
3. Identificați corelațiile dintre cererea formulată de către debitor și cererile formulate de către creditor și
explicați prevalența cererii debitorului.
4. Identifica corelațiile dintre conceptul de insolvență și conceptul de insolvabilitate.
5. Explicați conceptul de insolvabilitate în materie civilă, fiscală și comercială.
1. Creanta care poate fundamenta o cerere de deschidere a procedurii de insolventa formulata de catre
creditor trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii:
a. sa fie certa lichida si exigibila
b. sa fie certa lichida si exgibila mai mult de 60 de zile
2. Pentru formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolventei de catre debitor starea de
insolventa trebuie sa fie:
a. iminenta
b. instalata
(Raspuns corect 1-b, 2-b)
155
Drept comercial I
4. Carpenaru,S, Hotca, M.A., Nemes, V., 2014, Codul insolventei comentat, Bucuresti, Ed.Universul Juridic;
1. Georoceanu, A.M Apan, R.D., "The configuration of joint liability for adminstrators, associatess and
shareholders in the fiscal field; Typology and procedures", Revista Curentul Juridic, an XVII, Nr. 1 (56),
2014, acesata la 14.02.2015
http://revcurentjur.ro/arhiva/attachments_201404/recjurid144_11A.pdf ;
3. Vasilescu, P., Drept civil. Obligatii, Bucuresti, Hamangiu, 2012 ;
4. Turcu, I., Legea procedurii insolventei,Comentariu pe articole, ed.a 3 a Ed.C.H.Beck , 2009 , p.47-48
5. Turcu I., Tratat de insolvență, Ed. C.H.Beck, București, 2006, p.4-6 si jurisprudenta indicata la subsolul
nr. 3 ;
6. Baias, V. Fl. Eugen Chelaru. R. Constantinescu, I. Macovei, Noul cod civil. Comentariu pe articole,
Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2012;p.1495-1496) ;
7. Turcu,I., Noul Cod Civil, Legea nr.287/2009, Cartea V,Despre obligatii, art. 1164-1649; Comentarii si
explicatii, Ed. C.H.Beck, București, 2013, p.551;
8. Dimitriu A., 2014, Cererea de deschidere a procedurii insolvenței în Noul Cod al insolvenței, București,
Ed. CHBeck, p. 50-51;
156
Drept comercial I
PROCEDURA GENERALA DE INSOLVENȚA REGLEMENTATA DE LEGEA 85 DIN 2014;

EFECTELE DESCHIDERII PROCEDURII; PRIMELE MASURI
Cuprins
11.1. Interferenta a două categorii de proceduri, a celei de drept comun reglementata de Codul de
Procedura Civila şi a celei de insolventa generata de aceeasi creanţa
11.1.1. Un prim efect al interferenţei- suspendarea acţiunii în pretenţii urmare a deschiderii
procedurii de insolvență a debitorului;
11.1.2. Realizarea comunicarii hotararii de deschidere a procedurii prevazută de art.37 din
Legea 85 din 2006, respectiv de art.76 din Legea 85 din 2014 ;
11.1.3. În ce modalitate si de la ce data opereaza suspendarea judecatii acţiunii de drept
comun;
11.1.4. Data de la care opereaza suspendarea termenului de prescriptie a acţiunii de drept
comun;
11.2. Cadrul procesual dat de procedura insolvenței in scopul realizării drepturilor creditorului a
cărui acţiune de drept comun a fost suspendată de drept urmare a deschiderii acestei proceduri
11.3. Exceptia de la regula suspendării de drept – nu se suspendă acțiunile pornite împotriva
codebitorului debitoarei falite.
11.5. Primele măsuri; Ridicarea dreptului de administrare a debitorului in cadrul procedurii
insolventei:conditii; proceduri; efecte
Obiective
• Cunoasterea si intelegerea efectelor deschiderii procedurii de insolvență a debitorului si anume
suspendarea actiunilor judiciare, extrajudiciare si a executarilor silite si intreruperea termenului de
prescriptie; notificarea deschiderii procedurii si ridicarea dreptului de administrare a debitorului;
• Insusirea consecintelor specifice deschiderii procedurii insolventei; 157
• Înțelegerea efectelor interferenței a două categorii de proceduri, a celei de drept comun reglementata
de Codul de Procedura Civila şi a celei de insolventa generata de aceeasi creanţa.
Competențe
• Studenții vor defini conceptul de efect al deschiderii procedurii de insolvență și de suspendare a
Drept comercial I
CONȚINUT
11.1. Interferenta a două categorii de proceduri, a celei de drept comun

reglementata de Codul de Procedura Civila şi a celei de insolventa
generata de aceeasi creanţa
Sunt supuse in continuare analizei mijloacele juridice puse la dispoziţie,
initial de catre dreptul comun şi, ulterior de reglementarea dată procedurii
insolventei, prin intermediul cărora este asigurată protecţia creditorului, si
este centrat să identifice şi să analizeze impactul si interferenta dintre două
categorii de proceduri, precum si situaţia creditorului care, cu toate că, a
iniţiat recuperarea creanţei sale în procedura de drept comun, o urmăreşte
în fiecare dintre etapele desfăşurării procedurii de insolventa.
Impactul si interferenta celor două categorii de proceduri, a celei de drept
comun reglementata de Codul de Procedura Civila şi a celei de insolventa
utilizate în scopul recuperării aceleiaşi creanţe, nu este de neglijat.Interesul
acestei interferente rezidă din interesul general al afacerilor, respectiv al
creditorilor pentru recuperarea creanţelor lor. Ceea ce este particular aici
este circumscrierea la situaţia creditorului care a iniţiat o acţiune judiciară
în pretenţii faţă de debitor, pentru recuperarea creanţei sale, anterior
deschiderii procedurii de insolventa, pe calea dreptului comun şi urmareşte
recuperarea acestei creante în cadrul acestei din urma procedure, a
insolventei.
Jurisprudenţa a relevat că se află într-o situaţie specială creditorul care a
iniţiat o acţiune judiciară în pretenţii faţă de debitor, pentru recuperarea
creanţei sale, anterior deschiderii procedurii de insolvență şi urmăreşte
recuperarea acestei creanţe în cadrul procedurii de insolvență, aspect aflat la
158
Drept comercial I
interferenţa dintre procedura de insolvență şi procedura de drept comun reglementată de Codul de

Procedură Civilă. Cercetarea va fi circumscrisă acestei teme prin raportare la prevederile Legii 85
din 2006, cu trimiterile adecvate la reglementarea acum in vigoare Legea 85 din 2014.
Sub aspectul naturii creantei pe care o detine creditorul impotriva profesionistului, cele doua
proceduri, cea de drept comun si cea a insolventei pot interfera, numai in ipoteza in care creanta
rezulta din activitatea profesionala desfasurata de catre profesionistul -
debitor si poate avea natura comerciala, bugetara, salariala.
11.1.1. Un prim efect al interferenţei- suspendarea acţiunii în pretenţii
urmare a deschiderii procedurii de insolvență a debitorului;
Legea nr. 85 din 2006 în art.36 prevede mijlocul juridic incident aplicabil
interferenţei dintre cele două categorii de proceduri, a celei de drept comun
prevazută de Codul de Procedură Civilă și a celei de insolvență -
suspendarea de drept a judecăţii acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau a
măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului
sau bunurilor sale (Nu se suspendă în temeiul prevederilor art.36 acțiunile
pornite de către creditori împotriva averii garanților fideiusori și a celor
ipotecari care au garantat îndeplinirea obligațiilor pentru debitorul față de
care s-a deschis procedura de insolvență).De la data deschiderii procedurii se
suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de
executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor
sale, cu excepţia acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal.
Se dă astfel prevalenţă procedurii concursuale, colective, egalitare şi unice a
insolvenței care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia
pentru acoperirea pasivului, raportat la procedura individuală de drept
comun. (Legea 85 din 2006 nu distinge asupra prevederilor art. 36, între
ipoteza deschiderii procedurii insolvenței la cererea debitorului şi aceea a
deschiderii la cererea unui creditor, în ambele ipoteze prevederile art.36 fiind
aplicabile).
Norma prevazută de art.36 era apreciata ca fiind norma “imperativă, de
ordine publică, si urmarește concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect
averea debitorului, în competența exclusivă a judecătorului-sindic desemnat
în procedura insolvenței debitorului” (in acest sens Turcu I, Legea procedurii
insolvenței – Comentariu pe articole. Editia 3, Ed. C.H.Beck, București,
2009, p. 305 și în Turcu Ion, Tratat de insolvență, Ed. C.H.Beck, București,
2006, p.382-383) şi are “ca scop menţinerea averii debitorului în starea
existentă la deschiderea procedurii.” (V.Decizia nr.134 din 22 martie 1999,
BJ 1999, Editura Lumina Lex, 2000, p.391, în Manualul de bune practici în
insolvenţă, 2002, p.172, http://www.inm-
lex.ro/fisiere/pag_34/det_55/1288.pdf)
Constatăm anterioritate datei deschiderii procedurii de insolvență fata de cea
a suspendării de drept a acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau a măsurilor de
executare silită, ca efect al caracterului executoriu al hotărârilor
judecătorului-sindic din momentul pronunțării. („....inclusiv în ce privește
159
Drept comercial I
efectul prevăzut de art. 36”,in Turcu I., Legea procedurii insolvenței – Comentariu pe articole. Editia
3, Ed. C.H.Beck, București, 2009, p. 306 si in Turcu I., Tratat de insolvență, Ed. C.H.Beck,
București, 2006, p.382-383).
Suspendarea prevazută de art.36, in sistemul Legii 85 din 2006 opereaza de
drept, ope legis, de la data deschiderii procedurii de insolvență şi este doar
constatată de facto de către instanţă de judecată sau organul de executare, în
fiecare cauză în parte (Prevederea art.36 din Legea 85 din 2006 este
considerată ca fiind constituţioanală, unul dintre argumentele Curții
Constituționale fiind acela că "existenţa unor acţiuni paralele cu procedura
concursuală prevăzută de lege ar produce incertitudine cu privire la masa
credală, fapt ce ar face imposibilă evaluarea activului şi pasivului averii
debitorului, în vederea distribuirii rezultatului lichidării", in Decizia nr.
1075/2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 8 din 07/01/2008 şi reiterate în
Decizia nr. 584/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 606 din 29/08/2011).
Efectul suspendării judecăţii în acţiunea de drept comun, conform
prevederilor art.36 este acela că, pe durata procedurii, în cauză nu se mai
infăptuieşte nici un act, dosarul fiind trimis spre păstrare la arhiva instanţei.
Deasemenea, conform prevederilor art.40 din aceeaşi lege, deschiderea
procedurii suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor prevăzute la art.
36, complinindu-se astfel măsura suspendarii de drept a judecaţii acţiunilor
cu cea a suspendării termenului de prescripţie a acţiunilor.
Conform prevederilor art. 37 din Legea 85 din 2006, în vederea aplicării
prevederilor art.36 privitoare la suspendare, prin sentința de deschidere a
procedurii, judecătorul-sindic va dispune comunicarea acesteia către
instanțele judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitorului declarat
la registrul comerțului și tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.
Se dă eficiență prevederilor art.36 prin comunicarea sentinței de deschidere
a procedurii către instanța de judecată competentă a judeca acțiunile
îndreptate împotriva debitorului intrat în insolvență, instanță care va
purcede la constatarea suspendării acțiunilor.
O analiza a prevederilor art. 36, 37 si 40 din Legea 85 din 2006
reconsiderate in continutul reglementarii date de Legea 85 din 2006 si
cuprinse in prevederile art.75, 76, 79, care vizeaza aceleasi institutii si
functionarea in acord cu principiile mai sus indicate, au urmatoarele repere:
 de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept, aceleasi categorii
de actiuni care erau supuse suspendarii si in conformitate cu prevederile
art.36 si anume toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de
executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului (este
corijata sintagma „ asupra debitorului sau bunurilor sale”, cu cea „asupra
averii debitorului”, bunurile facnad parte din averea debitorului);
 art.75, alin.1, teza 1;Elementul de continuitate este dat de operarea, de
drept-ope legis, a suspendarii actiunilor sau masurilor de executare de la
data deschiderii procedurii de insolvență , urmand a fi constatată de facto
160
Drept comercial I
de către instanţă de judecată sau organul de executare, în fiecare caz în parte, prevalenta
procedurii concursuale, colective, egalitare și unice a insolvenței, raportat la procedura
individuală de drept comun fiind reconfirmata;
Binevenite si necesare precizari, respectiv elemente de noutate aduse de Legea 85 din 2014 sunt
cuprinse in tezele urmatoare la art.75, alin.1:
 valorificarea drepturilor decurgand din aceste actiuni acestora se poate
face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de
admitere a creanţelor. Prevalenta procedurii insolventei asupra procdurii
de drept comun este astfel expres prevazuta;
 localizarea repunerii pe rol sau a reluarii a acestor actiuni si masuri de
executare silita in raport de situatia deschiderii , a nedeschiderii sau a
inchiderii procedurii insolventei, un vid de reglementare in Legea 85 din
2006 este de asemenea acoperit, expres si limitativ fiind prevazuta
repunerea pe rol:în cazul :desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii,
a revocării încheierii de deschidere a procedurii , a închiderii procedurii
în condiţiile art. 178.
 deschiderea procedurii suspendă orice termene de prescripţie a acţiunilor
prevăzute la art. 75 alin. (1), conform prevederilor art.79 din Legea 85
din 2014 similat prevederilor art .40 din Legea 85 din 2006 ;
 aplicarea prevederilor art.75, necesita ca, prin hotărârea de deschidere a
procedurii judecătorul-sindic sa dispuna comunicarea acesteia către
instanţele judecătoreşti în a căror jurisdicţie se află sediul debitorului
declarat la registrul corespunzător şi tuturor băncilor unde debitorul are
deschise conturi – prevederea in acest sens cuprinsa in art. 37 din Legea
85 din 2006 fiind reiterata in art. 76 din Legea 85 din 2014.
In peisajul edulcorat oferit de jurisprudenţă în general cât şi de cea a Curţii
Constituţionale suspendarea judecăţii unei acţiuni în pretenţii, promovată de
către reclamant, urmare a deschiderii procedurii de insolvență a debitorului
şi revalorificarea drepturilor reclamantului-creditor în cadrul procedurii de
insolvență relativ de coerenţa, deci vom acorda o privire specială
următoarelor aspecte:
11.1.2 Realizarea comunicarii hotararii de deschidere a procedurii
prevazută de art.37 din Legea 85 din 2006, respectiv de art.76 din Legea
85 din 2014 ;
In practica tribunalelor anterior intrarii in vigoare a Legii 85 din 2014,
comunicarea hotararii de deschidere a procedurii prevazută de art.37 nu
constituiea o constantă. Mai mult, cu excepţia dispoziţiilor din cuprinsul
art.37 nici o prevedere sau procedură administrativă nu detaliază privitor al
această comunicare, lacună care apreciem că era necesar a fi completată.
Necesitatea unei proceduri administrative exprese este dată de faptul că,
dacă comunicarea către instanțele judecătorești în a căror jurisdicție se află
sediul debitorului de către grefier apare lesnicioasă, nu este indiferent care
este soarta acestei comunicări după ce a ajuns la instanţa de judecată
161
Drept comercial I
respectivă. Susţinem aceasta, deoarece, această comunicare are în compunerea sa denumirea şi

sediul debitorului, fară a identifica numarul dosarelor de pe rolul acelor instanţe în care debitorul are
calitatea de pârât, deci o operaţiune materială de identificare a dosarelor este necesară şi abia apoi
comunicarea sentinţei în fiecare dosar. Chiar Legea 85 din 2014 prevede verificari de natura
administrativa numai a dosarelor aflate pe rolul instantei care au ca obiect cererea de deschidere a
procedurii formulate de catre creditori sau debitor.
Atâta vreme cât, hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii din
momentul pronunțării, conform prevederilor art.12 în Legea 85 din 2006
reluate in art. 46 din Legea 85 din 2014, iar prin hotararea de deschidere a
procedurii judecătorul-sindic dispune comunicarea hotararii, nerespectarea
acestor prevederi înseamnă nerespectarea dispozitivului hotărârii
judecatoreşti.
Totodată, pot fi urmatoarele situaţii în care, comunicarea să nu îşi producă
efectul scontat, cum ar fi acţiunile judiciare care au fost promovate la o altă
instanţă şi nu la cea de la sediul pârâtului, adică al debitorul faţă de care s-a
deschis procedura de insolvenţă, raport la normele de competenţă
alternativă. Deasemenea, ramâne neacoperită de practica, norma privitoare
la comunicarea hotararii în ipoteza în care au fost promovate împotriva
debitorului acţiuni extrajudiciare sau măsuri de executare silită avand in
vedere spre exemplu procedurile de arbitraj precum si numarul de birouri
de executori judecatoresti din circumscriptia unei curti de apel, care ar trebui
incunostiintati asupra deschiderii procedurii pentru ca suspendare de drept a
procedurilor de executare silita sa devina functionala. Deci, evident este că,
dispozitiile privitoare la comunicarea hotararii de deschidere a procedurii
nu sunt îndestulatoare, nici in veche nici in noua reglementare pentru a se
constata suspendarea tuturor acţiunilor judiciare, extrajudiciare sau a
măsurilor de executare silită şi necesita a fi complinită.
11.1.3 În ce modalitate si de la ce data opereaza suspendarea judecatii
acţiunii de drept comun;
Administratorul judiciar şi/sau lichidatorul judiciar va formula cereri de
suspendare a acţiunilor existente pe rolul instanţelor de drept comun având
ca obiect realizarea creanţelor faţă de averea debitorului este sintagma pe
care o intalnim in Manualul de bune practici în insolvenţă (In acest sens
Manualul de bune practici în insolvenţă, 2002, p.84, http://www.inm-
ex.ro/fisiere/pag_34/det_55/1288.pdf), aceasta fiind dealtfel o practică
încetăţenită (Administratorul statutar al debitorului căruia nu i s-a ridicat
dreptul de administrare prin sentinţa de deschidere a procedurii opinăm că
poate, deasemenea, depune cererea de suspendare).
Dar, pentru a formula cererea de suspendare, administratorului judiciar
şi/sau lichidatorului judiciar trebuie sa i se puna la dispoziţie de către debitor
documentele din care să rezulte existenţa creanţei litigioase, respectiv sa fie
incunostintat de existenta cauzei si de termenul de judecata. Aceeaşi condiţie
se cerere a fi îndeplinită şi pentru ca administratorul judiciar şi/sau
162
Drept comercial I
lichidatorul judiciar să fie în masură să depună cererea de suspendare intr-un litigiu extrajudiciar sau
raportat la o masură de executare silită.Pe cale de consecinţă, în lipsa documentelor de la debitor,
administratorul judiciar si/sau lichidatorul judiciar poate fi în imposibilitate de a depune cererea de
suspendare. Aceasta lacuna poate fi complinita prin verificarea efectuata de catre administratorul
judiciar / lichidatorul judiciar pe portalul instantelor de judecata.
Dar din perspectiva procedurala, fiind vorba despre o suspendare care
opereaza de drept, prin efectul legii, fiind constatata doar de catre instanta de
judecata, opinam ca o astfel de cerere nu este necesara, deoarece efectul
suspensiv se produce de la pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii,
iar suspendarea este constata de către instanţa sau organul de executare, la
cererea persoanei interesate ori din oficiu, in masura in care a fost efectuata
comunicarea hotararii de deschiderea a procedurii, comunicare fata de care
ne-am exprimat motivat rezervele pe care dealtfel le vom dezvolta (v. Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia comercială decizia nr.1119 din 19 martie
2008, accesata pe
http://www.scj.ro/SE%20rezumate%202008/SE%20r%201119%202008.htm
, la 07.10.2016).
Constatarea suspendarii actiunii este necesar a fi facuta la primul termen de
judecata stabilit in cauza ulterior datei deschiderii procedurii.De aici si
importanta comunicarii hotararii de deschidere a procedurii, deoarece, orice
termen de judecata in care se administreaza probe, se ridica exceptii
procedurale, in conditiile in care suspendarea opereaza de drept si este
contemporana datei hotararii de deschidere a procedurii infrange efectele
acesteia.
11.1.4 Data de la care opereaza suspendarea termenului de prescriptie a
acţiunii de drept comun;
Constatăm că suspendarea judecăţii acţiunilor de drept comun prevazută
opereaza de drept concomitent cu suspendarea termenului de prescripţie a
acţiunii, ambele suspendari constituind efecte ale deschiderii procedurii
(Curtea Constituţională reţine că dreptul la acţiune al creditorilor, suspendat
fiind, nu dispare, este conservat prin art. 40, în Decizia nr. 1075/2007 şi
reiterate în Decizia nr. 584/2011).Urmare a suspendării termenului de
prescripţie al acţiunii pe durata procedurii un nou termen începe să curgă la
data desfiinţării hotărârii de deschidere a procedurii, a revocării încheierii de
deschidere a procedurii, precum si la cea a închiderii procedurii. Deci, la
aceaste date creditorul ar trebui, sa formuleze cerere de repunere pe rol a
cauzei în vederea recuperării creanței sale, in caz contrar, sincopa acţiunii în
pretenţii, fiind desavarşită (Dacă va ramâne în nelucrare, cererea de
chemare în judecată formulată împotriva debitorului, cerere a cărei judecată
a fost suspendată va fi sancționată cu perimarea, conform prevederilor
Codului de Procedură Civilă. Suspendarea în reglementarea dată de Vechiul
Cod de procedură civilă, a se vedea in Deleanu Ion, Tratat de procedură
civilă Ed. CH Beck, București, 2005, p.637-646).
163
Drept comercial I
Concomitent încheierii procedurii, daca creantele au fost complet acoperite prin distribuire, prin
sentinţa de închidere se dispune si radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat,
conform prevederilor art.132 şi 133 din Legea 85 din 2006, regasite in art 176 din Legea 85 din
2014. Deci, avand in vedere ca se suspendă termenul de prescripţie a acţiunii, daca creantele nu au
fost complet acoperite prin distribuire, debitorul nu ar trebui radiat din registrul în care este
înmatriculat, astfel incat, creditorul sa isi poate valorifica drepturilor sale,
ramase nevalorificate in cadrul procedurii insolventei, în cadrul procedurii
de drept comun.
11.2. Cadrul procesual dat de procedura insolvenței in scopul
realizării drepturilor creditorului a cărui acţiune de drept comun a fost
suspendată de drept urmare a deschiderii acestei proceduri
Constatându-se de către instanţa investită cu judecarea unei acţiuni de drept
comun suspendarea cauzei, este necesar totodată să se confere creditorului
un cadru procesual în care să îşi realizeze drepturile asupra averii
debitorului.
Doctrina (Turcu I.,Legea procedurii insolvenței – Comentariu pe articole.
Ediţia 3, Ed. C.H.Beck, București, 2009, p.305-306 si in Turcu I., Tratat de
insolvență, Ed. C.H.Beck, București, 2006, p.382-383) şi jurisprudenţa
constituţională (Deciziile Curţii Constituţionale trimit expres la faptul că "
în cadrul procedurii insolvenţei, creditorii pot folosi toate mijloacele
procedurale puse la dispoziţie de lege pentru realizarea drepturilor lor” în
Decizia nr. 1075/2007 şi reiterate în Decizia nr. 584/2011) relevă anterior
intrarii in vigoare a Legii 85 din 2014 neîndoios că, acest cadru procesual
este dat de procedura insolventei deschisă asupra averii
debitorului.Conform prevederilor art. 75, alin.1 din Legea 85 din 2014,
cadrul procedual de urmat de catre creditor este expres prevazut expres si
anume valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul
procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a
creanţelor.Deci, creditorii a căror acţiune sau măsură de executare silită a
fost suspendată pot depune cerere de admitere a creanţei pentru a participa
la procedura insolventei, în vederea recuperării creanţelor lor.
Intr-o incercare de pledoarie a status qou - lui particular al creditorului
care a formulat o acţiune în pretenţii anterior deschiderii procedurii de
insolvență a debitorului și care urmărește realizarea aceleiași creanțe în
cadrul acestei proceduri, pledoarie fundamentată pe analiza prevederilor
comparative ale Legii 85 din 2006 si ale Legii 85 din 2014, în situaţii de
interferență a celor două proceduri, a celei de drept comun prevazută de
Codul de Procedură Civilă și a celei de insolvență se constata o trangresare
a drepturile participanţilor la actul de justiţie, respectiv a creditorului, ori,
rolul justiţiei este de a facilita apelul la diverse categorii de proceduri şi nu
de a le suprapune sau multiplica, coerenţa procedurilor şi a interferenţei
acestora, fiind definitorie pentru buna desfăşurare a actului de justiţie.
164
Drept comercial I
11.3. Exceptia de la regula suspendării de drept – nu se suspendă acțiunile pornite împotriva

codebitorului debitoarei falite.
Exceptia de la regula suspendarii de drept, aplicabila conform prevederilor art.36, alin 2 din Legea
85 din 2006 limitativ numai acţiunilor exercitate în cadrul unui proces penal, este extinsa prin
prevederile art.75, alin.1 si 2, incluzand dupa cum urmeaza : art.75, alin.2, lit. a) căile de atac
promovate de debitor împotriva acţiunilor unui/unor creditor/creditori
începute înaintea deschiderii procedurii şi acţiunile civile din procesele
penale îndreptate împotriva debitorului.Nuantarea survenita prin noua
reglementare este aceea acţiunile civile exercitate în cadrul unui proces
penal nu sunt susceptibile de suspendare.
 art.75, alin.2, lit. b) din Legea 85 din 2014 prevede ca nu sunt supuse
suspendarii de drept acţiunile judiciare îndreptate împotriva
codebitorilor şi/sau terţilor garanţi;
 art.75, alin.3 prevede suplimentar prevederilor Legii 85 din 2006 ca nu
sunt supuse suspendării de drept acţiunile judiciare pentru determinarea
existenţei şi/sau cuantumului unor creanţe asupra debitorului, născute
după data deschiderii procedurii.Deci, pentru aceasta categorie de
actiuni, determinate in raport de data la care creanta se naste, data
localizata imperativ ulterior datei deschiderii procedurii, se va putea
formula, pe parcursul perioadei de observaţie şi de reorganizare, cerere
de plată ce va fi analizată de către administratorul judiciar cu
respectarea prevederilor art. 106 alin. (1), fără ca aceste creanţe să fie
înscrise în tabelul de creanţe. Împotriva măsurii dispuse de către
administratorul judiciar se va putea formula contestaţie cu respectarea
art. 59 alin. (5), (6) şi (7) ;
Comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi
notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor Codului
de procedură civilă . In urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar
va trimite o notificare tuturor creditorilor menţionaţi în lista depusă de
debitor. Creditorii care nu au fost notificaţi potrivit prevederilor art. 99 alin.
(3) sunt consideraţi de drept în termenul de depunere a cererilor de admitere
a creanţelor, prin depunerea unei cereri de admitere la masa credală şi vor
prelua procedura în stadiul în care se afla în momentul înscrierii lor la masa
credală. Notificarea va fi comunicată creditorilor de îndată şi, în orice caz,
cu cel puţin 10 zile înainte de împlinirea termenului-limită pentru
înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor şi va cuprinde:
 termenul-limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor
asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la
deschiderea procedurii, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă
înregistrată să fie considerată valabilă;
 termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi publicare în BPI a
tabelului preliminar de creanţe, care nu va depăşi 20 de zile pentru
165
Drept comercial I
procedura generală sau, respectiv, 10 zile, în cazul procedurii simplificate, de la expirarea

termenului de 45 de zile;
 termenul de definitivare a tabelului creanţelor, care nu va depăşi 25 de zile, în cazul procedurii
generale şi al celei simplificate, de la expirarea termenului corespunzător fiecărei proceduri;
 locul, data şi ora primei şedinţe a adunării creditorilor.
Creditorii care au înregistrat cereri de admitere a creanţelor sunt prezumaţi
că au în cunoştinţă termenele prevazute in cadrul procedurii şi nu vor mai fi
citaţi.Prima citare şi comunicare a actelor de procedură către persoanele
împotriva cărora se introduce o acţiune, în temeiul dispoziţiilor prezentei
legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se vor realiza potrivit
prevederilor Codului de procedură civilă şi prin BPI.
11.5. Primele măsuri; Ridicarea dreptului de administrare a debitorului

in cadrul procedurii insolventei:conditii; proceduri; efecte
In cadrul general dat de catre procedura insolventei, ridicarea dreptului de
administrarea debitorului opereaza si este obiectivat independent de orice
manifestari de vointa ale debitorului ori poate fi solicitat, devenind incident
efectiv, urmarea a admiterii de catre judecatorul sindic a cererii(lor)
formulate de catre anumiti participanti la procedura, expres determinati de
catre leguitor, in urmatoarele ipoteze pe care le vom analiza in cele ce
urmeaza :
a) odata cu deschiderii procedurii generale de insolventa, chiar la aceea
data, opereaza ridicarea dreptul de administrare al debitorului daca in care
acesta nu şi-a declarat intenţia de reorganizare; Deasemenea, odata cu
deschiderea procedurii simplificate de insolventa, chiar la aceea data,
opereaza ridicarea dreptul de administrare al debitorului, fara a fi
conditionata de ne declararea intenţiei de reorganizare, deoarece debitorul
care si-a declarat intentia si indeplineste conditiile pentru a fi supus
procedurii simplificate de insolventa intra direct in faliment si nu poate fi
supus procedurii reorganizarii conform art.145, alin.(1),A,a;
b) oricand pe durata procedurii de insolventa, adica dupa momentul
deschiderii procedurii insolventei si pana la data deschiderii procedurii
falimentului, in conditiile in care debitorul si-a declarat intentia de
reorganizare si dreptul de administrare nu i-a fost ridicat, se poate formula
catre judecătorului-sindic o cerere prin care se solicita ridicarea dreptul de
administrare a debitorului;
c) odata cu deschiderii procedurii falimentului si la aceeasi data inceteaza
dreptul de administrare al debitorului, aceasta operand de drept, in accord cu
prevederile art.85, alin.4.
Totodata, ridicarea dreptului de administrare a debitorului presupune, in
diferitele etape ale procedurii insolventei mai sus enuntate, utilizarea
anumitor mijloace procedurale si procesuale, dar aspectul de maxima
166
Drept comercial I
relevanta in materia ridicarii dreptului de administrare a debitorului, il constituie efectele acestuia,

nuantate pentru ipotezele a si b de la alin .1.
a) la deschiderea procedurii insolventei, chiar la aceea data, opereaza ridicarea dreptul de
administrare al debitorului,acesta fiind unul dintre efectele deschiderii procedurii, in acord cu
prevederile art.85 din Legea 85 din 2006.
Ridicarea dreptului de administrare al debitorului opereaza de drept si are ca
efect in concreto incetarea mandatului administratorului/ administratorilor
statutari ai debitorului si inceperea mandatului administratorului judiciar sau
a lichidatorului judiciar.
Dar, ridicarea dreptul de administrare al debitorului se produce numai in
ipoteza in care debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare, in
conditiile pe care le vom indica in cele ce urmeaza.
Deci, acest efect al deschiderii procedurii- ridicarea dreptul de administrare
al debitorului, poate fi anihilat, paralizat de către debitor, ab initio prin
declararea intentiei de reorganizare, in ipoteza urmatoare :
- declararea intenţiei de reorganizare, în condiţiile art.67 alin. (1)
lit.g),respectiv prin declarația debitorului care exprimă intenția acestuia de a
intra in procedura de reorganizare pe baza de plan, declaratie care insoteste
cererea de deschidere a procedurii insolvenței, declaratie care se poate
depune si în termenul prevăzut la art.74, respectiv in 10 zile de la data
deschiderii procedurii, daca procedura a fost deschisa urmare a cererii
creditorului.
Deci, simpla declarare a intenţiei de reorganizare de catre debitor
paralizeaza/anihileaza de plano ridicarea dreptul de administrare al
debitorului.
În ipoteza in care s-a dispus de către judecătorul sindic ridicarea dreptului
deadministrare al debitorului, concomitent ridicării si prin acelasi act
procedural, in acord cu prevederile art.73, a se va desemna de catre
judecatorul sindic :
 administratorul judiciar provizoriu, in ipoteza deschiderii procedurii
generale deasemenea cuprinsa in insasi sentinta de deschidere;
 lichidatorul judiciar provizoriu în cazul deschiderii procedurii
simplificate, deasemenea cuprinsa in insasi sentinta de intrare in
procedura simplificata.
Cu privire la plenitudinea dreptului de administrare al debitorului
mentionam de la inceput, ca în compunerea dreptului de administrare, in
ipoteza in care acesta nu este ridicat, intra in acceptiunea Legii 85 din
2014 urmatoarele :
 dreptul de a-şi conduce activitatea
 dreptul de a-şi administra bunurile din avere şi de a dispune de acestea.
167
Drept comercial I
Acceptiunea notiunii de bunuri din averea debitoarei include, in acord cu prevederile art.85, alin.2
si bunurile pe care debitorul le-ar dobândi ulterior deschiderii procedurii.
Este de mentionat ca, si in conditiile în care nu s-a ridicat dreptul de administrare, administratorul
statutar isi va desfasura activitatea sub supravegherea administratorlui judiciar, iar conform
prevederilor art.5, pct.66, acesta supraveghere constă în :
 analiza permanentă a activităţii acestuia şi avizarea prealabilă atât a
măsurilor care implică patrimonial debitorul, cât şi a celor menite să
conducă la restructurarea/reorganizarea acesteia; avizarea se efectuează
având la bază o raportare întocmită de către administratorul special, care
menţionează şi faptul că au fost verificate şi că sunt îndeplinite condiţiile
privind realitatea şi oportunitatea operaţiunilor juridice supuse avizării.
Supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului se
face prin avizul prealabil acordat cel puţin cu privire la următoarele
operaţiuni:
 plăţile, atât prin contul bancar, cât şi prin casierie; aceasta se poate
realiza fie prin avizarea fiecărei plăţi, fie prin instrucţiuni generale cu
privire la efectuarea plăţilor;
 încheierea contractelor în perioada de observaţie şi în perioada de
reorganizare;
 operaţiunile juridice în litigiile în care este implicat debitorul, avizarea
măsurilor propuse privind recuperarea creanţelor;
 operaţiunile care implică diminuarea patrimoniului, precum casări,
reevaluări etc.;
 tranzacţiile propuse de către debitor;
 situaţiile financiare şi raportul de activitate ataşat acestora;
 măsurile de restructurare sau modificările contractului colectiv de
muncă;
 mandatele pentru adunările şi comitetele creditorilor ale societăţilor
aflate în insolvenţă la care societatea debitoare deţine calitatea de
creditor, precum şi în adunările generale ale acţionarilor la societăţile la
care debitorul deţine participaţii;
 înstrăinarea de active imobilizate din patrimoniul societăţii la care
debitorul deţine participaţii sau grevarea de sarcini ale acestora, este
necesară, pe lângă avizul administratorului judiciar, şi parcurgerea
procedurii prevăzute de art.87 alin. (2) şi (3);
In ipoteza in care s-a ridicat dreptul de administrare, opereaza in concreto
concomitent cu incetarea mandatului administratorului/ administratorilor
statutari ai debitorului, acestia nu mai au posibilitatea de a continua
mandatul de administrare.
Oricand pe durata procedurii de insolventa, adica dupa momentul
deschiderii procedurii insolventei si pana la data deschiderii procedurii
falimentului, in conditiile in care debitorul si-a declarat intentia de
reorganizare si dreptul de administrare nu i-a fost ridicat, se poate formula
168
Drept comercial I
urmand a fi solutionata de catre judecătorului-sindic, in temeiul art.45, alin.1, lit.h, o cerere prin
care se solicita ridicarea debitorului dreptul de administrare, respectiv a dreptului de a-şi mai
conduce activitatea, cererea urmand sa fie formulata in acord cu prevederile art.85, alin.1, pct.(5).
Ridicarea dreptului de administrare al debitorului in situatia de mai sus are
ca efect in concreto incetarea mandatului administratorului stautar care a
avut in tot sau in parte prerogative de administrare mentinute si neridicate
odata cu deschiderea procedurii, pe care le-a exercitat sub supraveherea
administratorului judiciar .
Deci, concomitent ridicarii dreptului de administrare al debitorului oricand
pe durata procedurii de insolventa, adica dupa momentul deschiderii
procedurii si pana la data deschiderii procedurii falimentului, titular al
dreptului deadministrare poate deveni administratorul special, daca un
astfel de administrator a fost numit in cadrul procedurii.
Deci, ridicarea dreptului de administrare are ca efecte in concreto, in acest
caz, inceperea mandatului administratorului special tot sub supravegerea
administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar si incetarea
mandatului administratorului/ administratorilor statutari ai debitorului.
Administratorul special este persoana fizică sau juridică desemnată de
adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor/ membrilor debitorului,
împuternicită să le reprezinte interesele în procedură şi, atunci când
debitorului i se permite să îşi administreze activitatea, să efectueze, în
numele şi pe contul acestuia, actele de administrare necesare.
Atunci cand se dispune ridicarea dreptului de administrare al
administratorului special, inseamna restrangerea activitatii acestuia de la
administrarea debitorului sub controlul administratorului judiciar
/lichidatorului judiciar numai la reprezentare intereselor
acţionarilor/asociaţilor/ membrilor debitorului în procedură .
Sub aspect procedural, observam dintru inceput natura contencioasa a
cererii, pentru formularea careia, in acord cu prevederile art.85, alin.(5) au
calitate procesuala activa creditorii, comitetul creditorilor(legitimare
procesuala activa a comitetului creditorilor este data si de prevederile art.
51, alin. (1), printre atribuțiile acestuia fiind prevazuta la lit.e) să solicite
ridicarea dreptului de administrare al debitorului administratorul judiciar.
Mentionam caracterul alternativ al exercitarii calitatii procesuale active,
respectiv fie de catre unul sau altul dintre titulari. Titularii calitatii
procesuale active au dreptul, fiecare in parte, per se, sa stăruie in ridicarea
dreptului de administrare, daca apreciaza ca sunt indeplinite conditiile in
acest sens, deoarece, verificarea indeplinirii conditiilor se va face de catre
judecatorul sindic hic et nunc.
Sub aspect procedural, cererea se va judeca de către judecătorul-sindic, în
termen de 15 zile, opinam ca termenul se calculeaza de la depunerea cererii,
cu respectarea principiului contradictorialitatii, cu citarea administratorul
169
Drept comercial I
judiciar, comitetului creditorilor şi administratorul special, in acord cu prevederile art.85, alin.(6)

din Legea 85 din 2014.
Actul procedural generator de efecte constand în ridicarea dreptului de administrare a debitorului
este de aceasta data o hotarare a judecatorului sindic, prin care se dispune
asupra ridicarii urmare a analizei indelinirii condițiilor impuse de catre
leguitor pentru admisibilitatea cererii, prevazute in art.85, alin.(5) din Legea
85 din 2014.
Cu privire la plenitudinea dreptului de administrare al debitorului, este
necesar sa analizăm situația debitorului caruia i-a fost ridicat dreptul de
administrare in tot sau in parte.
Aceasta în condițiile în care leguitorul prevede in acelasi art. 58, alin.3, ca
ridicarea poate fi ordonata de catre judecatorul sindic, în tot sau în parte si
se vor indica condiţiile de exercitare a conducerii activităţii debitorului.
Conditiile de admisibilitate se analizeaza raportat la indeplinirea mandatului
fie de catre administratorului special, fie de catre administratorul statutar.
Deci :
 fie s-a continuat exercitarea mandatului administratorului statutar sub
supravegerea administratorului judiciar, si deoarece acesta nu a fost
exercitat corespunzator, inclusiv luand in considerare elementele legate
de nerespectarea cerintelor impuse in exercitarea activitatii de
spraveghere de catre administratorul judiciar ;
 fie s-a exercitat mandatul de catre administratorul special, mandat care
a inceput la data deschiderii procedurii, odata cu ridicarea dreptului de
administrare a administratorilor statutari se analizeaza de catre
judecatorul sindic, daca administratorul special, care a avut prerogative
de administrare astfel instituite si a exercitat mandatul corespunzator.
Pentru ambele categorii se verifica daca exercitarea mandatului lor este
grefata pe indeplinirea celor doua conditii alternative impuse de catre
leguitor, prin art. 85, alin.5 care pot atrage ridicarea dreptului de
administrare:
 pierderi continue din averea debitorului ; -lipsa probabilităţii de
realizare a unui plan raţional de activitate.
Remarcam complexitatea celor doua conditii alternative, care greveaza
admisibilitatea cererii de ridicare a dreptului de administrare.
Conform prevederilor art.87(1) , in perioada de observaţie, debitorul va
putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi
către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de
exercitare a activităţii curente, după cum urmează:
 sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o
cerere de reorganizare, în sensul art. 67 alin. (1) lit. g), şi nu i-a fost
ridicat dreptul de administrare;
170
Drept comercial I
 sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
c) In momentul deschiderii procedurii falimentului, chiar la aceea data, in
acord cu prevederile art. 85, alin. (4) dreptul de administrare al debitorului
încetează de drept , ope legis, mandatul administratorului/ administratorilor
statutari inceteaza, avand in vedere ca odata cu intrarea in faliment se
dispune si dizolvarea societatii si inceperea mandatului exclusiv al
lichidatorului judiciar, de aceasta data subsumat desfăşurarii activităţilor ce
sunt necesare derulării operaţiunilor lichidării in acord cu prevederile art.85,
alin (7).
Simetric prevederilor cuprinse in art.145, alin.2, lit.a) se indica actul
procedural generator de astfel de efecte adica ridicarea dreptului de
administrare, anume hotararea prin care se decide intrarea în faliment,
hotarare prin care se va dispune de catre judecatorul sindic incetarea
dreptului de administrare al debitorului prin administrator statutar. (prin
aceeasi hotarare judecătorul-sindic va pronunţa dizolvarea debitorului
persoană juridică )
Deci, concomitent ridicării de către judecătorul sindic a dreptului de
administrare a debitorului, urmare a deschiderii procedurii de faliment,
judecatorul sindic va desemna lichidatorul judiciar.
În acord cu prevederile art.56, alin. (2), după ridicarea dreptului de
administrare, debitorul este reprezentat de administratorul
judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce şi activitatea de
afaceri.Totodata, teza a doua a celuiasi articol prevede că, mandatul
administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele
acţionarilor/asociaţilor/membrilor.
Art.56 (2) După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este
reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce
şi activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la
a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor/membrilor.
"Prin notele de ședință depuse la dosar (filele 49-52), necontestate de
recurentă, administratorul judiciar C .S.P.R.L. a arătat faptul că de la data
deschiderii procedurii insolvenței, în perioada de observație cuprinsă între
08.11.2011 – februarie 2015, societatea debitoare a acumulat continuu
datorii curente certe, lichide și exigibile, fiind în sold cu suma de 5.373.253
lei, din care datoria către creditorul bugetar care a solicitat ridicarea
dreptului de administrare este de 4.399,252 lei, iar pierderea operațională
în luna februarie 2015 este de 11.314.111 lei. De asemenea, nu există din
partea administratorului special vreo dovadă că aceste datorii au fost
achitate, nu există un plan de măsuri reale sau o convenție de eșalonare a
datoriilor prin care să justifice achitarea datoriilor născute în perioada de
observație. Având în vedere pierderile continue acumulate de debitoare în
perioada de observație, care în luna februarie 2015 erau în cuantum de
11.314.111 lei, în mod corect judecătorul sindic a admis acțiunea
171
Drept comercial I
creditoarei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. și a dispus ridicarea totală a

dreptului de administrare al a administratorilor statutari asupra societății debitoare S.C. V.P. S.A.,
dispunând ca exercitarea dreptului de administrare al debitorului S.C.
V.P.S.A. să fie făcută de administratorul judiciar desemnat în cauză, C.
S.P.R.L."(http://www.avocatura.com/speta/389716/ridicarea-dreptului-de-
administrare-curtea-de-apel-timisoara.html#ixzz4E59WgRgU, la 6.10.2016)
Pe considerentele de mai sus, curtea a respins recursul ca nefondat declarat

de debitoarea, prin administrator special T. A., împotriva sentinței civile nr.
291/07.05.2015, pronunțată de Tribunalul C.S. în dosarul nr. XXprin care s-
a ridicat dreptul de administrare al debitoarei și a dispus ridicarea totală a
dreptului de administrare al administratorilor statutari asupra societății .
Mentionam ca, prin sentința comercială nr. 1150/08.11.2011, pronunțată de
Tribunalul V. în dosarul nr.X, a fost deschisă, în temeiul art. 33 alin. 4 din
Legea nr. 85/2006, procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei
S.C. V. P.S.A., iar judecătorul sindic a dispus ridicarea în parte a dreptului
de administrare a debitoarei, cu precizarea că aceasta va putea continua
desfășurarea activităților curente sub supravegherea administratorului
judiciar.
Independent daca dreptul de administrare este ridicat in conditiile prevazute

la lit a sau in cele prevazute la lit.bsau c, art. 86, prevede ca , prin acelasi
act procedural, sentinţa sau, după caz, încheierea având drept efect ridicarea
dreptului de administrare, judecătorul-sindic va da dispoziţii tuturor băncilor
la care debitorul are deschise conturi să nu dispună de sume fără un ordin al
administratorului judiciar/lichidatorului judiciar, iar administratorul
judiciar/lichidatorul judiciar va comunica de urgenţă băncilor instituirea
acestei interdicţii. Încălcarea interdicţiei comunicate de administratorul
judiciar/lichidatorul judiciar atrage răspunderea băncilor pentru prejudiciul
creat, precum şi o amendă judiciară de la 4.000 lei la 10.000 lei.

procedura de insolvență, faliment, suspendarea judecăţii, protecţia creditorului, recuperarea
creanţei, modificarea deschiderii procedurii, ridicarea dreptului de administrare
172
Drept comercial I
1. Explicitati conceptele de efecte ale deschiderii procedurii de insolvență, suspendare a actiunilor judiciare,
extrajudiciare si a executarilor silite si intreruperea termenului de prescriptie.
2. Identificați cum opereaza suspendarea actiunilor judiciare, extrajudiciare si a executarilor silite
3. Identificați cum operează intreruperea termenului de prescriptie.
4. Identificați conținutul notificării deschiderii procedurii și efectele acesteia pentru creditori.
5. Determinați în ce constă interferența a procedurii de drept comun reglementata de Codul de Procedura
Civila şi a celei de insolventa, generata de aceeasi creanţa.Carei proceduri i se da prevalenta.
6. Identificați condițiile de ridicare a dreptului de administrare a debitoarei atât concomitent deschiderii
procedurii generala de insolvență cât și pe parcursul derulării acestei proceduri.

1. Creditorul care a formulat o cerere de recuperare a unei creante banesti fata de un debitor, anterior
deschiderii fata de acest debitor a procedurii insolventei, pentru valorificarea drepturilor sale privitoare
la acea creanta in cadrul procedurii de insolventa va depune:
a. cerere de deschidere a procedurii insolventei;
SURSE JURISPRUDENȚIALE
b. cerere de admitere a creantei;
2. In ipoteza deschiderii procedurii de faliment, dreptul de administrare a debitorului de catre

administratorul statutar:
a. se suspenda;
b. inceteaza;
(Raspuns corect 1-a 2-b)
173
Drept comercial I
TABELUL PRELIMINAR SI TABELUL DEFINITIV AL CREANTELOR

ASUPRA AVERII DEBITOAREI;
CONTESTATIILE LA TABELUL PRELIMIAR SI LA TABELUL DEFINITIV
Cuprins
12.1. Categorii de creditori si categorii de creante relevante pentru intocmirea tabelelor in cadrul
procedurii insolventei
12.3. Inregistrarea creantelor in tabelul preliminar; procedura de verificare si de inregistrare a
creantelor
12.5. Tabelul definitiv de creante; contestatiile la tebelul definitiv de creante
Obiective
• Cunoasterea si intelegerea notiunilor de: tabel preliminar de creanţe, tabel suplimentar de creante,
tabel definitiv de creante, cerere de admitere a creanței, a procedurilor de inscriere in tabele si de
contestare a tabelelor;
• Insusirea consecintelor specifice privitoare la constituirea si contestarea tabelului preliminar si a
tabelului definitiv de creante;
Competențe
• Studenții vor defini noțiunile de tabel preliminar de creanţe, tabel suplimentar de creante, tabel
definitiv de creante, cerere de admitere a creanței.
• Studenții vor cunoaște procedurile de înscriere în tabelul preliminar de creanţe, tabelul suplimentar
de creante, tabelul definitiv de creante, și de contestare a acestora.
174
Drept comercial I
CONȚINUT
12.1. Categorii de creditori si categorii de creante relevante pentru

intocmirea tabelelor in cadrul procedurii insolventei
Creditor îndreptăţit să participe la procedură este acel creditor titular al unui

drept de creanţă asupra averii debitorului, care a înregistrat o cerere de
înscriere a creanţei, în urma admiterii căreia acesta dobândeşte drepturile şi
obligaţiile reglementate de prezenta lege pentru fiecare stadiu al procedurii.
Au calitatea de creditor, fără a depune personal declaraţiile de creanţă,
salariaţii debitorului;
Creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei este
creditorul a cărui creanţă asupra patrimoniului debitorului este certă, lichidă
şi exigibilă de mai mult de 60 de zile ;
Creditor cu creanţe curente sau creditor curent este acel creditor ce deţine
creanţe certe, lichide şi exigibile, născute în timpul procedurii de insolvenţă,
şi care are dreptul de a i se achita cu prioritate creanţa, conform
documentelor din care rezultă;
Creditor chirografar este acel creditor creditor al debitorului înscrişi în
tabelele de creanţe care nu beneficiază de o cauză de preferinţă; sunt
creditori chirografari şi creditorii care beneficiază de cauze de preferinţă, ale
căror creanţe nu sunt acoperite în totalitate de valoarea privilegiilor, a
ipotecilor sau a gajurilor deţinute, pentru partea de creanţă neacoperită;
Creditori indispensabili sunt acei creditori creditorii chirografari care
furnizează servicii, materii prime, materiale sau utilităţi fără de care
activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi de
niciun alt furnizor care oferă servicii, materii prime, materiale sau utilităţi de
acelaşi fel, în aceleaşi condiţii financiare;
Creditor străin este creditorul al cărui domiciliu sau, după caz, sediu este
stabilit într-un stat străin;
In vederea inscrierii creantei in tabelul preliminar de creante urmatoarele
concepte sunt relevante :
Creanţe bugetare sunt creanţele constând în impozite, taxe, contribuţii,
amenzi şi alte venituri bugetare, precum şi accesoriile acestora ;
Creanţe garantate sau creante care beneficiază de o cauză de preferinţă sunt
creanţele care sunt însoţite de un privilegiu şi/sau de un drept de ipotecă
şi/sau de drepturi asimilate ipotecii, potrivit art. 2.347 din Codul civil, şi/sau
de un drept de gaj asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, indiferent
dacă acesta este debitor principal sau terţ garant faţă de persoanele
beneficiare ale cauzelor de preferinţă ;
175
Drept comercial I
Creanţe salariale sunt creanţele ce izvorăsc din raporturi de muncă şi raporturi asimilate între debitor
şi angajaţii acestuia. Aceste creanţe sunt înregistrate din oficiu în tabelul de
creanţe de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar;
Creanţă certă este creanţa a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă
sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute
de dânsul ;
Tabelul preliminar de creanţe cuprinde toate creanţele scadente sau
nescadente, sub condiţie sau în litigiu, născute înainte de data deschiderii
procedurii, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării
acestora. În tabel vor fi menţionate atât suma solicitată de către creditor, cât
şi suma acceptată şi rangul de prioritate.
În cazul procedurii simplificate, în acest tabel se vor înregistra şi creanţele
născute după deschiderea procedurii şi până la momentul intrării în faliment.
In principal, creditorii care detin asupra averii debitorului creanţe anterioare
datei de deschidere a procedurii, vor depune o cerere denumita «cererea de
admitere a creanţelor » înauntrul termenului fixat în hotărârea de
deschidere a procedurii. Creditorilor li se comunica, conform art.100,
notificarea de deschidere a procedurii, cu cel puţin 10 zile înainte de
împlinirea termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a
creanţelor şi va cuprinde termenul-limită pentru înregistrarea cererii de
admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de
zile de la deschiderea procedurii, precum şi cerinţele pentru ca o creanţă
înregistrată să fie considerată valabilă.
Titularul de creanţe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea
de admitere a creanţelor până la expirarea termenului prevăzut in notificare,
cu excepţia cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu
încălcarea dispoziţiilor legale, va fi decăzut, cât priveşte creanţele respective,
din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor şi nu va dobândi calitatea de
creditor îndreptăţit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-şi
realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor cu
răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii
procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută
simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea
de plăţi ori transferuri frauduloase. Decăderea va fi constatată de către
administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care nu va mai înscrie
creditorul în tabelul creditorilor.
Cererea de admitere a creanţelor trebuie făcută chiar dacă acestea nu sunt
stabilite printr-un titlu. Cererile de admitere a creanţelor vor fi înregistrate
într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului.De la acesta regula
sunt anumite exceptii sau nuantari si anume:
176
Drept comercial I
- creanţa în baza căreia s-a deschis procedura insolvenţei este înregistrată

de administratorul judiciar, în baza documentelor justificative ataşate cererii
de deschidere a procedurii şi în urma verificării, fără a fi necesară depunerea
unei cereri de admitere. Daca creditorul calculeaza accesorii până la data
deschiderii procedurii va depune cererea de admitere a creanţelor pentru
accesorii. Deasemenea, daca s-au formulat mai multe cereri de deschidere a
procedurii insolventei de catre diversi debitori, care se conexeaza, in cazul
deschiderii procedurii insolvenţei ca urmare a admiterii cererii debitorului,
cererile creditorilor ce au facut obiectul cererilor de deschidere a procedurii
care devin declaraţii de creanţă si pot fi actualizate cu accesorii calculate
până la data deschiderii procedurii, în termenul legal stabilit pentru
declararea creanţelor.
Notiunea de «creanta salariala» este relevanta pentru inscrierea creantei in
tabelul preliminar de creante, deoarece pentru inregistrarea acestor creante
nu este necesarsa se depuna cererea de admitere a creanţelor în termenul
fixat în hotărârea de deschidere a procedurii.Creanţele salariatilor vor fi
înregistrate de administratorul judiciar astfel cum rezulta din evidenţelele
contabile ale debitorului.
Creanţele bugetare constatate printr-un raport de inspecţie fiscală întocmit
ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a
debitorului sunt asimilate creanţelor anterioare deschiderii procedurii. În
termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind
deschiderea procedurii, organele de inspecţie fiscală vor efectua inspecţia
fiscală şi vor întocmi raportul de inspecţie fiscală. Creditorii bugetari vor
înregistra cererea de admitere a creanţei inital, urmând ca, în termen de 60
de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea
procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei
iniţiale, dacă este cazul.
Creanţele născute după data deschiderii procedurii insolventei, în perioada
de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare sau in procedurade
faliment vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind
necesară înscrierea la masa credală, deci depunerea cererii de admitere a
creantei.
Creanţa unei părţi vătămate din procesul penal se înscrie sub condiţie
suspensivă, până la soluţionarea definitivă a acţiunii civile în procesul penal
în favoarea părţii vătămate, prin depunerea unei cereri de admitere a creanţei
Cererea de admitere a creantei va cuprinde, in temeiul prevederilor art. 104 :
-numele/denumirea creditorului, -domiciliul/sediul, -suma datorată,- temeiul
creanţei, - menţiuni cu privire la eventualele cauze de preferinţă. La cerere
vor fi anexate documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de
constituire de cauze de preferinţă, cel mai târziu în termenul stabilit pentru
depunerea cererii de admitere a creanţei. Concluzionam ca aceasta cerere
este o veritabila actiune in pretentii prin care debitorii isi valorifica creanta
177
Drept comercial I
detinuta asupra averii debitoarei in procedura insoventei.

Tabelul suplimentar cuprinde toate creanţele născute după data deschiderii
procedurii generale şi până la data începerii procedurii falimentului,
acceptate de către lichidatorul judiciar în urma verificării acestora. În tabel
vor fi menţionate atât suma solicitată de către creditor, cât şi suma acceptată
şi rangul de preferinţă.În cazul în care se deschide procedura de faliment
după perioada de observaţie sau reorganizare, creditorii vor solicita
înscrierea în tabelul suplimentar pentru creanţele născute după data
deschiderii procedurii insolvenţei ce nu au fost plătite.
12.3. Inregistrarea creantelor in tabelul preliminar; procedura de
verificare si de inregistrare a creantelor
Toate creanţele prezentate a fi admise şi înregistrate la grefa tribunalului vor
fi prezumate valabile şi corecte dacă nu sunt contestate de către debitor,
administratorul judiciar sau creditori.
Toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare ,in acord cu prevederile
art.105, cu excepţia creanţelor constatate prin hotărâri judecătoreşti
executorii, precum şi prin hotărâri arbitrale executorii. Nu sunt supuse
acestei proceduri creanţele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu
necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.
Administratorul judiciar va proceda, in conformitate cu prevederile art.106,
de îndată, la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua
o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi
prioritatea fiecărei creanţe. În vederea îndeplinirii acestei atribuţii,
administratorul judiciar va putea solicita explicaţii de la debitor, va putea să
poarte discuţii cu fiecare debitor, solicitându-i, dacă consideră necesar,
informaţii şi documente suplimentare.
În cazul în care, prin derogare de la prevederile art. 2.512 şi următoarele din
Codul civil, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar constată că a
intervenit prescripţia extinctivă a creanţei, va notifica în acest sens
creditorul, fără a mai face verificări de fond ale creanţei pretinse.
Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va întocmi şi va înregistra la
tribunal tabelul preliminar cuprinzând toate creanţele împotriva averii
debitorului, tabelul care va fi, publicat în BPI. După publicare, creditorii
înscrişi în tabelul preliminar de creanţe pot participa la adunările creditorilor.
Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar odată cu publicarea tabelului în
BPI va trimite de îndată notificări creditorilor, ale căror creanţe sau drepturi
de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar de creanţe sau
înlăturate, precizând totodată şi motivele.
In conformitate cu prevederile art. 111 calitate procesuala activa pentru a
formula contestatiile la tabelul preliminar o au: debitorul, creditorii şi orice
178
Drept comercial I
altă parte interesată cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de
administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel. Termenul de depunere a
contestatiilor este de 7 zile de la publicarea în BPI a tabelului preliminar,
atât în procedura generală, cât şi în procedura simplificată.
Sub sancţiunea anulării, contestaţia va fi însoţită de dovada, în original, a
achitării taxei de timbru, precum şi de toate înscrisurile de care partea
înţelege să se folosească în dovedirea susţinerilor sale, cu arătarea oricăror
altor probe care se solicită, cu excepţia celor care nu se află în posesia părţii
sau nu sunt cunoscute la momentul formulării contestaţiei. Partea care
formulează contestaţia trimite, cu confirmare de primire, câte un exemplar al
contestaţiei şi al documentelor ce o însoţesc administratorului
judiciar/lichidatorului judiciar, creditorului a cărui creanţă se contestă,
precum şi administratorului special. În cazul în care această obligaţie nu a
fost respectată, judecătorul-sindic va putea aplica, din oficiu, o amendă în
condiţiile Codului de procedură civilă.
Întâmpinarea se depune în termen de 10 zile de la data comunicării
contestaţiei şi a documentelor ce o însoţesc. Un exemplar al întâmpinării se
comunică, cu confirmare de primire, de către partea care formulează
întâmpinarea şi contestatorului, administratorului judiciar/lichidatorului
judiciar şi debitorului.
Contestatiile se solutioneaza de catre judecătorul-sindi deodată, printr-o
singură sentinţă, chiar dacă pentru soluţionarea unora ar fi nevoie de
administrare de probe. In vederea administrarii de probe, judecătorul-sindic
poate admite, în tot sau în parte, înscrierea creanţelor respective în mod
provizoriu în tabelul definitiv.
Creanţele înscrise provizoriu vor avea toate drepturile prevăzute de lege cu
excepţia dreptului de a încasa sumele propuse spre distribuire.
12.5. Tabelul definitiv de creante; contestatiile la tebelul definitiv de
creante
După ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate şi s-a predat raportul
de evaluare a garanţiilor, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va
înregistra, de îndată, la tribunal şi va publica în BPI tabelul definitiv al
tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea şi
situaţia fiecărei creanţe, beneficiară sau nu a unei cauze de preferinţă.
Creanţele beneficiare ale unei cauze de preferinţă, in acord cu
prevederile art.103 se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piaţă a
garanţiei stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de
lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator. În cazul în care valorificarea
activelor asupra cărora poartă cauza de preferinţă se va face la un preţ mai
mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv
consolidat, diferenţa favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă
o parte din creanţa sa fusese înscrisă drept creanţă chirografară, până la
179
Drept comercial I
acoperirea creanţei principale şi a accesoriilor ce se vor calcula conform

actelor din care rezulta creanţa, până la data valorificării bunului. Această
prevedere se aplică şi în cazul eşuării planului de reorganizare şi vânzării
bunului în procedura de faliment.Mentionam ca, in acord cu prevederile art
80, alin (1) nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială,
numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior
datei deschiderii procedurii, cu excepţia situaţiilor prevăzute la aliniatul
anterior si reglementate de art.103.
Tabel definitiv de creanţe este tabelul care cuprinde toate creanţele asupra
averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul
preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi
creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor sau cele admise
provizoriu de către judecătorul-sindic. În cazul procedurii simplificate,
tabelul definitiv de creanţe cuprinde, pe lângă creanţele născute anterior
deschiderii procedurii, şi creanţele născute în perioada de observaţie, ce au
fost admise la masa credală. În acest tabel se arată suma solicitată, suma
admisă şi rangul de prioritate al creanţe.
Tabelul definitiv consolidat de creanţe cuprinde totalitatea creanţelor care
figurează ca admise în tabelul definitiv de creanţe şi cele din tabelul
suplimentar necontestate, precum şi cele rezultate în urma soluţionării
contestaţiilor la tabelul suplimentar. În situaţia în care s-a dispus intrarea în
faliment după confirmarea unui plan de reorganizare, tabelul definitiv
consolidat va cuprinde: totalitatea creanţelor ce figurează ca admise în
tabelul definitiv de creanţe, cele din tabelul suplimentar necontestate, cele
rezultate în urma soluţionării contestaţiilor la tabelul suplimentar, din care
se vor deduce sumele achitate pe parcursul derulării planului de
reorganizare;
După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanţelor înregistrate
în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare
sau la orice repartiţii de sume în caz de faliment în procedura simplificată.
După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor la tabelul preliminar
şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie
împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul
definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei
unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei
sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri
hotărâtoare şi până atunci necunoscute.
Contestaţia se depune în termen de 15 zile de la data la care partea a
cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască situaţia ce determină promovarea
contestaţiei. Până la judecarea definitivă a contestaţiei, judecătorul-sindic va
putea declara creanţa sau dreptul de preferinţă contestat ca admis numai
provizoriu.
180
Drept comercial I

creanta, tabel preliminar de creante, tabel suplimentar de creante, tabel definitiv de creante,
tabel definitiv consolidat
1. Definiți noțiunea de tabel preliminar de creanţe.

2. Definiți noțiunea de tabel suplimentar de creante.
3. Definiți noțiunea de tabel definitiv de creante.
4. Definiți noțiunea de cerere de admitere a creanței.
5. Identificați procedurile de înscriere în cele trei categorii de tabele.
6. Identificați procedurile de contestare a celor trei categorii de tabele.
7. Identificați corelațiile dintre cererea de admitere a creanței formulate de către creditor și înscrierea acestuia
în tabelul definitiv de creanțe.
1. Urmatoarele categorii de creante nu vor fi supuse verificarii de catre administratorul judiciar/

lichidatorul judiciar pentru a fi inscrise in tabelul preliminar de creante:
a. creante certe, lichide si exigibile;
b. creante bugetare;
c. creante constatate prin hotarari judecatoresti executorii;
2. Termenul in care se formuleaza contestatii la tabelul preliminar este de:

a. 10 zile de la intocmirea tabelului;
b. 7 zile de la publicarea tabelului in BPI;
(Raspuns corect 1-c, 2-b)
181
Drept comercial I
182

Comercial 1 Versiune Finala 2017

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Comercial 1 Versiune Finala 2017

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept comercial I

UNIVERSITATEA CREŞTINĂ “DIMITRIE CANTEMIR”

Conf. univ. dr. Rodica Diana Apan

DREPT COMERCIAL (I)

MANUAL DE STUDIU INDIVIDUAL

TIPOLOGIILE PROFESIONISTILOR DIN ETAPA (PRE) SOCIETARĂ

1.1. Clasificarea profesionistilor- schema (pre)societară

PROCEDURA GENERALĂ DE INSOLVENȚĂ REGLEMENTATĂ DE LEGEA 85 DIN 2014;

2.1 Definirea conceptelor: procedura de insolvență, procedura falimentului, procedura generală,

PATRIMONIULUI PROFESIONISTILOR; TEORIA PATRIMONIULUI DE AFECTAȚIUNE;

4.1 Despre conceptul de patrimoniu al persoanei juridice

STRĂPUNGEREA VĂLULUI CORPORATIST ÎN DREPTUL SOCIETAR;

5.1. Străpungerea vălului corporatist in dreptul societar; Reglementarea;

STRĂPUNGEREA VĂLULUI CORPORATIST IN DREPTUL INSOLVENTEI;

OBLIGAȚIA PROFESIONIȘTILOR DE PLATĂ A UNEI SUME DE BANI ÎN NUMERAR ȘI

7.1. Perspective juridice asupra obligaţiilor profesionistilor în ipoteza plăţilor în numerar

7.1.3. Locul plătii

INSTRUMENTE DE PLATA; CAMBIA; BILETUL LA ORDIN; CECUL

PROCEDURA GENERALA DE INSOLVENTA REGLEMENTATA DE LEGEA 85 DIN 2014;

PROCEDURA GENERALA DE INSOLVENȚA REGLEMENTATA DE LEGEA 85 DIN 2014;

TABELUL PRELIMINAR SI TABELUL DEFINITIV AL CREANTELOR ASUPRA AVERII

COMPETENŢE CONFERITE STUDENTULUI

După parcurgerea acestui curs, studentul va fi în măsură:

RESURSE ŞI MIJLOACE DE LUCRU

TEMATICA ÎNTÂLNIRILOR FAȚĂ ÎN FAȚĂ

Tematică seminar/laborator/proiect Nr.

TEME DE CONTROL (TC)

COMPETENȚELE UNITATII DE INVATARE

TIMPUL ALOCAT UNITĂȚII DE ÎNVAȚARE: 2 ore

-prevederile art.3, alin.1, care includ expres in sfera de aplicare a Codului

mijloace logistice şi informaţie, pe riscul întreprinzătorului;

In consecinta, in etapa societara, urmatoarele sunt tipurile societare/

Etapa societara cuprinde şi tipuri societare cu personalitate juridica, in

forme si anume : societatea in nume colectiv, societatea in comandita

Schema nr.1 EVOLUŢIA (PRE) SOCIETARĂ

CONCEPTE SI TERMENI DE RETINUT

ÎNTREBĂRI DE CONTROL ȘI TEME DE DEZBATERE

1. Definiți noțiunea de ” profesionist”.

TEST DE AUTOEVALUARE nr. 1

Încercuiţi răspunsurile corecte (întrebările pot avea o varianta corecta de răspuns)

3. Turcu I, 2015,Codul insolventei, Ed.CHBeck, Bucuresti;

OBIECTIVELE ȘI COMPETENȚELE UNITATII DE INVATARE

TIMPUL ALOCAT UNITĂȚII DE ÎNVAȚARE: 4 ore

Deasemenea, independent de tipologia societara in care sunt organizati,

întocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea şi respectarea unui plan,

vigoare a Legii 85 din 2014, privitor la alicabilitatea procedurii acelor

d) persoane juridice dizolvate voluntar, judiciar sau de drept, anterior

2.3.1. Instanţele judecătoreşti si judecătorul-sindic

 sentinţa prin care s-au soluţionat acţiunile în anulare;

 judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de

diferiţi, judecătorul-sindic va desemna motivat pe unul dintre cei propuşi de

termen stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 40 de

Judecătorul-sindic poate stabili în sarcina administratorului judiciar,

2.3.2.2 Lichidatorul judiciar

aceasta putând angaja avocaţi; - primirea plăţilor pe seama debitorului

2.4 Citarea și comunicarea actelor de procedură; Procedura speciala

făcute pe baza unui buget previzionat. In cadrul adunării creditorilor,

SCHEMA NR. 2 : PROCEDURA GENERALĂ DE INSOLVENȚĂ ȘI ETAPELE SALE

SCHEMA NR. 3 : PROCEDURA SIMPLIFICATA DE INSOLVENȚA ȘI ETAPELE SALE

CONCEPTE SI TERMENI DE RETINUT

ÎNTREBĂRI DE CONTROL ȘI TEME DE DEZBATERE

1. Definiți conceptul de procedura generala de insolvență.

OBIECTIVELE ȘI COMPETENȚELE UNITATII DE INVATARE